Ciocoiu Dana Lucica

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
CIOCOIU DANA LUCICA
NOTE DE CURS
METODICA
BASCHETULUI ÎN LICEU
GALAŢI, 2020
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

PRACTICAREA BASCHETULUI ÎN LICEU........................... 6
1.1 Baschetul-mijloc al educaţiei fizice la învăţământul liceal......... 6

1.2 Aspecte organizatorice specifice lecţiilor cu temă din jocul de 10
baschet.........................................................................................
CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE PROCESULUI ÎNSTRUCTIV-
EDUCATIV SPECIFICE PREDĂRII BASCHETULUI ÎN 14
LICEU..........................................................................................
2.1 Principiile didactice utilizate în procesul de predare a 14
baschetului la învăţământul liceal...............................................
CAPITOLUL 3. METODE SPECIFICE BASCHETULUI LA 21
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL............................................................
3.1 Metode utilizate în procesul de predare a jocului de baschet la 21
învăţământul liceal......................................................................
CAPITOLUL 4. EVALUAREA COMPONENTELOR TEHNICO -
TACTICE DIN JOCUL DE BASCHET LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL 25
LICEAL........................................................................................
4.1 Aspecte practico-metodice specifice evaluării în jocul de 25
baschet la învăţământul liceal.....................................................
4.2 Forme şi tipuri de evaluare în jocul de baschet la învăţământul
liceal............................................................................................ 29
4.3 Metode principale de evaluare a jocului de baschet la 30

învăţământul liceal…………………………………………......
4.4 Instrumentele principale de evaluare a jocului de baschet la 34
învăţământul liceal………………………………………..........
4.5 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul 38
de baschet la clasa a IX-a............................................................
2
4.6 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul
de baschet la clasa a X-a............................................................ 40
Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul 42

4.7 de baschet la clasa a XI-a...........................................................
4.8 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul 44
de baschet la clasa a XII-a..........................................................
CAPITOLUL 5. CONŢINUTUL PROGRAMELOR PENTRU 47
PREDAREA LECŢIILOR CU TEMĂ DIN JOCUL DE BASCHET
(CLASELE –IX-X) .....................................................................
5.1 Cadru metodic general privind predarea jocului de baschet la 47
clasele IX-X.................................................................................
5.2 Competenţele generale ale jocului de baschet baschet pentru 48
clasele IX-X.................................................................................
5.3 Competenţele specifice jocului de baschet pentru clasa a IX-a . 48
5.4 Competenţele specifice jocului de baschet pentru clasa a X-a... 49
5.5 Conţinutul programelor pentru predarea lecţiilor cu temă din 49
jocul de baschet (clasele IX-X)...................................................
5.6 Aptitudini psihomotrice manifestate la clasele IX-X.................. 53
CAPITOLUL 6. CONŢINUTUL PROGRAMELOR PENTRU
PREDAREA LECŢIILOR CU TEMĂ DIN JOCUL DE BASCHET 55
(CLASELE –XI-XII)...............................................................
6.1 Cadru metodic general privind predarea jocului de baschet la 55
clasele XI-XII..............................................................................
6.2 Competenţele generale ale jocului de baschet pentru clasele 56
XI-XII..........................................................................................
6.3 Competenţele specifice jocului de baschet pentru clasa a XI-a.. 56
6.4 Competenţele specifice jocului de baschet pentru clasa a XII-a. 57
6.5 Conţinutul programelor pentru predarea lecţiilor cu temă din
jocul de baschet (clasele XI-XII)................................................ 57
3
6.6 Aptitudini psihomotrice manifestate la clasele XI-XII............... 61
CAPITOLUL 7. TEHNICA JOCULUI DE BASCHET ÎN 63
LICEU..........................................................................................
7.1 Relaţia componentelor tehnice în predarea jocului de baschet 63
la învăţământul liceal..................................................................
7.2 Traseul metodic general privind iniţierea - învăţarea - fixarea - 68
consolidarea - tehnicii jocului de baschet la învăţământul
liceal……………………………………………………………
CAPITOLUL 8. TACTICA JOCULUI DE BASCHET ÎN 76
LICEU..........................................................................................
8.1 Relaţia componentelor tactice în predarea jocului de baschet la 76
învăţământul liceal......................................................................
8.2 Traseul metodic general privind iniţierea - învaţarea - fixarea – 81
consolidarea-tacticii jocului de baschet la învăţământul
liceal............................................................................................
8.2.1 a. Traseul metodic de învăţare a tacticii individuale………....... 84
8.2.2 b. Traseul metodic de învăţare a tacticii colective elementare 85
(combinaţii de 2-3 jucători)…………………………………….
8.2.3 c. Traseul metodic de învăţare a tacticii colective de echipă 86
(sisteme de joc)............................................................................
CAPITOLUL 9. ANALIZA METODICĂ A CONŢINUTULUI 87
TEHNICO - TACTIC DIN JOCUL DE BASCHET CONFORM
CERINŢELOR PROGRAMEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
LICEAL........................................................................................
9.1 Analiza metodică a conţinutului tehnico - tactic pentru 87
practicarea baschetului la învăţământul liceal.............................
9.2 Analiza metodică a elementelor tehnice fără minge................... 88
9.3 Analiza metodică a elementelor tehnice cu minge...................... 96
9.4 Analiza metodică a acţiunilor tactice individuale în atac............ 103
4
9.5 Analiza metodică a acţiunilor tactice individuale în apărare...... 108
9.6 Analiza metodică a acţiunilor tactice elementare de echipă 110
(combinaţii de 2-3 jucători) în atac.............................................
9.7 Analiza metodică a acţiunilor tactice elementare de echipă 115
(combinaţii de 2-3 jucători) în apărare........................................
9.8 Analiza metodică a acţiunilor tactice colective de echipă 120
(sisteme de joc) în atac................................................................
124
9.9 Analiza metodică a acţiunilor tactice colective de echipă
(sisteme de joc) în apărare...........................................................
CAPITOLUL 10. ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE BASCHET 129
ÎN LICEU.....................................................................................
10.1 Pregătirea echipei reprezentative de baschet în liceu.................. 129
CAPITOLUL 11. KORFBALL - DISCIPLINĂ SPORTIVĂ 135
ALTERNATIVĂ ÎN CONŢINUTUL PROGRAMEI DE LA
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL ………………...............................
11.1 Korfball-ul - disciplină alternativă de predare a jocului sportiv 135
în liceu………………………………………………………….
CAPITOLUL 12. PROIECTAREA DIDACTICĂ A 139
CONŢINUTULUI JOCULUI DE BASCHET LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL
LICEAL…………………………………………………………
12.1 Aspecte generale privind modalităţile de integrare a 139
conţinuturilor jocului de baschet în lecţia de educaţie
fizică............................................................................................
BIBLIOGRAFIE......................................................................... 144
5
CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PRACTICAREA
1.1 Baschetul - mijloc al educaţiei fizice la învăţământul liceal
Practicarea jocului de baschet rezolvă posibilităţile de pregătire multilaterală ale

adolescentului, care potrivit etapei de instruire, se încadrează în ciclul de învăţământ liceal
(clasele IX-XII).
Jocul de baschet este abordat în liceu astfel:
 ca disciplină ştiinţifică (teoria şi metodica respectivă);
 ca disciplină sportivă;
 ca mijloc al educaţiei fizice şcolare.
Datorită valenţelor formative, baschetul este considerat un mijloc important al
educaţiei fizice care poate fi practicat şi în liceu.
Adaptarea jocului la particularităţile organizatorice, vârstă, sex, etapă de instruire,
constituie argumente ca disciplina baschet să fie permanent inclusă în conţinutul programelor
şcolare.
Practicat în mod ştiinţific şi metodic, jocul de baschet contribuie la realizarea
principalelor obiective şi sarcini ale educaţiei fizice şcolare din care sintetizăm următoarele:
 asigurarea şi întărirea sănătăţii;
 formarea deprinderilor motrice de bază şi specifice (cunoştinţe speciale de tehnică,
tactică sportivă, noţiuni de regulament);
 dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice sub aspectul lor general şi specific;
 dezvoltarea capacităţilor morale, volitive;
 formarea capacităţii şi obişnuinţei de practicare sistematică a exerciţiilor fizice;
 recreere şi refacere intelectuală.
Practicarea jocului de baschet, presupune utilizarea tuturor segmentelor corpului şi
favorizează dezvoltarea acestuia în limite normale.
6
Legat de valoarea formativă, jocul de baschet la învăţământul liceal dezvoltă în
principal următoarele aptitudini psihomotrice:
Îndemânarea/ Coordonarea este o aptitudine psihomotrică dominantă în jocul de
baschet. Coordonarea este determinată de corelaţia dintre activitatea sistemului nervos şi
muscular din timpul efectuării mişcărilor. Astfel, elevii care au o coordonare bună îşi însuşesc
mai rapid procedeele tehnice ale jocului. Efectuarea componentelor tehnico-tactice specifice
baschetului se bazează pe viteză şi detentă în special la nivelul segmentelor care manevrează
mingea. Aplicarea acestora în condiţii de viteză, echilibru, forţă, mişcare fizică şi psihică,
determină creşterea capacităţii de autoreglare a executantului, adică rezolvarea situaţiilor
caracteristice jocului.
Viteza se îmbunătăţeşte sub toate formele ei de manifestare, în special viteza de reacţie,
execuţie, deplasare. Valorificarea în joc a diferitelor procedee tehnice, dezvoltă şi unele forme
ale vitezei de reacţie care nu se regăsesc la alte discipline, cum ar fi viteza de intrare rapidă în
acţiune, oprire bruscă şi continuarea unei noi acţiuni imediat celei precedente, care a fost
întreruptă (aciclitate tehnică).
Forţa
Forţa se manifestă în execuţiile elementelor tehnice care solicită trenul inferior cum ar
fi menţinerea poziţiei fundamentale în apărare, sărituri, opriri etc., dar şi a trenului superior
prin pase, aruncări la coş, etc.
Practicarea baschetului, dezvoltă şi cuplul viteză - forţă (forţa explozivă) adică detenta
care este prezentă în toate acţiunile tehnico - tactice şi nu doar în efectuarea săriturilor.
Referitor la cele afirmate anterior, autorii Fleancu, L., J., Ciorbă, C., (2004), apreciază
forţa ca fiind „mecanismul principal”, necesar în execuţia componentelor tehnico-tactice ale
jocului de baschet.
Rezistenţa asigură baza pe care se manifestă celelalte aptitudini psihomotrice. Astfel,
baschetul dezvoltă în mod deosebit rezistenţa în regim de viteză, forţă, îndemânare. Prin
structură sa, jocul de baschet, dezvoltă rezistenţa atât pentru condiţii aerobe cât şi anaerobe.
7
Mobilitatea/ Supleţea
Efectuarea procedeelor tehnice, contribuie la dezvoltarea mobilităţii iar aceasta condiţionează
alături de precizie şi coordonare calitatea mişcărilor. Predescu, T., Ştefan., C. (f.a) consideră
că studiul şi analiza aptitudinilor psihomotrice în jocul de baschet, se
poate realiza doar din punct de vedere teoretic, deoarece practic, este imposibil de determinat.
Orice execuţie tehnico-tactică specifică baschetului, solicită în proporţii diferite
angrenarea aptitudinilor psihomotrice, motiv pentru care nu putem discuta despre o
combinaţie optimă a acestora.
La învăţământul liceal, predarea lecţiilor cu teme specifice jocului de baschet, trebuie
direcţionată spre tendinţele şi orientările metodologice moderne. Rolul lor este de a asigura un
nivel calitativ al cunoştinţelor, de a contura personalitatea elevului şi creşterea posibilităţilor
acestuia pentru învăţarea jocului.
Conceptul model privind orientările şi tendinţele actuale ale predării jocului de baschet
la învăţământul liceal, impune cerinţele organizării şi planificării riguroase a următorului flux
tehnologic: iniţiere, învăţare, consolidare- evaluare. Astfel programele pentru învăţământul
liceal, prevăd competenţe generale, specifice, conţinuturi, indicaţii metodice, probe şi norme
de control.
Procesul de predare-învăţare din didactica actuală, particularizat la jocul de baschet în
liceu evidenţiază anumite caracteristici prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Aspecte privind procesul de predare-învăţare din didactica actuală
particularizat jocului de baschet în liceu
Criterii Strategii didactice centrate pe învăţare

 Exprimă puncte de vedere proprii.
 Realizează un schimb de idei cu ceilalţi.
Rolul elevului  Argumentează, întreabă şi se întreabă cu scopul de
a înţelege, de a realiza sensul unor cunoştinţe
practico-teoretice.
8
 Cooperează în rezolvarea problemelor şi a
sarcinilor de lucru în joc.
 Facilitează şi intermediază învăţarea prin metode,
mijloace, materiale şi instalaţii moderne.
Rolul profesorului  Ajută elevii să înţeleagă şi să argumenteze punctele
de vedere proprii.
 Este partener în învăţare.
 Învăţarea are loc predominant prin formare de
Modul de realizare a competenţe şi deprinderi practice, teoretice.
învăţării  Învăţarea se realizează prin cooperare.
 Vizează măsurarea şi aprecierea competenţelor

(cum valorifică elevul ceea ce ştie).
 Pune accent pe elementele de ordin calitativ (valori,
Evaluarea
atitudini).
 Vizează progresul în etapa învăţării la fiecare elev
(progresul motric).
Predarea baschetului la învăţământul liceal presupune parcurgerea unor etape de

instruire generale:
 Acomodarea cu obiectul de joc.
 Iniţierea, învăţarea, consolidarea fundamentalelor tehnicii cu minge şi fără minge.
 Iniţierea, învăţarea, consolidarea acţiunilor, combinaţiilor individuale şi colective
dar şi a unor sisteme de joc simple.
 Aplicarea elementelor şi procedeelor tehnice în structuri complexe şi joc bilateral.
Tipul de efort al acestei discipline este mixt (aerob - anaerob), caracterizat de evoluţia
celor trei parametrii: volum, intensitate, complexitate. Volumul alocat jocului de baschet în
lecţia de educaţie fizică la învăţământul liceal este moderat. Predarea baschetului se realizează
având ca punct de plecare acţiunile jocului corespunzătoarea celor două faze de atac şi
apărare.
9
Trebuie menţionat că în procesul de învăţare a conţinutului tehnico-tactic se va utiliza
exersarea globală, dar pentru anumite procedee tehnice, acţiuni, combinaţii mai dificile ca
structură motrică şi execuţie este necesară exersarea analitică.
Tipologia lecţiei în raport cu obiectivele stabilite este următoarea:
 Lecţie de predare-învăţare, ce are ca obiectiv însuşirea diferitelor categorii de
deprinderi.
 Lecţie de consolidare-perfecţionare a deprinderilor dintr-o ramură de sport şi
dezvoltarea unei/unor aptitudiuni psihomotrice.
 Lecţie cu tematică numai dintr-o singură ramură de sport (monosport), specifică
practicării ramurilor de sport alternative şi a celor cuprinse în C.D.S. (curriculum
la decizia şcolii).
 Lecţie de pregătire fizică, specifică activităţii în aer liber pe durata sezonului rece.
 Lecţie de evaluare, totală sau parţială, în cuplaj cu o altă temă.
În concordanţă cu modelului educaţiei fizice, conţinutul tehnico-tactic al jocului de
baschet împreună cu mijloacele altor discipline (atletism, gimnastică, handbal, fotbal etc.),
contribuie la realizarea obiectivelor educaţiei fizice din ciclul liceal, prevăzute de programa
şcolară.
1.2 Aspecte organizatorice specifice lecţiilor

cu temă din jocul de baschet
Profesorul care alege jocul de baschet ca disciplină de predare, trebuie să-şi asigure un
inventar sportiv minimal în vederea realizării scopului de bază al lecţiei de educaţie fizică.
Lecţia reprezintă principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ prin
care elevii acumulează cunoştinţe, priceperi, deprinderi. De asemenea determină formarea de
capacităţi, competenţe, atitudini specifice educaţiei fizice şi sportului şi implicit specifice
baschetului, dacă se alege ca temă la învăţământul liceal.
Lecţia care abordează tematica jocului de baschet la învăţământul liceal, prezintă
următoarele caracteristici :
10
 se desfăşoară după un orar stabil, într-un cadru organizat la care participă
colective de elevi;
 elevii sunt din clase sau grupe constante, relativ omogene ca vârstă şi posibilităţi
motrice;
 participarea elevilor la desfăşurarea lecţiilor este obligatorie;
 este condusă şi organizată în majoritatea cazurilor de către profesorul de
specialitate, iar în lipsa acestuia de personal necalificat;
 durata unei lecţii este de 50’ cu excepţia celei de ansamblu sportiv care variază
între 90’-120’.
Forme de organizare:
 lecţia de educaţie fizică;
 lecţia de ansamblu sportiv;
 clasele speciale cu profil baschet;
 manifestări care au caracter facultativ, competiţii şcolare, etc.
Principalele aspecte de organizare a lecţiilor de educaţie fizică în care una din teme
este specifică baschetului se referă la:
1. Aspecte legate de baza materială:
►Amenajarea bazei sportive prin dotarea cu instalaţiile şi materialele necesare,
prioritare fiind mingile de baschet, panourile, coşurile, etc.
►Utilizarea raţională şi eficientă a bazei sportive în vederea utilizării la maximum a
spaţiilor, instalaţiilor şi materialelor existente (4-6 panouri de baschet, folosirea peretelui şi a
panoului de baschet pentru asigurarea repetărilor etc).
Deoarece sunt puţine şcoli care dispun de săli cu dimensiuni regulamentare, este
necesară structurarea şi planificarea conţinutului lecţiilor pe parcursului anului de studii în
funcţie de posibilităţile materiale.
Cadrele didactice care predau la şcolile ce dispun de o sală cu dimensiuni reduse şi un
teren în aer liber, vor elabora planificarea conţinutulului jocului pe tot parcursul anului şcolar.
Astfel vor aborda perioadele favorabile, lucrului în aer liber cu mijloace care presupun
utilizarea integrală a terenului (contraatacul, jocul bilateral).
11
Şcolile care dispun doar de un singur teren în aer liber, vor planifica teme specifice
jocului de baschet la începutul semestrului I şi ultima parte a semestrului II.
2. Aspectele din punct de vedere organizatoric sunt generale şi specifice:
►generale- vizează activitatea catedrei cum ar fi:
 organizarea elevilor, demixtarea claselor, variante pentru cuplarea a două clase din
acelaşi an de studiu;
 realizarea criteriilor, probelor şi normelor de control necesare evaluării nivelului
de pregătire tehnico-tactică a elevilor;
 prezentarea de către profesor a conţinuturilor care vor fi abordate,
a cerinţelor, criteriilor de evaluare şi repartizarea acestora pe semestre;
 eşalonarea raţională a lecţiilor în orarul săptămânal;
 elaborarea calendarului sportiv;
 pregătirile necesare instruirii elevilor pentru protecţia muncii.
► specifice cum ar fi:
 activitatea de pregătire pentru lecţie;
 activitatea desfăşurată pe parcursul lecţiei.
a. Activitatea de pregătire pentru lecţie presupune următoarele cerinţe metodice:
 stabilirea locului unde urmează să se desfăşoare lecţia (în sală, în aer liber sau mixt-
2-3 verigi ale lecţiei în aer liber, restul în sală);
 verificarea echipamentului elevilor;
 verificarea instalaţiilor (panouri, coşuri) şi a materialelor sportive (mingi, jaloane,
piptăraşe) care urmează a fi utilizate în lecţie;
 formarea grupelor valorice şi stabilirea sarcinilor ce urmează a fi rezolvate în lecţia
respectivă;
 stabilirea sarcinilor pentru elevii scutiţi medical;
 fixarea modalităţilor de evaluare a calităţii conţinutului lecţiei (înregistrarea
numărului de repetări, a timpului de lucru efectiv, distanţele parcurse, evoluţia
pulsului, etc,).
12
b. Activitatea desfăşurată pe parcursul lecţiei presupune următoarele cerinţe
metodice:
 importanţa prezentării de către profesor a conţinuturilor care vor fi abordate;
 alegerea şi schimbarea (după caz) locului de conducere în timpul diferitelor
activităţi ale lecţiei;
 urmărirea modului în care sunt rezolvate toate sarcinile lecţiei (tehnica procedeelor
tehnice, corectarea greşelilor, încurajarea execuţiei unor elevi);
 eliminarea din relaţia profesor-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică
asupra elevului;
 organizarea întrecerilor (distribuirea pe grupe omogene valoric, arbitrajul, etc);
 reducerea pauzelor dintre repetări şi eliminarea timpilor de inactivitate;
 selectarea celor mai adecvate exerciţii pentru rezolvarea eficientă a sarcinilor
lecţiei;
 stabilirea momentului de realizare a execuţiilor „model”cu cei mai buni elevi.
3. Aspectele metodice:
 elaborarea planificărilor în funcţie de condiţiile şcolii şi particularităţile elevilor.
Deoarece derularea procesului de instruire este o activitate destul de dificilă ce
necesită o durată de pregătire mai mare pentru dobândirea componentelor tehnico-tactice
fundamentale, satisfacţia elevilor şi stimularea acestora trebuie să fie permanentă.
Venind în completarea numeroaselor variabile oferite de programele şcolare, lecţia de
educaţie fizică rămâne o creaţie a fiecărui profesor, ce trebuie să reflecte cunoştinţele şi
competenţele sale profesionale. De asemenea profesorul trebuie să manifeste capacitatea de a
se adapta condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii didactice şi a particularităţilor
elevilor.
13
CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV SPECIFICE PREDĂRII
2.1 Principiile didactice utilizate în procesul de predare a

baschetului la învăţământul liceal
Predarea este procesul prin care sunt selectate, organizate şi utilizate „contextele” în
care se desfăşoară jocul (pe teren în sală, aer liber), condiţiile de exersare (activitatea frontală,
individuală, pe perechi sau microgrupuri→ grupe, ateliere, echipe) şi resursele (materiale,
mijloace, metode, cunoştinţe, abilităţi, atitudini ale cadrului didactic şi ale elevului de natură
să genereze rezultate ale învăţării).Sintetic procesul de predare este prezentat în figura 2.1.
Figura 2.1 Procesul de predare în jocul de baschet

Fiecare obiect de învăţământ prezintă o structură conceptuală de bază, respectiv un
nucleu în jurul cărora gravitează componentele strategiei didactice operaţionale (context,
condiţii, resurse).
14
Autorul Colibaba-Evuleţ, D., (2007) consideră că o strategie operaţională (metode -
M, materiale - M, Mijloace - M, combinaţia celor 3 M, principii, reguli, norme, forme, stiluri,
creativitate) nu trebuie confundată cu strategia generală a sistemului educaţional care vizează
finalităţi, scopuri, obiective la nivel macrostructural.
Componentele strategiei operaţionale asigură premisele necesare îndeplinirii în
condiţii de eficienţă a obiectivelor jocului pe care le urmăreşte conţinutul programei. În
derularea activităţii de predare (iniţiere- învăţare –consolidare) a jocului de baschet, se
regăsesc toate strategiile didactice operaţionale prezentate anterior. Acestea au scopul de a
implementa elevilor din învăţământul liceal o viziune de ansamblu asupra conţinutului
fundamental al jocului de baschet, dacă profesorul va alege şi planifica teme specifice.
Prelucrarea conţinuturilor de predare şi transformarea acestora într-un instrument
eficient şi adaptat etapelor instruirii în cadrul lecţiilor cu temă specifică jocului de baschet la
clasele IX-XII, presupune respectarea următoarelor principii (Figura 2.2):
a. Principiul participării active şi conştiente
Acest principiu urmăreşte participarea activă şi conştientă a elevului pe parcursul

procesului instructiv-educativ.
Însuşirea procedeelor tehnice, acţiunilor tactice şi a noţiunilor de regulament specifice
jocului de baschet, trebuie să se realizeze printr-un proces activ de prelucrare a acestora de
către elevi, prin efort propriu, pentru a ajunge la sesizarea trăsăturilor (componentele mişcării,
fazele principale de execuţie a procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice) esenţiale şi înţelegerea
lor în contextul execuţiei.
 Participarea conştientă- înţelegerea clară, profundă a componentelor tehnico-
tactice ale jocului de baschet. Elevul trebuie orientat permanent spre situaţiile de a
realiza conexiuni între cunoştinţele acumulate şi informaţiile noi, să le integreze,
15
să le explice, să-şi imagineze alternative care pot rezolva eficient situaţia jocului
global în fazele de atac sau apărare.
Figura 2.2 Principii utilizate în procesul de predare a

baschetului la învăţământul liceal
 Participarea activă- determinarea elevilor de a învăţa gândind, înţelegând,

aprofundând. Astfel nu se încurajează atitudinea contemplativă, de recepţionare a
volumului informaţional („de-a gata”), de memorare şi reproducere identică a
acestuia de către elevi.
Atunci când se învaţă un procedeu tehnic, combinaţii, scheme incluse în conţinutul
programei învăţământului liceal pentru disciplina baschet, cadrul didactic este necesar să
prezinte şi modalităţile de utilizare a acestora în cadrul jocului. Elevii trebuie să înveţe să
rezolve rapid sarcinile motrice, să-şi utilizeze raţional efortul, să găsească mijloacele corecte
de execuţie a componentelor tehnico-tactice. Incapacitatea de aplicare a cunoştinţelor şi
deprinderilor (elemente şi procedee tehnice) în joc, demonstrează cadrului didactic, lipsa de
profunzime a însuşirii componentelor predate.
Regula pedagogică principală privind stimularea şi intensificarea activităţii elevilor
pentru practicarea jocului de baschet în lecţia de educaţie fizică dar şi activitatea extraşcolară
16
la clasele (IX-XII), constă în îmbinarea aspectelor neinteresante cu cele interesante. Astfel
scopul final al jocului de baschet este înscrierea de puncte, ce se realizează prin elementul
tehnic aruncarea la coş. Se recomandă ca execuţia celorlalte procedee şi acţiuni tehnico-
tactice să se efectueze permanent în dependenţă de acest element care oferă satisfacţie şi
contribuie la motivarea şi progresul elevilor pe parcursul lecţiei.
b. Principiul intuiţiei
Principiul presupune stimularea cât mai multor analizatori (vizuali, tactili, acustici) pe
parcursul lecţiei, deoarece aceştia, contribuie la înţelegerea corectă a conţinutului tehnico-
tactic oferit de programa învăţământului liceal pentru predarea jocului de baschet. Aplicarea
principiului se dovedeşte utilă în cadrul lecţiilor cu temă din baschet la liceu prin:
 formarea reprezentărilor corecte a secvenţelor care compun procedeele tehnice şi
acţiunile tactice;
 consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice;
 creşterea interesului elevilor pentru practicarea jocului.
Procedeele practice utilizate pentru realizarea principiului intuiţiei sunt următoarele:
1. Aplicarea nemijlocită a intuiţiei (vizuale)
Există procedee tehnice (aruncarea la coş din dribling) sau acţiuni tactice (încucişarea
dublă, etc;) care se însuşesc mai dificil. Demonstrarea acestora este extrem de importantă.
Exerciţiile cu structură motrică simplă sau complexă, sunt de asemenea dificil recepţionate de
către elevi, dacă nu există demonstraţie. Neutilizarea demonstraţiei în cadrul lecţiei, necesită
cu siguranţă explicaţii şi indicaţii metodice detaliate şi deci timp irosit.
2. Explicarea corespunzătoare a sarcinilor motrice

