UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

A REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 378.0:796.062+796.0

ALBINĂ Constantin

METODOLOGIA PREGĂTIRII PROFESIONALE A

ANTRENORILOR – MANAGERI ÎN CADRUL FACULTĂŢILOR
DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Specialitatea: 13.00.04 - Teoria şi metodologia educaţiei fizice,

antrenamentului sportiv şi culturii fizice de
recuperare

Teză de doctor în pedagogie

Conducător ştiinţific: TRIBOI VASILE

doctor în pedagogie,
conferenţiar universitar

Autor: ALBINĂ CONSTANTIN

Chişinău, 2014
© Albină Constantin, 2014

2
 CUPRINS

ADNOTARE (în limbile română, rusă şi engleză) ................................................................ 5

LISTA ABREVIERILOR…………………………………………………………………. 8
INTRODUCERE.........................................................................…………………………... 9
1. REPERE TEORETICO–ŞTIINŢIFICE PRIVIND PREGĂTIREA
PROFESIONALĂ A SPECIALIŞTILOR ANTRENORI-MANAGERI............ 14
1.1. Studiu privind conceptul teoretic al pregătirii profesionale în cadrul facultăţilor de
profil........................................................................................................................... 14
1.2. Aspecte actuale privind necesitatea pregătirii cadrelor de specialitate în unităţile
de învăţământ de specialitate..................................................................................... 21
1.3. Opinii privind modalitatea pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri la
diferite specializări..................................................................................................... 24
1.4. Studiu privind pregătirea profesională a antrenorilor-manageri la diferite
specializări din domeniu............................................................................................ 33
1.5. Concluzii la capitolul 1.............................................................................................. 39
2. ANALIZA NIVELULUI DE PREGĂTIRE A SPECIALIŞTILOR ÎN
DOMENIUL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI........................................... 41
2.1. Metodologia cercetărilor............................................................................................ 41
2.2. Analiza planurilor şi a programelor de studii existente la ora actuală în vederea
pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri......................................................... 46
2.3. Analiza chestionării studenţilor şi a specialiştilor antrenori cu privire la pregătirea
antrenorilor-manageri................................................................................................. 54
2.4. Determinarea nivelului de pregătire profesională a studenţilor în vederea
desfăşurării activităţii de antrenor-manager............................................................... 73
2.5. Concluzii la capitolul 2.............................................................................................. 76
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A MODELULUI DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ A ANTRENORILOR – MANAGERI.................................... 78
3.1. Elaborarea unui model de planificare a procesului de pregătire profesională a
studenţilor specializaţi în disciplinele atletism, gimnastică şi handbal .................... 78
3.2. Implementarea modelului de planificare în cadrul procesului instructiv-educativ al
facultăţilor de profil.................................................................................................... 87
3.3. Aprecierea nivelului cunoştiinţelor teoretice şi practice în baza datelor obţinute
prin implementarea modelului de planificare în cadrul disciplinei ,,Aprofundarea
într-o ramura de sport”............................................................................................... 96

3
 3.4. Elaborarea profesiogramei specialistului antrenor-manager în baza studiului
ştiinţific efectuat......................................................................................................... 100
3.5. Concluzii la capitolul 3.............................................................................................. 109
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI.............................................................. 111
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 115
ANEXE................................................................................................................................... 132
Anexa 1. Structura blocului de discipline psihopedagogice - ciclu de licenţă de 3 ani........... 133
Anexa 2. Planuri anuale de învăţământ pe 3 ani...................................................................... 139
Anexa 3. Planuri anuale de învăţământ pe 2 ani...................................................................... 152
Anexa 4. Chestionare privind stilurile de conducere didactică............................................... 161
Anexa 5. Chestionare privind competenţele profesionale...................................................... 165
Anexa 6. Chestionare privind evaluarea ofertei educaţionale................................................. 169
Anexa 7. Rezultatele studenţilor - note (3 ani şi 4 ani, cercetarea preliminară)...................... 172
Anexa 8. Programe analitice ,,Aprofundarea într-o ramură de sport” (atletism, gimnastică,
handbal)................................................................................................................................... 174
Anexa 9. Rezultatele obţinute de studenţii celor două grupe la cele 3 teste (cercetarea
preliminară)............................................................................................................................. . 186
Anexa 10. Testul nr.1, proba 1 - Capacitate de codificare, decodificare a cunoştiinţelor
teoretice din antrenamentul sportiv.......................................................................................... 187
Anexa 11. Testul nr.2 - Test din metodica tehnicii sportive „Procese selective, capacitate
de decizie şi alegere” .............................................................................................................. 188
Anexa 12. Testul nr.3 - Cunoştinţe privind modalitatea de realizare a unui plan anual de
pregătire................................................................................................................................... 189
Anexa 13. Testul nr.4 - Componenta managerială a pregătirii – Chestionar........................... 190
Anexa 14. Rezultatele studenţilor nivel licenţă 3 ani şi 4 ani (cercetarea experimentală)..... 203
Anexa 15. Profesiograma profesorului de educaţie fizică....................................................... 205
Anexa 16. Profesiograma managerului.................................................................................... 208
Anexa 17. Profesiograma antrenorului.................................................................................... 210
Anexa 18. Actele de implementare a rezultatelor ................. ............................................... 212
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII................................................ 216
CV-UL AUTORULUI............................................................................................................ 217

4
 ADNOTARE
Albină Constantin: Metodologia pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri în
cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport: teză de doctor în pedagogie. Chişinău, 2014.
Structura tezei: introducere; 3 capitole; concluzii generale şi recomandări; bibliografie -
313 titluri; 18 anexe; 114 pagini text de bază; 20 figuri; 36 tabele. Rezultatele sunt publicate în 9
lucrări ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: antrenor, antrenament, calitate, competitivitate, manager, management,
pregătire profesională, profesiogramă.
Domeniul de studiu: pedagogie.
Scopul cercetării constă în realizarea unei noi strategii în abordarea pregătirii profesionale,
în baza datelor concrete ale suportului teoretic şi metodologic privind competenţele manageriale
şi de specialitate stricte şi necesare integrării sociale şi dezvoltării unei activităţi încununate de
succes.
Obiectivele cercetării: 1. Studierea literaturii ştiinţifico-metodice privind pregătirea
profesională a specialiştilor-antrenori în cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport.
2. Determinarea competenţelor specifice antrenorului-manager şi, în baza acestora,
elaborarea profilului teoretic al profesiogramei.
3. Elaborarea şi argumentarea experimentală a metodologiei pregătirii profesionale a
viitorilor antrenori-manageri în cadrul disciplinei „Aprofundarea într-o ramură de sport”.
Noutatea şi originalitatea cercetării: abordarea pregătirii profesionale prin modele
tematice interdisciplinare orientate spre două direcţii de aprofundare – didactică şi managerială.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat o constituie realizarea
unei profesiograme a antrenorului manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele alternative
de instruire ce se referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu
organizarea tematică a acestuia.
Semnificaţia teoretică: sintetizarea materialelor teoretice şi elaborarea modelului de
instruire bazat pe organizarea tematică a conţinuturilor şi argumentarea eficienţei acestuia în
raport cu organizarea disciplinară.
Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării se caracterizează prin: elaborarea unui
material organizat, organic dezvoltat, atent documentat cu dezvoltări ample, iar pe schema
modelului de instruire conceput pot fi realizate modele de instruire şi pentru alte discipline
sportive.
Implementarea rezultatelor cercetării constă în eficientizarea procesului de formare
profesională a studenţilor de la diferite specializări la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de
sport”.

5
 АННОТАЦИЯ
Албинэ Kонстантин: Методология профессиональной подготовки тренеров –
менеджеров на факультетах физического воспитания и спорта: диссертация на
соискание ученой степени доктора педагогических наук. Кишинэу, 2014.
Структура диссертации: введение, 3 главы, общие выводы и рекомендации, список
литературы 313 источников, 18 приложений, 114 страниц основного текста, 20 рисунков,
36 таблиц. Результаты исследований по теме диссертации были опубликованы в 9-и
научных работах.
Ключевые слова: тренер, тренировка, качество, конкурентоспособность, менеджер,
менеджмент, профессиональная подготовка, профессиограмма.
Область исследования: педагогика.
Цель работы предопределена необходимостью внедрения новой стратегии в
процесс профессиональной подготовки, на основе теоретических и методических данных
об управленческих и специальных навыках, необходимых для социальной интеграции и
реализации успешной профессиональной деятельности.
Задачи диссертации:
1. Анализ научно-методической литературы по проблеме профессиональной
подготовки специалистов, тренеров-менеджеров на факультетах физического воспитания
и спорта.
2. Выявление специфических компетенций тренера-менеджера и, на этом основании,
разработка теоретического профиля его профессиограмы.
3. Разработка и экспериментальное обоснование методологии профессиональной
подготовки будущих тренеров-менеджеров в рамках дисциплины «Совершенствование в
избранном виде спорта».
Научная новизна и оригинальность исследования состоит в подходе к
профессиональной подготовке на основе междисциплинарных тематических моделей,
сосредоточенных в двух направлениях усовершенствования подготовки: учебное и
управленческое.
Актуальная научная проблема высокой значимости, решаемая в исследовании,
состоит в разработке профессиограммы тренера-менеджера, научную основу которой
составляют альтернативные модели, относящиеся к ограничениям и преимуществам
дисциплинарной организации курса по отношению к его тематической организации.
Теоретическая значимость заключается в синтезе теоретических данных и
разработке модели обучения, основанной на тематической организации содержания,
обосновании ее эффективности по отношению к организации процесса подготовки.
Практическая значимость результатов исследования характеризуется разработкой
методологии профессиональной подготовки тренеров - менеджеров в соответствии с
актуальными требованиями, а также возможностью составления, на основе разработанной
схемы модели, новых моделей подготовки и по другим спортивным дисциплинам.
Внедрение результатов исследования. Результаты были внедрены в процесс
профессиональной подготовки студентов различных специализаций по предмету
«Совершенствование в избранном виде спорта».