Demonstraţia nu rezolvă integral procesul învăţării. Menţionăm că pentru elevi nu
este întotdeauna clar scopul exerciţiilor selectate de cadrul didactic. Fără să înţeleagă scopul,
elevii nu mai sunt interesaţi de efectuarea exerciţiilor. Din această cauză este necesară
utlizarea explicaţiei care însoţeşte şi completează eficient demonstraţia. Cadrul didactic
prezintă scopul exerciţiului, indică ce este esenţial în execuţie (caracteristici de execuţie)
referitor la componentele (fazele) sau elementele asupra cărora trebuie să se canalizeze atenţia
elevilor.
17
3. Utilizarea materialelor intuitive
Sarcina complexă a învăţării, se uşurează considerabil prin utilizarea materialelor
intuitive (schiţe, planşe, grafice, diapozitive, filme, înregistrări video, chinograme).
Exemplele concrete şi imaginile intuitive se recepţionează uşor şi se păstrează mai bine în
memorie.
c. Principiul accesibilităţii
Ritmul de învăţare diferă de la un elev la altul şi trebuie să se ţină cont de această
particularitate atât în cadrul predării individuale cât şi a celei colective.
În cadrul predării colective, învăţarea trebuie abordată diferit, deoarece există
posibilitatea ca elevii cei mai buni să se plictisească, iar cei mai slab pregătiţi să renunţe. Este
evident că fiecare joc sportiv are specificul său. Pe parcursul jocului de baschet, elevul intră în
relaţie cu un mediu specific (adversar, coechipier, teren, coş, etc.) prin intermediul unui obiect
- mingea. Aceste relaţii determină apariţia şi evoluţia procedeelor tehnice, acţiunilor tactice
specifice jocului, ceea ce determină respectarea unor cerinţe pedagogice atunci când se
elaborează conţinuturile predării cu temă din baschet, cum ar fi:
 succesiunea simplă şi scurtă atestă calităţile de simplitate şi eficienţă;
 selectarea conţinuturilor pentru lecţie trebuie să satisfacă aşteptările elevilor;
 lipsa individualizării din activitatea de predare înseamnă a considera că toţi
elevii au potenţial identic;
 dozare corespunzătoare a efortului pentru fiecare exerciţiu, moment al lecţiei,
etapă de pregătire, etc;
 realizarea diferenţiată a evaluării, în funcţie de progresul motric al elevilor;
 metodele corect selectate, transformă exerciţiile dificile în exerciţii accesibile
d. Principiul sistematizării şi continuităţii
Toate informaţiile de specialitate care se transmit elevilor sunt organizate şi
programate astfel încât să se integreze în experienţa anterioară a acestora. Elevii vor evita în
aceste condiţii formarea unor deprinderi greşite, cunoştinţe secvenţiale, izolate, cu efecte
minime de aplicare în practica jocului. Continuitatea în predarea jocului de baschet este
asigurată de o sistematizare corectă privind mijloacele şi metodele utilizate, efectele fiind
18
asigurarea în timp a unei legături logice (lecţie, semestre, cicluri) între cunoştinţele predate şi
asimilate.
e. Principiul integrării teoriei cu practica
Asimilarea eficientă a conţinutului jocului este posibilă doar în cadrul activităţii
practice şi într-o permanentă legătură cu informaţiile teoretice. Necesitatea principiului rezultă
din faptul că însuşirea elementelor şi procedeelor tehnice predate, nu trebuie să rămână la
stadiul de „teoretizări”. Acestea au nevoie de aplicare practică, de realizarea concretă în
condiţii de lucru şi efort cât mai variate şi mai apropiate de jocul global.
f. Principiul însuşirii temeinice
Durabilitatea componentelor tehnico-tactice şi a cunoştinţelor teoretice, trebuie
înţeleasă într-un dublu sens: din punct de vedere al menţinerii şi al stabilităţii. Menţinerea
reprezintă păstrarea neschimbată a structurii motrice timp îndelungat, iar stabilitatea,
posibilitatea execuţiei în orice condiţii. Este necesar ca periodic, să se determine cantitatea
cunoştinţelor teoretice şi practice pe care trebuie să le stăpânească elevii claselor IX-XII
pentru practicarea jocului de baschet. Cunoştinţele care nu sunt construite pe o bază solidă,
vor fi superficiale şi vor determina lacune în exprimarea jocului global. Lipsa durabilităţii în
execuţia componentelor tehnico-tactice se va reflecta în primul rând asupra progreselor
elevilor.
Realizarea practică a principiului durabilităţii, presupune repetarea componentelor
fundamentale ale jocului de baschet în cadrul fiecărei lecţii, conform programei de studiu.
Acest principiu evidenţiază şi o serie de cerinţe specifice, care se pot grupa în două categorii:
1. Cerinţe referitoare la fixarea propriu-zisă a cunoştinţelor, componentelor tehnico-
tactice:
 dozarea corespunzătoarea a cantităţii şi calităţii cunoştinţelor, componentelor
tehnico-tactice (se vor preda doar noţiunile de bază);
 asigurarea unui număr suficient de repetări a procedeelor tehnice şi acţiunilor
tactice.
2. Cerinţe care se referă la controlul şi aprecierea rezultatelor:
 probe şi norme de control, competiţii, concursuri, etc.
19
g. Principiul conexiunii inverse
Conexiunea inversă este reprezentată de informaţiile recepţionate de către cadrul
didactic de la elev, referitoare la eficienţa activităţii predare - învăţare. Obţinerea feedback-
ului în lecţiile cu teme specifice jocului de baschet, reprezintă o acţiune de control a
rezultatelor pozitive dar şi o modalitate de prevenire, identificare, corectare a celor negative.
20
CAPITOLUL 3. METODE SPECIFICE BASCHETULUI
LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
3.1 Metode utilizate în procesul de predare a jocului de baschet la învăţământul liceal
Metodele utilizate în temele de lecţie cu un conţinut specfic jocului de baschet, se

referă la totalitatea demersurilor practice şi intelectuale care urmăresc realizarea obiectivelor
propuse.
Selectarea celor mai potrivite metode nu este o sarcină uşoară pentru cadrul didactic.
De asemenea îmbinarea acestora reprezintă o cerinţă pedagogică importantă. Ele reprezintă o
sursă sigură privind organizarea şi desfăşurarea procesului de predare (iniţiere – învăţare -
consolidare) a jocului de baschet care relaţionează cu celelalte componente ale educaţiei
(Figura 3.1).
Figura 3.1 Relaţiile metodelor cu celelalte componente ale procesului de învăţământ ( după
Barna, A., Antohe,G.-2001, modificat de noi)
Un număr mare de autori ai domeniului educaţiei fizice, au fost preocupaţi de

clasificarea metodelor de instruire (Cârstea, Ghe., 1993; Dragnea, A., Bota, A., 1999; Badiu,
T., 2001; Colibaba, E. D., 2007; Săvescu, L., 2007, Raţă G., 2008; Ploeşteanu, C., 2009,
Dragu, M., 2013, etc).
21
Clasificarea generală a metodelor de instruire poate fi sintetizată astfel:
 metode de instruire propriu - zisă;
 metode de educaţie;
 metode de verificare, apreciere, notare;
 metode de corectare a greşelilor de execuţie;
 metode de refacere a capacităţii de efort.
Clasificarea principalelor metodelor de instruire propriu-zisă utilizate în jocul de baschet
la învăţământul liceal este următoarea (Figura 3.2) :
Figura 3.2 Metode utilizate în predarea baschetului

la învăţământul liceal
1. Metode verbale:
 Expunerea (procedee metodice: explicaţia, descrierea, conversaţia, etc.,).
2. Metode intuitive:
 Demonstraţia (cu material intuitiv → planşe, schiţe, chinograme, casete video,
practică directă, etc,.).
 Observaţia (observarea execuţiei altor subiecţi, observarea propriei execuţii).
3. Metode practice:
 Exersarea:
- după modalitatea de abordare → exersare practică, fragmentată, globală;
- după desfăşurarea acţiunilor → simultană, alternativă;
22
- după modalitatea de organizare a elevilor →frontală, pe grupe, pe perechi,
individuală;
- după obiectivele urmărite→ exersarea pentru învăţarea, consolidarea,
perfecţionarea şi evaluarea componentelor tehnico-tactice, optimizarea
dezvoltării fizice corporale, dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, capacitatea
de organizare şi practicare in independentă a elementelor şi procedeelor
tehnice, structuri de procedee tehnice, complexe pentru dezvoltarea
aptitudinilor psihomotrice (Raţă G., 2008).
4. Metode de corectare a greşelilor :

 Intervenţia verbală (pozitivă, negativă).
 Intervenţia prin gesturi şi semne.
5 Metode de evaluare :
 Tradiţionale:
- practice.
 Complementare :
- observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
- portofoliul;
- autoevaluarea.
Autorul Săvescu, L., (2007), consideră că metodele de instruire utilizate în lecţia de
educaţie fizică şcolară cu teme din jocurile sportive sunt următoarele:
1. Explicaţia-descrierea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice.

2. Demonstraţia- efectuarea de către profesor sau elev (sportiv) a procedeelor
tehnice şi acţiunilor tactice.
3. Metoda exerciţiului cu repetarea şi exersarea, autorul considerând că cele două
noţiuni sunt apropiate, diferenţa fiind subliniată de etapa şi scopul utilizării. Un
procedeu tehnic sau acţiune tactică predată prima dată elevului, trebuie exersată
pentru a fi însuşită, după care se vor continua execuţiile pentru menţinere,
consolidare.
23
4. Metoda simplificării şi complicării- se referă la faptul că predarea unor procedee
mai dificile ca structură motrică (aruncare la coş din dribling, etc.) necesită
împărţirea secvenţială pentru însuşirea acestora, după care profesorul va îngreuna
treptat instruirea (alege exerciţii complexe).
5. Metoda întrecerii- presupune valorificarea conţinutului tehnico-tactic în
concursuri deoarece acestea contribuie la stimularea participării active a elevilor
pe parcursul lecţiilor de educaţie fizică.
6. „Circuitul” de pregătire tehnică- o metodă de exersare apreciată ca fiind de
mare eficienţă, utilizată în partea a doua a ciclului tematic din semestrul al II-lea.
În opinia autorului anterior menţionat, „circuitul” tehnic se deosebeşte de cel fizic
printr-o exersare mai îndelungată, durata unei staţii este de 10’-12’.
Pentru creşterea eficienţei instruirii jocului de baschet la învăţământul liceal este

necesară respectarea următoarelor cerinţe metodice:
 să se realizeze o predare intra şi interdisciplinară a conţinutului jocului de

baschet, adaptată particularităţilor elevilor;
 să se încurajeze elevii în manifestarea curiozităţii, interesului sau dezinteresului
pentru informaţia recepţionată prin acceptarea opiniilor acestora ca soluţie;
 să existe o relaţie stabilă între pregătirea teoretică de specialitate şi activitatea
practică.
24
CAPITOLUL 4. EVALUAREA COMPONENTELOR
TEHNICO-TACTICE DIN JOCUL DE BASCHET LA
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
4.1 Aspecte practico-metodice specifice evaluării în jocul de

baschet la învăţământul liceal
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învăţământ deoarece

contribuie la îmbunătăţirea metodologiei utilizate în cadrul lecţiilor. Aceasta reprezintă
punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea şi
planificarea activităţii, măsurarea rezultatelor obţinute. Evaluarea lecţiilor cu teme specfice
jocului de baschet poate fi concretizată în două secvenţe (Figura 4.1):
Figura 4.1. Secvenţele evaluării în lecţia cu teme

specifice jocului de baschet
 secvenţa 1 :
- stabilirea scopurilor şi competenţelor /obiectivelor lecţiei;
- organizarea şi desfăşurarea lecţiei pentru realizarea competenţelor/obiectivelor;
- evaluarea rezultatelor în urma activităţilor desfăşurate.
25
 secvenţa 2:
- adoptarea deciziilor în secvenţa următoare.
Evaluarea rezultatelor instruirii, este o activitate necesară care se realizează în strânsă
legătură cu actul decizional (Figura 4.2). Profesorul care va dispune de posibilităţi multiple de
informare, evaluare, pe parcursul desfăşurării lecţiilor, va găsi în timp util, soluţii pentru
calitatea instruirii sale.
Figura 4.2 Evaluarea în jocul de baschet la învăţământul liceal
26
Valorificarea componentelor tehnico-tactice din conţinutul programelor de la
învăţământul liceal, se concretizează în lecţiile de educaţie fizică prin practicarea globală a
jocului de baschet sau în activitatea independentă.
Scopul evaluării componentelor jocului, reprezintă o constatare a calităţii şi cantităţii
volumului informaţional (teoretic şi practic) realizat de elevi într-o anumită etapă de instruire.
Obiectivele evaluării în jocul de baschet la învăţământul liceal sunt următoarele:
 prevenirea procesului de stagnare în etapele de iniţiere, învăţare, consolidare a
elementelor şi procedeelor tehnice, acţiunilor, combinaţiilor, sistemelor tactice
din atac, apărare;
 constatarea în timp util a stagnării execuţiilor şi stabilirea măsurilor pentru
diminuarea şi corectarea acestora conform cauzelor depistate;
 determinarea progresului motric sau teoretic a fiecărui elev.
În activitatea şcolară, evaluarea îndeplineşte o serie de funcţii cu aplicabilitate şi
pentru jocul de baschet dintre care menţionăm următoarele :
1. Funcţia diagnostică se referă la următoarele:
 cunoaşterea nivelului de pregătire a elevilor în diferite perioade de instruire;
 depistarea componentelor tehnico-tactice şi teoretice,nereuşite (lacune, greşeli)
pentru a putea fi corectate sau diminuate;
 stabilirea componentelor tehnico-tactice şi teoretice, corecte din punct de vedere
al execuţiei care pot fi valorificate în jocul bilateral.
2. Funcţia prognostică (de predicţie) evidenţiază performanţele viitoare ale elevilor
dar şi alegerea metodelor, mijloacelor, materialelor adecvate.
3. Funcţia de selecţie contribuie la clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de

însuşirea conţinutului jocului de baschet prevăzut în programele învăţământului
liceal.
Operaţiile principale ale evaluării în jocul de baschet sunt (Figura 4.3):
 măsurarea rezultatelor (probe practice, orale, portofolii, etc.);
27
 interpretarea şi aprecierea rezultatelor (raportarea lor la un sistem de valori, criterii
unitare- bareme de corectare, notare, norme de control, descriptori de
performanţă);
 formularea concluziilor şi adoptarea deciziilor (concluzii desprinse din
interpretarea şi aprecierea rezultatelor).
Figura 4.3 Operaţiile principale ale evaluării în jocul de baschet
Efectuarea evaluării, este o operaţie complexă care implică multiple posibilităţi de

măsurare şi apreciere a rezultatelor obţinute de către elevi.
În aplicarea sistemului de evaluare există două categorii de opţiuni:
 opţiunile profesorului (în funcţie de baza materială, tradiţia liceului,
specializarea acestuia etc);
 opţiunile elevului care poate alege una din cele 2 –3 variante de probe, stabilite
de profesor.
Prezentarea unor metode privind evaluarea jocului de baschet în liceu, oferă informaţii
utile asupra nivelului de performanţă atins de elevi, în raport cu obiectivele de instruire
propuse pentru ciclul de învăţământ respectiv.
Criterii de evaluare :
 progresul individual;
 performanţa motrică;
28
 nivelul însuşirii conţinuturilor programei de specialiate (teme baschet);
 capacitatea de generalizare a elevului;
 capacitatea de practicare sistematică a jocului de baschet în activitatea
independentă;
 atitudinea faţă de disciplina educaţie fizică şi sport şi jocul de baschet.
4.2 Forme şi tipuri de evaluare în jocul de baschet

Un aspect important îl constiutie răspunsul la întrebarea „Când se realizează

evaluarea?” Evaluarea se realizează la începutul activităţii, pe parcursul şi la finalul
procesului de instruire. Principalele forme şi tipuri de evaluare sunt următoarele (Figura 4.4):
a. Evaluare iniţială (predictivă) se realizează la începutul unui program de instruire.
Această formă de evaluare are un caracter predominant informativ, util pentru abordarea
viitoare a nivelului de instruire al elevilor.
b. Evaluare continuă (formativă) se realizează pe tot parcursul procesului instructiv-
educativ. Acestă formă de evaluare prezintă cea mai mare utilitate, deoarece presupune
cunoaşterea permanentă (sau după etape relativ scurte) a nivelului atins de elevi şi reglarea
procesului de predare –învăţare –consolidare (prin modificarea parametrilor de efort,
adaptarea unor metode şi mjloace, creşterea sau micşorarea complexităţii unor procedee
tehnice) pentru a obţine efecte calitative ale execuţiilor.
Figura 4.4 Formele evaluării în jocul de baschet la învăţământul liceal
29
c. Evaluare finală (sumativă) se realizează la încheierea unei etape mai lungi de
instruire (ciclu tematic al unităţilor de învăţare, sau evaluare semestrială). Aceasta beneficiază
de efectele produse de celelalte două forme ale evaluării.
4.3. Metode principale de evaluare a jocului de baschet

Metodele de evaluare folosite în lecţiile cu teme specifice jocului de baschet, sunt

diverse. Precizăm că în ultima perioadă se realizează o distincţie între: metodele tradiţionale
(consacrate în timp şi utilizate foarte des) şi metodele complementare (care s-au impus în
practica şcolară din ultimii ani).
Cele mai frecvente metode utilizate pentru evaluarea jocului de baschet la liceu sunt
următoarele (figura 4.5) :
Figura 4.5 Metode de evaluare a jocului de baschet

30
A. Metode tradiţionale:
a.1 Metode de evaluare practică
Utilizare:
– evaluarea capacităţii elevilor, de aplicare a cunoştinţelor teoretice (exemplu: reguli
de joc, semnalele arbitrilor);
– rezolvarea unor situaţii practice: (exemplu: structuri tehnico-tactice, jocul bilateral);
– nivelul de asimilare a unor priceperi şi deprinderi (exemplu: elementele şi procedeele
specifice jocului de baschet).
a.2. Metode de evaluare orală
Utilizare:
– se realizează pe parcursul instruirii, vizează execuţia şi comportamentul elevilor,
având rol de stimulare şi corectare a acestora.
Avantaje :
– este centrată pe dialogul profesor-elev, astfel profesorul apreciază nu doar „ce ştie”
elevul, observă cum gândeşte el, cum se exprimă, cum gestionează situaţiile dificile
din momentul execuţiei sau de pe parcursul instruirii;
– rolul evaluatorului este de a oferi ajutor de specialitate, deoarece corectarea
execuţiilor greşite, necesită confirmarea elevilor că au înţeles cauzele acestora.
Dezavantaje:
– relaţia evaluare-timp alocat este mare, în condiţiile numărului mic de ore distribuit
disciplinei educaţie fizică şi sport la învăţământul liceal;
– dificultatea de a selecţiona pentru toţi elevii examinaţi, întrebări cu acelaşi grad de
dificultate (pentru obiectivitate, se recomandă pe durata examinării, o fişă de
evaluare orală).
a.3 Metode de evaluare scrise
Utilizare:
– evaluarea cunoştinţelor teoretice ale elevilor (cunoştinţe de specialitate: noţiuni
elementare de regulament, istoricul jocului, etc).
31
Avantaje:
– posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în aceeaşi unitate de timp;
– notarea este obiectivă;
– permite concentrarea elevilor asupra răspunsului, au posibilitatea să argumenteze
răpunsul întrebărilor;
– avantajează în special, elevii emotivi.
Dezavantaje:
– elevii nu mai pot primi ajutorul profesorului, care de obicei le oferea sugestii de
moment;
– elevii nu găsesc răspunsul potrivit şi confundă subiectele;
– nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a pregătirii elevilor (cunoştinţe,
deprinderi, abilităţi, capacităţi, competenţe, etc.,) ca evaluarea orală.
B. Metode complementare:
b.1. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului
Utilizare:
– permite profesorului să realizeze o evaluare generală a elevului pe parcursul instruirii;
Avantaje:
– se realizează relativ uşor;
– evaluare obiectivă, a structurilor tehnico-tactice;
– evaluare obiectivă a elementelor şi procedeelor tehnice izolate.
b.2. Portofoliul
Utilizare:
– este o metodă şi un instrument de evaluare complex, flexibil, prin care profesorul
urmăreşte progresul realizat de elev în practicarea jocului de baschet (în plan
cognitiv, atitudinal, comportamental) pe parcursul unui semestru sau an şcolar
(exemplu: capacitatea de valorificare şi aplicare a cunoştinţelor tehnico-tactice în
jocul bilateral 5 : 5 pe tot terenul cu respectarea regulamentului).
Avantaje:
– Include rezultate obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare:
32
 rezultate la probele de control;
 rezultatele obţinute la participarea în competiţiile liceale;
 fişe de observare;
 casete video, cu prestaţia practică a elevului în cadrul activităţii
competiţionale etc.
b.3. Autoevaluarea
Este o metodă care se poate realiza sub diverse forme. Dintre acestea le amintim pe
cele mai frecvente cum ar fi:
– autoaprecierea probelor;
– autonotarea controlată.
Activitatea de învăţare- evaluare se poate realiza şi independent de predare. Elevul
învaţă (se autoinstruieste) şi îşi autoevaluează rezultatele în afara lecţiei. De regulă, procesul
de învăţare începe şi se efectuează în clasă, se completează în activitatea
extraşcolară prin studiu individual, se autoevaluează şi apoi pregătirea elevului va continua pe
parcursul lecţiilor (în clasă).
Utilizare:
– elevul conştientizează progresele şi achiziţiile (exemplu: procentajul reuşitelor
pentru aruncări, dribling, pase, apărare, etc);
– raportează performanţele la exigenţele şi sarcinile jocului (să execute procedee
tehnice din unghiuri, distanţe diferite şi să marcheze, să efectueze procedee tehnice
în prezenţa adversarului semiactiv, activ, etc.);
– elevul îşi formează un stil propriu de execuţie, îşi dozează efortul, etc.
Concluzii:
Metodele prezentate anterior pentru evaluarea conţinutului tehnico-tactic a jocului de
baschet la învăţământul liceal, trebuie să îndeplinească două obiective:
 să demonstreze că influenţează pozitiv procesul de predare – învăţare la evaluarea
finală;
 să înregistreze progresele de învăţare sau să evidenţieze disfuncţiile din pregătirea
elevilor.
33
4.4 Instrumentele principale de evaluare a jocului de baschet
Instrumentele de evaluare folosite în lecţia de educaţie fizică, se realizează în principal