6
 ADNOTATION
Albină Constantin: Methodology of professional formation of trainers – managers
within faculties of physical education and sport: dissertation in pedagogy. Chisinau, 2014.
Thesis structure: introduction; 3 chapters; conclusions and useful recommendations;
bibliography 313 titles; 18 annexes; 114 basic text pages; 20 charts; 36 tables. Results are
published in 9 scientific papers.
Keywords: trainer, training, quality, competitiveness, manager, management,
professional formation, professiogram.
Field of study: pedagogy.
Research purpose: the need for achieving a new strategy in approaching professional
formation relying on the real data of the theoretical and methodological support concerning exact
managerial and field competences essential for social integration and for developing a successful
activity.
Research objectives:
1. Analysis of scientific and methodical literature regarding professional training of
coach-specialists within the Physical Education and Sport Faculty.
2. Determination of specific competences of coach manager and elaboration of
theoretical profile of profesiogramm on these bases.
3. Elaboration and experimental argumentation of professional training methodology of
future coach managers within the discipline „The profound study in a sports branch”.
Research novelty and originality become obvious when approaching the professional
formation process by means of interdisciplinary thematic patterns oriented towards two thorough
study tendencies – didactic and managerial.
The scientific problem of major importance in this field is the development of
professional program for trainer-manager, which scientific basis is made by the alternative
models relating to restrictions and advantages of the disciplinary organization of a course in
relation to its thematic organization.
The research theoretical significance derives from the synthesis of the theoretical
materials and from the elaboration of the education pattern focused on the thematic organization
of contents and on its efficiency argumentation as compared to the disciplinary organization.
The applicative value of the research results is determined by the elaboration of an
organized subject matter which is organically developed and carefully analyzed having a
complex evolution, and this education pattern may be also applied for other sports disciplines.
The implementation of the research results leads to the optimization of the
professional formation process approached by students attending different sports majors
including „The profound study in a sports branch”
7
 LISTA ABREVIERILOR

UNESCO – United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (Organizaţia

Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură)
BEES – Brevet de Stat de Educator Sportiv
INEPS – Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport
DEX – Dicţionar explicativ al limbii române
SWOT – Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats (Puncte tari, Puncte slabe,
Oportunităţi, Ameninţări)
EFQM – European Foundation for Quality Management (Fundaţia Europeană pentru
Calitatea Managerială)
Germ. – din limba germană
Fr. – din limba franceză
Gr. – din limba greacă
ECTS – European Credit Transfer and Accumulation System (Sistemul european de credite
transferabile şi sistem de acumulare)
ARACIS – Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţămîntul superior
DPPD – Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
TAS – Teoria antrenamentului sportiv
FEFS – Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
TEFS – Teoria educaţiei fizice şi sportului
MEFS – Metodica educaţiei fizice şi sportului
EQF – Cadrul European al Calificărilor
KSA – knowledge, skills, abilities (cunoaştere, aptitudini, abilităţi)
ÎSR – întreprinzător, social, realist
SMART – Self-Monitoring, Analysis and Reporting Technology (Tehnologia de
autocontrol, analiză şi dare de seamă)

8
 INTRODUCERE
Gradul de actualitate şi importanţa problemei abordate. Caracteristicile lumii
contemporane dominate de universalitate şi globalitate impun educaţiei exigenţe faţă de care
aceasta trebuie să manifeste adaptare şi disponibilitate de autoreglare, să răspundă prin structură,
obiective şi conţinut realităţilor sociale, să găsească soluţii eficiente prin demersuri atent
documentate [19, 21, 35, 42, 47, 69, 77, 91, 134, 137, 220].
Nevoia de redimensionare a actului educaţional a impus introducerea de noi discipline
centrate pe un anumit tip de educaţie, crearea de module specifice – interdisciplinare - în cadrul
disciplinelor tradiţionale, utilizarea tehnicii „approche infusionnelle” (mesaje ce ţin de noi
conţinuturi în cadrul disciplinelor clasice) şi chiar schimbări de paradigme educaţionale.
Respectarea tradiţiilor nu asigură progresul, marile schimbări existenţiale având loc prin
contestarea traseelor bătătorite şi prin viziune inovatoare. Desigur, experienţa culturală, utilizarea
achiziţiei de metode şi reguli fixe, necesare în rezolvarea unor probleme date sunt condiţi pentru
funcţionarea unui sistem existent. O situaţie problematică presupune un conflict cognitiv creat de
raportul dintre cunoscut şi necunoscut, o disonanţă internă cauzată de decalajul dintre resursele
existente şi cerinţe. Producerea de probleme este diferită de producerea de soluţii,
problematizarea – problem-finding – ocupând spaţii reduse în literatura de specialitate în raport
cu rezolvarea de probleme – problem-solving [291]. În condiţiile în care apar şocuri existenţiale,
schimbări, înnoiri, rupturi, este nevoie de a pregăti indivizii şi societăţile să acţioneze autonom în
baza conexiunilor operative ale informaţiilor recente. În acest fel, gândirea algoritmică bazată pe
secvenţe prefabricate, care operează în contexte determinate, este înlocuită de una holistică [200,
p.10], inovatoare, productivă, care presupune sfărîmarea clişeelor, formularea de probleme,
ruperea structurilor închise, sondarea profunzimilor şi căutarea de noi sensuri. Este necesar a
orienta cu deosebire studentul către cunoaştere raţională, căreia trebuie să i se suprapună voinţa
şi afectivitatea, suport al exploatării intuiţiei, al apariţiei de idei noi, al creativităţii şi a aduce în
discuţie aşa-numita învăţare inovatoare, în opoziţie cu învăţarea de menţinere [200, p.10].
O serie de autori [44, 45, 50, 52, 53, 72, 74, 107, 144, 186, 220, 268, 269, 271,273, 275]
subliniază faptul că viitorul specialist, antrenor-manager, are nevoie de o pregătire complexă,
între componentele căreia există interrelaţii dependente. Astfel, se conturează necesitatea
formării acestora din perspectivă managerială, deoarece activităţile profesionale se caracterizează
prin similitudini interpretaţionale cu cele ale managementului general. Facem referire la faptul că
un manager este o persoană care conduce o echipă, în cazul nostru una sportivă, rezolvând
probleme organizatorice, de conducere şi gestiune [251, 252, 264, 276, 294, 300], atât în cadrul
procesului instructiv-educativ, cât şi în competiţii sau cantonamente, în vederea atingerii cu
eficienţă a obiectivelor propuse.

9
 Eficienţa presupune planificare [56, 79, 87, 302], programare [92, 101, 108, 280],
organizare [120, 126, 130, 143], leading (antrenare şi motivare) [133, 152, 232] şi control [98,
293, 307, 311], ceea ce exclude activitatea sistematică/planificată, referindu-se la un ritm
neregulat al muncii, concizie, diversitate, fragmentare, anticipare, contacte verbale şi reţele de
comunicaţii [19, 61,107,303] pentru informare [187, 193, 288, 291]. Împlinirea vocaţională prin
realizare progresivă nu înseamnă că putem să transformăm studenţii în persoane de succes peste
noapte. Împlinirea vocaţională este un proces, şi nu un punct final [216, 222, 224, 227].
Pregătirea pentru cariera didactică este una permanentă, profesia necesitând acţiune ancorată
constant în realităţile social-politice, în conţinuturile ştiinţifice de actualitate care privesc nivelul
de cultură şi specialitatea, dar şi pregătirea psihopedagogică, expresia actului didactic
caracterizat prin eficienţă managerială purtând amprenta unei personalităţi puternice, care
promovează şi respectă valorile moral-etice valide social. Şcoala are datoria de a crea
fundamentele necesare unei dezvoltări ulterioare, de a construi temelia competenţei profesionale,
consolidată ulterior prin perfecţionări confirmate de realizările individuale.
Rezultatele specialiştilor noştri pe plan internaţional au confirmat existenţa unei politici a
muncii, conţinutul programelor de studii reuşind să asigure o formare profesională performantă
[23, 77, 110, 137, 218]. Abordarea cursurilor şi activităţilor practico-metodice într-o organizare
disciplinară intră, pe zi ce trece, într-un impas, sub presiunea timpului alocat studiului frontal la
care se suprapune material didactic nou impus de acumulările ştiinţei domeniului, de dezvoltarea
ramurilor sportive şi de realităţile sociale. Din acest considerent, este necesară regândirea
programelor de studii la nivel instituţional, proces anevoios care implică asigurarea logistică, dar,
mai ales, schimbarea mentalităţilor.
Eficientizarea procesului de pregătire profesională [89, 138, 163,183, 219, 229] trebuie să
aibă în vedere formarea competenţelor specifice într-un cadru euristic, prin care să se asigure
capacitatea de exprimare creativă la nivel individual. Aceste orientări pedagogice moderne,
menite a îmbunătăţi calitatea procesului de învăţământ, impun, între altele, abordarea unor
modele instrucţionale alternative, aspect care argumentează actualitatea temei prezentei lucrări,
care urmează a fi investigată.
Aşa-numita educaţie transpersonală, susţinută pe/de calităţile „informante" ale emisferei
drepte, are meritul de a încuraja educatul în a deveni autonom, de a problematiza, de a se abate
de la autoritatea „programei analitice", de a pune întrebări prohibite, de a sonda profunzimi, de a
căuta sensuri etc. „Progresul se face nu prin respectarea tradiţiilor, ci prin contestarea traseului
bătătorit” [165, p.9].
Scopul cercetării constă în realizarea unei noi strategii în abordarea pregătirii profesionale,
în baza datelor concrete ale suportului teoretic şi metodologic privind competenţele manageriale

10
şi de specialitate stricte şi necesare integrării sociale şi dezvoltării unei activităţi încununate de
succes.
Obiectivele cercetării:
1. Studierea literaturii ştiinţifico-metodice privind pregătirea profesională a specialiştilor-
antrenori în cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport.
2. Determinarea competenţelor specifice antrenorului manager şi, în baza acestora,
elaborarea profilului teoretic al profesiogramei.
3. Elaborarea şi argumentarea experimentală a metodologiei pregătirii profesionale a
viitorilor antrenori-manageri în cadrul disciplinei „Aprofundarea într-o ramură de sport”.
Ipoteza lucrării. În elaborarea prezentei lucrări, am pornit de la presupunerea că, prin
aplicarea unui model de instruire care are la bază organizarea tematică a cursurilor, se asigură o
pregătire care permite educatului un grad înalt de însuşire a cunoştinţelor şi o integrare eficientă
a acestora în cadrul competenţelor managerial-specifice, a căror formare este urmărită prin
obiective comune cu tipul de organizare disciplinară a cursurilor, aspect care permite, corelat cu
investigarea cerinţelor pieţei, realizarea unei profesiograme a antrenorului-manager prin
identificarea tuturor elementelor sale definitorii.
Noutatea ştiinţifică. Deşi ideea călăuzitoare a lucrării este menţionată în diferite expuneri
teoretice, un model bazat pe date ştiinţifice concrete nu s-a elaborat pentru nicio disciplină
sportivă. De asemenea, abordarea pregătirii profesionale prin modele tematice interdisciplinare
orientate spre două direcţii de aprofundare – didactică şi managerială - prezintă sub aspect
operaţional o noutate în preocupările ştiinţei domeniului.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat vizează realizarea
unei profesiograme a antrenorului-manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele alternative
de instruire ce se referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu
organizarea tematică a acestuia.
Semnificaţia teoretică. Sintetizarea materialelor teoretice cu tematică pedagogică şi de
management în direcţia fundamentării ştiinţifice a profilului profesional al antrenorului-manager
se constituie într-un material original, direcţie neabordată de managementul educaţional pentru
profilul Educaţie Fizică Sport, pentru sportul de performanţă. De asemenea, elaborarea
modelului de instruire bazat pe organizarea tematică a conţinuturilor şi argumentarea eficienţei
acestuia în raport cu organizarea disciplinară reprezintă o contribuţie teoretică valoroasă, cu o
mare aplicativitate.
Valoarea aplicativă. Prin conţinutul său teoretic, lucrarea pune la dispoziţia celor
interesaţi un material organizat, organic dezvoltat, atent documentat, cu dezvoltări ample, care
cuprinde şi o serie de opinii personale. Modelele de instruire concepute au o largă aplicativitate