prin chestionare scrise, chestionare orală, probe şi norme de control. Precizăm că
instrumentele de evaluare utilizate în cadrul lecţiei de educaţie fizică, au un caracter opţional
şi sunt structurate pe clase, în funcţie de vârstă, sex, nivel de pregătire (număr de ore).
1. Metodele tradiţionale utilizează următoarele instrumente de evaluare:
a. Probele scrise  Chestionarele scrise, se aplică în special la clasele (IX-X )şi
solicită elevilor informaţii referitoare la ramurile de sport practicate anterior sau în prezent,
opţiunile pentru noul an şcolar, starea de sănătate, etc. De asemenea profesorul poate recurge
la chestionarul scris dacă doreşte o informare operativă cu privire la însuşirea unor cunoştinţe
esenţiale dintr-un sistem de lecţii, temă sau capitol predat.
b. Probele orale  Chestionarea orală verifică nivelul elevilor referitor la învăţarea
regulamentului de joc, semnalele de arbitraj dar şi noţiuni informative despre competiţiile
organizate de licee etc.
Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, profesorul apreciază volumul cunoştinţelor
achiziţionate dar recepţionează şi informaţii care au rol de îmbunătăţire (simplificarea sau
aprofundarea) permanentă a unor capitole din materia predată la clasă.
c. Probele practice  Probe de control – sunt instrumente de evaluare a nivelului
execuţiei unor procedee tehnice, acţiuni, combinaţii tactice, cunoştinte, capacităţi moştenite
sau achiziţionate pe parcursul pregătirii practice. Acestea sunt însoţite de normele de control.
Raţă, G., 2008, prezintă denumirile existente în literatura de specialitate pentru
normele de control (“baremuri performanţiale”, “descriptori” sau “indicatori de performanţă
“).
Norma de control este întotdeauna conexată cu proba de control, reprezintă un barem
standardizat (note, puncte, timpi, distanţe, repetări, etc.) care evidenţiază obiectiv progresul
execuţiei elevului.
Dacă proba de control poate rămâne constantă, norma de control se poate modifica de
la un stadiu de pregătire la altul (Colibaba-Evuleţ, D., 2007).
34
Evaluarea elevilor la învăţământul liceal se poate realiza pe lângă probele de control şi
prin participarea acestora la întreceri şi concursuri organizate pe clase, grupe, cu scop de
verificare a nivelului de pregătire.
Probele de control şi criteriile de evaluare sunt stabilite de profesor.
Notarea elevilor care practică baschetul în cadrul lecţiilor de educaţie fizică la
învăţământul liceal se realizează astfel:
 pentru efectuarea unor procedee tehnice izolate, elevii vor fi apreciaţi din nota
maximă 8 (clasa a IX-a);
 pentru efectuarea unor structuri tehnico-tactice, elevii vor fi apreciaţi din nota
maximă 9 (clasele a X -a, a XI -a, a XII-a);
 pentru jocul bilateral elevii, vor fi apreciaţi din nota maximă 10.
Excepţie face învăţământul profesional unde elevii care optează pentru executarea
unor procedee tehnice izolate, vor fi apreciaţi din nota maximă 9, iar pentru joc bilateral de la
nota 10.
Pentru realizarea unei evaluări corespunzătoare, profesorul este necesar să
desfăşoare următoarele activităţi:
 să stabilească probele de control pentru unul sau ambele semestre, din conţinutul
jocului de baschet;
 să stabilească criterii de apreciere şi notare obiective pentru probele propuse;
 să prezinte elevilor fiecărei clase sistemul de evaluare elaborat.
2. Metodele complementare utilizează următoarele instrumente de evaluare:

a. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului prin instrumente
auxiliare (Tabel 4.1-4.2):
– fişă de evaluare individuală;
– listă de control / verificare.
35
Tabel 4.1
Fişă individuală pentru înregistrarea rezultatelor obţinute la susţinerea probelor de
evaluare (ciclul liceal ) pentru lecţiile
cu temă din jocul de baschet
Nume şi prenume................................
Note obţinute Media generală a notelor
An An An An
* Observaţii
Probe de şcolar şcolar şcolar şcolar
Clasa a 10-a
Clasa a 12-a
Clasa a 9-a
Clasa a11- a
Nr. Control .......... ........... ........... ...........
Clasa Clasa Clasa Clasa
crt a 9-a a 10-a a 11-a a 12-a
1. Procedee
tehnice izolate
2. Structură
tehnicăde joc
3. Joc bilateral
4. Noţiuni de
regulament
5. Participare
în competiţii
* Date semnificative care pot influenţa notarea:

 starea de sănătate;
 atitudinea faţă de procesul instructiv-educativ;
 aptitudinile native.
Prin utilizarea fişei individuale (Tabel 4.1) cadrul didactic poate să constate la elevi
prezenţa sau absenţa unor comportamente, fără ca pe moment să formuleze judecăţi de valori
asupra celor înregistrate (Tabel 4.2).
Exemplu: în cadrul unei lecţii cu temă din baschet, execuţia structurii tehnico-tactice:
pasarea mingii cu două mâini de la piept - alergare - schimbare de direcţie - prindere -
aruncare la coş din săritură.
36
Tabel 4.2
Listă de control / verificare
după Barna A. şi Antohe Georgeta (2001)
Elevul .... Clasa ... Data .... Mod de evaluare

 a urmat instrucţiunile de lucru date înaintea
activităţii
 a respectat etapele ce trebuiau parcurse în efectuarea
structurii tehnico-tactice
 a finalizat structura
 a lucrat independent, fără a solicita ajutor
 a sesizat eventualele greşeli ale propriei execuţii
Aplicarea şi cunoaşterea unor metode şi instrumente în procesul de evaluare, pot

evidenţia progresele de învăţare sau disfuncţiile din predare şi o înţelegere mai bună a jocului
de baschet de către elevi (Figura 4.6).
Figura 4.6 Metode şi instrumente de evaluare a jocului de baschet

utilizate la învăţământul liceal
37
4.5 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul
de baschet la clasa a IX-a
Începerea instruirii jocului de baschet la liceu în cadrul lecţiilor, este precedată la

primele două ore de evaluarea cunoştinţelor elevilor. Rezultatele obţinute detemină nivelul
pregătirii acestora, dar propune şi sarcini de exersare diferite pe parcursul organizării lecţiei,
deoarece există posibilitatea ca un număr de elevi să fi practicat baschetul în ciclul curricular
anterior sau timpul liber. Sistemul de evaluare prezentat în continuare (IX-XII) este adaptat la
elevii învăţământului liceal după autorii Scarlat, E., Scarlat, M., B.(2002).
1. Evaluare predictivă (iniţială)
►Instrumente de evaluare - probe practice:
◦ „Jocul paselor”(prinderea şi pasarea mingii).
◦ „Culegerea şi aşezarea mingilor de pe sol” - deplasare 5x10 m viteză (viteză
şi îndemânare).
◦ Alergare de durată (3’) în ritm propriu (nivelul capacităţii de efort).
2. Evaluare formativă (continuă)
Primul ciclu tematic:
►Instrumente de evaluare- probe practice - (observarea sistematică):
o pasa cu două mâini şi driblingul din deplasare;
o aruncarea la coş cu o mână de pe loc.
Al doilea ciclu tematic:
►Instrumente de evaluare- investigaţie, observare sistematică:
o dribling - oprirea într-un timp;
o pivotarea prin păşire;
o aruncarea la coş cu o mână de la umăr;
o aplicarea prevederilor regulamentare în jocul bilateral.
3. Evaluare sumativă (finală)
Se realizează la finalul celui de-al doilea ciclu tematic (semestrul 2).
► Instrumente de evaluare - probe practice:
38
Varianta A
- Executarea procedeelor tehnice izolat.Apreciere din nota maximă 8.
dribling printre jaloane cu braţul drept/stâng;
aruncarea la coş cu o mână de la umăr;
pasa cu două mâini de la piept din deplasare;
oprirea într-un timp;
pivotarea prin păşire.
Elemente Punctaj Observaţii

componente acordat
- Dribling printre jaloane cu braţul 2 puncte Trecerea corectă a
drept/ stâng. mingii.
- Aruncarea la coş cu o mână de la 3 puncte Execuţie corectă, coş
umăr. marcat.
- Pasa cu două mâini de la piept din Execuţie corectă a pasei
deplasare. 2 puncte şi transmitere pe poziţie
viitoare.
- Oprirea într-un timp. 2 puncte Aterizare pe ambele
picioare.
*Atitudinea faţă de disciplină. 1 punct
Varianta B
- Executarea unei structuri tehnico-tactice. Apreciere din nota maximă 9.
dribling-pasă-oprire-pivotare-aruncare la coş.
componente acordat
- Driblingul printre jaloane cu braţul 2 puncte Trecerea corectă a mingii.
drept/stâng.
- Pasă cu două mâini de la piept. 2 puncte Mişcarea de „biciuire”.
- Oprire într-un timp. 1 punct Poziţie fundamentală.
-Pivotarea prin păşire. 1 punct Piciorul de pivotare este

permanent în contact cu
solul.
39
- Aruncarea la coş cu o mână de la 3 puncte Execuţie corectă, coş
umăr. marcat.
*Atitudinea faţă de disciplină. 1 punct
Varianta C
- Joc bilateral.Apreciere din nota maximă 10.
Joc bilateral 3x3 pe ½ teren.
Elemente evaluate Punctaj Observaţii
acordat
-Aruncarea la coş (corectitudinea Execuţie corectă, coş
execuţiei în faza jocului). 2 puncte marcat.
- Apărarea om la om. Provocarea şi valorificarea
1 punct greşelilor.
- Pătrunderea, depăşirea, dă şi du-te. 1 punct Corectitudinea execuţiei.
- Colaborarea cu partenerii (pasarea 2 puncte Variante de pasare.

mingii).
- Contraatacul cu pasa direct la Contraatacuri reuşite.
vârf(situaţii de lansare, finalizare). 2 puncte
- Teren, linii, zonele de restricţie, Cunoaşterea şi aplicarea
echipele, durata jocului, abateri, 1 punct regulilor.
greşeli, repunerea mingii în joc.
* Atitudinea faţă de disciplină. 1 punct
4.6 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme

din jocul de baschet la clasa a X-a

► Instrumente de evaluare:
 probe practice - observarea sistematică - cunoaşterea nivelului de pregătire
obţinut la nivelul clasei a X-a;
 probă orală - investigaţie: explicarea de către elevi (prin sondaj) a
mecanismului de bază al procedeelor tehnice însuşite anterior.
40
Primul ciclu tematic:
◦ dribling variat;
◦ pasarea mingii cu două mâini de la piept din deplasare;
◦ oprirea într-un timp;
◦ pivotarea prin întoarcere.
Al doilea ciclu tematic:
◦ aruncarea la coş de pe loc cu o mână de la umăr;
◦ acţiunile tactice individuale de atac: demarcajul şi depăşirea;
◦ aruncarea la coş din dribling.
Se realizează la finalul celui de-al doilea ciclu tematic (semestrul 2).
Aprecierea se realizează printr-o singură notă la una din cele două variante:
► Instrumente de evaluare- probe practice:
Varianta A
Ieşire la minge- prinderea mingii- dribling- aruncare la coş.

componente acordat
- Ieşire la minge. 1 punct Culoar favorabil.
- Prinderea mingii cu două mâini. 2puncte Amortizarea, contactul cu

mingea.
- Dribling cu schimbare de direcţie. 2 puncte Execuţie corectă.
- Aruncare la coş din dribling. 4 puncte Execuţie corectă, coş marcat.
Varianta B
3x3 pe ½ teren.
41
acordat
-Aruncarea la coş din dribling Execuţie corectă, coş marcat.
(corectitudinea execuţiei în faza 2 puncte
jocului).
Câştigarea priorităţii de plan,
-Demarcajul, marcajul. 1 punct culoar, provocarea şi
valorificarea greşelilor.
- Apărarea om la om. 1 punct Provocarea şi valorificarea
greşelilor.
- Pătrundere, depăşire, dă şi du- Execuţie corectă, alegerea
te, încrucişare simplă. 2 puncte culoarului favorabil.
- Colaborarea cu partenerii 1 punct Procedee de pasare utilizate.
(pasarea mingii)
- Contraatacul cu pasa direct la Număr contraatacuri finalizate.
vârf (situaţii de lansare, 1 punct
finalizare).
Cunoaşterea şi aplicarea
- Regulament. 1 punct regulilor de joc.
4.7 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul de baschet la

clasa a XI -a

 probe practice- aruncarea la coş precedată de prinderea mingii din dribling;
 probă orală- regulile de joc aplicate în clasa aX-a;
 observarea sistematică a elevilor- nivelul de însuşire al opririi, pivotării,
marcajului şi demarcajului.
o oprirea într-un timp şi pivotarea;
o aruncarea la coş de peloc, din dribling
o aruncarea la coş din săritură;
42
o Joc şcoală - aruncarea la coş din săritură;
- marcajul activ în apărare;
- demarcajul şi depăşirea.
- autoevaluare:
o procentaj individual privind aruncările la coş.
Se realizează la finalul celui de-al doilea ciclu tematic (semestrul 2). Aprecierea se
realizează printr-o singură notă la una din cele două variante:
Varianta A
- Executarea unei structuri tehnico-tactice. Apreciere din nota maximă.
Dribling - pasarea mingii- prinderea mingii - oprire- pivotare-aruncare la
coş din săritură.
componente acordat
//
-Dribling variat. 1 punct Execuţie corectă.
Execuţie corectă a pasei şi
-Pasarea mingii de pe loc. 1 punct transmitere pe poziţie
viitoare.
-Prinderea mingii cu două mâini. 2puncte Amortizarea, contactul cu
mingea.
-Oprirea într-un timp. 1 punct Execuţie corectă.
-Pivotarea prin întoarcere, păşire. 1 punct Piciorul de pivotare este în

contact cu solul.
-Aruncare la coş din săritură. 3 puncte Execuţie corectă, coş marcat.
Varianta B
o 5x5 pe tot terenul.
43
acordat
-Aruncarea la coş din săritură. 2 puncte Execuţie corectă, coş marcat.
Câştigarea priorităţii de plan şi

- Demarcajul, marcajul. 1 punct culoar, provocarea şi
greşelilor.
- Pătrundere, depăşire, dă şi du- 2 puncte Execuţie corectă, alegerea
te, încrucişare simplă. culoarului favorabil.
- Colaborarea cu partenerii 1 punct Procedee de pasare utilizate.
(pasarea mingii).
- Atacul în superioritate
numerică : 2:1, 3:2. 1 punct Număr atacuri finalizate.
- Regulament. 1 punct Cunoaşterea şi aplicarea

regulilor de joc.
* Atitudinea faţă de disciplină 1 punct
4.8 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme

din jocul de baschet la clasa a XII - a

 probe practice - Joc bilateral 5x5 (observarea nivelului de execuţie a
procedeelor tehnice de bază predate în clasa a XI-a);
 probă orală - regulile de joc aplicate în clasa a XI-a.
2. Evaluare formativă( continuă)
►Instrumente de evaluare
- probe practice:
o acţiunile tactice din atac şi apărare;
o eficienţa aruncărilor la coş (de pe loc, dribling, săritură);
o aruncarea la coş din alergare.
44
- observarea sistematică a elevilor:
o relaţiile de cooperare în cadrul echipei;
o respectarea sarcinilor de joc.
Se realizează la finalul celui de-al doilea ciclu tematic (semestrul 2). Aprecierea se
realizează printr-o singură notă la una din cele două variante:
► Instrumente de evaluare- probe practice:
Varianta A
Dribling- pasă- prindere -oprire-pivotare-aruncare la coş.
componente acordat
- Dribling variat. 1 punct Execuţie corectă.
Execuţie corectă a pasei şi
- Pasarea mingii de pe loc. 1 punct transmitere pe poziţie
viitoare.
-Prinderea mingii cu două mâini. Amortizarea, contactul cu
1punct mingea.
- Oprire într-un timp. 1 punct Aterizare în poziţie
fundamentală.
-Pivotarea prin păşire, întoarcere. 1 punct Piciorul de pivotare este în
contact cu solul.
-Aruncare la coş din alergare. 4 puncte Execuţie corectă, coş marcat.
Varianta B
5x5 pe tot terenul.
acordat
-Aruncarea la coş (procedee 2 puncte Execuţie corectă, coş marcat.
tehnice la alegere).
1 punct Câştigarea priorităţii de plan
- Demarcajul, marcajul. şi culoar, provocarea şi
greşelilor.
45
-Pătrundere, depăşire, dă şi du- 2 puncte Execuţie corectă, alegerea
te, încrucişare simplă. culoarului favorabil.
- Pasarea mingii. 1 punct Procedee de pasare utilizate
-Contraatacul, atacul în
superioritate numerică : 2:1, 3:2, 1 punct Coşuri marcate.
atac poziţional ( 5+0, 4+1).
- Regulament. 1 punct Cunoaşterea şi aplicarea

regulilor de joc.
46
CAPITOLUL 5. CONŢINUTUL PROGRAMELOR PENTRU PREDAREA
LECŢIILOR CU TEMĂ DIN JOCUL DE BASCHET
(CLASELE IX-X)
5.1 Cadru metodic general privind predarea jocului

de baschet la clasele IX-X
Predarea educaţiei fizice la clasele IX-X, va continua cu dezvoltarea capacităţii

motrice generale şi specifice dar şi integrarea în activităţi complexe a cunoştinţelor,
deprinderilor, priceperilor însuşite în anii anteriori.
Sub aspect organizatoric, lecţiile vor trebui să asigure cadrul necesar de desfăşurare
(teren de joc, materiale, instalaţii), corespunzător opţiunilor elevilor (individuale şi de grup),
nivelului diferenţiat de pregătire, particularităţilor specifice vârstei, sexului dar şi interesul,
motivaţia acestora.
Astfel în lecţiile cu temă specifică jocului de baschet, vor avea prioritate exersările
individuale, activităţile pe grupe valorice, pe grupe de opţiuni şi particularităţi (vârstă, sex) pe
microgrupuri de afinitate şi interese comune. Se va realiza o creştere a ponderii exersării şi
întrecerilor în regim de autoorganizare şi autoarbitrare, dar şi organizarea clasei pe
formaţii/echipe constante, echilibrate.
Pentru valorificarea optimă a timpului distribuit instruirii, se impune acţionarea cu
mijloace variate, a căror influenţă este polivalentă, realizându-se consolidarea structurilor
tehnico - tactice şi dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice.
Însuşirea fundamentalelor tehnico-tactice specifice jocului de baschet (din conţinutul
programei la învăţământul liceal), se va efectua prin structuri complexe de procedee tehnice şi
mai puţin prin execuţii tehnice izolate.
Lecţia de educaţie fizică din învăţămîntul liceal cu temă specifică jocului de baschet
prezintă următoarele particularităţi :
durata 50 minute;
ponderea tipului de lecţie este de învăţare, consolidare, verificare şi mixtă;
numărul temelor 2-3;
47
este de preferat ca relizarea temelor de baschet, să se realizeze în aer liber;
se impune tratarea diferenţiată în pregătirea elevilor;
conexiunea permanentă a componentelor tehnico –tactice însuşite cu situaţiile
similare jocului (joc şcoală, structuri tehnico-tactice) dar şi în condiţii de joc;
organizarea concursurilor, competiţiilor de baschet;
materialele şi instalaţiile se recomandă a fi în stare funcţională şi adaptate
particularităţilor vârstei (înălţime panouri, mingi);
se pot utiliza toate procedeele de exersare: frontală, pe perechi, pe grupe, echipe;
este necesară formarea capacităţii de a efectua independent elementele şi
procedeele predate în cadrul lecţiilor.
5.2 Competenţele generale ale jocului de baschet

pentru clasele IX-X
Competenţele generale ale jocului de baschet pentru învăţământul liceal sunt

următoarele:
1. Utilizarea limbajului de specialitate în relaţiile de comunicare.
2. Dezvoltarea capacităţii motrice generale şi specifice disciplinei în concordanţă cu
particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire.
3. Valorificarea în concursuri, întreceri, competiţii sportive a potenţialului elevilor.
4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării şi practicării jocului de baschet.
5. Întărirea motivaţiei pentru practicarea jocului de baschet şi a unui comportament
adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup.
5. 3 Competenţele specifice jocului de baschet

pentru clasa a IX-a
Competenţele specifice jocului de baschet pentru învăţământul liceal sunt următoarele:

1. Utilizarea terminologiei de specialitate în transmiterea mesajelor.
2. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării aptitudinilor psihomotrice.
48
3. Utilizarea deprinderilor specifice în acţiuni motrice complexe.
4. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs.
5. Relaţionarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan.
6. Aplicarea prevederilor regulamentare ale baschetului practicat în forme adaptate de
întrecere/concurs.
7. Rezolvarea diferitelor sarcini în cadrul acţiunilor tactice de atac şi apărare.
5.4 Competenţele specifice jocului de baschet

pentru clasa a X-a
1. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaţionarea cu partenerii de activitate.

2. Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării aptitudinilor psihomotrice.
3. Utilizarea deprinderilor motrice în acţiuni motrice complexe.
4. Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs.
6. Aplicarea prevederilor regulamentare ale baschetului practicat în forme adaptate de
întrecere/concurs.
7. Rezolvarea sarcinilor metodice şi organizatorice din cadrul lecţiilor cu temă specifică
baschetului.
8. Exprimarea estetică a atitudinii corporale.
9. Selectarea modelelor de reuşită din lumea baschetului.
5.5 Conţinutul programelor pentru predarea lecţiilor cu temă din jocul de

baschet (clasele IX-X)
CLASA A IX-A
 Procedee tehnice utilizate în atac:
 în jocul fără posesia mingii:
- poziţia fundamentală;
49
- alergare de viteză;
- schimbarea tempoului alergării;
- oprirea într-un timp, pirueta;
- alergare laterală;
- schimbările de direcţie din alergarea normală şi laterală;
- săriturile pe un picior din deplasare şi pe ambele picioare de pe loc şi din deplasare.
 în jocul cu posesia mingii:
- pasele de pe loc şi din deplasare: cu o mână şi cu ambele mâini (de la piept, de jos,
de sus, din lateral, din cârlig, directe şi cu pământul, la diferite distanţe şi către
diferite direcţii);
- driblingul pe loc şi în deplasare:(cu variaţia înălţimii şi a tempoului alergării, cu
fiecare mână, cu viteză maximă, cu fiecare mână);
- driblingul cu schimbarea direcţiei: trecerea mingii prin faţă, prin spate, cu piruetă, cu
fiecare mână;
- aruncările la coş:
 din dribling şi din alergare: cu fiecare mână, de sus;
 de pe loc cu o mână, din faţă.
 Procedee tehnice utilizate în apărare:
- poziţia fundamentală: înaltă, medie, joasă;
- deplasare cu paşi adăugaţi, dreapta, stânga, înainte şi înapoi;
- alergare laterală;
- pirueta, oprirea;
- schimbarea direcţiei din alergare laterală şi deplasare laterală cu paşi adăugaţi;
- săriturile pe un picior din deplasare şi pe ambele picioare, de pe loc şi din deplasare.
 Acţiuni tactice individuale utilizate în atac:
- demarcajul pentru intrarea în posesia mingii;
- pătrunderea;
- depăşirea;
- recuperarea după aruncarea la coş nereuşită, proprie şi a coechipierilor.
50
 Acţiuni tactice individuale utilizate în apărare:
- marcajul între atacant şi coş;
- marcajul între atacant şi minge;
- marcajul agresiv al jucătorului fără minge;
- marcajul agresiv al jucătorului cu minge;
- urmărirea la panou;
- intercepţia.
 Acţiuni tactice colective elementare utilizate în atac:
- „Dă şi du-te”pe direcţia de pasare.
 Acţiuni tactice colective elementare utilizate în apărare:
- repartizarea adversarilor;
- închiderea culoarului de pătrundere.
 Acţiuni tactice colective de echipă utilizate în atac:
- contraatacul cu pasă direct la vârf;
- atacul rapid 3x3 şi 4x4;
- atacul „în potcoavă”(5+0).
 Acţiuni tactice colective de echipă utilizate în apărare:
- apărare „om la om”normală în propria jumătate de teren şi pe tot terenul.
 Joc bilateral:
- pe ½ teren şi pe tot terenul.
 Regulament de joc:
- teren, linii, zonele de restricţie, echipele, durata jocului, abateri, greşeli, repunerea
mingii în joc după comiterea infracţiunilor, semnalizările arbitrilor.
 Informaţii din jocul de baschet.
51
CLASA A X-A
 în jocul cu posesia mingii:
- pasare şi prindere;
- driblingul alternativ cu înălţime şi ritmuri variate;
- procedee de aruncare la coş de pe loc şi din deplasare, săritură;
- oprirea într -un timp şi doi timpi;
- pivotarea prin întoarcere;
- fenta de pasare, de depăşire şi de aruncare.
 în jocul fără posesia mingii:
- poziţii şi deplasări specifice;
- schimbarea direcţiei din alergare laterală şi deplasare laterală cu paşi adăugaţi;
- săriturile pe un picior din deplasare şi pe ambele picioare, de pe loc şi din deplasare;
- piruete.
- demarcajul;
- pătrunderea;
- depăşirea şi aruncarea la coş sau pasarea mingii;
- recuperarea.
- marcajul adversarului cu şi fără minge;
- scoaterea mingii adversarului;
- intercepţia.
- „Dă şi du-te” pe partea opusă pasării.
- încrucişarea, simplă şi dublă.
52
- schimbul de adversar.
- contraatacul;
- atac poziţional, în diferite variante de aşezare a jucătorilor pe posturi cu finalizări
din:pătrundere depăşire, etc.
- apărare „om la om” agresivă pe ½ teren şi tot terenul.
 Joc bilateral:
- pe ½ teren şi pe tot terenul.
 Regulamentul de joc: echipament tehnic.
 Informaţii din jocul de baschet.
5.6 Aptitudini psihomotrice manifestate la clasele IX-X
a. Aptitudini psihomotrice de bază

 Viteza:
- de reacţie;
- de execuţie;
- de deplasare.
 Forţa
- dinamică a tuturor grupelor musculare.
 Îndemânarea
- în manevrarea obiectelor;
- în acţiunile desfăşurate în relaţie cu parteneri şi adversari;
- ambidextrie.
 Rezistenţa
- la eforturi aerobe şi mixte.
 Mobilitatea
- în principalele articulaţii, oculo-motorie.
53
b. Aptitudini psihomotrice specifice
 Viteza:
- de deplasare pe spaţii mici, medii şi distanţe progresive;
- de reacţie în funcţie de deplasarea mingi şi acţiunile adversarilor, partenerilor;
- de execuţie a procedeelor tehnice în acţiuni motrice simple şi complexe.
 Forţa:
- forţa segmentară în regim de rezistenţă;
- forţa explozivă în regim de rezistenţă, la nivelul membrelor inferioare.
 Îndemânarea:
- în manevrarea/ aruncarea mingii în regim de viteză şi precizie;
- coordonarea acţiunilor faţă de obiect (minge, coş), parteneri, adversari.
 Rezistenţa:
- la efort mixt.
 Mobilitatea:
- în articulaţia pumnului şi scapulo-humerală;
- în articulaţiile coloanei vertebrale.
54
CAPITOLUL 6. CONŢINUTUL PROGRAMELOR PENTRU PREDAREA
LECŢIILOR CU TEMĂ DIN JOCUL DE BASCHET (CLASELE – XI-XII)
6.1 Cadru metodic general privind predarea jocului

de baschet la clasele XI-XII
Utilizarea jocului de baschet ca mijloc de rezolvare a temelor de lecţie în predarea

educaţiei fizice la elevii claselor XI-XII, trebuie să continue dezvoltarea capacităţii motrice
generale realizate anterior.
Baschetul reprezintă un mijloc excelent cu o contribuţie semnificativă la realizarea
obiectivelor pentru acest nivel. Programele elaborate la învăţământul liceal, evidenţiază
finalităţile urmărite, conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ
pentru realizarea şi evaluarea jocului de baschet.
Însuşirea conţinutului tehnico-tactic specific programelor XI-XII, este necesar să se
efectueze în condiţii apropiate de joc sau prin joc. Elementele şi procedeele tehnice nu se vor
izola de conţinutul tactic al acestora şi se vor consolida în condiţii de întrecere. Efortul va
creşte progresiv în cadrul lecţiilor, dozat corespunzător pentru evitarea unei suprasolicitări a
organismului elevilor. Soluţia optimă pentru respectarea particularităţilor de sex o reprezintă
organizarea exersării demixtat. Menţionăm că şi la acest ciclu curricular, exersarea şi
întrecerile se efectuează în regim de autoorganizare şi autoarbitrare. Performanţele în
practicarea jocului de baschet la elevii claselor XI-XII se concretizează rapid în joc dacă se
realizează o succesiune logică a conţinutului învăţării. Acest aspect facilitează înţelegerea
jocului care este completat de dorinţa şi plăcerea elevului (ei) pentru baschet, dobândită pe
parcursul lecţiilor.
55
6.2. Competenţele generale ale jocului de baschet
pentru clasele XI-XII
Competenţele generale ale jocului de baschet pentru învăţământul liceal sunt

următoarele:
1. Utilizarea limbajului de specialitate în relaţiile de comunicare.
2. Dezvoltarea capacităţii motrice generale şi specifice disciplinei în concordanţă cu
particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire.
3. Valorificarea în concursuri, întreceri, competiţii sportive a potenţialului elevilor.
4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării şi practicării jocului de baschet.
5. Întărirea motivaţiei pentru practicarea jocului de baschet şi a unui comportament
adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup.

pentru clasa a XI-a
1. Utilizarea terminologiei de specialitate în relaţionarea cu partenerii de activitate.