11
şi, pot fi realizate şi pentru alte discipline sportive, scopul lor declarat fiind acela de a realiza
eficientizarea procesului de formare profesională a studenţilor cu specializarea „Aprofundarea
într-o ramură de sport”.
Implementarea şi aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetării au fost prezentate la
sesiuni de comunicări ştiinţifice din Oradea (2006), Bacău (2009), Chişinău (2009, 2012),
Craiova (2010, 2011, 2012, 2013), Braşov (2011). Rezultatele cercetărilor sunt reflectate în 9
lucrări ştiinţifico-metodice, care servesc ca material didactic şi ştiinţific atât antrenorilor din
cadrul cluburilor sportive şcolare, cât şi studenţilor din anii terminali şi cadrelor didactice de la
facultăţile de specialitate.
Sumarul compartimentelor tezei
Teza este structurată pe trei capitole. Primul capitol, „Analiza teoretico-ştiinţifică privind
pregătirea profesională a specialiştilor antrenori-manageri”, repprezintă un studiu privind
conceptul teoretic al pregătirii profesionale în cadrul facultăţilor de profil. Educaţia fizică şi
sportul se bazează pe cunoştiinţe din filosofie, antropologie, fiziologie, psihologie, biomecanică,
biochimie, pedagogie, estetică, etică, drept, sociologie, istorie. Putem concluziona că ştiinţa
educaţiei fizice şi sportului are o poziţie de graniţă, bio-psiho-sociopedagogică, în cadrul
ştiinţelor praxiologice, ca ştiinţă a acţiunii, autonomă, cu obiect de studiu propriu,
pluridisciplinară şi integrativă, în cadrul căreia fiecare ramură sportivă îşi revendică un loc
special, contribuind nemijlocit la sporirea acumulărilor cunoaşterii.
Au fost scoase în relief opiniile specialiştilor privind modalitatea de pregătire profesională
a antrenorilor la diferite specializări.
Pe baza literaturii de specialitate, a fost realizată o analiză teoretico-ştiinţifică privind
pregătirea profesională a specialiştilor antrenori-manageri, în cadrul facultăţilor de profil la
diferite specializări din domeniu.
În continuare, a fost formulată problematica cercetării şi direcţiile de soluţionare a ei,
ipoteza, scopul şi obiectivele tezei.
În al doilea capitol, „Analiza nivelului de pregătire a specialiştilor în domeniul educaţiei
fizice şi sportului”, sunt descrise metodele de cercetare, modul de organizare a experimentului şi
rezultatele cercetării teoretice-experimentale. Am analizat planurile şi programele de studiu
existente la ora actuală în vederea pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri din mai multe
facultăţi de profil din ţară şi din Republica Moldova, pentru a putea face o comparaţie cu cele
existente la facultatea noastră.
Pentru o mai bună edificare, am analizat răspunsurile la chestionarele realizate cu studenţii
şi specialiştii antrenori, cu privire la pregătirea antrenorilor-manageri, urmărind să descoperim
cât mai multe deficienţe pentru a le putea remedia. Pentru a determina valoarea acordată

12
diferitelor categorii formative, am aplicat trei chestionare, care au vizat trăsăturile generale ale
cadrului didactic, competenţele specifice profesiei şi valoarea acordată ofertei educaţionale prin
disciplinele de studiu cuprinse în curricula şcolară a facultăţilor din România, la specialitatea
Educaţie Fizică şi Sport.
Am realizat o centralizare a rezultatelor (note), la disciplinele „Teoria antrenamentului
sportiv”, „Management şi marketing în EFS” şi „Performanţă într-o ramură sportivă” (ciclul de
licenţă de 4 ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport” (ciclul de licenţă de 3 ani), în anul
universitar 2006-2007, pentru determinarea nivelului de pregătire profesională a studenţilor în
vederea desfăşurării activităţii de antrenor-manager.
În cel de-al treilea capitol al lucrării, „Argumentarea experimentală a modelului de
pregătire profesională a antrenorilor-manageri”, am elaborat şi implementat un model de
planificare privind pregătirea profesională a studenţilor specializaţi în disciplinele atletism,
gimnastică şi handbal. Am optat pentru aplicarea unui model de instruire care are la bază
organizarea tematică pluridisciplinară orientată spre integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi
informativ-aplicative cu scop formativ-profesional.
După elaborarea şi implementarea modelului de pregătire profesională, am apreciat nivelul
cunoştinţelor teoretice şi practice în cadrul disciplinei ,,Aprofundarea într-o ramura de sport”,
prin realizarea unor chestionare şi analizarea rezultatelor (note) obţinute de studenţii de la ciclul
de licenţă de 3 ani la materiile enunţate anterior. Primul test include două probe şi vizează
cunoştinţele teoretice şi metodice specifice ramurii sportive, următorul vizează cunoştiinţele
tehnice sportive, al treilea test are în vedere aplicarea acestor cunoştiinţe acumulate pentru
realizarea unui plan de pregătire şi ultimul test, evaluarea de tip managerial, folosind modelul de
comportament SWOT, ca instrument de analiză care pune în ecuaţie punctele tari, punctele slabe,
oportunităţile şi ameninţările selectării unui anumit sportiv.
În baza acestor date, am realizat profesiograma specialistului antrenor-manager în
domeniul activităţii sportive. În finalul cercetării am elaborat concluzii generale şi am făcut
recomandările metodice pe care le-am considerat necesare.

13
1. ANALIZA TEORETICO–ŞTIINŢIFICĂ PRIVIND PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A
SPECIALIŞTILOR ANTRENORI-MANAGERI

1.1. Studiu privind conceptul teoretic al pregătirii profesionale în cadrul facultăţilor de

profil
Societatea umană a sprijinit dintotdeauna educaţia, organizând sisteme menite să formeze
individualitatea ca sursă şi resursă a progresului său, dat fiind interrelaţia educaţie-cultură-
civilizaţie-personalitate. Aceste sisteme stabilesc beneficiarii educaţiei, durata, conţinutul şi
metodele de învăţare. Reformele pedagogice au vizat constant reaşezarea la loc de cinste a
practicilor educaţionale, dată fiind importanţa lor socială şi aportul acestora la dezvoltarea
culturii [24, 39, 48, 49, 136, 148, 194, 282]. În mod ideal, un sistem educativ nu are în vedere
problematica socială actuală, ci pe cea de perspectivă. Pentru aceasta este necesar a şti care tipuri
de comportamente umane vor contribui la rezolvarea problemelor viitorului, ce gen de instruire
generează aceste comportamente, pentru elaborarea unei tehnologii de instruire adecvate.
Aspectul presupune demersuri prospective complexe care anticipează stări viitoare şi implică atât
ansamblul activităţilor teoretice concretizate în concepţii, teorii, discipline ştiinţifice, activităţi
operaţionale de modelare, proiectare, planificare, cât şi activităţi de pregătire şi de realizare a lor.
„Sondând viitorul, nu ne vom limita la constatarea tendinţelor majore; chiar atunci când este
vorba de evoluţia probabilă a ştiinţelor exacte şi în mod implicit de impactul acestuia asupra
învăţământului, se înregistrează cotituri sau întoarceri” [212, p.409].
În acest context, educaţia înregistrează un triplu impact: al tradiţiilor pedagogice, al
problematicii lumii contemporane şi al viitorului.
Educaţia fizică şi sportul întâmpină încă dificultăţi în apărarea identităţii sale, deşi este o
disciplină constantă în dinamica sa, ca urmare a evoluţiei cunoştinţelor pe care îşi bazează
activităţile şi a presiunii pe care o suportă din partea sportului ca fenomen social. Perspectivele
de abordare vizează un câmp larg de acţiune, care cuprinde filosofia, antropologia, fiziologia,
psihologia, biomecanica, biochimia, pedagogia, estetica, etica, dreptul, sociologia, istoria. Putem
concluziona că ştiinţa educaţiei fizice şi sportului are o poziţie de graniţă, bio-psiho-
sociopedagogică, în cadrul ştiinţelor praxiologice, ca ştiinţă a acţiunii, autonomă, cu obiect de
studiu propriu, pluridisciplinară şi integrativă, în cadrul căreia fiecare ramură sportivă îşi
revendică un loc special, contribuind nemijlocit la sporirea acumulărilor cunoaşterii [12, 66, 86,
96, 141, 195, 228].
Problematica lumii contemporane caracterizată prin universalitate, globalitate,
complexitate şi caracter prioritar [221, p. 106] demonstrează tot mai pregnant că soluţia cea mai