2. Dozarea activităţii motrice în funcţie de reacţiile propriului organism la efort.
3. Utilizarea deprinderilor motrice şi a procedeelor tehnice în acţiuni motrice complexe
şi în forme adaptate de întrecere/concurs.
5. Aplicarea prevederilor regulamentare ale jocului de baschet.
6. Rezolvarea sarcinilor metodice şi organizatorice din cadrul lecţiilor cu temă
specifică baschetului.
7. Selectarea modelelor de reuşită din baschet.
8. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic şi valoric al unor competiţii de baschet la
care participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, antrenorilor,
arbitrilor şi spectatorilor.
56
pentru clasa a XII-a
1. Utilizarea terminologiei de specialitate în diferite situaţii de comunicare.

2. Dozarea activităţii motrice în funcţie de reacţiile propriului organism la efort.
3. Utilizarea deprinderilor motrice şi a procedeelor tehnice în acţiuni motrice complexe
şi în forme adaptate de întrecere/concurs.
5. Aplicarea prevederilor regulamentare ale jocului de baschet.
6. Rezolvarea sarcinilor metodice şi organizatorice din cadrul lecţiilor cu temă specifică
baschetului.
7. Abordarea permanentă a unei atitudini corporale corecte.
8. Raportarea la modelele de reuşită din baschet.
9. Aprecierea obiectivă a nivelului estetic şi valoric al unor competiţii de baschet la care
participă sau asistă ca spectator, al comportamentului sportivilor, antrenorilor,
arbitrilor şi spectatorilor.
6.5 Conţinutul programelor pentru predarea lecţiilor cu temă din jocul de

baschet (clasele XI-XII)
CLASA A XI-A
- prinderea şi pasarea mingii cu două mâini de la piept, pasa cu pamântul, de deasupra
capului şi cu o mână de la umăr urmate de deplasare şi din deplasare;
- oprire într-un timp şi doi timpi;
- pivotarea prin întoarcere, păşire;
- dribling cu schimbări de direcţie, piruetă, trecerea mingii pe la spate;
- aruncare la coş cu mână de pe loc, din dribling, săritură;
- pivotarea prin păşire, întoarcere.
57
- deplasări specifice în poziţie fundamentală;
- piruete, sărituri, opriri, schimbări de direcţie;
- lucrul de braţe şi jocul de picioare.
- demarcajul;
- pătrunderea;
- depăşirea;
- recuperarea.
- scoaterea mingii de la adversar;
- intercepţia.
- dă şi du-te;
- încrucişare simplă, dublă;
- blocajul şi ieşirea din blocaj;
- atacul în superioritate numerică: 2:1, 3:2.
- schimbul de adversar;
- închiderea culoarului de pătrundere;
- triunghiul de săritură;
- apărarea în inferioritate numerică: 1:2, 2:3.
- contraatacul;
- atac poziţional, în diferite variante de aşezare a jucătorilor pe posturi.
- apărare împotriva contraatacului;
- apărare om la om.
58
 Joc bilateral:
- la un panou;
- la două panouri.
 Regulamentul de joc: responsabilităţi oficialii jocului.
 Informaţii locale, naţionale şi internaţionale din baschet.
CLASA A XII-A

- aruncările la coş:din dribling, alergare, săritură;
- driblingul specific contraatacului pentru realizarea depăşirii:cu schimbări de direcţie,
cu variaţia tempoului alergării;
- oprirea din dribling;
- pivotarea şi protecţia mingii;
- prinderea mingii din pasă cu pământul;
- pasele şi protejarea lor, cu o mână şi cu ambele mâini, de pe loc şi din alergare, în
raport de situaţia şi faza jocului (contraatac, atac rapid, atac poziţional);
- pasarea de la locul prinderii mingii, (cele de pe loc) pasele speciale, pe la spate, în
cârlig, din dribling, de pe loc şi din alergare.
- deplasări specifice în poziţie fundamentală;
- piruete, sărituri, opriri, schimbări de direcţie;
- lucrul de braţe şi jocul de picioare.
 Acţiuni tactice individuale utilizate în atac specifice posturilor de pivot, centru,
extremă, fundaş;
- demarcajul;
- pătrunderea;
- depăşirea;
- recuperarea;
59
- voleibolarea cu o mână şi cu ambele mâini, de pe loc şi din alergare, cu săritură pe
un picior şi pe ambele picioare, cu trimiterea mingii către coş sau către un partener.
 Acţiuni tactice individuale utilizate în apărare specifice posturilor de pivot, centru,
extremă, fundaş:
- scoaterea mingii de la adversar;
- intercepţia;
- urmărirea la panou.
 Acţiuni tactice colective elementare utilizate în atac în relaţiile 2:2, 3:3.
- dă şi du-te;
- încrucişare simplă, dublă;
- blocajul şi ieşirea din blocaj;
- atacul în superioritate numerică : 2:1, 3:2.
- schimbul de adversar;
- triunghiul de săritură;
- apărarea în inferioritate numerică : 1:2, 2:3.
- contraatacul;
- atac poziţional, în diferite variante de aşezare a jucătorilor pe posturi 4+1 (cu un
jucător pivot), etc.
- apărare împotriva contraatacului;
- apărare om la om agresivă om la om pe jumătate de teren şi pe tot terenul, utilizând
marcajul la intercepţie;
- apărarea în zonă;
 Joc bilateral:
- la un panou;
- la două panouri.
60
 Regulamentul de joc
 Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din baschet.
6.6 Aptitudini psihomotrice manifestate la clasele XI-XII
Aptitudinile psihomotrice se vor dezvolta în funcţie de natura deprinderilor prin care se

exersează (manifestarea combinată a acestora).
a. Aptitudini psihomotrice de bază

 Viteza:
- de deplasare;
- de reacţie la stimuli vizuali, auditivi şi tactili;
- de execuţie a unor mişcări complexe şi repetate.
 Forţa:
- absolută a membrelor inferioare şi a trunchiului.
 Îndemânarea:
- în coordonarea acţiunilor cu parteneri, adversari şi ţintă.
 Rezistenţa:
- la eforturi anaerobe şi mixte.
b. Aptitudini psihomotrice specifice
 Viteza:
- de reacţie la stimuli variabili;
- de deplasare în regim de rezistenţă pe distanţe şi direcţii variate;
- de execuţie a actelor şi a acţiunilor motrice complexe - structuri complexe.
 Forţa:
- explozivă în regim de rezistenţă.
61
 Îndemânarea:
- coordonarea acţiunilor segmentelor corpului şi a corpului în întregime, în spaţiu şi
timp;
- coordonarea acţiunilor în relaţia cu parteneri şi adversari;
- coordonare vizual-motrică;
- mânuirea ambidextră de obiecte;
- coordonarea acţiunilor faţă de obiect, parteneri, adversari.
 Rezistenţa:
- la eforturi anaerobe şi mixte.
62
CAPITOLUL 7. TEHNICA JOCULUI DE BASCHET ÎN LICEU
7.1 Relaţia componentelor tehnice în predarea jocului de baschet

Jocul de baschet este recunoscut prin numărul considerabil de elemente şi procedee

tehnice. Acestea crează dinamism şi densitate în pregătirea elevilor atunci când sunt utilizate
ca mijloace pentru lecţiile de educaţie fizică şi sport. Elementele şi procedeele tehnice
evoluează permanent cu scopul de a realiza o finalizare eficientă, raţională şi corectă în jocul
bilateral.
Evoluţia componentei tehnice a jocului de baschet este condiţionată în mare măsură de
cea tactică. Cele două componente sunt dificil de tratat separat. Abodarea în condiţii izolate a
acestora, se realizează în etapele de iniţiere-învăţare a jocului de baschet sau în situaţiile de
învăţare remedială când profesorul observă pe parcursul instruirii dificultăţi de execuţie a
procedeului tehnic.
În jocul de baschet, tehnica este construită din combinarea mai multor mişcări. Rolul
său devine aproape determinant în efectuarea eficientă, raţională a procedeelor tehnice.
Importanţa tehnicii depinde şi de nivelul dezvoltării aptitudinilor psihomotrice care sunt
implicate în derularea fazelor componente ale procedeelor tehnice.
Deoarece fondul tehnic al jocului de baschet este foarte mare, procedeele tehnice
specifice atacului şi apărării din conţinutul programelor învăţământului liceal, impun
necesitatea realizării instruirii acestora, paralel cu dezvoltarea aptitudinilor psihimotrice
(viteză, îndemânare, forţă, rezistenţă, etc.) care oricum sunt implicate în execuţia fazelor
componente ale mişcărilor.
Opiniile anterior menţionate, se completează cu argumentele autorilor Cârstea, G.,
(1997); Badiu, T., (2002); Iacob, F., (2005) că utilizarea procedeelor tehnice specifice unor
ramuri de sport pot contribui într-o anumită măsură la dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice
sau a unei forme de manifestare a acestora prin modificarea dominantei lor.
Elementele care pot modifica sau influenţa dominanta în execuţie a unui procedeu
simplu sau complex sunt următoarele (Figura 7.1) :
63
- ritmul sau tempoul de execuţie al mişcărilor;
- amplitudinea mişcării;
- greutatea;
- dimensiunile terenului;
- numărul de repetări;
- durata execuţiei;
- durata pauzelor;
- procedeele metodice utilizate.
Figura 7.1 Elementele care pot modifica sau influenţa

dominanta în execuţie a unui procedeu tehnic
Legendă:
1= ritmul sau tempoul de execuţie al mişcării; 2= amplitudinea
mişcării; 3= greutatea; 4=dimensiunile terenului; 5= numărul de repetări
6= durata execuţiei; 7= durata pauzelor; 8= procedeele metodice utilizate.
Exemplificăm cu procedeele: aruncarea la coş de pe loc, dribling, săritură, pasarea

mingii cu două mâini de la piept, etc. Precizăm că procedeele enumerate sunt utile în lecţiile
cu teme specifice baschetului când se doreşte educarea următoarelor forme de manifestare a
aptitudinilor motrice:
 Viteza de reacţie  execuţii din poziţii variate sau prin introducerea mai multor
mingi în exerciţiu la semnale vizuale, auditive, sonore.
 Viteza de execuţie şi repetiţie creşterea numărului de repetări în aceeaşi unitate
de timp.
64
 Îndemânarea învăţarea şi consolidarea procedeelor tehnice în structuri complexe
de exerciţii şi joc.
 Forţa braţelor utilizarea unor mingi sau obiecte îngreuiate, etc.
 Rezistenţa generală execuţia procedeelor în continuă mişcare sau o anumită
durată de timp.
Procedeele tehnice specifice jocului de baschet, se pot utiliza ca mijloace în cadrul
lecţiilor de educaţie fizică pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice prin modificarea
dominantei lor, doar dacă elevii şi-au însuşit corect mecanismul de execuţie.
Trecerea de la formele izolate la cele complexe, presupune o stăpânire foarte bună a
liniei mişcării procedeului tehnic respectiv. Linia mişcării se referă la asamblarea corectă şi
eficientă a momentelor (fazelor) de execuţie.
În funcţie de structura motrică a mişcării, procedeele tehnice sunt:
 simple (fazele propriu-zise care alcătuiesc un procedeu, se referă la execuţie
izolată în condiţii normale, fără prezenţa adversarului);
 complexe (cuplarea fazelor mai multor procedee tehnice, se referă la execuţie
în condiţii apropiate de joc şi condiţii de joc unde este prezent adversarul).
Elementele de conţinut a programelor specifice jocului de baschet pentru elevii din
clasele IX-XII, reprezintă puncte de reper în instruirea acestora şi contribuie la formarea de
competenţe conform cerinţelor învăţământului liceal. Procedeele tehnice sunt asamblate
creativ de profesor, în structuri motrice complexe, care să rezolve situaţiile atacului şi apărării
la fiecare lecţie.
Din punct de vedere al obiectului de joc, procedeele tehnice incluse în programa
jocului de baschet la învăţământul liceal se efectuează astfel:
a. fără minge („mişcarea în teren”) - Figura7.2 .
65
Figura 7.2 Prezentarea schematică a elementelor şi procedeelor
tehnice fără minge din conţinutul programelor jocului
de baschet la învăţământul liceal
b. cu minge (Figura 7.3).

Instruirea jocului de baschet la elevii învăţământului liceal, se recomandă a fi
efectuată în condiţii cât mai apropiate de joc, dar fară a elimina în etapa de iniţiere (formare a
mecanismului de bază) traseul general de însuşire a procedeului din punct de vedere teoretic,
practic şi metodic.
Crearea unor condiţii de predare similare a jocului de baschet, se realizează prin
elaborarea structurilor de procedee tehnice. Acestea presupun legarea mai multor procedee în
funcţie de etapele învăţării.
66
Figura 7.3 Prezentarea schematică a elementelor şi procedeelor
tehnice cu mingedin conţinutul programelor
jocului de baschet la învăţământul liceal
Astfel vor fi construite succesiuni de două, trei sau mai multe procedee fără adversar, cu
adversar pasiv, semiactiv sau activ, în etapele de fixare, consolidare acestea având şi un scop
tactic. Elementul şi procedeul tehnic ce se învaţă sau consolidează, va fi legat în execuţie cu
elementele şi procedeele tehnice care-l preced sau succed.
a. succesiuni de două procedee tehnice:
 deplasare cu paşi adăugaţi-oprire într-un timp;
 săritură cu desprindere pe două picioare- alergare cu spatele;
 prinderea mingii cu două mâini - pasă cu pământul;
 dribling mediu - oprire într-un timp;
 dribling mediu - pasă cu două mâini de la piept;
 oprire în doi timpi - pivotare păşire;
 pivotare păşire - pasă cu o mână;
 dribling cu variaţii de ritm - oprire în doi timpi;
 oprire într-un timp - aruncare la coş din săritură, etc.
b. succesiuni de trei procedee tehnice:
 alergare laterală- schimbare direcţie cu piruetă- alergare de viteză;
67
 dribling cu variaţii de ritm - oprire în doi timpi- pasă cu două mâini de la piept;
 prinderea mingii cu două mâini - pivotare prin întoarcere - pasă cu o mână;
 prinderea mingii cu două mâini - oprire într-un timp - aruncare la coş de pe loc;
 schimbare de direcţie cu frânare pe un picior- prindere cu două mâini - aruncare
la coş din dribling;
 pasa cu o mână - schimbare de direcţie cu frânare pe un picior -prinderea mingii
cu două mâini la piept;
 fentă de pasă - pasă cu pământul- alergare de viteză etc.
c. succesiuni de procedee tehnice:
 joc de picioare şi lucru de braţe - alergare cu spatele - săritură cu desprindere pe
două picioare - alergare;
 deplasare cu pas adăugat - săritură cu desprindere pe două picioare - alergare cu
spatele;
 pasă cu două mâini de la piept- schimbare de direcţie cu piruetă -prinderea
mingii cu două mâini - aruncare la coş din dribling -prinderea mingii cu două
mâini - pasă cu o mână de la umăr-alergare de viteză;
 prinderea mingii cu o mână - oprire în doi timpi - pivotare prin păşire- fentă de
pasă - dribling mediu- pasă cu două mâini de la piept- prinderea mingii cu două
mâini- aruncare la coş din dribling, etc.
7.2 Traseul metodic general privind iniţierea - învăţarea - fixarea - consolidarea -

tehnicii jocului de baschet la învăţământul liceal
Predarea tehnicii jocului de baschet la elevii învăţământului liceal, respectă în linii

generale etapele învăţării motrice dar adaptate exigenţelor programelor şi particularităţilor de
vârstă şi pregătire.
Pregătirea tehnică a elevilor se realizează diferenţiat în funcţie de nivelul motric
general al claselor, determinat prin evaluarea predictivă (iniţială) la începutul fiecărui an de
68
instruire. Astfel, se stabilesc tematica, proiectarea unităţilor de învăţare şi formele de
organizare a exersării (cu întreaga clasă, pe grupe opţionale sau combinat).
Clasa a IX-a, este singura care impune realizarea exersării cu tot colectivul, sub
îndrumarea directă a cadrului didactic.
În contextul actual, predarea conţinutului tehnic a baschetului la acest ciclu curricular
de învăţământ, urmăreşte mobilizarea resurselor elevilor (motivaţie, interese, calităţi) pentru
obţinerea unor achiziţii specifice, eficiente cu aplicabilitate finală (jocul bilateral).
Abordarea instruirii elementelor şi procedeelor tehnice de către profesor, trebuie
orientată spre două direcţii:
 informativă - efectuarea unor procedee tehnice cunoscute anterior;
 formativă - prioritară pentru anumite conţinuturi: aruncarea la coş, pivotarea, oprirea
într-un timp, etc.
Este necesar să sesizăm existenţa unor diferenţe între acţiunea de a informa care se
referă la calitatea şi cantitatea cunoştinţelor teoretice, metodice (ordonate, organizate)
selectate de cadrul didactic în raport cu tema de lecţie şi acţiunea de a convinge care este
susţinută de argumente (material intuitiv, demonstraţii practice, etc.) ce completează şi
facilitează procesul însuşirii elementelor, procedeelor tehnice conform situaţiei pedagogice.
Situaţia pedagogică evidenţiază contextul în care se desfăşoară lecţia, maniera
generală de organizare a conţinului acesteia, modalităţile specifice de proiectare.
Analiza situaţiei pedagogice (din punct de vedere metodic) a tehnicii jocului de
baschet, presupune elaborarea unei scheme generale cu două etape de bază (Figura 7.4) :
 pregătire teoretică;
 pregătire practică.
69
Figura 7.4 Etapele metodice ale învăţării tehnicii de atac şi apărare
în jocul de baschet la elevii ciclului liceal
►METODICA ÎNVĂŢĂRII TEHNICII

Pregătire teoretică - cunoştinţe de specialitate privind analiza procedeului tehnic
din punct de vedere teoretic:
 precizare terminologică ştiinţifică;

 componente (fazele mişcării);
 poziţie iniţială;
 acţiunea propriu-zisă a segmentelor;
 poziţie finală;
 caracteristici de execuţie;
 demonstrare reală şi regizată;
 greşeli frecvente;
 utilizare tactică;
 regulament* (dacă este cazul).
Pregătire practică - cunoştinţe de specialitate privind execuţia concretă a
mişcărilor:
 Exerciţii pregătitoare
- de acomodare: fără minge, cu minge;

- jocuri de mişcare.
70
Formaţii de lucru: individual, pe perechi, în grup.
 Exerciţii specifice:
Acestea corespund etapelor învăţării după cum urmează:

ETAPA I – iniţierea în procedeul tehnic (formarea mecanismului de bază a
procedeului tehnic şi reprezentarea corectă a fazelor acestuia).
1.Exersarea izolată a procedeelor tehnice:
- exerciţii fără minge, cu minge, de pe loc şi deplasare uşoară;
- execuţie analitică;
- execuţie globală;
- execuţii de la distanţe mici şi unghiuri favorabile;
- ritm lent propriu executantului;
- condiţii de echilibru favorabil;
- localizarea mişcării la segmentele solicitate;
- ambidextrie.
Formaţii de lucru: individual, pe perechi, în grup.
ETAPA a II-a – învăţarea procedeului tehnic în condiţii simplificate
(instalarea şi stabilirea deprinderii) de joc.
2. Exersarea procedeelor tehnice în cadrul unor structuri complexe de exerciţii
(secvenţe de joc):
- execuţii globale;
- lucru variat cu şi fără minge;
- modificarea poziţiilor în execuţie;
- variaţii de ritm;
- creşterea distanţei şi amplitudinii mişcării;
- echilibru în condiţii variate;
- ambidextrie, etc.
71
ETAPA a III-a – consolidarea procedeului tehnic în condiţii apropiate de joc.
3. Exersarea procedeelor tehnice în acţiuni apropiate de joc – etapa complexelor de
acţiuni tactice.
- execuţii în relaţii de adversitate:
 superioritate numerică;
 egalitate numerică;
 inferioritate numerică.
ETAPA a IV-a – perfecţionarea procedeului tehnic în condiţii de joc (predarea
tehnicii în condiţiile efortului specific- alternează efortul maximal cu cel
submaximal).
4. Exersare în condiţii de întrecere:
- schimbarea unghiurilor de circulaţie a mingii şi jucătorilor;
- execuţii în relaţii de adversitate;
- joc bilateral.
Etapele învăţării procedeelor tehnice specifice jocului de baschet la elevii
învăţământului liceal sunt prezentate schematic în figura 7.5:
Figura 7.5. Etapele învăţării procedeelor tehnice specifice jocului de baschet la elevii
învăţământului liceal
72
O sinteză a etapelor, metodelor, procedeelor metodice şi factorilor psihofuncţionali
care contribuie la procesul de învăţare al tehnicii a fost realizată de Weinek, J., (1983) citat de
Dragnea, A., Mate-Teodorescu, S., (2002). Considerăm importantă sinteza realizată de autori
şi în acest sens a fost adaptată la cerinţele elevilor din învăţământul liceal care practică
baschetul, însistând doar asupra etapelor, metodelor şi procedeelor metodice necesare însuşirii
tehnicii elementelor şi procedeelor tehnice (tabelul 7.1).
Tabelul 7.1
Etapele învăţării tehnicii, metodele şi procedeele metodice
(după Weinek, J., (1983) citat de Dragnea, A., Mate-Teodorescu, S., 2002
şi modificat de noi)
Etapa de
învăţare Metode şi procedee metodice
a tehnicii utilizate
Etapa  Expunerea verbală (explicaţie, conversaţie).
informării şi
 Demonstraţia (nemijlocită a profesorului,
formării
reprezentării utilizarea filmelor, chinogramelor, desenelor,
observaţia, execuţiei altor elevi, sportivi).
 Exersarea nemijlocită şi combinată cu exerciţii
ajutătoare pentru dezvoltarea aptitudinilor
Etapa psihomotrice, indicilor morfo-funcţionali şi de
mişcărilor
dezvoltare a capacităţii de efort.
grosiere
insuficient  Efectuarea unor exerciţii pentru precizarea unor
diferenţiate
detalii ale procedeelor tehnice.
 Explicaţii cu precizarea momentelor cheie.
 Observaţia participativă (demonstraţia nemijlocită
a autorului).
 Demonstraţia.
73
 Exersarea în condiţii standard.
Etapa  Explicarea unor detalii de execuţie.
coordonării
 Exersarea procedeelor cu maximum de eficienţă
fine şi a
consolidării (viteză, forţă, rezistenţă, coordonare).
procedeului
 Exersarea globală a procedeului integrat în
tehnic
diferite structuri tehnico-tactice.
 Exersarea sub formă de concurs (întrecere).
 Exersarea integrală în structuri şi sisteme