14
bună este găsirea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se
confruntă omenirea.
Analiza problematicii contemporane şi identificarea marilor teme de meditaţie [221] au
condus la constituirea - în plan educaţional - a unor răspunsuri specifice, prin potenţarea „noilor
educaţii” sau a unor noi tipuri de conţinuturi: educaţia pentru pace, educaţia ecologică, educaţia
pentru participare şi democraţie, educaţia demografică, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare,
educaţia pentru comunicare şi pentru mass-media, educaţia nutriţională, educaţia economică şi
casnică modernă, educaţia pentru timpul liber, educaţia privind drepturile fundamentale ale
omului, educaţia pentru o nouă ordine internaţională, educaţia interculturală etc.
Ca modalităţi practice de introducere a „noilor educaţii”, sunt menţionate [221, p. 109] trei
posibilităţi: prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educaţie (dificultatea
constă însă în supraîncărcarea programelor de învăţământ); prin crearea de module specifice în
cadrul disciplinelor tradiţionale (modulele având un caracter interdisciplinar); prin tehnica
„approche infusionnelle” (prin infuziunea cu mesaje ce ţin de noile conţinuturi în disciplinele
„clasice”).
După 1990, învăţământul românesc a înregistrat o explozie cantitativă datorată multiplicării
necontrolabile a unor instituţii de învăţământ, dar şi creşterii efectivelor de studenţi şi, implicit, a
numărului de posturi didactice superioare, a numărului de programe şi de discipline noi introduse
în planurile de învăţământ, dezvoltări care, în mare parte, nu au avut ca fundament o concepţie
coerentă, acceptată de comunitatea academică [14, 15, 20, 22, 38, 106, 134, 152, 272].
Ca blocaje acţionale, au fost identificate următoarele aspecte (Reforma învăţământului
românesc, 1990, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti): sistemul centralist puternic
birocratic de conducere, coordonare şi control, subdezvoltarea capacităţilor manageriale,
manifestarea rezistenţei la schimbare chiar în interiorul instituţiei; eşecul racordării
învăţământului superior la cerinţele societăţii; lipsa diferenţierii pregătirii prin insuficienta
dezvoltare a nivelului studiilor secundare, dar, mai ales, a celor postuniversitare care, cel puţin în
domeniul educaţiei fizice erau inexistente; diferenţierea pe profile şi specializări, haotică şi în
general excesivă prin specializări timpurii şi ineficace; o lipsă acută de personal didactic,
numărul posturilor neocupate fiind foarte ridicat, echilibrul generaţional fiind în defavoarea celor
de vârstă medie, proporţia cadrelor didactice între 30-40 de ani fiind sub 10% (1993); explozia
învăţământului superior fără garanţii suficiente privitoare la existenţa unor condiţii minime de
activitate; înrăutăţirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor superioare ca urmare a scăderii
finanţării de la buget sub pretextul introducerii autofinanţării; subdimensionarea şi degradarea
serviciilor sociale, culturale şi de orientare profesională pentru studenţi; continua creştere a
dezechilibrului şanselor la educaţie a unor pături sociale defavorizate.

15
 Peste particularităţile învăţământului românesc se suprapune o restructurare conceptuală
prezentă în mai multe ţări dezvoltate, care vizează calitatea actului educaţional, subiect frecvent
în dezbaterile politice şi ştiinţifice [21, 50, 122, 129, 156, 215, 274, 283]. Acestea au urmărit
teme despre curriculum, conducerea şcolii, rolul profesorului, evaluarea în învăţământ etc.
Derivat din latinescul „educo; educare – a îngriji” sau „educe; educere – a conduce”,
termenul educaţie este înţeles diferenţiat, direcţiile abordate încercând fiecare a surprinde esenţa
fenomenului. Examinând câteva dintre aceste definiri, D. Salade [199, p.25] (autorul remarcă
peste 200), conturează unele note caracteristice ale educaţiei prin care aceasta se deosebeşte de
celelalte fenomene sociale şi în care remarcăm, în specificitatea educaţiei fizice, pe cele care o
reprezintă: cultivarea laturii biologice a personalităţii, asigurarea sănătăţii, a călirii şi dezvoltării
organismului, apărarea individului de alte acţiuni nocive din mediul înconjurător, dezvoltarea
armonioasă a organismului.
Urmărind formulările aceluiaşi autor, ne regăsim în conţinutul fiecăreia dintre celelalte
caracteristici ale educaţiei, respectiv, grija adultului pentru tânăr, preocuparea pentru viitorul
societăţii, formarea şi dezvoltarea componentelor psihice ale personalităţii, socializarea
individului, formarea morală.
În cadrul procesului educativ, sunt identificate trei elemente fundamentale ale acestuia
[114, 122, 138, 139, 140, 170], şi anume: scopurile spre care tinde procesul educativ, direcţie
care a dezvoltat ştiinţele teleologice ale educaţiei; subiecţii procesului şi contextul în care ei
interacţionează, care a structurat ştiinţele antropologice ale educaţiei; mijloacele sau căile pe
care aceştia le folosesc pentru a atinge scopurile, sau ştiinţele metodologice.
Conţinutul educaţiei nu este departe de mesajul social al sportului, la care se pot adăuga
aspectele care vizează individul în relaţia cu mediul căruia îi aparţine şi care determină
dezvoltarea sa fizică, morală, spirituală, axiologică etc.
Transformarea educaţiei sportive în prioritate naţională şi construirea unei oferte viabile şi
autentic reformatoare în contextul reformei de ansamblu a învăţământului şi a societăţii
româneşti reprezintă opţiunile fundamentale pentru domeniul nostru.
Corespondent cu principiile călăuzitoare specificate de M.E.N./M.E.C.I. (Propuneri de
realizare a cadrului organizatoric pentru introducerea reformei curriculare în învăţământul
superior, 1998), putem formula pentru învăţământul superior de specialitate următoarele
orientări: necesitatea aplicării reformei la nivelul practicii educaţionale concrete pentru ca ea să
devină reală, respectiv schimbarea relaţiei educaţionale, a comportamentului educatorilor, care să
conducă la îmbunătăţirea performanţelor studenţilor; sub aspect strategic accentul trebuie pus pe
resursele umane ca generatoare ale schimbării şi efectoare ale acesteia; îmbunătăţirea sistemului
de comunicare în interiorul sistemului, dar şi al acestuia cu exteriorul său; motivarea

16
principalilor actori ai reformei, a profesorilor, prin oferirea unui statut autentic acestei ocupaţii,
a studenţilor prioritar prin recâştigarea încrederii în posibilităţile şcolii de a le asigura o educaţie
necesară pentru a avea succes în viaţa personală, profesională, publică; implicarea tuturor
grupurilor de interese în luarea deciziilor, respectiv a studenţilor, părinţilor, administraţiei
locale, patronatelor, cultelor, comunităţii în ansamblul său; aplicarea coerentă a programelor de
reformă, respectând obiectivele fundamentale ale acesteia; formarea formatorilor, aşa încât ei să
poată face faţă competent cerinţelor noi ale procesului de reformă; instituţiile de pregătire a
cadrelor trebuie să funcţioneze ca focare ale modernizării, generatoare de cunoaştere ştiinţifică,
de expertiză tehnologică şi valori spirituale, centre culturale şi civice, promotoare ale valorilor
sportului, naţionale şi internaţionale; creşterea calităţii actului educaţional conform cerinţelor
europene în primul rând şi celor internaţionale; restructurarea conţinuturilor pentru satisfacerea
necesităţilor societăţii sportive competitive, eficiente economic.
Sub aspect managerial, o societate educaţională este apreciată după trei criterii: legislaţia;
educaţia de bază; oferta de formare profesională [32, 56, 61, 121, 125, 162, 171].
Din acest considerent, este necesar a se tinde spre un învăţământ anticipativ, inovativ şi
permanent. Uzura morală a informaţiei, mobilitatea socială şi profesională pot fi preîntâmpinate
prin promovarea şi dezvoltarea aşa-numitei „learning society” [297].
Universităţile sunt instituţii superioare de concentrare şi difuzare a valorilor pe care le
promovează selectiv. Educaţia întreprinsă aici trebuie să se desfăşoare în mod planificat,
organizat, pe baza unor principii şi metode, să-şi păstreze reale dimensiuni prospective, punându-
se problema unei reinvestiri valorice la nivelul practicilor academice, legitimitatea
învăţământului superior fiind dată de performativitatea sa, având ca obiectiv final formarea
personalităţii şi competenţelor necesare în conformitate cu cerinţele sociale actuale [3, 9, 29, 42,
43, 47, 50, 67, 68, 70].
Este necesar ca restructurarea să urmărească calitatea predării, a profesionalizării, a
dezvoltării unor personalităţi integre, creatoare, întreprinzătoare, calitatea cercetării ştiinţifice şi
tehnologice să crească, să se promoveze creativitatea culturală, să se acţioneze pentru eficienţă
economică, pentru echitate şi egalitatea şanselor de acces la învăţământul superior. Pentru
aceasta, este nevoie să se schimbe raporturile dintre guvernare şi universităţi, să se dezvolte
fiecare instituţie de învăţământ superior, să se instituie mecanisme şi proceduri de evaluare
academică şi să se introducă noi mecanisme de finanţare. Diferenţierea şi diversificarea
instituţională are în vedere ca fiecare instituţie să tindă a atinge acele performanţe de care este
capabilă, elaborând politici corespunzătoare, iar rezultatele să fie recunoscute şi recompensate,
nivelul universitar să diferenţieze instituţiile în funcţie de durata şi succesiunea studiilor,
respectiv licenţă, master, doctorat, programele de studii vor avea în vedere modularizarea

17
conţinuturilor care, la rândul lor, să fie axate pe discipline de cultură generală, profesionalizare şi
specializare, orientarea prioritară va fi promovarea cercetării ca sursă de finanţare, promovând
formaţia profesional-ştiinţifică de vârf cu accent pe studiile de master şi de doctorat, o a doua
orientare va fi formarea profesională aplicativă vocaţională.
Evaluarea în învăţământ este un teritoriu problematic şi un domeniu de expertiză de mare
complexitate, ea presupunând o activitate de colectare, asamblare şi interpretare de date despre
starea, funcţionarea şi evoluţia viitoare a unui sistem [51, 76, 189, 196, 202, 206 ].
Componentele de evaluare promovate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior sunt: componenta de coordonare generală, de evaluare a politicilor
educaţiei şi a documentelor cu caracter reglator, de evaluare a curriculum-ului şi a materialelor
curriculare, componenta de evaluare a rezultatelor educaţiei nonformale şi informale,
componenta de apreciere curentă internă, componenta de apreciere externă periodică, examene
de admitere, de absolvire, de acreditare, de specialitate, componenta de evaluare a activităţii
cadrelor didactice, componenta de studii şi analize, de evaluare şi acreditare instituţională, de
evaluare teritorială, a opiniilor şi atitudinilor, de absorbţie, dezvoltare şi diseminare a expertizei
necesare [220, 226, 252, 257, 258, 259, 260, 294].
Calitatea învăţământului înseamnă eficacitatea sistemului, respectiv realizarea obiectivelor
la nivelul de performanţă propus. Standardele de învăţământ constituie o sintagmă frecvent
utilizată pentru nivelul acestuia, problemă în care majoritatea specialiştilor sunt de acord cu trei
aspecte definitorii: resurse, metode, rezultate [91, 105, 145, 155, 160, 214, 284]. Standardele în
accepţiunea normativă nu pot înregistra nici creşteri, nici scăderi, fiind repere fixe, valori
absolute. Astfel, este necesar a face distincţie între standarde şi nivelul şcolar mediu, aşadar între
nivelul dorit şi nivelul real al învăţământului.
Stabilirea indicatorilor de bază cărora li se poate evalua cât mai precis calitatea şi eficienţa
muncii depuse şi a rezultatelor obţinute prezintă un anumit grad de dificultate, în mod special
datorită faptului că unele activităţi nu pot fi riguros cuantificate, măsurate sub aspect managerial
ca în economie. Sub aspectul prezentării lor, indicatorii folosiţi sunt calitativi şi cantitativi,
exprimaţi sub forma unor criterii de apreciere [51, 62, 66, 147, 187]: indicatorii calitativi, din
care fac parte pregătirea profesională a cadrelor, atitudinea studenţilor faţă de propria instruire,
starea bazei materiale, disciplina activităţii, gradul de formare al deprinderilor de comportament
şi al dobândirii competenţelor profesionale, indicatorii cantitativi. Exemplificăm: numărul sălilor
de seminar, curs, laboratoare, cabinete, număr de studenţi, promovabilitatea, costurile de
şcolarizare pe student, planurile de venituri şi cheltuieli, consumul de materiale şi costurile
utilităţilor. În general, sunt utilizate cinci grupe de indicatori: studenţi, cadre didactice, bază
materială, resurse, rezultate.

18
 Fiecare profesiune are o anumită valoare, ele neputându-se egaliza din acest punct de
vedere. Criteriul principal al aprecierii valorii unei profesiuni îl constituie semnificaţia sa socială
sau aportul la dezvoltarea societăţii, în prim-plan situindu-se profesiile care determină progresul
ştiinţific [126].
Uneori, valoarea este dată de necesarul de specialişti în anumite sectoare, unele profesii
fiind într-o anumită perioadă mai căutate de tineri decât altele.
Natura profesiei de antrenor are un caracter social, motiv pentru care ea se adresează
persoanelor cu un înalt nivel de coordonare şi organizare, deoarece implică un număr mare de
acţiuni atât la nivel fizic, cât şi la nivel intelectual. Privind caracteristicile situaţionale, remarcăm
aspectul specific al profesiei, de interacţiune umană, al rolului relaţiilor care se stabilesc în
primul rând între antrenor şi sportivi şi care sunt determinante, între el şi alte grupuri din care
face parte, cu particularităţile specifice pentru activitatea de performanţă [18, 19, 50, 102, 122].
Relaţiile sunt nu numai cu echipa care contribuie la bunul mers al activităţii, ci şi cu un
corp de arbitri necunoscuţi, cu alţi antrenori, cu alţi sportivi, cu gazetari, sponsori etc.
Pregătirea profesională de bază a antrenorilor, urmată de o dezvoltare continuă, trebuie să
constituie o prioritate atât pentru specialiştii domeniului, cât şi pentru organizaţiile sportive,
având în vedere motivaţia comună îndreptată spre performanţă [34, 45, 72, 85, 108, 253, 261,
262]. Aceasta este un proces de instruire pe parcursul căruia participanţii dobândesc cunoştinţe
teoretice şi abilităţi practice necesare desfăşurării activităţii lor [54, 55, 63, 73, 99, 174, 181,
192]. Spre deosebire de formarea de bază, dezvoltarea profesională îmbracă forme complexe,
având drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile atât în raport cu poziţia socială actuală, cât şi cu
cea viitoare. Un antrenor care pregăteşte cu succes sportivii săi la nivelul clubului sau al şcolii
sportive va fi în vederea federaţiei de specialitate pentru a pregăti echipe reprezentative la acelaşi
nivel, activitatea sa având în acest fel alte obiective, scopuri, motivaţii, sarcini, a căror realizare
se va sprijini pe competenţele dobândite anterior, dar şi pe natura şi cantitatea de informaţii pe
care le asimilează continuu [62, 64, 65, 66, 85].
În perioada epocii moderne, a invaziei informaticii şi a informatizării tuturor domeniilor de
activitate, angajaţii nu mai pot susţine un interval mare de timp o anume activitate socială doar în
baza cunoştinţelor dobândite în şcoală, deoarece acestea sunt supuse procesului de perimare, care
se desfăşoară în prezent într-un ritm foarte rapid [10, 11, 225]. Standardele de competenţe
UNESCO pentru cadrele didactice sunt orientări ale activităţilor didactice în vederea sprijinirii
acestora în alcătuirea ofertelor educaţionale care să conducă în mod real la îndeplinirea rolului
lor în contextual actual. Şi în pregătirea profesională a profesorilor-antrenori este necesar a se
forma abilităţi de utilizare a tehnologiilor moderne, competenţe necesare oricărui repertoriu de

19
specializare, date fiind avantajele pe care acestea le reprezintă şi degradarea practicilor
tradiţionale care nu mai satisfac în totalitate nevoile de cunoaştere.
Formarea profesională a antrenorului s-a realizat în cadrul instituţiilor de învăţământ
superior de lungă durată cu specializarea „Educaţie fizică şi sport” sau al celor de scurtă durată
cu specializarea „Măiestrie Sportivă”, precum şi în cadrul şcolilor postliceale de antrenori,
instituţii acreditate sau autorizate. În prezent, studiile sunt de nivel „Licenţă” şi „Masterat”
pentru învăţământ superior, funcţionând în continuare şi Şcoala de antrenori. Finalizarea
cursurilor conferă absolventului „Diplomă de Licenţă”, „Diplomă/Certificat de absolvire”, în
baza căreia i se eliberează şi Carnetul de Antrenor care atestă specializarea într-o ramură de
sport, calificarea şi nivelul acesteia. Ocupaţia de antrenor urmăreşte 5 categorii de clasificare, ele
referindu-se la nivelul valoric al acestuia. Trecerea de la o categorie la alta impune condiţionări
de promovabilitate care se referă atât la verificarea cunoştinţelor practico-teoretice, cât şi la
rezultatele sportive [16, 17, 25, 26, 33, 57, 58].
În sinteză, programele de studii trebuie să asigure o calificare coerentă, titlul calificării
reflectând unităţile de competenţe care o alcătuiesc şi ruta prin care o persoană poate obţine acea
calificare. În cazul profesiei de antrenor, rutele abordate pot fi prin unităţile de învăţământ
superior, nivel licenţă şi apoi master, prin Şcoala Naţională de Antrenori sau, odată finalizat un
nivel licenţă, se pot obţine competenţe pentru alte ramuri sportive prin Ministerul
Sportului/Agenţia Naţională de Sport. Candidaţii care pot urma aceste rute sunt absolvenţi ai
Liceelor cu program sportiv, ai cluburilor sportive şcolare, care au urmat cursuri la licee de
neprofil sau absolvenţi ai acestor licee, indiferent de profilul lor [44, 46, 75, 240, 241, 242, 243].
Pe lângă cele evidenţiate pentru departamentele de pregătire a personalului didactic,
opinăm existenţa unor aspecte neglijate şi în cadrul programelor specifice domeniului, şi anume:
metodici slab dezvoltate pe domenii şi necorelate cu cele existente la nivel internaţional;
program de formare iniţială cu diferenţieri minime faţă de cel pe discipline academice;
insuficientă ofertă de formare continuă; deficit de modernizare a practicilor didactice;
flexibilizarea programelor şi corelarea curriculei cu standardele de pregătire profesională;
aplicarea unui curriculum centrat pe student şi evaluarea progresului acestuia în ritm propriu,
care atrage de la sine obţinerea creditelor de certificare a unor competenţe; promovarea cu mai
mult curaj a pregătirii modulare, a cursurilor tematice; aplicarea metodologiilor moderne de
predare-învăţare [244, 254, 256, 265, 266, 268, 270].
Privind domeniul educaţiei fizice se specifică: instituţiile de învăţământ superior de
educaţie fizică şi sport au numai misiune academică didactică sau şi de cercetare. Prima priveşte
pregătirea personalului didactic pentru domeniile educaţiei fizice şcolare şi activităţi recreative,
sportul şcolar şi de performanţă, iar în unele cazuri pregătirea kinetoterapeuţilor pentru reţeaua

20
sanitară şi alte domenii în care se practică activităţi de recuperare şi întreţinere a sănătăţii.
Cercetarea ştiinţifică se desfăşoară la nivelul catedrelor şi în cadrul unor unităţi de cercetare
proprii pe bază de contracte ferme cu beneficiarii.
Fiecare cadru didactic care realizează activităţi practice trebuie să aibă specializarea
corespunzătoare disciplinei sportive pe care o predă. Cadrele didactice trebuie să aibă experienţă
la catedră, să aibă studii, cercetări şi publicaţii în specialitate. Cadrele didactice care predau
discipline fundamentale trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii. Ca obiective ale activităţii
didactice, este necesar să se asigure o pregătire fundamentală temeinică, o pregătire practico-
metodică de specialitate, care să formeze absolventului cunoştinţe şi priceperi necesare educaţiei
fizice în şcoală la toate ciclurile de învăţământ, specializarea într-o disciplină sportivă, care să
confere absolventului calitatea de antrenor, formarea de kinetoterapeuţi capabili să aplice
exerciţiul fizic în scop profilactic, de întreţinere şi recuperare a sănătăţii. Baza materială trebuie
să cuprindă terenuri şi săli de sport, laboratoare pe specialităţi, bibliotecă cu un volum de carte şi
publicaţii corespunzător numărului de studenţi pe care îi deserveşte. Organizarea pregătirii
specialiştilor unui domeniu, cu atât mai mult al unuia complex, multidisciplinar, cum este cel al
educaţiei fizice şi sportului, presupune un demers la fel de complex, care presupune o cunoaştere
a aspectelor particulare, a perspectivelor de dezvoltare, a cerinţelor pe piaţa muncii, fiind un act
de mare responsabilitate. Un management educaţional de calitate trebuie să favorizeze întâlnirea
dintre ştiinţă, artă şi filosofie, a tuturor componentelor culturale, aşa încât absolvenţii să aibă
competenţe profesionale, dar şi culturale şi relaţionale, ca fundamente ale unei specializări
înguste [27, 36, 87, 207, 235, 251, 252, 266, 267].
Raportul Comisiei Internaţionale asupra Educaţiei pentru secolul XXI, alcătuit de
UNESCO [279], formulează patru direcţii acţionale: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să
trăieşti laolaltă, să fii permisiv, a învăţa să fii.
Sub aspect conceptual, pregătirea managerială asigură un nivel înalt al profesionalizării
antrenorului, alături de pregătirea teoretică şi practică. Efectele acestora se regăsesc atât la tinerii
debutanţi, cât şi la cadrele cu experienţă. De aceea, formarea antrenorului-manager trebuie să
pornească de la înţelegerea noii misiuni a antrenorului în contextul general al schimbărilor în
activitatea sportivă. Aceasta trebuie să se adapteze la cerinţele societăţii aflate în permanentă
dezvoltare.