Etapa tehnico-tactice.
perfecţionării
 Exersarea procedeului în condiţii de întrecere (cu
şi
supraînvăţării adversari şi în condiţii diferite).
procedeului
 Exersarea cu maximium de eficienţă, indiferent
tehnic
de condiţii.
 Exersarea automatizată.
La învăţământul liceal se recomandă utilizarea frecventă a metodei de exersare

globală. Exersarea parţială sau analitică nu este neglijată dar are o aplicabilitate mai redusă,
utilizată doar în situaţiile când apar dificultăţi la însuşirea unui procedeu tehnic şi necesită
corectarea greşelilor de mişcare. De asemenea trebuie să precizăm faptul că deşi la
învăţământul liceal este recomandată predarea jocului prin structuri tehnico-tactice, nu
înseamnă că elevii vor primi mingea din prima oră şi vor juca baschet. Sugerăm o iniţiere
prealabilă a elementelor şi procedeelor tehnice de bază ale jocului (dribling, oprire, pivotare,
pasă, aruncare) şi respectarea următoarelor cerinţe metodice:
1. mijloacele selectate să fie simple, atractive (cu influenţă polivalentă care să acţioneze
pentru consolidarea structurilor tehnico-tactice dar şi dezvoltarea aptitudinilor
psihomotrice);
2. prezenţa permanentă a elementului de întrecere în etapele instruirii (concursuri
individuale, pe perechi, pe echipe, etc.);
74
3. dozarea cantităţii de informaţie (sugestiile, corectările profesorului să fie clare şi
scurte pentru a nu plictisi elevii şi a întrerupe activitatea la care participă);
4. valorificarea componentelor tehnico-tactice în jocul bilateral;
5. elevii trebuie să-şi formeze deprinderi specifice jocului în regim de autoorganizare, cu
îndeplinirea (prin rotaţie) a rolurilor de arbitru, căpitan de echipă, antrenor, etc.
Pe lângă comportamentul ireproşabil al profesorului (atitudine, echipament,
terminologie corectă, gândire pozitivă, tact pedagogic, etc.) acesta trebuie, să menţină
permanent elevii implicaţi, motivaţi, curioşi, să acumuleze noul în fiecare lecţie şi să se
perfecţioneze prin joc.
De asemenea trebuie să intensificăm formele de activitate independentă ale elevului
legate de practicarea baschetului care vor contribui ulterior la calitatea şi durabilitatea
performanţelor.
Individualizarea activităţilor şi angajarea elevilor în efectuarea unor sarcini
suplimentare, determină progrese vizibile care îi motivează faţă de sine, colegi, prieteni,
părinţi, etc.
Abordarea conţinuturilor noi, vor fi completate cu deprinderile, priceperile,
capacităţile, cunoştinţele şi atitudinile dobândite în anii şcolari anteriori. Astfel toate
activităţile de învăţare vor contribui la formarea competenţelor specifice prevăzute în
programă.
75
CAPITOLUL 8. TACTICA JOCULUI DE BASCHET ÎN LICEU
8.1 Relaţia componentelor tactice în predarea jocului

de baschet la învăţământul liceal
Dorinţa de practicare a baschetului în cadrul lecţiilor de la învăţământul liceal se poate

amplifica, dacă învăţarea componentelor fundamentale au ca punct de plecare acţiunile de
joc.Elevii apreciază în general tot ce se execută cu minge, adversar, coechipier.
Astfel, execuţia tehnică este subordonată scopului tactic al acţiunilor de joc. Dacă
aceasta este însuşită corect are influenţe pozitive şi asupra acţiunilor tactice, de la cele mai
simple la cele mai complexe.
În funcţie de numărul participanţilor implicaţi la realizarea acţiunilor tactice, acestea
sunt: individuale (1x1), colective (elementare- 2x2, 3x3) şi de echipă (5x5). Clasificarea este
prezentată în figura Figura 8.1.
Figura 8.1. Sistematizarea generală a tacticii jocului de baschet

În baschet, secvenţele se succed foarte rapid. Componentele (tehnică şi tactică) trebuie
privite şi analizate în contextul celor două faze ale jocului: atac şi apărare.
76
Execuţia elementelor şi procedeelor tehnice în prezenţa adversarului, crează
modificări importante în structura şi forma de organizare a jocului. Astfel sunt necesare
soluţii, metode de rezolvare, echilibrare a situaţiilor respective de care profesorul va ţine cont
în procesul instruirii elevilor de liceu şi va aborda noţiunilor de tactică elementară din primele
lecţii.
Fiecare exerciţiu propus, trebuie să îndeplinească şi un scop tactic. Eficienţa jocului la
acest ciclu de învăţământ, este rezultatul condiţionării reciproce a celor două componente,
tehnică şi tactică. Evoluţia generală a jocului se realizează conform următorului traseu (Figura
8.2):
Figura 8.2 Evoluţia generală a jocului de baschet
Conţinutul programelor pentru clasele IX-XII, enumeră acţiunile fundamentale de

tactică, insistându-se pe cea individuală (relaţia 1x1) şi colectivă elementară (combinaţii de 2-
3 jucători). În funcţie de particularităţile clasei, se vor preda şi noţiuni de aşezare în
dispozitivele celor mai simple sisteme de joc (atac, apărare).
1. Relaţia 1x1
Acţiunile desfăşurate în cadrul relaţiei 1x1 sunt dependente de nivelul însuşirii
elementelor şi procedeelor tehnice. Acestea sunt parte componentă şi contribuie la reuşita
acţiunii respective în contextul atacant-apărător sau apărător- atacant. Ambele situaţii nu pot fi
fragmentate pe parcursul instruirii elevilor şi se recomandă predarea acţiunilor individuale de
atac simultan cu cele din apărare (Figurile 8.3-8.4).
77
EXECUTANTUL CU MINGE poate utiliza următoarele acţiuni :
 demarcaj;
 pătrundere;
 depăşire;
 recuperare ofensivă.
Figura 8.3 Acţiuni tactice individuale utilizate de executantul cu minge

EXECUTANTUL FĂRĂ MINGE poate utiliza următoarele acţiuni:

 marcaj;
 scoaterea mingii adversarului;
 intercepţia;
 capacul;
 recuperarea defensivă.
Figura 8.4 Acţiuni tactice individuale utilizate de executantul fără minge

78
2. Combinaţii de doi, trei jucători
Acţiunile respective au la bază coordonarea execuţiilor între doi, trei parteneri în
diferite faze ale jocului, cu scopul rezolvării unor sarcini parţiale (Figurile 8.5 -
8.6).Valorificarea optimă a relaţiei de colaborare între executanţi este rezultatul consolidării
acţiunilor individuale.
Combinaţii utilizate în atac:
 dă şi du-te;
 încrucişare;
 blocaj;
 atacul în superioritate numerică.
Figura 8.5. Acţiuni tactice colective elementare utilizate în faza de atac

Combinaţii utilizate în apărare:

 închiderea culoarului de pătrundere;
 schimbarea de adversar;
 triunghiul de săritură;
 apărare în inferioritate numerică.
Figura 8.6. Acţiuni tactice colective elementare utilizate

în faza de apărare la învăţământul liceal
79
3. Dispozitive poziţionale (sisteme de joc)
Acţiunile presupun organizarea, efectuarea şi eficientizarea celor două faze ale jocului
cu aportul întregii echipe. Acestea sunt ilustrate în figurile 8.7-8.8.
Sisteme de joc în atac:
 contraatacul;
 atacul în semicerc (“5+0”);
 atacul cu un jucător pivot (“4+1”).
Figura 8.7 Acţiuni tactice colective de echipă utilizate în faza de atac

Sisteme de joc în apărare:

 împotriva contraatacului;
 om la om;
 zonă.
Figura 8.8 Acţiuni tactice colective de echipă utilizate în faza de apărare

80
Precizăm ca toate componentele tactice predate, se află într-o relaţie de
interdependenţă care se vor consolida în structuri complexe apropiate condiţiilor de joc şi joc,
pentru a oferi elevilor satisfacţia înscrierii punctelor cu adversar.
8.2 Traseul metodic general privind iniţierea - învăţarea - fixarea -consolidarea -

tacticii jocului de baschet la învăţământul liceal
Utilizarea noţiunilor de tactică specifice baschetului, contribuie la consolidarea

rezolvării situaţiilor de joc în raport cu advesarul.
Predarea acţiunilor tactice fundamentale la elevii claselor IX-XII respectă o
succesiune metodică generală, prezentată de majoritatea specialiştilor domeniului (Moanţă,
A., 2005, Hânsa, C., Călin, L., 2004, etc.,). Astfel primele execuţii în prezenţa adversarului
sunt cele specifice tacticii individuale care necesită un bagaj minimal de procedee tehnice
(dribling, schimbare de direcţie, pasă, aruncare la coş, oprire, pivot, fente- atac şi deplasări,
piruete, opriri, lucru de braţe şi joc de picioare –apărare). În acest sens, autorul Vasilescu, L.,
(1981) afirmă că fiecărei acţiuni tactice îi corespunde o anumită structură tehnică.
Succesiunea continuă cu asamblarea acţiunilor individuale a doi sau mai mulţi jucători şi apoi
cu execuţii (5x5) organizate în cadrul unor dispozitive poziţionale (sisteme de joc).
Prezenţa elementului de întrecere (finalizări la coş) pe parcursul lecţiilor care
abordează acţiunile tactice, creează o motivaţie suplimentară elevilor.Se recomandă ca în
etapele de iniţiere-învăţare, predarea acţiunilor de atac să realizeaze în paralel cu cele din
apărare. Acţiunile tactice de apărare, nu trebuie evitate sau neglijate în proiectarea unităţilor
de învăţare, doar pentru că acestea presupun o solicitare a organismului elevilor la efort mai
mare şi nu contribuie direct la obţinerea finalizării, deci sunt şi mai puţin atractive. Cadrul
didactic va crea situaţii de conştientizare a elevilor, cu precizările că un apărător bun este la
fel de valoros ca şi un atacant. Punctarea acestor aspecte se va realiza în cadrul jocurilor cu
temă (exemplu: orice minge recuperată, interceptată de apărători valorează un punct sau
atacantul primeşte sarcini suplimentare, este eliminat, înlocuit, etc).
81
Analiza din punct de vedere metodic a tacticii jocului de baschet presupune elaborarea
unei scheme generale cu două etape de bază (Figura 8.9):
 pregătire teoretică;
 pregătire practică.
Figura 8.9 Etapele metodice ale învăţării tacticii de atac şi apărare

în jocul de baschet la elevii ciclului liceal
Pregătire teoretică- cunoştinţe de specialitate privind analiza acţiunilor,

informaţii din punct de vedere teoretic:
 precizare terminologică ştiinţifică;

 descrierea componentelor acţiunii;
 plasament iniţial faţă de adversar;
 acţiunea propriu-zisă;
 plasament final faţă de adversar;
 caracteristici de execuţie;
 demonstrare teoretică (tablă, machete, planşe, video, etc) reală şi regizată (pe
teren) fără partener, cu partener;
 greşeli frecvente;
 utilizare tactică;
 regulament* (dacă este cazul).
82
Pregătire practică- cunoştinţe de specialitate privind execuţia concretă a
acţiunilor tactice:
ETAPA I – condiţii izolate de joc:

- perfecţionarea procedeelor tehnice componente ale acţiunii tactice (legătura între
componentele tehnică-tactică);
- execuţii localizate pe teren (unghi, distanţă, plasament) corespunzătoare acţiunii
tactice fără adversar;
- execuţie în regimul aptitudinilor psihomotrice specifice acţiunii.
ETAPA a-II-a - condiţii apropiate de joc:

- exersare în prezenţa adversarului pasiv, semiactiv, activ;
- jocul cu temă (sarcini concrete atacant –apărător);
- jocul cu efectiv redus (1x1, 2x2, 3x3, 2x1, 3x2, etc.) pe ½ teren şi pe tot terenul.
ETAPA a-III-a - condiţii de joc:

- încadrarea acţiunii în dispozitiv poziţional;
- exersarea relaţiei 5x5 în jocuri cu teme tactice (sarcini concrete atacant-
apărător)pe ½ teren şi pe tot terenul;
- joc de verificare (împotriva altei echipe, condus de cadrul didactic);
- joc oficial (competiţii organizate pntru elevii învăţământului liceal: Cupa
Liceelor,etc.).
Etapele învăţării acţiunilor tactice specifice jocului de baschet la elevii învăţământului
liceal sunt prezentate schematic în figura 8.10:
83
Figura 8.10 Etapele învăţării acţiunilor specifice jocului de baschet
la elevii învăţământului liceal
8.2.1 Traseul metodic de învăţare a tacticii individuale

- perfecţionarea procedeelor tehnice, componente ale acţiunii tactice:
a. izolat;
b. în cadrul unor complexe de procedee tehnice.
- execuţii localizate pe teren în condiţii variate (unghi, distanţă, plasament)
corespunzătoare acţiunii tactice fără adversar;
- execuţie în regimul aptitudinilor psihomotrice specifice acţiunii.
ETAPA a II-a – condiţii apropiate de joc:
- exersare în cadrul relaţiei 1x1 cu sarcini concrete atacant –apărător pasiv,
semiactiv, activ;
- exersare pe posturile specifice atacant-apărător;
- joc 2x2, 3x3 pe ½ teren şi pe tot terenul.
84
ETAPA a-III-a - condiţii de joc:
- încadrarea acţiunii în dispozitiv poziţional (5x5);
- exersarea acţiunii în relaţia 5x5 pe ½ teren şi pe tot terenul;
- jocul cu temă;
- joc de verificare;
- joc oficial.
8.2.2 Traseul metodic de învăţare a tacticii colective elementare (combinaţii

de 2-3 jucători)

- exersarea izolată a acţiunilor individuale, componente ale combinaţiei;
- consolidarea/perfecţionarea acţiunilor individuale;
- exersarea combinaţiei fără adversar, pe compartimente (circulaţii de minge şi
jucători).
ETAPA a-II-a – condiţii apropiate de joc:
- exersarea combinaţiei cu adversar pasiv, semiactiv, activ;
- jocul cu temă 2x2, 3x3 pe ½ teren şi pe tot terenul.
ETAPA a -III-a– condiţii de joc:
- încadrarea combinaţiei în sistem;
- exersarea circulaţiei de jucători şi minge (5x5);
- joc şcoală (sarcini pentru atacanţi şi apărători);
- joc de verificare;
- joc oficial.
85
8.2.3 Traseul metodic de învăţare a tacticii colective de echipă
(sisteme de joc)
Predarea metodicii de învăţare a tacticii colective de echipă la elevii învăţământului

liceal presupune:
1. alegerea sistemului de joc (particularităţile elevilor, gradul de accesibilitate);
2. pregătirea bazelor sistemului (componentele pregătirii: fizică, tehnică, tactică,
psihologică, teoretică adaptate cerinţelor programei de liceu);
3. învăţarea propriu-zisă a sistemului:
- calităţi fizice necesare postului ocupat;
- perfecţionarea procedeelor tehnice specifice postului;
- aşezarea în dispozitiv (sarcini pe posturi);
- învăţarea circulaţiei de jucători în atac:
a. circulaţia individuală;
b. circulaţia colectivă.
- învăţarea circulaţiei de minge.
ETAPA a II -a – condiţii apropiate de joc:
- exersarea sistemului de atac în prezenţa apărătorilor;
- învăţarea trecerii din apărare în atac şi ocuparea dispozitivului;
- circulaţia de jucători şi minge;
- jocul cu temă pe ½ teren şi pe tot terenul;
- jocul pe ½ teren şi pe tot terenul.
ETAPA a III -a – condiţii de joc:
- jocul şcoală;
- jocul de verificare;
- jocul oficial.
86
CAPITOLUL 9. ANALIZA METODICĂ A CONŢINUTULUI TEHNICO-TACTIC DIN
JOCUL DE BASCHET CONFORM CERINŢELOR PROGRAMEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
LICEAL
9.1 Analiza metodică a conţinutului tehnico-tactic

pentru practicarea baschetului la învăţământul liceal
Analiza din punct de vedere metodic, se referă la respectarea etapelor de iniţiere -

învăţare - consolidare a elementelor, procedeelor tehnice, acţiunilor tactice şi resurselor
(prezenţa celor 3 M- materiale, mijloace- metode conform autorilor Colibaba-Evuleţ, D.,
Bota, I 1998; Colibaba-Evuleţ, D. 2008). Opiniile autorilor, prezentate anterior, au fost
preluate şi implementate în instruirea jocului de baschet.
Metodica învăţării şi consolidării componentelor tehnico-tactice ale jocului de baschet
trebuie predată sub aspect global în raport cu celelalte componente şi nu izolat (Vasilescu, L.,
1981) deoarece realizează o viziune clară a jocului (Ciocan, C., 2004).
Analiza conţinutului tehnico-tactic specific jocului de baschet în lecţiile de educaţie
fizică a elevilor din învăţământul liceal, va fi adaptată corespunzător cerinţelor programei
curriculare.
La acest ciclu curricular de învăţământ, o prezentare izolată a fiecărui procedeu tehnic

sau acţiune tactică pe parcursul mai multor lecţii, nu asigură implementarea componentelor
într-un cadru metodologic eficient şi sigur din punct de vedere al iniţierii - fixării -
consolidării. Astfel insistarea cadrului didactic pe exersarea izolată a procedeelor tehnice,
frânează capacitatea elevului de exprimare a cunoştinţelor în condiţiile jocului bilateral.
Recomandăm crearea condiţiilor similare jocului prin structuri tehnico-tactice
complexe, în care procedeul tehnic ce se învaţă sau consolidează să fie
legat de altele, în prezenţa adversarului (pasiv, semiactiv, activ).
Prezentăm în continuare o variantă metodică orientativă, de învăţare a jocului de
baschet în condiţii apropiate de joc şi joc.
87
9.2 Analiza metodică a elementelor tehnice fără minge
 POZIŢIA FUNDAMENTALĂ
Componente tehnice:
 Deplasări (pas adăugat).
 Lucru de braţe şi joc de picioare.
Context tactic:
 Acţiuni de atac - înaltă, medie.
 Acţiuni de apărare - joasă.
Aptitudini psihomotrice:
 Îndemânare.
 Viteză de reacţie, execuţie, deplasare.
 Forţă la nivelul membrelor inferioare.
 Rezistenţă în regim de forţă, viteză.
 Indicaţii metodice:
 Poziţie echilibrată şi cât mai joasă.
 Greutatea egal repartizată pe ambele picioare.
 Se acordă un număr mic repetărilor izolate.
Structuri tehnico-tactice:
1. Alergare normală - oprire în poziţie fundamentală.
2. Alergare cu spatele - oprire în poziţie fundamentală - sprint.
3. Alergare-sărituri la panou - aterizare în poziţie fundamentală.
4. Deplasare cu paşi adaugaţi în poziţie fundamentală - oprire - alergare cu spatele.
5. Deplasare cu paşi adăugaţi- piruetă - săritură.
6. Joc de picioare şi lucru de braţe - sprint - urmărirea mingii.
7. Pasarea mingii - prindere - oprire în poziţie fundamentală - pivotare- aruncare la
coş - recuperarea mingii.
8. Dribling- pasă - schimbare de direcţie- oprire în poziţie fundamentală - aruncare la
9. Deplasare cu paşi adăugaţi pe perechi, la semnal relaţie 1x1.
88
10. Atacant (alergare - schimbări de direcţie), apărătorul (deplasare în poziţie
fundamentală).
 DEPLASĂRI
Componente tehnice:
 Poziţie fundamentală.
 Alegare (înainte, înapoi, laterală, cu variaţii de ritm, cu schimbare de direcţie).
 Pasul adăugat (înainte, înapoi, cu spatele, etc.).
Context tactic:
 În acţiunile de demarcaj.
 Acţiuni care preced intrarea în posesia mingii.
 Retragere din zona de atac în apărare.
 Urmărirea unui adversar spre direcţia coşului (marcaj).
 Plasamentul faţă de adversarul direct.
 Îndemânare (în regim de viteză).
 Viteză de reacţie, execuţie, de deplasare.
 Forţa la nivelul membrelor inferioare.
 Rezistenţă în regim de viteză.
 Poziţie echilibrată şi relaxată în execuţie.
 Execuţie în funcţie de situaţia tactică care să surprindă adversarul.
 Deplasarea se realizează pe traseul (culoarul) cel mai scurt.
1. Alergare cu spatele-oprire în poziţie fundamentală- sprint.
2. Deplasare cu paşi adăugaţi-piruetă-săritură.
3. Deplasare cu paşi adăugaţi spre dreapta, întoarcere 180 o, paşi adăugaţi spre
stânga.
89
4. Idem la semnale vizuale (marcaje pe teren), în funcţie de semnalele indicate de
profesor, etc.
5. Idem semnale auditive (fluier, bătaie din palme).
6. Pe perechi, lucru „în oglindă”, elevii execută deplasare cu paşi adăugaţi lateral,
înainte, înapoi.
7. Deplasare în poziţie fundamentală cu pas adăugat, la semnal sprint, primesc
mingea, o pasează, sprint la centrul terenului, întoarcere 180º şi execută deplasare
cu spatele până la linia de fund.
8. Pe perechi, deplasare cu paşi adăugaţi, la semnal, relaţie 1x1.
9. Dribling - pasă - deplasare cu pas adăugat, prinderea mingii - oprire- aruncare la
10. Pasă- schimbare de direcţie - alergare cu spatele - deplasare cu pas adăugat lateral
dreapta - stânga - prinderea mingii - dribling - aruncare la coş din dribling.
 SCHIMBARE DE DIRECŢIE
Componente tehnice:
 Fente (de privire, cap, trunchi, braţe, picioare, etc).
 Fente de aruncare, pasă, de plecare.
 Pirueta.
Context tactic:
 În acţiunile de demarcaj.
 În acţiunile de marcaj.
 În acţiunile de depăşire.
 Îndemânare.
 Forţă-viteză (detenta).
 Viteză în regim de îndemânare, rezistenţă.
90
 Poziţie echilibrată.
 Execuţie în viteză.
 Să fie convingătoare.
 Păşirea pe noua direcţie cu piciorul interior ocolirii.
 Procedeul care se învaţă primul, este cel cu frânare pe un picior.
1. Alergare normală-sprint - schimbare de direcţie.
2. Deplasare cu paşi adăugaţi - sprint - schimbare de direcţie - alergare cu spatele.
3. Lucru de braţe şi joc de picioare - piruetă - sprint - schimbări de direcţie.
4. Dribling- schimbare de direcţie - depăşire - aruncare la coş din dribling.
5. Ieşire la minge - prindere - schimbare de direcţie - dribling- aruncare -recuperarea
mingii.
6. Schimbare de direcţie - prinderea mingii - oprire - dribling - pasă.
7. Pasă - schimbare de direcţie - prinderea mingii- oprire - pivotare.
8. Dribling - oprire - pivotare - pasă- schimbare de direcţie - pătrundere -aruncare la
coş - recuperare.
9. Aruncare la coş - recuperarea mingii - schimbare de direcţie - pasă.
10. Fentă de aruncare la coş - pasă - schimbare de direcţie - încrucişare -aruncare la coş.
 OPRIRI
Componente tehnice:
 Săritura cu deprindere pe două picioare.
Context tactic:
 Asigură demarcajul ca fentă şi precede acţiunea de depăşire.
 Intră în conţinutul acţiunii „ieşirea la minge”.
 Determină opţional, finalizarea execuţiei precedată de prinderea mingii sau
dribling.
 Îndemânare.
91
 Viteză de reacţie, execuţie.
 Rezistenţă în regim de forţă.
 Poziţie echilibrată a corpului.
 Aterizare în poziţie fundamentală.
 Privirea spre linia de fund a terenului.
1. Oprire - pivotare - prinderea mingii.
2. Alergare normală- oprire - sprint- piruetă.
3. Lucru de braţe şi joc de picioare - sprint - oprire - alergare cu spatele.
4. Aruncarea mingii în sus - săritură - prinderea mingii - oprire.
5. Prinderea mingii - oprire după ricoşarea mingii din sol.
6. Prinderea mingii din pasă - oprire- dribling.
7. Dribling- oprire - pivotare - pasă- prinderea mingii- aruncare la coş - recuperare.
8. Ieşire la minge - prinderea mingii - oprire - fentă de aruncare- aruncare la coş.
9. Pasă - schimbare de direcţie- oprire -pivot - prinderea mingii - pasă - încrucişare-
prindere- aruncare la coş.
10. Schimbare de direcţie - pătrundere - prinderea mingii - aruncare la coş.
 SĂRITURI
Componente tehnice:
 Opririle.
Context tactic:
 Acţiunea de recuperare ofensivă.
 Acţiunea de recuperare defensivă.
 Triunghiul de săritură.
 Îndemânare.
92
 Forţă la nivelul membrelor inferioare şi superioare.
 Menţinerea unei poziţii echilibrate în momentul desprinderii.
 Realizarea desprinderii pe verticală.
 Aterizarea să se realizeze în poziţie fundamentală.
1. Săritură la panou - prinderea mingii.
2. Deplasări cu paşi adăugaţi- sprint- oprire - săritură.
3. Alergare normală - oprire- săritură- alergare cu spatele.
4. Săritură - alergare- piruetă- săritură.
5. Sprint - oprire - lucru de braţe şi joc de picioare - săritură - oprire-sprint.
6. Alergare- săritură- capac.
7. Prinderea mingii - oprire- pivotare- dribling- săritură.
8. Aruncarea mingii în panou - săritură - prinderea mingii - aterizare-aruncare la coş -
recuperare - alergare.
9. Schimbare de direcţie - ieşire la minge - prinderea mingii - dribling-aruncare la coş
- săritură.
10. Săritură - prinderea mingii - dribling - pasă - schimbare de direcţie-prinderea
mingii- oprire- pivotare -fentă - aruncare la coş.
 PIRUETA
Componente tehnice:
 Schimbare de direcţie.
Context tactic:
 Acţiunea de plecare din blocaj.
 Acţiunea de evitare a blocajului.
 Blocajele defensive.
93
 Mobilitate articulară.
 Menţinerea unei poziţii fundamentale joase în execuţie.
 Poziţie echilibrată a corpului.
1. Alergare - piruetă- sprint.
2. Piruetă- prinderea mingii- dribling.
3. Piruetă - prinderea mingii- oprire - pivotare - aruncare la coş.
4. Joc de picioare şi lucru de braţe - piruetă - săritură la panou-sprint.
5. Schimbare de direcţie- piruetă- sprint- prinderea mingii - dribling-aruncare la coş.
6. Alergare-piruetă- prinderea mingii - pasă - pătrundere- prinderea mingii - aruncare
la coş.
7. Fentă de aruncare - pasă- schimbare de direcţie cu piruetă- prinderea mingii -
aruncare la coş- recuperare.
8. Dribling cu piruetă - depăşire-aruncare la coş - recuperare.
9. Recuperarea mingii - piruetă - pasă - prinderea mingii - oprire - pivotare - pasă.
10. Pasă - alergare - prinderea mingii- aruncare la coş - recuperare - piruetă - pasă.
 JOCUL DE BRAŢE ŞI LUCRUL DE PICIOARE

Componente tehnice:
 Poziţia fundamentală.
 Pasul adăugat.
 Alergarea.
94
Context tactic:
 Lucrul braţelor:
- acţiunea de intercepţie şi smulgere a mingii:
- apărarea zonă.
 Jocul picioarelor-
-acţiunile defensive (asigură deplasare rapidă a executantului);
-acţiunile ofensive (mijloc de realizare a demarcajului).
 Îndemânare.
 Rezistenţă în regim de forţă, viteză.
 Poziţie echilibrată.
 Cursivitate în succesiunea procedeelor componente.
 Se menţin toate caracteristicile de execuţie a procedeelor componente.
 Activitatea permanentă a braţelor în diferite planuri.
 Se execută în funcţie de situaţiile tactice ale apărătorului (posesie de minge, pasă,
dribling, aruncare la coş).