1.2. Aspecte actuale privind necesitatea pregătirii cadrelor de specialitate în unităţile de

învăţământ de specialitate
Determinarea dezvoltării unui sector, atât datorită realizărilor cunoaşterii pe baze ştiinţifice
sau demersurilor întreprinse în acest sens, cât şi ca urmare a comandamentelor sociale reale,

21
influenţează nemijlocit conţinutul programelor alcătuite pentru pregătirea în perspectivă a
cadrelor necesare desfăşurării activităţii [8, 35, 100, 101, 104, 119, 123, 124].
Aspectul îmbracă un caracter dinamic, dar şi unul particular, atunci când aceste programe
sunt alcătuite pentru formarea cadrelor didactice. Cerinţele învăţământului primar şi secundar în
principal, politica educaţională promovată vor dicta sensul formării acestora, conţinutul
programelor şi chiar numărul de cadre corespunzător capacităţii de inserţie. În toate ţările
europene este recunoscută importanţa şi necesitatea extremă a predării educaţiei fizice în cadrul
şcolilor, ca bază de selecţie de valoare pentru sportul de performanţă. Există o unanimitate şi
asupra obiectivelor individuale şi a finalităţilor sociale de urmărit prin intermediul acestui
învăţământ, existând multe asemănări în conţinutul programelor şi în concepţiile pedagogice
generale.
Filierele de formare a cadrelor de specialitate sunt diverse, în toate cazurile cerându-se însă
un examen sau un atestat pentru accesul la exercitarea profesiei.
Belgia a fost prima care a realizat această integrare, în multe alte ţări existând impedimente
cauzate de ambiguitatea termenului de educaţie fizică.
În Spania, Portugalia, Grecia, Ungaria şi, de curând, în România, instituţiile care pregătesc
cadre pentru funcţia de profesor de educaţie fizică şi sport au primit dreptul de a acorda diplome
de licenţă de specializare sau master, precum şi de doctorat sau agregare. În alte ţări există
Institute Superioare de Educaţie Fizică şi Sport care atestă pregătirea prin diplome de învăţământ
secundar, cum este cazul Italiei, Olandei şi Marii Britanii. În studiul întreprins în anul 1991 de P.
Carrere, preluat de Marcu V., 1998, [138, p.6], se prezenta un tablou sinoptic al filierelor de
pregătire din 12 ţări europene, tablou care a înregistrat puţine modificări în urma deciziilor
cunoscute ca fiind cele impuse prin Procesul Bologna.
În Belgia, prin Institute Pedagogice Superioare cu studii de 3 ani se obţine calificare pentru
ciclul secundar inferior cu titlul de regent, iar prin studii universitare, plus pregătire pedagogică
cu durată de 4 ani, se obţine titlul de profesor.
În Spania, profesorul de educaţie fizică şi sport obţine calificarea după ce urmează cursurile
Institutului Naţional de Educaţie Fizică Universitare, cu durata de 5 ani pentru învăţământul
secundar la toate clasele.
În Franţa, prin cursuri universitare se obţine titlul de profesor atestat cu studii cu durata de
3 ani şi după încă 2 ani se obţine „certifie” EFS, licenţiat cu posibilitatea de a preda în
învăţământul secundar şi superior. Acelaşi sector de intervenţie îl pot avea profesorii „agregat
EFS” cu pregătire 4+1 ani, în universităţi fiind „maitrise” CPR. Afară de profesorul de educaţie
fizică si sport, care funcţionează în licee, şcoli normale şi colegii, de stat sau private, este format
„educatorul sportiv”, care predă o disciplină sportivă fiind titular al Brevetului de Stat de

22
Educator Sportiv – BEES, care presupune o pregătire comună tuturor sporturilor şi o pregătire
specifică sportului care constituie specializarea sa tehnică. Gradul I BEES este educator în
disciplina aleasă pentru iniţiere; gradul II asigură perfecţionarea practicanţilor şi pregătirea
cadrelor în disciplina aleasă; gradul III conferă posibilitatea de a ocupa funcţii la nivel înalt –
antrenor naţional sau director tehnic în disciplina aleasă. De asemenea, antrenorul sportiv poate
să desfăşoare activitate cu sportivii dacă este titular al Diplomei INEPS – Institutul Naţional de
Sport şi Educaţie Fizică, opţiunea “antrenament sportiv”.
În Italia, Institutul Superior de Educaţie Fizică şi Sport pregăteşte pentru învăţământul
secundar într-o perioadă de 3 ani profesori de educaţie fizică şi sport.
În Olanda, există Academia pentru Pregătirea Profesională Superioară, care pregăteşte
profesori de specialitate pentru învăţământul secundar după o pregătire cu durata de 5 ani.
În Portugalia, profesorii de educaţie fizică absolvesc după 5 ani Institutul Superior de
Motricitate Umană pentru a activa în învăţământul secundar.
În Elveţia, cadrele didactice generaliste sunt pregătite în şcolile normale pentru predarea
educaţiei fizice, unde se formează învăţătorii. Diploma I pentru pregătirea în vederea predării în
învăţământul obligatoriu, Diploma II în continuarea celei I pentru predarea în învăţământul de
grad superior, durata studiilor fiind de 4 ani, cuprinzând formarea de cunoştinţe aprofundate în
domeniile: biologie şi medicină sportivă; ştiinţele mişcării şi antrenamentului; ştiinţele sociale şi
ale comportamentului. În ţările europene, numărul de ore pentru realizarea programului de
instruire oscilează, repartiţia acestora între activităţile practice şi cele teoretice fiind diferită
(Tabelul 1.1).
Robert Osterhoudt [168, p.44], în analiza pe care o întreprinde asupra programelor
didactice, menţionează necesitatea ca programele didactice pentru studiile sportive să fie
încadrate în modul cel mai adecvat într-un plan cuprinzător, care să aibă în vedere o receptare
riguroasă, obiectivă şi cuprinzătoare a realităţii în general şi a sportului în special. Studiile
academice trebuie să cuprindă studii academice generale, care includ integral cunoştinţe despre
realitatea fenomenului, pentru a acoperi „formele pure ale înţelegerii”, cunoaşterea despre
calitate în general, toate celelalte forme de cunoaştere fiind subdiscipline ale acestora. În opinia
autorului, sunt necesare următoarele discipline:
- discipline metodologice, care privesc mijloacele şi felul în care întreaga succesiune a
evenimentelor se leagă, principiile de ordine formală asupra realităţii, menţionate fiind logica,
matematica şi lingvistica;
- discipline ale ştiinţelor naturii, care privesc caracterul obiectiv al realităţii şi în care sunt
incluse fizica, chimia, geologia, biologia;

23
 Tabelul 1.1. Numărul de ore acordat pentru realizarea programului de instruire în
țările europene [137, p.6]
NR.CRT. ŢĂRA NR. ORE
Total Teoretice Practico-metodice
1 BELGIA 2240 1340 900
2 ELVEŢIA 2310 1015 1295
3 FRANŢA 2616 1191 1425
4 BULGARIA 2896 1390 1506
5 FINLANDA 2975 1419 1556
6 ITALIA 3120 2100 1020
7 CEHIA 3296 1737 1559
8 ROMÂNIA 3294 1462 1832
9 REPUBLICA MOLDOVA 3455 2025 1430
10 OLANDA 3591 2730 861
11 PORTUGALIA 3630 2730 900
12 SPANIA 3694 1668 2026
13 POLONIA 3919 1509 2410
14 UNGARIA 4170 1755 24015

- discipline ale ştiinţelor sociale, care înzestrează obiectivitatea ştiinţelor naturii cu

conştiinţă şi în care sunt incluse psihologia, sociologia, ştiinţele politice, ştiinţele economice,
geografia, istoria;
- discipline umaniste, care privesc caracterul autoconştient al realităţii, în care sunt incluse
artele, filosofia;
- discipline de profil cu caracter teoretic şi practico-metodic.

1.3. Opinii privind modalitatea pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri la diferite

specializări
Concentrând în esenţa sa modelul sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale,
idealul educaţional include trei dimensiuni definitorii: dimensiunea socială, care vizează tendinţa
generală de dezvoltare a acelei societăţi [153]; dimensiunea psihologică, care se referă la tipul de
personalitate pe care îl reclamă societatea; dimensiunea pedagogică, ce se referă la posibilităţile

24
de care dispune sau cu care va trebui investită acţiunea educaţională pentru a transpune în
practică idealul.
Idealul educativ este un proiect teoretic, termen ce provine din latinescul “idealis”, -
“existent în mintea noastră, ceea ce posedă perfecţiunea la care aspirăm” [201, p.51], prin care
societatea îşi fixează propriile aspiraţii, concretizate prin calităţi fundamentale ale membrilor săi,
el având un rol stimulator în actul educaţional. Valoarea acestuia depinde de echilibrul pe care
reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate.
În prezent, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în “dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative” [232, p. 3].
El asigură proiectarea activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii, dar şi deschiderea
axiologică spre scopurile pedagogice angajate ca acţiuni de anvergură socială asumate
macrostructural, la nivel de politică educaţională
Formarea profesională a studenţilor în domeniul educaţiei fizice şi sportului, viitoare cadre
didactice care vor contribui la pregătirea tinerei generaţii în raport cu cerinţele fundamentale ale
societăţii, include formulări cu caracter raţional-filosofic, care definesc tipul personalităţii de
bază, dar şi pe acelea care stabilesc configuraţia profesorului cu posibilitatea exprimării
individualităţii sale.
Influenţa pe care o are profesorul de specialitate asupra elevilor se exprimă prin acţiunile
care, chiar dacă îmbracă aspect particular, au loc în consens cu idealul educaţiei fizice şi al
sportului de performanţă, ale cărui elemente de referinţă raportate la factorii care-l influenţează
au fost stabilite [85, p.119] ca fiind: dezvoltare fizică armonioasă, concretizată în indicii
morfologici; aptitudinile (calităţile) motrice de bază; deprinderi şi priceperi motrice de bază,
aplicativ-utilitare şi specifice unor probe şi ramuri de sport; cunoştinţe şi abilităţi privind
practicarea independentă a exerciţiilor fizice; calităţi, trăsături morale, intelectuale şi estetice;
capacitate de integrare socială şi recunoaştere a valorilor generate de activităţile motrice.
Profesiunea de educator este rezultatul acumulării unei culturi profesionale, a unor tehnici
de lucru, al formării unor calităţi specifice pe care le presupune această profesie. Profesorul este
expert al actului de predare-învăţare, este agent motivator, este lider al grupului de studenţi, este
consilier, model, manager al activităţii, asumându-şi o multitudine de roluri, a căror exercitare
este dependentă de personalitatea lui. De altfel, K.D.Uşinski, citat de Oprescu V. [163, p.72]
afirma că „nici un statut sau programă, nici un mecanism al instituţiei şcolare oricât de ingenios
şi bine chibzuit ar fi el, nu pot înlocui personalitatea în domeniul educaţiei”.
Cultura antrenorului este rezultatul educaţiei şi pregătirii sale, componentele sale fiind
cultura generală şi filosofică, cultura de specialitate şi cultura psihopedagogică. Pe lângă aceasta,
personalitatea antrenorului presupune şi o serie întreagă de calităţi atitudinale, aptitudinale, ale