 Se execută global în etapa învăţării.
 Se consolidează în cadrul acţiunii tactice –marcajul.
1. Lucrul de braţe şi joc de picioare - sprint - săritură.
2. Alergare - oprire - lucru de braţe şi joc de picioare.
3. Schimbare de direcţie - sprint - piruetă - alergare cu spatele - oprire-lucru de braţe şi
joc de picioare.
4. Lucru de braţe şi joc de picioare - piruetă - săritură - recuperarea mingii.
5. Dribling - oprire - fentă de aruncare - pasă - alergare cu spatele - oprire -lucru de
braţe şi joc de picioare.
95
9.3 Analiza metodică a elementelor tehnice cu minge
 PRINDEREA- ŢINEREA –PASAREA

Componente tehnice:
 Oprirea.
 Ţinerea mingii.
 Prinderea.
 Pivotarea.
 Fentele: aruncare, pasă, deplasare.
 Pirueta (intrarea în posesia mingii).
* Procedeele tehnice sunt faze din structura motrică a pasei.
Context tactic:
 În acţiunile de atac colective: combinaţii, atac rapid, superioritate numerică,
contraaatc.
 În acţiunile de atac (priza procedeelor tehnice) sau apărare (priza la recuperare).
 Îndemânare.
 Viteză de reacţie şi execuţie.
 Forţă segmentară la nivelul membrelor superioare.
 Asigurarea permanentă a protecţiei de minge.
 Respectarea regulii paşilor.
 Se pasează jucătorului demarcat, pe poziţie viitoare.
 Recepţionarea mingii nu se realizează din poziţie statică.
 Alegerea procedeului conform situaţiei tactice.
 Utilizarea ţinerii în priză simetrică în cele mai multe situaţii.
 Utilizarea metodei globale în învăţare (cea analitică - pentru lucrul braţelor).
 Succesiunea metodică a învăţării procedeelor: cu două mâini de la piept, cu
pământul şi pasa cu o mână de la umăr, etc.

96
1. Ţinerea mingii - pivotare - pasă.
2. Ieşire la minge - oprire- pivotare - dribling.
3. Alergare - schimbare de direcţie - prinderea mingii - oprire - aruncare la coş.
4. Aruncare la coş- recuperare- fentă de pasă- dribling- pasă.
5. Ieşire la minge - prinderea mingii- oprire - pivotare - fentă de pasă-dribling.
6. Prinderea mingii - oprire- dribling- aruncare la coş- recuperare.
7. Pasă- oprire - depăşire- aruncare la coş.
8. Dribling - oprire - pivotare- pasă- prinderea mingii - aruncare la coş -recuperare.
9. Schimbare de direcţie - pătrundere - prinderea mingii - aruncare la coş.
10. Fentă de aruncare la coş - pasă - schimbare de direcţie - încrucişare -prinderea
mingii - aruncare la coş - recuperare.
 ARUNCAREA LA COŞ
Componente tehnice:
 Prinderea mingii.
 Pivotarea.
 Oprirea.
 Driblingul.
 Săritura.
 Fentele: aruncare, pasă, deplasare.
Context tactic :
 În toate acţiunile de atac.
 Finalizare împotriva tuturor variantelor apărării.
 Îndemânare.
 Viteză de execuţie.
 Forţă segmentară membre superioare, inferioare.
97
 Mobilitate articulară (în special la nivelul articulaţiei mâinii).
 Poziţie relaxată, echilibrată.
 Coordonare membre superioare-inferioare.
 Echilibrul mingii pe palmă.
 Articulaţia mâinii determină impulsul final (eliberarea mingii).
 Privirea fixează coşul.
 Aprecierea distanţei, direcţiei, înălţimea traiectoriei mingii.
 Mişcarea de aruncare este continuă.
 Orice aruncare va fi urmată de recuperare.
 Învăţarea începe cu execuţiile pe braţul drept (îndemânatic).
 Aruncarea se introduce din lecţiile 2-3.
 Succesiunea metodică a procedeelor: de pe loc, deplasare (dribling, alergare),
săritură.
 Prezenţa obligatorie în conţinutul fiecărei lecţii.
 Necesitatea antrenării calităţilor psihice (concentrarea atenţiei, încrederea în
reuşita aruncărilor, etc.

1. Dribling - oprire - pivot - aruncare la coş.
2. Pasă - dribling - oprire - aruncare la coş.
3. Alergare - prindere - oprire - fentă de pasă-aruncare la coş-recuperare.
4. Prinderea mingii- dribling - aruncare la coş - recuperare.
5. Schimbare de direcţie - prinderea mingii oprire - aruncare la coş.
6. Dribling - pasă - schimbare de direcţie - prinderea mingii - aruncare la coş -
recuperare.
7. Recuperare - pasă- prinderea mingii- dribling- aruncare la coş -recuperare.
8. Prinderea mingii - fentă de aruncare la coş- dribling - aruncare la coş-recuperare.
9. Pasă - schimbare de direcţie - pătrundere - prinderea mingii -aruncare la coş -
urmărire.
98
10. Fentă de aruncare la coş - pasă - schimbare de direcţie - încrucişare simplă -
prinderea mingii - aruncare la coş.
 DRIBLINGUL
Componente tehnice:
 Deplasări (alergarea de viteză, ritm variat).
 Oprirea din dribling.
 Pirueta.
 Schimbările de direcţie.
 Fentele de corp.
Context tactic:
 Element de organizare a atacului (circulaţia de minge).
 Trecerea mingii din faza de atac în apărare.
 Acţiunea de depăşire a adversarului.
 Contraatac.
 Atac în superioritate numerică.
 Împotriva apărărilor agresive.
 Îndemânare.
 Viteză de execuţie şi deplasare.
 Mobilitate articulară în special la nivelul articulaţiei pumnului.
 Poziţie relaxată, echilibrată.
 Utilizare raţională, precisă, pentru a nu încetini jocul.
 Privirea cuprinde un câmp vizual cât mai larg.
 Învăţarea driblingului trebuie realizată cu ambele mâini-ambidextrie.
 Învăţarea se realizează global în următoarea suucesiune: înainte, înapoi, lateral,
şerpuit, cu schimbări de direcţie.

99
 Necesitatea protecţiei mingii în execuţia driblingului.
1. Dribling - oprire - pasă.
2. Dribling - oprire - pivot- pasă.
3. Dribling - pasă- prinderea mingii - aruncare la coş.
4. Pasă - schimbare de direcţie - prinderea mingii – dribling - aruncare la coş.
5. Prinderea - mingii - oprire – pivotare - pasă - schimbare de direcţie -prinderea
mingii - dribling.
6. Fentă de pasă - dribling - aruncare la coş - recuperare.
7. Fentă de aruncare la coş - pasă - oprire - pivot- prinderea mingii -dribling.
8. Alergare - prinderea mingii- dribling - aruncare la coş.
9. Schimbare de direcţie - pătrundere spre coş - prinderea mingii -dribling - aruncare
la coş - recuperare.
10. Ieşire la minge - prinderea mingii - dribling - schimbare de direcţie prin dribling -
depăşire - aruncare la coş.
 PIVOTARE
Componente tehnice:
 Protecţia mingii.
 Oprirea cu minge.
Context tactic:
 În acţiunile de atac asigurând echilibrarea jucătorului (oprire, protecţie de minge,
blocaje ofensive, fente ofensive).
 În acţiunea de depăşire ca fentă de plecare.
 În acţiunile jucătorului pivot sau centru.
 Îndemânare.
 Viteză de execuţie.
100
 Menţinerea permanentă a poziţiei fundamentale.
 Privirea cuprinde un câmp vizual cât mai mare.
 Mişcare energică a braţelor.
 Se învaţă paralel cu prinderea, ţinerea, oprirea.
1. Oprire - pivotare - pasă.
2. Prinderea mingii - oprire - pivotare - aruncare la coş.
3. Dribling - oprire - pivotare-pasă.
4. Dribling - pasă - schimbare de direcţie - prinderea mingii - oprire -pivot- dribling.
5. Ieşire la minge - prinderea mingii - oprire - pivotare - pasă- prinderea mingii -
dribling.
6. Schimbare de direcţie - prinderea mingii - oprire - fentă – pivotare -aruncare la
coş.
7. Pasă - schimbare de direcţie - pătrundere - prinderea mingii - oprire- pivotare -
dribling - aruncare la coş - recuperare ofensivă.
8. Fentă de aruncare - dribling - oprire - pivotare - aruncare la coş - recuperare.
9. Schimbare de direcţie - pătrundere - prinderea mingii - oprire – pivotare - pasă -
prinderea mingii - aruncare la coş- recuperare.
10. Alergare - oprire - fentă de aruncare - pivotare - depăşire - aruncare la coş -
recuperare.
 FENTE
Componente tehnice:
 Dribling cu schimbări de direcţie.
Context tactic:
101
 În acţiuni tactice individuale, colective elementare şi de echipă în atac.
 Îndemânare.
 Suprinderea adversarului prin execuţii convingătoare.
 Utilizare în funcţie de situaţia tactică.
 Stăpânirea procedeelor tehnice la un nivel corespunzător.
 Execuţie în viteză.
 Priză corectă şi protecţia mingii în execuţie.
1. Fentă de aruncare - dribling.
2. Fentă de pasă - dribling - oprire - pivotare.
3. Fentă de plecare în dribling -pasă - prinderea mingii - aruncare la coş.
4. Oprire - pivotare - fentă de plecare în dribling - aruncare la coş.
5. Dribling - oprire - aruncare la coş - recuperare ofensivă - fentă de pasă - aruncare
la coş - recuperare.
6. Alergare - schimbare de direcţie - prinderea mingii - dribling - oprire - fentă de
pasă - aruncare la coş.
7. Dribling - prinderea mingii - fentă de aruncare la coş - oprire - pivotare - pasă.
8. Fentă de plecare în dribling spre stânga - depăşire- oprire- aruncare la coş-
recuperare.
9. Ieşire la minge - prinderea mingii - fentă de aruncare la coş - pasă- încrucişare
simplă - prinderea mingii - aruncare la coş - recuperare.
10. Fentă de depăşire - pasă - pătrundere- prinderea mingii - oprire-pivotare - fentă de
plecare în dribling - aruncare la coş - recuperare ofensivă.
102
9.4 Analiza metodică a acţiunilor tactice individuale în atac
 DEMARCAJUL :
Componente tehnice:
 Alergările pe distanţe scurte, variat.
 Opriri.
 Pirueta.
 Schimbările de direcţie.
 Fentele de plecare, corp, picioare.
Context tactic:
 În combinaţiile tactice elementare de atac: dă şi du-te, încrucişare, blocaj, atac în
superioritate numerică.
 În cadrul apărării om la om, zonă.
 În acţiunea de intercepţie.
 Viteză în regim de rezistenţă.
 Suprinderea adversarului prin execuţii convingătoare.
 Utilizarea procedeelor de demarcaj în funcţie de situaţia tactică.
 Stăpânirea procedeelor tehnice la un nivel corespunzător.
 Execuţie în viteză (necesită gândire rapidă, anticiparea acţiunii).
 Crearea unor situaţii favorabile de primire a mingii şi de provocare a greşelilor
adversarului.
 Se acordă un număr mare de repetări în instruire, fiind componenta de bază pentru
toate acţiunile tactice individuale şi colective.

 Se învaţă în paralel cu acţiunea de marcaj.
1. Schimbare de direcţie - deplasare - oprire - întoarcere 180o şi continuarea alergării.
103
2. 1x1 alergare cu schimbare de direcţie şi surprinderea adversarului.
3. 1x1 „leapşa” pe ½ teren şi pe tot terenul.
4. 1x1 joc permanent de picioare - pivotare şi deplasare.
5. 2x2, 3x3 -“Câştigă mingea”.
6. Joc 5x5 fără dribling.
 PĂTRUNDEREA
Componente tehnice:
 Alergările.
 Schimbarea de direcţie.
 Aruncare la coş.
Context tactic:
 Distanţa dintre marcajul apărătorului şi atacant este mică.
 În situaţiile de demarcaj cu ajutorul coechipierului (dă şi du-te, încrucişare, blocaj,
atac în superioritate numerică).
 În cadrul apărării om la om, zonă sau variantele pressing.
 Demarcajul în adâncime (pătrunderea) se realizează spre direcţia coşului
(deplasare în arc de cerc).

 Desprinderea de adversar este bruscă şi urmăreşte plasament, culoar, prioritate de
acţiune favorabilă.
 Eliberarea culoarului în cazul nereuşitei pătrunderii (dublarea acţiunii de către
coechipier).
104
 Executantul care angajează trimite mingea pe poziţie viitoare, distrage atenţia
apărătorului.
 Învăţarea se realizează pe partea mâinii îndemânatice şi apoi cu cealaltă.
 Finalizarea se realizează cu aruncare la coş în următoarea succesiune: din dribling,
din alergare, săritură.

1. Fentă de pasă - pasă - schimbare de direcţie - pătrundere spre coş - aruncare la
început din dribling - alergare sau de pe loc precedată de oprire într-un timp.
2. Fentă de aruncare - schimbare de direcţie - pătrundere.
3. Idem fentă de pasă.
4. Pătrundere pe aceeaşi parte cu mingea, primirea mingii de la partener şi
aruncare la coş din alergare.
5. Fentă de plecare spre stânga, pătrundere dreapta, primirea mingii de la partener,
aruncare la coş din alergare.
6. Joc 2 x 1, 3 x 2 - atacant - apărător şi un jucător ce pasează numai atacantului care
pătrunde.
7. Joc 2 x 2, 3 x 3, 4 x 4 pe ½ teren şi pe tot terenul în care sunt valabile doar coşurile
marcate din acţiuni de pătrundere.
 DEPĂŞIREA:
Componente tehnice:
 Oprire.
 Pivotare.
 Dribling.
 Schimbare de direcţie cu minge.
 Fentele de dribling, pasă, aruncare.
105
Context tactic:
 Distanţa dintre marcajul apărătorului şi atacant este mică.
 În combinaţiile tactice elementare de atac: dă şi du-te, încrucişare, blocaj, atac în
superioritate numerică.
 Apărarea om la om, zonă.
 Protecţia mingii în dribling.
 Depăşirea se realizează în funcţie de plasamentul apărătorului.
 Plecarea este bruscă şi permanent precedată de o fentă.
 Finalizarea se relizează pe drumul cel mai scurt.
 Se recomandă execuţia pe mâna puternică a atacantului.
1. Dribling - pasă coechipierului în zona de restricţie - fentă de aruncare - depăşire -
aruncare la coş din dribling.
2. Fentă de aruncare la coş, depăşire.
3. Fentă de depăşire spre stânga şi depăşire pe dreapta.
4. Idem pe partea stângă.
5. 1X1: atacantul va primi mingea de la apărător şi va executa complexul tehnic al
acţiunii de depăşire în condiţii de adversitate.
6. Joc 2 x 2, 3 x 3, 4 x 4, 5X5 cu aplicarea pătrunderii şi depăşirii.
 RECUPERAREA (OFENSIVĂ /DEFENSIVĂ)

Componente tehnice:
 Sărituri cu desprindere pe ambele picioare sau pe un picior.
106
 Pirueta.
 Oprire.
 Pivotare.
 Fentele de dribling, pasă, aruncare.
Context tactic:
 Toate situaţiile tactice care se finalizează cu aruncare la coş.
 Îndemânare.
 Forţa la nivelul membrelor inferioare şi superioare.
 Plasamentul pentru ocuparea primului plan.
 Anticiparea traiectoriei mingii ricoşate.
 Închiderea culoarului de urmărire a adversarului.
 Protecţia mingii şi controlul mingii în punctul maxim al desprinderii.
 Declanşarea unei situaţii de atac poziţional sau contraatac (în cazul recuperării
defensive).
 Învăţarea recuperării (atac - apărare) se realizează în etapa de iniţiere a
procedeelor de aruncare la coş (primele lecţii).

1. Dribling- aruncare la coş - recuperare.
2. Fentă de aruncare - dribling - aruncare la coş - recuperare.
3. 1x1- recuperarea mingii.
4. 2x2, 3x3 fără dribling-aruncare la coş - recuperare.
5. Joc 5x5 cu temă (orice recuperare, valorează un punct, etc)
107
9.5 Analiza metodică a acţiunilor tactice individuale în apărare
 MARCAJUL
Componente tehnice:
 Alergare (variante).
 Deplasările cu pas adăugat.
 Săriturile.
 Pirueta.
 Fentele de plecare, corp, picioare
Context tactic:
 Împotriva tuturor formelor de atac.
 Îndemânare.
 Plasamentul între atacant şi coş.
 Distanţa de marcaj în funcţie de periculozitatea atacantului.
 Poziţia fundamentală joasă.
 Privirea apărătorului spre mingea atacantului.
 Învăţarea marcajului se realizează utilizând forma agresivă (pe ½ teren şi pe tot
terenul) şi respectă următoarea succesiune metodică: poziţia apărătorului,

deplasările şi plasamentul acestuia.
 Se învaţă şi consolidează simultan cu acţiunea de demarcaj.
108
1. Pe perechi, fără minge, sprint pe distanţe de 3 - 4 m - oprire - alergare cu spatele -
lucru de braţe şi joc de picioare (apărător).
2. Profesorul rostogolişte mingea, executanţii - sprint - culegerea mingii de pe sol-
dribling- relaţie 1x1- aruncare la coş - recuperare.
3. 1X1 „Leapşa” cu atingerea gambelor, genunchilor partenerilor.
4. 1x1, 2x2, 3x3 pe suprafaţă limitată şi pe tot terenul - aruncare la coş.
5. 5x5 cu temă : „Cine ţine mingea mai mult”, „Joc fără dribling”, etc.
 INTERCEPŢIA
Componente tehnice:
 Săritură.
 Fente de plecare.
Context tactic:
 Împotriva acţiunilor tactice colective de atac (combinaţii de 2-3 jucători,
contraatac, etc).
 Aptitudini psihomotrice:
 Îndemânare.
 Viteză-forţă (detentă).
 Supravegherea adversarului dar şi a culoarului de sosire al mingii.
 Anticiparea traiectoriei şi pasării mingii.
 Plasamentul apărătorului între atacant şi minge.

109
 Provocarea greşelilor adversarului şi depărtarea acestuia de zona coşului.
 Marcajul se realizează din faţă (lucru activ de braţe şi joc de picioare) şi lateral (pe
partea mingii, apărătorul interpune un segment - braţ, picior).
1. „Prinde mingea în cerc” (mingea circulă între executanţii aşezaţi în cerc), cei 2 - 3
apărători din mijlocul cercului urmăresc să intercepteze.
2. Grupe de trei executanţi, doi efectuează pasarea mingii, al treilea execută marcaj
agresiv la cel cu minge.
3. Joc 2x2, 3x3 fără dribling.
4. 2x1, 3x2 (pasarea mingii din deplasare între doi, trei executanţi iar de la centrul
terenului alţi doi sau trei jucători urmăresc intrecepţia mingii).
5. Joc 5x5 pe ½ teren sau pe tot terenul cu marcaj agresiv.
9.6 Analiza metodică a acţiunilor tactice elementare de echipă

(combinaţii de 2-3 jucători) în atac
 „DĂ ŞI DU-TE”
Componente tehnice:
 Prinderea migii.
 Pasarea mingii.
 Driblingul.
 Fente de plecare, aruncare, pasă.
Context tactic:
 Împotriva tuturor sistemelor de apărare, dar în special împotriva apărării om la om.
110
 Îndemânare.
 Alegerea partenerului cel mai apropiat pentru execuţie.
 Asigurarea priorităţii de acţiune, culoar faţă de adversar în raport de minge şi coş
(pasator).
 Atragerea apărătorului direct pentru a elibera culoarul de pătrundere şi angajarea
celui care a efectuat pasa.

 Dublarea executantului şi urmărirea mingii după finalizare la coş.
 Învăţarea combinaţiei se planifică din primele lecţii.
1. Schimbare de direcţie - prindere - aruncare la coş, procedeu la alegere fără şi cu
adversar.
2. Ieşire la minge - prindere - oprire - fentă - pasă - primirea mingii -aruncare la coş.
3. Pasă - schimbare de direcţie - alergare - prindere - pasă.
4. Dribling - oprire - pivotare - pasă- piruetă - alergare - prinderea mingii - aruncare
la coş.
5. 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ teren şi pe tot terenul cu aplicarea combinaţiei „dă şi du-
te”.
 ÎNCRUCIŞAREA
Componente tehnice:
 Pasarea mingii.
 Oprire.
 Driblingul.
 Fente de plecare, aruncare, pasă.
111
Context tactic:
 Împotriva apărării om la om.
 Îndemânare în regim de viteză.
 Coordonarea şi sincronizarea acţiunilor executanţilor.
 Se execută foarte aproape de partenerul care participă la încrucişare.
 Execuţia combinaţiei se efectuează cu viteză maximă şi este precedată de
schimbarea direcţiei.
 Protecţia mingii (pasator) şi alegerea procedeului de pasare eficient.
 Finalizarea se realizează de către jucătorul demarcat (prioritate de acţiune, culoar).
a. încrucişare simplă
1. Fără apărător - pasă, schimbare de direcţie - alergare-prinderea mingii încrucişare
(simplă, dublă) dribling → aruncare la coş (procedeu la alegere).
2. Încrucişare în dribling-aruncare la coş.
3. Încrucişare simplă între: fundaşi - extremă, fundaşi - pivot, pivot - extremă etc.,
aruncare la coş.
4. Încrucişare simplă între: fundaşi - extremă, fundaşi - pivot, pivot - extremă etc,
aruncare la coş.
5. Joc 3 : 3, 4 : 4, 5 : 5 cu temă → coş valabil doar ca urmare a execuţiei încrucişării
simple.
b. încrucişare dublă
1. Fără apărător, cu minge - pasă, încrucişare dublă cu trecere prin stânga (dreapta)
centrului, primirea mingii - aruncare la coş (procedeu la alegere).
112
2. Fentă de aruncare-pasă-schimbare de direcţie - alergare - încrucişare -aruncare la
coş.
3. Încrucişare dublă: fundaşi - fundaşi - pivot, fundaşi - extremă - pivot, cu aruncare
la coş.
4. Încrucişare dublă cu apărători: pasivi, semiactivi, activi.
5. Joc 3 : 3, 4 : 4, 5 : 5 cu temă → coş valabil doar ca urmare a execuţiei încrucişării
duble.
 BLOCAJUL/ IEŞIREA DIN BLOCAJ

Componente tehnice:
 Alergare (distanţe scurte şi ritm variat).
 Pirueta.
 Sărituri.
 Oprire.
 Pivotare.
 Pasa (pe sub axilă, oferită, cu pământul).
 Aruncare la coş (deplasare şi săritură).
 Driblingul.
 Fente de plecare, corp, de picioare.
Context tactic:
 Favorizează demarcajul, depăşirea, aruncare la coş a jucătorului în situaţiile cu sau
fără minge.
 Anticiparea locului de execuţie a blocajului.
113
 Devierea atenţiei apărătorului de la execuţia blocajului.
 Succesiunea metodică este blocajul fără minge şi apoi cu minge.
 Se învaţă paralel cu ieşirea din blocaj.
 Ieşirea din blocaj se va efectua printr-o pivotare defensivă (întoarcere cu faţa spre
minge, pe piciorul dinspre coş).

1. Fără minge, pe perechi, faţă în faţă: blocaj - ieşire în blocaj.
2. Pasă - plecare pe partea opusă -blocaj - ieşire din blocaj.
3. Dribling - pasă - blocaj - ieşire din blocaj - aruncare la coş.
4. Ieşire la minge - prindere - oprire - fentă - pasă - alergare - oprire -blocaj la
jucătorul atacant.
5. Joc 2:2, 3 : 3, pe 1½ teren şi 4 : 4, 5 : 5 pe tot terenul, cu temă.
 ATACUL ÎN SUPERIORITATE: 2x1, 3x2

Componente tehnice:
 Pasarea mingii.
 Driblingul.
 Aruncarea la coş (alergare, săritură).
 Fente de pasă, aruncare, dribling.
Context tactic:
 Faza de finalizare a contraatacului.
 Învăţarea atacului se va efectua după stăpânirea unui bagaj tehnic minimal (pasa,
driblingul, aruncarea la coş).
114
 Atragerea apărătorului la marcajul atacantului cu minge prin orice acţiune ofensivă
(situaţie 2x1).
 Dublajul ofensiv sau defensiv al atacantului cu minge (situaţie 2x1, 3x2).
 Desfăşurarea atacului (3x2) să se efectueze pe linia mediană a terenului.
 Ocuparea unui plan şi culoar diferit faţă de atacantul cu minge (2x1, 3x2).
 Participarea la recuperare (2x1, 3X2).
 Se învaţă şi consolidează simultan cu execuţia combinaţiei 1x2, 2x3.
1. Pe perechi, pasarea mingii până la centrul terenului –atac 2x1 cu apărător, pasiv,
semiactiv, activ.
2. Idem pasarea mingii cu schimb de locuri.
3. Pe grupe de trei jucători, pasarea mingii până la centrul terenului- atac 3x2 cu
apărători pasivi, semiactivi, activi.
4. Idem cu schimb de locuri.
5. Joc 3x3 4x4, 5x5 pe tot terenul cu temă (fără dribling, sunt valabile doar punctele
înscrise pe contraatac, contraatac reuşit valorează 4 puncte, echipa care reuşeşte
contraatacul, beneficiază de posesia mingii, etc).
9.7 Analiza metodică a acţiunilor tactice elementare de echipă

(combinaţii de 2-3 jucători) în apărare
 SCHIMBUL DE ADVERSAR
Componente tehnice:
 Pirueta.
 Oprire.
115
Context tactic:
 Împotriva acţiunilor individuale sau a combinaţiilor tactice de atac.
 Îndemânare.
 Anticiparea execuţiei adversarului.
 Semnalizarea auditivă, vizuală a coechipierului înainte de execuţia combinaţiei,
dacă acesta este blocat, pentru a-i prelua adversarul.

 Evitarea blocajului prin schimbarea adversarului, prin alunecare printre coechiper
şi adversar.
1. Grupe de patru executanţi, doi atacanţi execută dribling cu încrucişare, apărătorii
schimb de adversari.
2. Idem grupe de trei atacanţi şi trei apărători- apărătorii schimbă omul la fiecare
încrucişare.
3. Doi apărători şi două şiruri de atacanţi: atacanţii execută blocaj, apărătorii schimb
de adversar.
4. Încrucişare dublă-schimbare de adversar-finalizare la coş.
5. Joc 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ teren cu aplicarea schimbării de adversar.
 ÎNCHIDEREA CULOARULUI DE PĂTRUNDERE

Componente tehnice:
 Pirueta.
 Oprire.
116
Context tactic:
Împotriva acţiunilor ofensive de atac: depăşire, dă şi du-te, etc.
 Îndemânare.
 Apărătorii care au plasamentul cel mai apropiat de coechipierul lor ce efectuează
marcaj la jucătorul cu minge, se vor poziţiona iniţial în afara axei adversar - coş şi
vor realiza apropierea faţă de acesta (micşorarea culoarului de pătrundere).
 Apărătorii realizează închiderea culoarului către coş şi dublarea marcajului realizat
de coechiperul lor.
1. 2x1- apărătorii (dispuşi în scară) efectuează închiderea depăşirii prin deplasare
laterală şi ducerea braţelor oblic înainte.
2. Dă şi du-te - apărătorii încearcă intrarea în posesia mingii şi închiderea pătrunderii
- urmărire la panou.
3. Joc 2x2, 3x3 pe ½ teren cu finalizare la coş.
4. 4x4, 5x5 cu temă (intrarea în posesia mingii ca urmare a închiderii pătrunderii
valorează 4 puncte, etc).
 TRIUNGHIUL DE SĂRITURĂ
Componente tehnice:
 Sărituri cu desprindere pe ambele picioare sau pe un picior.
 Pirueta.
 Ţinerea, prinderea mingii ricoşate.
117
Context tactic :
 Toate situaţiile tactice care se finalizează cu aruncare la coş.
 Îndemânare.
 Anticiparea traiectoriei mingii ricoşate.
 Plasamentul pentru ocuparea primului plan.
 Închiderea culoarului de urmărire a adversarului.
 Triunghiul format este cu baza mare spre panou.
 Declanşarea unei situaţii de atac poziţional sau contraatac (în cazul recuperării
defensive).
1. Grupe de patru, un jucător aruncă de la linia de aruncări libere, ceilalţi execută
triunghiul de săritură.
2. Joc 4x4 cu temă (orice aruncare reuşită beneficiază şi de o aruncare liberă care se
urmăreşte, apărătorii execută triunghiul de săritură. etc).
3. Joc 5x5 cu temă.
 APĂRAREA ÎN INFERIORITATE NUMERICĂ: 1x2, 2x3

Componente tehnice:
118
 Săriturile.
 Pirueta.
Context tactic:
 Îndemânare.
 Plasamentul apărătorului (2x1) se realizează către zona atacantului cu minge cu
încercarea permanentă de întârziere sau oprire a acţiunilor

ofensive.
 Distanţa de marcaj în funcţie de periculozitatea atacantului.
 Poziţia fundamentală joasă.
 Se execută marcaj agresiv când atacantul se află în situaţia de aruncare la coş.
 Se execută dublarea marcajului şi urmărirea la panou, dacă adversarul efectuează
aruncare la coş.
 În situaţiile de 2x1, apărătorii se vor plasa pe linia mediană a coşului, la jumătatea
zonei de restricţie (3”), dacă atacanţii sunt la distanţă de coş, apărătorul se va plasa
pe aceaşi linie cu aceştia pentru a împiedica pasarea mingii.
 În situaţiile de 2x3, apărătorii se vor aşeza în scară, apărătorul mai avansat va
marca jucătorul cu minge.
 Se învaţă şi consolidează simultan cu execuţia combinaţiei 2x1, 3x2.
1. Pe perechi, pasarea mingii până la centrul terenului - atac 2x1 cu apărător ce
execută marcaj agresiv.
119
2. Idem pasarea mingii cu schimb de locuri.
3. Pe grupe de trei jucători, pasarea mingii până la centrul terenului - atac 3x2 cu
apărători ce execută marcaj agresiv.
5. Joc 3x3 4x4, 5x5 pe tot terenul cu temă (fără dribling, echipa care reuşeşte să intre
posesia mingii acumulează 4 puncte etc).

(sisteme de joc) în atac
 CONTRAATACUL
Componente tehnice:
 Schimbări de direcţie.
 Opriri.
 Sărituri.
 Pasa (cu două mâini de la piept, cu o mână de la umăr şi din lateral, cu pământul).
 Aruncare la coş (din dribling, alergare, săritură).
 Driblingul.
 Fentele.
Context tactic:
 Îndemânarea în regim de viteză.
 Detenta (forţă-viteză).
 Demarcaj permanent.
120
 Circulaţia mingii să se efectueze pe drumul cel mai scurt.
 Circulaţia jucătorilor să se realizeze în adâncime, iar atacanţii să nu se poziţioneze
pe linie cu apărătorii.
 Execuţia contraatacului să fie dublată de jucătorii din linia a II-a.
 Aruncările la coş să se realizeze în viteză.
 Asigurarea echilibrului defensiv.
1. Pase în doi din deplasare cu aruncare la coş din alergare, cel care recuperează
mingea, pasează în lateral - aruncare la coş procedeu la alegere.
3. Pase în trei jucători din deplasare cu aruncare la coş din alergare, cel care
recuperează mingea, pasează lateral - pasă la jucătorul al treilea care se deplasează,
aruncare la coş procedeu la alegere.
4. Idem cu schimb de locuri
5. 2-3 executanţi simulează marcajul unor atacanţi imaginari, antrenorul aruncă la coş
iar cei trei jucători acţionează în vederea declanşării contraatacului. Cel care intră
în posesia mingii îi lansează pe ceilalţi care pleacă pe contraatac.
6. Joc 2x2, 3x3, 5x 5 cu temă şi de situaţie.
 SISTEMUL DE ATAC ÎN SEMICERC ( „POTCOAVĂ”)

Componente tehnice:
 Schimbări de direcţie şi variaţie de ritm.
 Opriri.
 Sărituri.
 Pivotarea.
 Ţinerea, prinderea, pasa (cu două mâini de la piept, cu o mână de la umăr şi din
lateral, cu pământul).
 Aruncare la coş (din dribling, alergare, săritură, de pe loc, distanţă, semidistanţă).
 Driblingul.
121
 Fentele.
Context tactic:
 Împotriva unui adversar care se apără agresiv, pe jumătate de teren.
 Dacă jucătorii sunt buni aruncători de la semidistanţă.
 Atunci când sunt jucători rapizi, buni pătrunzători, cu tehnică individuală.
 Când nu este jucător pivot.
 Demarcaj permanent.
 Circulaţia mingii să se efectueze în adâncime, din om în om fără a trece peste mai
multe planuri de apărare.

 Circulaţia jucătorilor trebuie să fie ofensivă, cu direcţie de coş şi laterală de
pregătirea finalizării.
 Participarea la recuperare după situaţiile de aruncare la coş (recuperarea ofensivă
la panou este mai dificilă).

 Se recomandă atacarea coşului prin centru.
1. Joc 3x3, 4x4 pe ½ teren fără dribling, după efectuare a zece pase se efectuează
aruncarea la coş. Apărătorii acţionează pe parcursul desfăşurării exerciţiului: pasiv,
semiactiv şi activ.
2. Joc 5x5 cu execuţia acţiunilor individuale depăşire, pătrundere şi a combinaţiilor:
dă şi du-te, încrucişare simplă, dublă, blocaj.
122
 SISTEMUL DE ATAC CU UN JUCĂTOR PIVOT ( 4+1)
Componente tehnice:
 Schimbări de direcţie şi variaţie de ritm.
 Opriri.
 Sărituri.
 Pivotarea.
 Ţinerea, prinderea, pasa (cu două mâini de la piept, cu o mână de la umăr şi din
lateral, cu pământul).
 Aruncare la coş (din dribling, alergare, săritură, de pe loc, distanţă, semidistanţă).
 Driblingul.
 Fentele.
Context tactic:
 Când echipa are un jucător specializat;
 Când pătrunzătorii şi fundaşii aruncă la coş foarte bine de la distanţă;
 Împotriva oricărei variante de apărare.
 Coordonarea şi sincronizarea acţiunilor executanţilor:
- Jucătorul pivot (acţionează în apropierea coşului având o tehnică şi tactică

specializată postului, recuperează, urmăreşte mingile ricoşate din panou,
înscrie puncte fiind principalul marcator).
- Jucătorii extremă (angajează şi combină cu fundaşii, execută pătrunderi,
depăşiri, aruncă de la distanţă şi semidistanţă, participă la formarea
triunghiului de săritură).
123
- Jucătorii fundaşi (pătrunzători), angajează pivotul şi combină cu acesta dar şi
cu extremele, aruncă de la distanţă şi semidistanţă, asigură echilibrul defensiv.
 Este necesar demarcajul permanent al jucătorilor din atac.
 Circulaţia mingii trebuie să fie variată, să se efectueze pe drumul cel mai scurt, în
adâncime, pasele să fie precedate de fente.

 Circulaţia pivotului să fie sincronizată cu cea a pătrunzătorilor (să creeze culoare
de pătrundere, să dubleze acţiunile pătrunzătorilor, etc.).

 Circulaţia pătrunzătorilor trebuie să fie ofensivă, să nu aglomereze suprafaţa de
acţiune a pivotului.
 Participarea la recuperare după situaţiile de aruncare la coş.
1. Ieşire la minge - oprire - pivotare - angajarea pivotului - aruncare la coş, procedeu
la alegere.
2. Dă şi du-te cu pivotul (executantul driblează, angajează pivotul, reprimeşte mingea
şi aruncă la coş, recuperează).
3. Joc 3x3, 4x4 pe ½ teren fără dribling, după efectuarea a zece pase se angajează
jucătorul pivot. Apărătorul jucătorului pivot este pe parcursul desfăşurării
exerciţiului: pasiv, semiactiv şi activ.
4. Idem cu tema „ Angajarea jucătorului pivot”. Câştigă echipa care a angajat de cele
mai multe ori pivotul.
5. Joc 5x5 cu execuţia combinaţiilor: dă şi du-te, încrucişare simplă, dublă, blocaj.

(sisteme de joc) în apărare
 APĂRAREA ÎMPOTRIVA CONTRAATACULUI

Componente tehnice:
124
 Opriri.
 Sărituri.
 Pirueta.
 Fente (de plecare, corp, de picioare).
 Jocul de picioare şi lucrul de braţe.
Context tactic:
 Împiedică fazele desfăşurării contraatacului.
 Asigurarea echilibrului defensiv (organizarea unei apărări temporare până la
încadrarea tuturor coechiperilor în sistem).

 Conducătorul de joc asigură în cele mai frecvente cazuri echilibrul defensiv, dar la
începători este necesară repartizarea nominală a acestei sarcini jucătorilor (unul

sau mai mulţi).
 Plasamentul jucătorilor pentru asigurarea echilibrului defensiv este alcătuit din
unul sau mai mulţi jucători, se plasează între primul apărător şi cercul central sau
între prima linie a apărării şi centrul
central.
 Participarea la recuperare după aruncare la coş.
1. Pase mingii în doi din deplasare cu apărători-aruncare la coş-recuperare şi lansarea
contraatacului (apărătorii execută urmărire la minge - marcaj agresiv la jucătorul
care a întrat în posesia mingii).
2. Idem pasarea mingii în trei din deplasare.
125
3. Joc 2x1, 3x2 pe ½ teren şi pe tot terenul cu finalizare la coş.
4. Joc 3x2, 4x3, 5x4 pe tot terenul cu temă (apărarea împotriva contraatacului, orice
intercepţie, valorează 4 puncte).
5. Joc 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe tot terenul cu temă (utilizarea contraatacului şi apărarea
împotriva acestuia).
 APĂRAREA OM LA OM
Componente tehnice:
 Opriri.
 Sărituri.
 Pirueta.
VARIANTE: om la om normală (pasivă, activă), agresivă, cu aglomerare, cu
flotare, cu intercepţie (pressing).
Context tactic:
 Se foloseşte împotriva oricărui sistem de atac şi echipelor:
- a căror jucători aruncă precis de la distanţă (semidistanţă) sau au un nivel de
pregătire tehnico-tactic scăzut;
- în ultimele minute de joc conduce adversarul şi se urmăreşte câştigarea mingii.
 Rezistenţă în regim de viteză - „ în regim de deplasare în poziţie fundamentală-în
regim de săritură - în regim de joc de picioare şi lucru de braţe”(Moanţă, A,.2005).
126
 Apărarea este determinată de plasamentul atacanţilor dar şi situaţia jocului.
 Atenţia apărătorului se va focaliza în principal asupra atacantului şi în secundar
asupra mingii.
 Apărătorul trebuie să respecte permanent plasamentul între coş şi adversar.
 Repartizarea adversarilor se realizează la începutul jocului.
 Recomandăm învăţarea sistemului de apărare om la om normală cu cele două
forme (activă şi pasivă) în etapa de iniţiere a jocului de baschet.
1. Minge aruncată în panou de către profesor - recuperare - relaţie 1x1, aruncare la
coş procedeu la alegere.
2. Idem pasarea mingii din deplasare în doi, trei jucători cu apărători, aruncare la coş
(dacă un apărător intră în posesia mingii, echipa proprie trece în atac, adică vor
relua pasele).
3. 2 x 2, 3 x 3 cu aplicarea marcajului la atacant cu şi fără minge.
4. Joc 2X2, 3X3 fără dribling, pe spaţiu limitat.
5. Joc 5x5 cu temă (“Cine ţine mingea mai mult”?).
 APĂRAREA ZONĂ
Componente tehnice:
 Opriri.
 Sărituri.
 Pirueta.
127
Context tactic:
 Împotriva echipelor care dispun de jucători cu talie, au atac exclusiv pe combinaţii şi

nu execută aruncări de la distanţă şi semidistanţă.
 Rezistenţă în regim de viteză - „ în regim de deplasare în poziţie fundamentală-în
regim de săritură - în regim de joc de picioare şi lucru de braţe”(Moanţă, A.,
2005).
 Atenţia apărătorului se va focaliza pe circulaţia mingii şi pe jucătorul cu minge.
 Deplasarea apărătorilor în zonă este determinată de circulaţia mingii.
 Este necesar ca retragerea în zonă să se efectueze foarte rapid.

 Fiecare jucător acţionează într-un spaţiu (zonă) bine delimitat.
1. Profesorul în posesia mingii, driblează, executanţii se deplaseză în funcţie de
acesta într-un spaţiu delimitat anterior - aruncare la coş –recuperare - joc 3x3.
2. Idem se introduc treptat 1, 2 jucători atacanţi.
3. Joc 5x5 pe ½ teren cu temă (aruncări de la semidistanţă, apărătorii trebuie să
împiedice execuţia)
4. Joc 5x5 pe ½ teren cu temă (introducerea unui atacant în semicerc, zona de
restricţie, apărătorii trebuie să împiedice execuţiile acestora).
128
CAPITOLUL 10. ECHIPA REPREZENTATIVĂ
DE BASCHET ÎN LICEU
10.1 Pregătirea echipei reprezentative de baschet în liceu
Baschetul la învăţământul liceal urmăreşte să dezvolte capacitatea elevului de

integrare în jocul competiţional şi să asimileze cunoştinţe despre organizare şi arbitraj.
Deoarece jocul sportiv reprezintă un punct de interes pentru elevii din învăţământul
liceal, dorinţa acestora de a se întrece cu alţi colegi de clasă, an, liceu sau alte licee determină
organizarea competiţiilor. Elevii care doresc să aprofundeze conţinutul jocului de baschet, se
pot pregăti şi în cadrul liceului (lecţia de ansamblu sportiv).
În ultimii ani, baschetul a câştigat admiraţia tinerilor liceeni, dovadă fiind
campionatele organizate, meciurile televizate. Echipele manageriale ale liceelor de prestigiu
au înţeles acest „fenomen social”, s-au implicat, au încurajat elevii, deoarece participarea lor
în astfel de competiţii reprezintă un imens capital de imagine şi promovare a acestor instituţii.
Organizarea şi participarea la astfel de competiţii, necesită o pregătire specializată,
valorificată de cadrul didactic al liceului prin echipa reprezentativă.
Pregătirea echipei reprezentative de baschet la învăţământul liceal, se organizează în funcţie
de baza materială, specializarea cadrului didactic, tradiţia liceului, resurse financiare, etc.
Aceste lecţii se adresează elevilor cu aptitudini pentru practicarea jocului de baschet.
Precizarea componenţei lotului reprezentativei de liceu, reprezintă primul pas pentru
includerea elevilor în calendarul competiţiilor de acest gen.
Grupa are un caracter deschis, este formată din 10-12 elevi selectaţi din mai multe
clase sau ani de studiu a liceului respectiv. Elevii selectaţi, stăpânesc la un nivel bun,
cunoştinţele tehnico-tactice specifice jocului şi doresc să participe la competiţiile organizate
între licee.
Din punct de vedere al structurii, conţinutului şi organizării, lecţia de ansamblu sportiv
este asemănătoare celei de antrenament.
Structura echipei reprezentative de baschet (Figura 10.1) este alcătuită din:
129
a) Echipa reprezentativă, formată din cei mai buni 10-12 jucători, în principal
elevi ai claselor mari care participă la competiţiile organizate între
reprezentativele altor licee.
b) Echipa de perspectivă formată din 15 jucători, în principal elevi ai claselor mai
mici, care participă la competiţiile interne ale liceului.
c) Echipele reprezentative ale claselor care constituie baza de selecţie pentru cele
două etape prezentate anterior şi participă la campionatul interclase din liceu.
Figura 10.1 Structura echipei reprezentative liceale de baschet

Hânsa, C., Călin, L., (2004), prezintă orientativ criteriile care stau la baza selecţiei
elevilor pentru echipa reprezentativă de baschet în liceu:
 2 – 3 jucători care se vor situa la nivelul celor mai înalţi elevi din liceu;
 8 – 10 jucători vor fi selecţionaţi cu prioritate, pe criteriul motricităţii generale şi
specifice;
 8 – 9 jucători care să constituie formaţia de bază a reprezentativei;
 5 – 6 jucători de perspectivă care, în anul următor, să poată înlocui pe cei
promovaţi într-un eşalon superior.
130
La competiţii echipa este alcătuită din 12 jucători (Tabel 10.1). În teren se vor
confrunta două echipe a câte 5 jucători fiecare, orientativ având următoarea structură: 1
fundaş, 2 extreme, 2 pivoţi sau 2 fundaşi, 2 extreme, 1 pivot-centru.
Tabel 10.1
Structura de bază a echipei (după Berceanu, D., Moanţă, A. 2007)
POSTUL ÎN 5-ul DE JUCĂTORI TOTAL

BAZĂ ÎNLOCUITORI
FUNDAŞ 1 2 3
EXTREMĂ 2 2 5
PIVOT 2 3 4
Problema selecţiei elevilor talentaţi în vederea formării echipei reprezentative de

baschet în liceu, reprezintă o sarcină de bază a cadrului didactic, deoarece aceasta se
realizează permanent, dacă se doreşte obţinerea unor rezultate favorabile în competiţii.
Putem afirma că echipa reprezentativă este cartea de vizită a cadrului didactic din
liceul respectiv şi nu numai, deoarece doar prin participarea la competiţii, efortul şi munca
sunt recunoscute.
Profesorul, pe parcursul lecţiilor nu se va preocupa doar de rezolvarea temelor
propuse, rolul său este să observe progresul elevilor pentru a fi îndrumaţi spre echipa
reprezentativă. Acest lucru rezolvă una din cerinţele selecţiei, dar motivează şi elevii, care
înţeleg că însuşirea conţinutului tehnico-tactic a jocului de baschet la un nivel foarte bun, le
oferă o şansă de a reprezenta instituţia în care învaţă.
Sarcinile cadrului didactic responsabil cu pregătirea echipei reprezentive de liceu, pot
fi completate cu următoarele:
 întocmeşte planul de pregătire al echipelor reprezentative;
 desfăşoară pregătirea şi prezentarea echipei reprezentative la competiţii;
 se preocupă de dezvoltarea bazei materiale necesare instruirii;
 organizează competiţii de masă la nivelul şcolii (streetball, etc).
Cerinţele necesare selecţiei sunt următoarele:
131
1. concepţie clară privind selecţia elevilor pentru echipa reprezentativă;
2. criterii precise de selecţie;
3. sistem de probe şi norme de control;
4. existenţa unui calendar competiţional.
Promovarea la grupele superioare, se realizează în funcţie de manifestarea obiectivă a
capacităţii de performanţă (în concursuri sau probe de control) a elevilor.
Spre deosebire de cluburile sportive, selecţia este mai puţin pretenţioasă din punct de
vedere somatic şi motric.
Având în vedere că talia este un criteriu de selecţie important în jocul de baschet,
profesorul va căuta să asigure o medie ridicată a staturii echipei.
Prezentăm orientativ valorile taliei pentru fiecare post în tabelul 10.2
Tabel 10.2
Valori orientative ale taliei pentru posturile din echipa
reprezentativă de baschet la învăţământul liceal
TALIA (cm)
POSTUL MASCULIN FEMININ
FUNDAŞ 177-183 170-175
EXTREMĂ 185-190 177-183
PIVOT 190-200 185-190
CONDIŢII DE PREGĂTIRE:
Lecţiile se vor desfăşura pe terenul de baschet în aer liber şi sală conform perioadelor
şi obiectivelor pregătirii. De asemenea se pot utiliza şi bazele sportive ale unor cluburi, dacă
sunt în apropierea liceului. Instruirea se realizează în condiţii apropiate de joc şi de joc.
Durata de lucru: 90’ – 120’.
Ciclul săptămânal: 2 – 3 lecţii.
132
OBIECTIVELE INSTRUIRII:
 integrarea cunoştinţelor, deprinderilor specifice în organizarea şi practicarea
competiţională a jocului;
 dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice şi creşterea capacităţii de manifestare a
acestora în execuţiile tehnico-tactice;
 învăţarea de procedee tehnice → şi acţiuni tehnico-tactice noi;
 dezvoltarea capacităţii de organizare şi autoorganizare.
CONŢINUTUL INSTRUIRII:
Pregătirea fizică:
 dezvoltarea indicilor de manifestare a vitezei sub toate formele ei
(20%);
 dezvoltarea forţei şi rezistenţei precum şi a cuplului F+V (detentă la
nivelul membrelor superioare şi inferioare) şi V+R (25%);
 dezvoltarea îndemânării generale şi specifice (20%);
 dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii articulare (10%);
 dezvoltarea capacităţii de adaptare la efortul de rezistenţă specifică şi anduranţei
(25%).
Pregătirea tehnică):
 perfecţionarea procedeelor tehnice de atac şi de apărare specifice
postului şi rolului jucătorilor;
 perfecţionarea structurilor tehnico - tactice în condiţiile jocului competiţional
(stres, spectatori, adversari, condiţii meteo, etc).
Pregătirea tactică):
 perfecţionarea acţiunilor tactice individuale conform postului din
echipă pentru fazele atac/apărare;
 perfecţionarea principalelor combinaţii de 2-3 jucători atac/apărare în funcţie de
specializarea pe posturi;
133
 perfecţionarea sistemelor de bază ale jocului atac (contraatac, 2-1-2,
1-2-2, etc.), apărare (om la om, etc.), (Figurile 10.2-10.3).
Figura 10.2 Dispozitiv cu un Figura 10.3 Dispozitiv cu doi

jucător pivot (2-1-2) jucători pivoţi (1-2-2)
Pregătirea psihologică:
 pregătirea intelectuală (atenţie, percepţie, gândire, decizie);
 pregătirea volitivă (calităţi de voinţă);
 pregătirea afectivă (echilibru emoţional);
 dezvoltarea autoreglării.
 Pregătirea teoretică
 aprofundarea regulamentului de joc;
 cunoştinţe teoretice despre efectuarea încălzirii (generale, specifice), mijloace de
refacere după efort, alimentaţie, etc;
 cunoştinţe privind organizarea şi desfăşurarea unei competiţii;
 informaţii privind cerinţele şi exigenţele sportului de performanţă.
Profesorul de educaţie fizică este necesar să transmită jucătorilor în fiecare etapă a
instruirii obiectivele individuale şi colective care trebuie îndeplinite.
134
CAPITOLUL 11. KORFBALL- DISCIPLINĂ SPORTIVĂ
ALTERNATIVĂ ÎN CONŢINUTUL PROGRAMEI LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
11.1 Korfball-ul- disciplină alternativă de predare

a jocului sportiv în liceu
Baschetul a cunoscut o serie de transformări determinate de evoluţia permanentă a

regulamentului şi a dezvoltării sub aspect tehnic, tactic, fizic, psihic. Încă de la apariţie
(1891), jocul a constituit o alternativă educaţională modernă, practicarea sa fiind adaptată în
funcţie de locul desfăşurării, număr de participanţi, probleme de sănătate, etc. Aceste aspecte
se modifică permanent şi astfel au apărut variantele de practicare ale jocului de baschet. Cele
mai cunoscute sunt următoarele (Figura 11.1):
Figura 11.1 Variante principale ale jocului de baschet
Korfball-ul este o disciplină sportivă alternativă care se regăseşte în conţinutul

programelor la învăţământul liceal. Acesta poate reprezenta una din opţiunile privind predarea
jocului sportiv la elevii învăţământului liceal. Este singurul joc de echipă mixt (Figura 11.2 a,
b). Korbal-ull s-a jucat (1902) prima dată în Olanda. În ţara noastră este mai puţin
135
popularizat. Regulile jocului sunt concepute pentru a încuraja colaborarea între membrii
echipei. În general acestea, sancționează jocul individual şi încurajează dezvoltarea
creativităţii participanţilor.
a. în sală b. în aer liber

Figura 11.2 Locul de desfăşurare a Korfball-ului
„Korfball” provine de la cuvântul olandez - „korf”- coş şi “ball”- minge.

Scopul jocului este de a marca într-un coş asemănător celui de baschet, dar care nu are
panou.
Caracteristici generale:
 Echipa de korfball este formată din 8 jucători (4 băieţi şi 4 fete în teren) jumătate
sunt în atac iar cealaltă jumătate în apărare.
 Poate fi practicat în aer liber sau sală.
 Dimensiunea terenului este 20x40 m în sală şi 30x60m în aer liber, împărţit în
două zone (Figura 11.3 a, b).
 În fiecare zonă există un stâlp pe care este montat un coş situat la 3,50 m
accesibil din 360°. Coşurile sunt cilindrice, fără fund. Ele au o înălţime de 25 cm
şi diametrul interior de 39-41 cm.
136
a. b.
Figura 11.3 Teren de joc- Linii, zone şi dimensiuni
• Durata jocului este de 2 reprize x 30’ în sală, 2 x 35’ în aer liber, cu o pauză de
maximum 10’.
 Mingea este similară cu cea din fotbal (nr.5), are o greutate de 425-475 gr.
Reguli de bază:
Preocupări legate de traducerea şi prezentarea regulamentului de Korfball în ţara
noastră au avut şi autorii D.E, Ţintoşan, I. Frenţ, (2002). Sintetic acesta se prezintă astfel:
 Echipa gazdă va alege coşul unde va înscrie, în prima repriză. La pauză se
schimbă terenul (jumătăţile de teren).
 Se schimbă zonele de atac/ apărare după fiecare două puncte înscrise.
 Jucătorii nu pot dribla sau alerga cu mingea (joc individual interzis).
 Este interzis să arunci, atunci când eşti “apărat”.
 Nu se atinge mingea ţinută în mână de un jucător.
 Se atinge mingea cu piciorul sau laba piciorului.
 Marcajul/apărarea unui jucător de sex opus (apărarea se efectuează băieţi contra
băieţi şi fete contra fete).
 După un punct înscris sau fault, jucătorul trebuie să aștepte fluierul înainte de a
relua jocul.
 Sunt permise schimbările fără aprobarea arbitrului până la 4 jucători ai unei
echipe. Un jucător eliminat de către arbitru poate fi înlocuit cu unul de rezervă.
De asemenea un jucător, care solicită schimbare, nu mai poate reveni în joc, fără
aprobarea arbitrului (până la 4 jucători din componenţa unei echipe).
137
 Jucătorii fiecărei echipe poartă echipament identic, dar trebuie să fie diferit de
cel al adversarilor.
 Jocul este condus de un arbitru principal, arbitru asistent şi un cronometror.
 Comportamentul nesportiv (jucător, antrenor, jucător de rezervă sau persoane
care au legătură cu echipa) se sancţionează în prima fază cu un cartonaş galben
(avertisment) şi dacă situaţia se repetă cu unul roşu, ce presupune eliminare.
 În timpul unui meci, fiecare echipă are dreptul de a solicita ,,time-out'' de
maximum două ori, acesta având o durată de 60”.
De asemenea se sancţionează şi următoarele infracţiuni:
 Jocul în afara zonei proprii de teren.
 Obstrucționarea, împingerea sau lovirea adversarului.
 Lovirea mingii cu pumnul.
 Întârzierea jocului (a ,,trage de timp'').
 Obstrucţionarea unui adversar atunci când aruncă mingea.
 Aruncarea în urma încrucişării cu un alt atacant.
 Influenţarea aruncării prin mişcarea instalaţiei (stâlp, coş).
 Minge afară din joc.
 Minge de arbitru (minge de angajament).
 Se acordă aruncare liberă, atunci când nu se respectă regulile enumerate
anterior. Aceasta se execută din locul comiterii abaterii, jucătorul având la
dispoziţie după fluierul arbitrului, 4” pentru a juca mingea. Ceilalți jucători
trebuie să fie la o distanță minimă de 2,5 m de excutantul aruncării libere.
 Se acordă aruncare de pedeapsă atunci când se opreşte jucătorul de a înscrie sau
pentru alte abateri care întrerup atacul, în mod repetat şi incorect. Locul de
executare a loviturii trebuie marcat la 2,50 m în faţa stâlpului , privind dinspre
centrul terenului.
138
CAPITOLUL 12. PROIECTAREA DIDACTICĂ A CONŢINUTULUI JOCULUI DE
BASCHET LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
12.1 Aspecte generale privind modalităţile de integrare a conţinuturilor

jocului de baschet în lecţia de educaţie fizică
Proiectarea didactică este o acţiune continuă, permanentă, care precede demersurile

instructiv-educative.
Activitatea de proiectare didactică are ca punct de plecare conţinutul programelor
şcolare cu obiectivele generale ale învăţământului, obiectivele-cadru şi obiectivele de referinţă
care sunt unice la nivel naţional.
Autoarea Bogoş M., (2012) consideră că algoritmul procedural al proiectării didactice
secvenţiale se corelează cu următoarele întrebări referitoare la principalele componente ale
procesului de învăţământ care pot fi eficiente dacă se adaptează şi jocului de baschet practicat
în liceu (Tabel 12.1).
Tabel 12.1
Algoritmul procedural al proiectării didactice secvenţiale
(după Muşata Bogoş, 2012)
Componentele procesului
Întrebări Demersurile cadrului didactic
de învăţământ
Formulează obiectivele operaţionale,

Ce urmăresc? Obiectivele operaţionale le derivează pornind de la
competenţele generale şi cele
specifice.
Analizează resursele psihologice ale

În ce condiţii:
Subiecţii instruirii elevilor: potenţialul lor intelectual,
- cu cine,
pentru cine? interesul, motivaţia. pentru studiu
etc.
- unde, când,
139
în cât timp? Mediul şi timpul de Analizează caracteristicile mediului
instruire de instruire, restricţiile existente şi
fixează timpul de instruire.
Resursele educaţionale Analizează resursele educaţionale de

Cu ce voi face? care dispune şi, eventual, stabileşte
resursele pe care le poate procura
sau confecţiona.
Conţinuturile curriculare Elaborarea strategiei de

Cum voi face? Strategia de instruire şi (auto)instruire, centrate pe
autoinstruire obiectivele operaţionale şi pe
conţinuturi.
Cum voi şti dacă Strategia de evaluare şi Elaborarea strategiei de evaluare

am realizat cele autoevaluare centrate pe obiectivele operaţionale.
propuse?
În funcţie de condiţiile actuale din licee, respectarea noilor exigenţe ale curriculumului
naţional, recomandă următoarele documente pentru disciplina educaţie fizică din trunchiul
comun (două sau 1 oră săptămânal):
1. Distribuirea numărului de lecţii pe unităţi de învăţare, în planul tematic anual.
2. Plan anual de eşalonare a unităţilor de învăţare (plan tematic anual, eşalonarea
ciclurilor tematice – sisteme de lecţii).
3. Plan calendaristic semestrial.
4. Proiectarea unităţilor de învăţare.
5. Proiect didactic (proiect de tehnologie didactică, plan de lecţie).
Distribuirea numărului de lecţii pe unităţi de învăţare, din planul tematic anual este
sintetizat într-un tabel.Tabelul centralizator cuprinde numărul de lecţii alocat fiecărui sistem
tematic şi este structurat pe două părţi:
a. prima parte cuprinde date cu privire la:
140
 denumirea;
 şcoala/ liceul;
 clasa sau anul de studiu;
 numele şi prenumele cadrului didactic;
 anul şcolar.
b. a doua parte sub formă grafică, cuprinde:
 denumirea conţinuturilor ce urmează a fi abordate;
 denumirea sistemelor tematice abordate;
 numărul de ore alocat.
Planul anual cuprinde eşalonarea sistemelor tematice pe conţinuturi, nu este un
obligatoriu dar prezintă sintetic activitatea cadrului didactic la clasa respectivă. Acesta este
este structurat pe două părţi (Raţă, G., 2008):
a. prima parte cuprinde date cu privire la:
 denumirea;
 şcoala/ liceul;
 numele şi prenumele cadrului didactic;
 numărul de ore pe săptămână;
 clasa sau anul de studiu (I sau.... IV);
 locul/ zona geografică;
 condiţii materiale specifice.
b. a doua parte, sub formă grafică, consemnează:
 pe verticală, denumirea unităţilor/ componentelor de învăţare ce urmează a fi
abordate;
 pe orizontală, numărul de lecţii acordate, datele de susţinere a acestora şi
probele de control.
Planul calendaristic semestrial este obligatoriu şi se elaborează, pentru fiecare
semestru. Acesta decurge din planul anual şi se întocmeşte în formă grafică sau descriptivă.
Fiecare din aceste forme sunt însoţite de anexa planului. Aceasta cuprinde cele mai eficiente
sisteme de acţionare, descrise corect şi codificate prin litere şi cifre. Sistemele de acţionare
141
selectate au precizate dozarea (distanţă, timp, număr de repetări, tempo, durata pauzei, natura
acesteia), formaţiile de lucru şi procedeele de exersare (Raţă, G., 2008).
Proiectarea unităţilor de învăţare
O „unitate de învăţare” reprezintă un conţinut tematic specializat propus de programa
şcolară pentru învăţământul liceal, care este prezentată logic şi algoritmic, într-un sistem de
lecţii (ciclu tematic) corespunzător scopurilor didactice, în vederea îndeplinirii obiectivelor de
refereinţă / competeneţelor specifice. În literatura de specialitate este denumită „unitate de
instruire - educare”, „sistem tematic de lecţii” (Raţă, G., 2008), deoarece termenul „unitate de
învăţare” nu se referă la toate etapele procesului instructiv-educativ (iniţiere-învăţare-
consolidare, etc).
Cadrul didactic este responsabil pentru elaborarea unităţilor de învăţare pentru fiecare
disciplină predată. Activitatea este un demers didactico-metodic, ce are la bază cunoştinţele
cadrului didactic în ramura respectivă şi care este direcţionată spre îndeplinirea
obiectivelor/competenţelor propuse şi nu a conţinuturilor (mijloacelor).
Elaborarea conţinutului unităţilor de învăţare este necesar să fie simplu şi eficient.
Proiectul didactic
Proiectul didactic reprezintă documentul prin care se concretizează temele lecţiei.
Macheta este prezentată în tabelul 12.5.
Acesta se elaborează de către cadrul didactic pentru fiecare lecţie, având caracter
obligatoriu până la susţinerea examenului de „definitivat”. După acest examen de promovare,
întocmirea acestuia nu mai este obligatorie dar se recomandă pentru creşterea eficienţei
procesului de predare, realizarea permanentă a unei schiţe (Raţă, G., 2008).
Proiectul didactic este structurat pe două părţi :
a. Prima parte cuprinde indicatorii de recunoaştere:
 denumirea;
 unitatea de învăţământ;
 cadru didactic;
 data;
 clasa;
 efectivul (băieţi, fete);
142
 locul de desfăşurare;
 materiale sportive;
 temele lecţiei;
 obiectivele operaţionale: (psihomotrice, cognitive, afective, sociale).
b. partea a doua prevede:
 verigile lecţiei;
 conţinuturile (mijloacele sau sisteme de acţionare);
 dozarea mijloacelor;
 strategiile didactice (formaţii de lucru, metode, indicaţii metodice);
 observaţii.
143
BIBLIOGRAFIE
1. BARNA A., ANTOHE G.- Curs de pedagogie - Teoria instruirii,

curriculum-ului şi evaluării - Galaţi: Logos, 2001, p. 30-41, p.130.
2. BADIU T.- Didactica educaţiei fizice- Fundaţiei Universitare,
Dunărea de Jos” Galaţi, 2001, p.7-11.
3. BERCEANU D., MOANŢĂ A. şi colaboratorii - Concepţia unitară
de joc şi pregătire pe nivele formative - Printech, Bucureşti, 2007, p.11
4. BOCOŞ M. - Suport de curs, Tema 6 - Proiectarea, organizarea şi
realizarea activităţii didactice, Proiect POSDRU Calitate, inovare,
comunicare în sistemul de formare continuă a didacticienilor din
învăţământul superior (2007-2013), Predeal, 2012, p.138.
5. CÂRSTEA GHE. - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Universul, Bucureşti, 1993, p 70-82.
6. CIOCAN C.- Baschet. Îndrumar metodologic - Bacău: Alma Mater,
2005, p.32-34.
7. CIOCOIU D.L - Baschet. Identificarea posibilităţilor de mişcare a
segmentelor corpului prin abordarea jocului de baschet. Europlus,
Galaţi, 2011, 134 p.
8. CIOCOIU D.L., Baschet- repere didactice pentru predarea jocului în
liceu, Editura Europlus, Galaţi, 2013, P.246.
9. COLIBABA-EVULEŢ D., BOTA I. - Jocurile sportive. Teorie şi
metodică - Bucureşti: Aldin, 1998, p. 89-9, p.232-233.
10. COLIBABA-EVULEŢ D.- Praxiologie şi proiectare curriculară în
educaţie fizică şi sport - Craiova: Universitaria, 2007, p.263-285, p.
230.
11. DIMA R.- Baschet. Jocul motric-mijloc de eficientizare ajocului
motric în învăţământul liceal - Galaţi: Zigotto, 2010, p.12-129.
12. DRAGU M.- Tehnici specifice de predare în educaţie fizică şi sport -
144
Galaţi: Istru, 2013, p. 49-83.
13. DRAGU M.- Jocuri pentru elevi şi studenţi - Galaţi: Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos”, 2006, p. 78-90.
14. DRAGNEA A., BOTEA A.- Teoria activităţilor motrice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 175-182.
15. DRAGNEA A., MATE-TEODORESCU S.- Teoria Sportului -
Bucureşti: Fest, 2002, p. 281-300.
16. FLEANCU J.L., CIORBĂ C.- Pregătirea fizică specifică a pivoţilor
în jocul de baschet la 15-16 ani- Piteşti: Universitatea din Piteşti, 2004,
p.2-17.
17. GHIŢESCU G., MOANŢĂ A. - Metodica învăţării jocului de baschet
// Revista Federaţiei Române de Baschet, anul I nr.2 /2004 mai-iunie,
p. 17-21.
18. HÂNSA C.- Învăţarea jocului de baschet- Galaţi: Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos”, 2003, 249 p.
19. HÂNSA C., CĂLIN L. - Baschet. Tehnică şi tactică –Galaţi:
Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”, 2004, p. 9-80, 90-92.
20. IACOB F. - Principalele modalităţi de acţionare pentru dezvoltarea
calităţilor motrice în cadrul antrenamentului sportiv/Revista
Academiei Forţelor Terestre, nr. 3, 2005.
http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2005/a24.pdf
21. MOANŢĂ A.- Baschet. Metodică –Buzău: Alpha, 2005, p.154.
22. NINI F. -Mijloace specifice de învăţare a elementelor fundamentale
ale jocului de baschet // Revista Federaţiei Române de Baschet, anul I
nr.1/2004 martie-aprilie, p. 31-32.
23. PĂCURARU A., CĂLIN L., PRISECARU G.– Metodica
baschetului şi voleiului şcolar - Galaţi: Fundaţiei Universitare
“Dunărea de Jos”, 2004, p. 21; p.81-125.
145
24. PLOEŞTEANU C. – Abordări conceptuale în predarea jocului de
fotbal- Galaţi: Europlus, 2010. p. 117-118, 131-132.
25. PREDESCU T., ŞTEFAN C. – Pregătirea stadială în jocul de baschet
- Bucureşti: Semne, 1994, p. 104-111.
26. RAŢĂ G., RAŢĂ G. –Educaţia fizică şi metodica predării ei - Iaşi:
Pim, 2008, p.69-73, p.277, 228.
27. SĂVESCU L.- Educaţie fizică şi sportivă şcolară - Culegere de
exerciţii –Metodologie- Craiova: Aius PrintEd, 2007, p.341-343.
28. SCARLAT E., SCARLAT, M.B Tratat de educaţie fizică- Ediţia I
Bucureşti: Didactică şi Pedagogică 2011, p. 12-33, 197-223.
29. SCARLAT M. B, SCARLAT, E.– Educaţie Fizică şi Sport
(Învăţământ liceal) - Bucureşti: Didactică şi Pedagogică R.A, 2003, p.
106-118.
30. SCARLAT E., SCARLAT, M.B - Educaţie Fizică şi Sport - manual
pentru învăţământul gimnazial - Bucureşti: Didactică şi Pedagogică
R.A, 2002, p. 218-261.
31. TRIBOI V., PĂCURARU, A.- Teoria şi metodologia
antrenamentului sportiv - Iaşi: Pim, 2013, p.296.
32. ŢINTOŞAN D. E., FRENŢ I. - Regulile jocului de Korfball în sală –
Tîrgu Mureş: Fundaţia Ambasadorii Fair Play & Asociaţia Română de
Korfball, 2002, www.didactic.ro/materiale/descarcare/10645.
33. VASILESCU L.- Baschet. Bazele tacticii - Ediţia a II-a, Bucureşti:
Fundaţiei “România de mâine”, 1998, p.10-29.
34. VASILESCU L.- Baschet - antrenament, exerciţii, jocuri - Bucureşti:
Fundaţiei „România de mâine”, 1999, p.9-14.
35. VASILESCU L.- Baschet. Curs opţional- Bucureşti, 1981, p.119.
36. VASILESCU L.- Baschet–antrenament, exerciţii, jocuri– ediţia a II-a,

- Bucureşti: Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, 1969,
p. 54-63.
146
***- Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică sport- învăţământul
liceal - Bucureşti, 2001, p. 7-92.
 http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Progr_Lic/EF/Educatie%20fizica_cl
asele%20a%20IX-a%20-%20a%20XII-a.pdf
 https://korfball.sport
 https://en.wikipedia.org/wiki/Korfball
147
148

Ciocoiu Dana Lucica - MBL - CURS - 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciocoiu Dana Lucica - MBL - CURS - 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

1.1 Baschetul-mijloc al educaţiei fizice la învăţământul liceal......... 6

4.3 Metode principale de evaluare a jocului de baschet la 30

Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul 42

1.1 Baschetul - mijloc al educaţiei fizice la învăţământul liceal

Practicarea jocului de baschet rezolvă posibilităţile de pregătire multilaterală ale

Criterii Strategii didactice centrate pe învăţare

 Vizează măsurarea şi aprecierea competenţelor

Predarea baschetului la învăţământul liceal presupune parcurgerea unor etape de

1.2 Aspecte organizatorice specifice lecţiilor

2.1 Principiile didactice utilizate în procesul de predare a

Figura 2.1 Procesul de predare în jocul de baschet

Acest principiu urmăreşte participarea activă şi conştientă a elevului pe parcursul

Figura 2.2 Principii utilizate în procesul de predare a

 Participarea activă- determinarea elevilor de a învăţa gândind, înţelegând,

2. Explicarea corespunzătoare a sarcinilor motrice

3.1 Metode utilizate în procesul de predare a jocului de baschet la învăţământul liceal

Metodele utilizate în temele de lecţie cu un conţinut specfic jocului de baschet, se

Un număr mare de autori ai domeniului educaţiei fizice, au fost preocupaţi de

Figura 3.2 Metode utilizate în predarea baschetului

4. Metode de corectare a greşelilor :

1. Explicaţia-descrierea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice.

Pentru creşterea eficienţei instruirii jocului de baschet la învăţământul liceal este

 să se realizeze o predare intra şi interdisciplinară a conţinutului jocului de

4.1 Aspecte practico-metodice specifice evaluării în jocul de

Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învăţământ deoarece

Figura 4.1. Secvenţele evaluării în lecţia cu teme

Figura 4.2 Evaluarea în jocul de baschet la învăţământul liceal

3. Funcţia de selecţie contribuie la clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de

Figura 4.3 Operaţiile principale ale evaluării în jocul de baschet

Efectuarea evaluării, este o operaţie complexă care implică multiple posibilităţi de

4.2 Forme şi tipuri de evaluare în jocul de baschet

Un aspect important îl constiutie răspunsul la întrebarea „Când se realizează

Figura 4.4 Formele evaluării în jocul de baschet la învăţământul liceal

4.3. Metode principale de evaluare a jocului de baschet

Metodele de evaluare folosite în lecţiile cu teme specifice jocului de baschet, sunt

Figura 4.5 Metode de evaluare a jocului de baschet

Instrumentele de evaluare folosite în lecţia de educaţie fizică, se realizează în principal

2. Metodele complementare utilizează următoarele instrumente de evaluare:

* Date semnificative care pot influenţa notarea:

Elevul .... Clasa ... Data .... Mod de evaluare

 a lucrat independent, fără a solicita ajutor

 a sesizat eventualele greşeli ale propriei execuţii

Aplicarea şi cunoaşterea unor metode şi instrumente în procesul de evaluare, pot

Figura 4.6 Metode şi instrumente de evaluare a jocului de baschet

Începerea instruirii jocului de baschet la liceu în cadrul lecţiilor, este precedată la

Elemente Punctaj Observaţii

- Oprire într-un timp. 1 punct Poziţie fundamentală.

-Pivotarea prin păşire. 1 punct Piciorul de pivotare este

- Colaborarea cu partenerii (pasarea 2 puncte Variante de pasare.

4.6 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme

1. Evaluare predictivă (iniţială)

Elemente Punctaj Observaţii

- Prinderea mingii cu două mâini. 2puncte Amortizarea, contactul cu

4.7 Aplicarea sistemului de evaluare în lecţiile cu teme din jocul de baschet la

1. Evaluare predictivă (iniţială)

-Pivotarea prin întoarcere, păşire. 1 punct Piciorul de pivotare este în

* Atitudinea faţă de disciplină. 1 punct

Câştigarea priorităţii de plan şi

- Regulament. 1 punct Cunoaşterea şi aplicarea