25
gândirii, limbajului, atenţiei, memoriei etc. După atitudinea faţă de elevi, A. Dragnea [85, p.217]
indică existenţa tipului de antrenor psiholog şi dogmatic astfel: după modul de stabilire a
relaţiilor sociale - tipul autoritar şi social sau familiar şi servil; după modul de conducere a
procesului de pregătire - tipul empiric şi cel cu o pregătire ştiinţifică sistematică; după modul de
conducere a grupului - tipul tactic, afectiv, adaptabil.
Acelaşi autor menţiona existenţa a şase tipuri de dimensiuni care definesc personalitatea
profesorului-antrenor: instructiv, confident, autoritar, motivator, raţional, educativ. Rolul
cadrelor didactice în asigurarea calităţii învăţământului este unul a cărui recunoaştere are o
istorie mai îndelungată decât cea a curriculum-ului.
Cerinţele unui sistem educaţional modern impun o activitate bine coordonată, de
actualizare periodică a competenţelor profesionale. Termenul de competenţă, după unii autori
francezi, înlocuieşte ideea de aptitudine pedagogică.
Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat
cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei
anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională
sau personală, în condiţii de eficacitate şi eficienţă [198, 213].
Potrivit DEX [231], competenţa este definită ca fiind capacitatea cuiva de a se pronunţa
asupra unui lucru, pe temeiul cunoaşterii adânci a problemei în discuţie sau ca o capacitate a unei
autorităţi de a exercita anumite atribuţii.
Competenţa este definită în Dictionnaire de la Psychologie [281, p.162] ca fiind ,,acea
capacitate profesională remarcabilă, izvorâtă din cunoştinţe şi practică, care conferă randament,
precizie, siguranţă şi permite rezolvarea de situaţii diferite în direcţia în care s-au format”.
Competenţa pedagogică este abilitatea comportării sale într-un anume fel, într-o situaţie
pedagogică [52]. O competenţă presupune raportarea factorilor de personalitate ai profesorilor la
norma pedagogică şi la factorii situaţionali formali, un educator fiind competent în anumite
situaţii şi în altele nu.
După A. Mitrofan [144, p.68], personalitatea profesorului are la bază patru tipuri de
competenţe: competenţa politică şi morală, competenţa psihologică şi pedagogică, competenţa
profesională şi ştiinţifică, competenţa socială, iar după H.Haag [112, p.17] se deosebesc 4 tipuri
de competenţe: sportivă, ştiinţifică, social-activă, didactică.
Profesorul de educaţie fizică şi sport trebuie să facă faţă unui adevărat complex funcţional,
în opinia lui I. Cerghit [40, p.66] acesta cuprinzând: planificarea, organizarea, conducerea,
dirijarea studenţilor, stimularea acestora, controlul şi decizia, orientarea învăţării, proiectarea şi
ameliorarea operativă a actului didactic, cercetarea şi inovarea procesului de învăţământ.
G.Mialaret [284] identifică şi descrie inventarul activităţii didactice pornind de la rolurile pe care

26
pedagogul le îndeplineşte: a preda, a antrena, a ghida, a susţine, a supraveghea, a superviza şi a
evalua. Funcţiile strict didactice sunt împărţite de Ion T. Radu, citat de M.Stoica [203, p.82], în
trei categorii:
- cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale studenţilor, definirea obiectivelor pedagogice,
analiza logico-funcţională a conţinutului instruirii, conceperea soluţiilor, activitatea pregătitoare
pentru realizarea actului didactic care presupune: predare-învăţare şi stabilirea proceselor de
evaluare;
- demersuri de instruire-învăţare, incluzând proceduri şi tehnici de comunicare a
informaţiei, structurare a expunerii, demonstrare, conducerea dialogului, organizarea şi dirijarea
activităţii individuale a studenţilor;
- procese de evaluare a rezultatelor, aprecierea performanţelor, prelucrarea şi interpretarea
datelor obţinute, diagnosticarea procesului în vederea adaptării măsurilor ameliorative.
Aptitudinea profesională a antrenorului reprezintă o organizare selectivă a componentelor
cognitive, afective, motivaţionale şi executive, care permite desfăşurarea cu succes a tuturor
acţiunilor care-l vor conduce către succes în performanţa sportivă. A avea aptitudini pentru
antrenoriat înseamnă a realiza la indici de performanţă optimi categoriile de sarcini specifice
profesiei. Întrucât indicatorul principal de relevare a aptitudinii de a antrena este performanţa,
structura ei nu poate fi redusă la o sumă de predispoziţii şi calităţi înnăscute, de ordin fiziologic,
ci trebuie concepută ca un ansamblu integrat de operaţii care susţin un comportament specific.
Metoda analizei factoriale a demonstrat că şi aşa-numitele aptitudini simple, legate de rezolvarea
unui câmp limitat de situaţii problematice, presupun participarea mai multor laturi ale
substructurilor cognitive, motivaţionale şi afective. Cu cât o aptitudine are o sferă mai largă de
cuprindere în planul activităţii, cu atât organizarea sa devine mai complexă, angajând tot mai
multe dimensiuni ale personalităţii.
În sistemul general al personalităţii antrenorului, un loc important îl ocupă construcţia
specială a mecanismelor de comandă şi control asupra motivelor, scopurilor şi mijloacelor
comportamentului pedagogic. Sunt identificate trei grupe [89, 178, 179, 282, 287]:
 normal controlaţi; se caracterizează printr-un relativ echilibru între tendinţa reflexivă,
analitică, critică şi tendinţa spre acţiune, îmbinând într-o formulă optimă principiul libertăţii cu
cel al necesităţii, imperativul subiectiv cu cel obiectiv;
 subcontrolaţi; se caracterizează prin supraestimarea impulsului spre acţiune şi
subestimarea condiţiilor obiective ale realizabilităţii lor, ca urmare ei se comportă impulsiv, după
glasul primei dorinţe; pentru ei este mai important să acţioneze decât să gândească asupra
oportunităţii acţiunii, de aceea lucrurile li se par mult mai simple ca în realitate;

27
  supracontrolaţi (cenzuraţi); aceştia se caracterizează printr-un comportament de tip
reflexiv, bazat pe considerarea tuturor condiţiilor pro şi contra, pe anticiparea nu numai a
rezultatului imediat, ci şi a consecinţelor derivate lui.
De aici pot genera o serie de trăsături specifice, precum prudenţa, conservatorismul,
tradiţionalismul, conformismul, pedanteria, scrupulozitatea, rezervarea, timiditatea etc.
Tinerii absolvenţi îşi doresc rolul „actorului” principal, care să-i conducă la afirmarea de
sine, la obţinerea consideraţiei sociale, la afirmare socioprofesională.
Măiestria pedagogilor constă în convingerea tinerilor cu privire la necesitatea confirmării
valorii lor, la a persista în continuarea pregătirii sistematice, la a pregăti construcţia „succesului”
printr-o fundaţie temeinică. Calitatea prestaţiei sale este apreciată în baza unor criterii care,
printre altele, nu au în vedere întotdeauna capacitatea profesorului-antrenor de a-şi exercita rolul
asumat, acesta fiind dependent şi de alte aspecte situaţionale nemenţionate în sistemul taxonomic
de evaluare. Din acest motiv, acesta trebuie să aibă în vedere o serie de consideraţii, dintre care
amintim: elaborarea unei concepţii explicite şi coerente cu privire la rolul şi statutul profesorului
antrenor, coerenţă în atragerea celor mai valoroşi studenţi către cariera de antrenoriat (în prezent
absolvenţii preferă un loc de muncă în şcoală, datorită disfuncţionalităţilor din sistemul sportului
de performanţă, astfel încât liceele şi cluburile şcolare sunt rampe de titularizare în oraşe);
cuprinderea în curriculum-ul şcolară a unor activităţi de cunoaştere aprofundată a viitoarei
profesii, înainte de exprimarea liniilor opţionale de formare; îmbunătăţirea percepţiei societăţii
faţă de statutul şi rolul profesorului; elaborarea unor programe de pregătire axate pe dezvoltarea
competenţelor necesare viitoarei profesii, care să cuprindă atât competenţe de specialitate, cât şi
competenţă pedagogică, psihosocială şi managerială [37, 41, 79, 130, 172, 191, 219, 238, 255].
Dacă ar fi să parafrazăm pe A.H.Maslow (1970) citat de Colibaba E.D. [59, p.132], ceea ce
un antrenor poate “el trebuie să fie”, iar credinţa în profesia aceasta poate urma convingerea
conform căreia “a fi tu însuţi ca om este un proces pozitiv”. Acestea sunt credinţe semnificative
pentru implicarea antrenorului în exercitarea rolului său social.
Caracteristicile individuale sunt, de asemenea, completate de o temeinică pregătire
ştiinţifică cu ajutorul căreia el poate să-şi programeze activitatea, să obiectiveze conţinutul
acesteia şi să-l adapteze în scopul realizării lui, să capaciteze elevii sportivi pentru înţelegerea
tehnicii sportive, pentru lucru independent, în vederea dezvoltării unor calităţi motrice, şi să-i
încurajeze în formularea unor răspunsuri motrice creative, chiar originale. Această pregătire este
influenţată de acumulările ştiinţei domeniului, a ramurii de sport, de conţinutul tematic al
programelor de studii şi de metodele didactice alese.
Ele conferă competenţe profesionale prin care antrenorul [6, 13, 60, 133]:

28
 - conduce nemijlocit procesul de antrenament – proces de instruire, îndrumă şi orientează
sportivii către asigurarea reuşitei în învăţarea tehnicii sportive sau a unor structuri tehnico-
tactice, depune o activitate culturală prin care sportivii identifică valorile reale ale sportului,
foloseşte mediul social, propria experienţă, pentru ca sportivii să înţeleagă sensul sportului ca
activitate socială, lumea lui şi lumea din care el face parte, cultivă relaţii de colaborare cu
sportivii, integrându-se şi în alte activităţi comune – de masă, de refacere, de recuperare,
evenimente din viaţa sportivilor etc., promovează relaţiile de prietenie, spiritul de echipă,
mândrie pentru culorile, insignele, fanioanele, emblemele acesteia, înţelege profund importanţa
profesiei sale pentru societate, fapt care îl determină a se informa permanent, a se pregăti cu
responsabilitate pentru toate activităţile specifice – antrenament, cantonament, competiţie.
De regulă, activitatea antrenorului, în fapt realizarea rolului său social, este apreciată prin
rezultatele sportivilor săi, prin modul cum cooperează cu colegii, cu familia şi alte organisme şi
organizaţii afiliate la concepţia sa generală, prin rezultatele obţinute ca urmare a cursurilor de
perfecţionare. La acestea mai putem adăuga: capacitatea de organizare a spaţiului de
antrenament, iniţiativa în aplicarea unor noi sau recente descoperiri ale ştiinţei, creativitate în
realizarea unor materiale de instruire, unele având la bază cercetări proprii sau o amplă
experienţă didactică [142, 164, 166, 167, 190, 211, 217, 277].
Nu trebuie să uităm necesitatea unei discipline didactice şi discipline proprii de muncă, cu
atât mai mult cu cât sportivilor săi li se cer sacrificii şi de acest gen. Punctualitatea, atitudinea
faţă de sarcinile noi complementare, etica profesională, principialitatea şi obiectivitatea,
entuziasmul, asiduitatea în muncă, elanul, dăruirea, interesul pentru activitate sunt câteva dintre
caracteristicile ce concură la îndeplinirea rolului profesional al antrenorului.
Performanţa sportivă se află în centrul activităţii antrenorului. Construcţia marii
performanţe sportive este dependentă de [12, 28, 178]: factorul material – condiţii materiale,
săli, echipament, aparate, transport, cazare, îndemnizaţie de fort, concursuri etc.; factorul uman –
sportivi şi antrenori talentaţi, spectatori cultivaţi: factorul de conducere – management care
presupune organizare, planificare, efectuare-aplicare, feedback-uri, prospectare, valorificare,
dezvoltare; factorul cercetare – care presupune diagnoză, prognoză, eficienţă, optimizare;
factorul social – care presupune climat psihosocial favorabil, sănătos, motivant.
Toţi aceşti factori sunt mai mult sau mai puţin coordonaţi de antrenor, care devine manager
al procesului de pregătire şi de obţinere a performanţei.
Prin statutul său [96, p.29], antrenorul este pedagog, tehnician şi, nu în ultimul rând,
cercetător. Astfel, el desfăşoară o activitate complexă de instruire şi educare a sportivilor într-un
domeniu al calităţii şi eficienţei (performanţei). Are în grijă tineri dotaţi peste media populaţiei,
cu care desfăşoară un proces eminamente pedagogic de comunicare, conducere, instruire şi

29
educaţie, în decursul căruia manifestă grijă şi protecţie pentru dezvoltarea cu succes a sportivilor
săi, aspect care este definit de acelaşi autor ca fiind “nucleul vocaţiei pedagogice”, fără de care
antrenorul ar fi un funcţionar sau tehnician empirist. Maestru în pregătirea fizică, tehnică, tactică
a sportivilor, în planificarea şi organizarea acţiunilor practice, veşnic în căutarea noului şi un
exigent experimentator al bunelor idei, antrenorul este un creator care luptă constant împotriva
dogmatismului şi rutinei, urmărind progresele ştiinţelor pentru ameliorarea propriei activităţi.
Dacă din punct de vedere profesional cerinţa majoră este competenţa – capacitatea
antrenorului de a duce la îndeplinire atribuţiile postului său, din punct de vedere pedagogic
cerinţa principală o reprezintă responsabilitatea. Ambele alcătuiesc „autoritatea antrenorului”,
ceea ce permite acestuia să emită decizii respectate de alţii. După A.Dragnea [85], eficienţa
activităţii antrenorului include o serie de demersuri, şi anume: stilul de conducere şi congruenţa
perceptuală sportiv-antrenor, autoanaliza şi reflecţia, aplicarea efectivă a instrumentelor
sistematice de observare, examinarea informaţiilor şi analiza conţinutului, analiza situaţiilor
specifice.
Efectele grupului restrâns asupra performanţelor şi creativităţii, ca şi asupra unor procese
psihosociale specifice, au arătat că acesta este caracterizat prin interacţiunea membrilor săi,
scoţând în evidenţă rolul liderului de grup. Definitorii pentru grupul sportiv sunt relaţiile
preferenţiale, de simpatie-antipatie sau indiferenţă [299].
Grupul sportiv este un grup cu volum mic, are un caracter primar, este nespontan alcătuit,
urmărindu-se obţinerea performanţei, are o dinamică specifică, componentă eterogenă, membrii
săi aderă benevol, dar au o obligativitate morală şi o durată nelimitată prin păstrarea tradiţiei,
indiferent de longevitatea unor membri ai săi.
Antrenorul va urmări realizarea unei atmosfere optime obţinerii performanţei prin
promovarea lucrului în grup, pentru grup, prin cooperarea pentru organizarea acţiunilor, ajutarea
partenerilor, respectarea regulilor, primirea şi acceptarea responsabilităţilor, asumarea
răspunderii, evaluarea partenerului, evaluarea adversarului, respectarea acestuia, toate concurând
la realizarea unei intenţionalităţi comune membrilor grupului sportiv [173, 180, 188, 222].
Procesul antrenamentului sportiv solicită abilităţile antrenorului de a observa, analiza,
evalua şi modifica stilul său de conducere a activităţii pentru a satisface nevoile sportivilor sau
pentru a conduce clubul. Autoanaliza şi reflecţia includ o colaborare între antrenor şi sportiv.
Primul planifică tema lecţiei punând accent pe noi deprinderi, celălalt realizează obiectivul
propus sub directa observaţie a antrenorului.
Finalul activităţii presupune evaluarea realizărilor în perspectiva viitoarei şedinţe de
antrenament, simultan asigurându-se feedback-ul învăţării.

30
 Dacă vom analiza programele de studiu din învăţământul superior, identificăm cu uşurinţă
faptul că un bun antrenor este format prin aportul unui complex de discipline, dintre care o
pondere însemnată o au cele de specialitate, disciplinele incluse în modulul psihopedagogic şi
cele referitoare la management, organizare/legislaţie în educaţie fizică şi sport (vezi cap.
Pregătirea profesională a antrenorilor).
Coordonatele principale pe care trebuie să le îndeplinească un antrenor sunt [12, 28, 95,
178]:
- tehnician, maestru în pregătirea fizică, tehnică, tactică, în planificarea şi organizarea
acţiunilor practice;
- educator, desfăşurând o activitate complexă de instruire şi educare a sportivilor într-un
domeniu al calităţii şi eficienţei – performanţă, cu indivizi dotaţi peste medie;
- organizator, prevederea şi programarea activităţii cu identificarea celor mai eficiente
soluţii;
- conducător al întregului proces.
Activitatea şi munca concretă a unui antrenor presupune un spectru larg de probleme,
atingând, afară de aspectele tehnice, şi domenii colaterale, dar adesea esenţiale, de organizare,
administrare, de orientare, conducere sau chiar contabil-financiare.
Dezvoltând aceste coordonate, activitatea antrenorului cuprinde [93, 187]:
- conducerea antrenamentului; elaborarea planificărilor (mezocicluri, macrocicluri,
microcicluri);
- participarea la competiţii; evidenţa antrenamentelor şi a rezultatelor sportivilor;
- perfecţionarea permanentă a pregătirii profesionale; colaborarea cu specialişti din
alte domenii;
- informarea şi documentarea permanentă în ceea ce priveşte noutăţile din sfera
antrenamentului sportiv;
- colaborarea cu echipa de specialişti din alte domenii şi cu sportivii;
- selecţia continuă a talentelor.
Relaţiile antrenorului cu toţi componenţii activităţii sportive, cu ajutorul cărora rezolvă
problemele organizatorice, administrative şi materiale, sunt foarte strânse, acesta în cele mai
multe cazuri apelând la ajutorul lor. Antrenorul nu se poate dispensa de aportul persoanelor care
îl ajută în munca lui. Abilitatea şi tactul pedagogic se manifestă din plin în modul în care
antrenorul reuşeşte să polarizeze acţiunile tuturor persoanelor din jurul echipei în folosul ei, dar
în spiritul ideilor şi concepţiilor lui. Prin capacitatea lui, el trebuie să realizeze o unitate de vederi
şi exigenţe în activitatea sportivă pe care o desfăşoară şi o conduce. Aceste relaţii sunt de mai
multe feluri [2, 178]: cu organele superioare de supraveghere şi control centrale (birou federal,

31
colegiul antrenorilor, comisii locale, mass-media); cu organe de conducere locale (biroul secţiei,
activul clubului, patronat, suporteri); cu echipa de colaboratori (secund, asistenţi, medic,
psiholog, metodist, cercetători, organizator financiar).
Scopul învăţământului superior de educaţie fizică şi sport este acela de a pregăti, a forma şi
a perfecţiona specialişti, profesori de educaţie fizică şi sport, antrenori, kinetoterapeuţi, cu o
personalitate corespondentă idealului educaţional, capabili să exercite o activitate didactică
promovând valorile culturale ale sportului şi să-şi asume rolul determinat de statutul său social
(Figura 1.1.).

PEDAGOGIE PSIHOLOGIE SOCIOLOGIE

ETICĂ EDUCATOR FILOZOFIE

TEORIA
TEORIA EDUCAŢIEI ANTRENAMENTULUI
FIZICE
TEHNICIAN SPORTIV

FIZIOLOGIE TEHNICA-TACTICA
BIOMECANICĂ SPORTURILOR APROPIATE

ALIMENTAŢIE, ATLETISM, HALTERE,

REFACERE, RECUPERARE GIMNASTICĂ DE BAZĂ
ÎNALTĂ SPECIALIZARE
TEHNICĂ, TACTICĂ, FIZICĂ,
PSIHICĂ, ARBITRAJ
PRIM AJUTOR MATEMATICĂ,
CIBERNETICĂ -
NOŢIUNI DE BAZĂ

Fig. 1.1. Polispecializarea antrenorilor [96, p. 75]

În definirea scopurilor şi a conţinutului ramurilor sportive selectate pentru pregătirea

studenţilor, pe lângă cele menţionate, este necesar a se avea în vedere unele dintre trăsăturile
esenţiale ale acestuia: are un caracter de acţiune prin care sprijină politica educaţională; are un
caracter strategic prin respectarea liniilor pedagogiei, pe termen mediu şi lung, susţinând întreg
sistemul de învăţământ; are un caracter tactic, criteriile de elaborare a obiectivelor generale
păstrându-se şi în cadrul disciplinei, ele susţinând proiectarea programei analitice, astfel încât
pregătirea studenţilor să se realizeze în concordanţă cu idealul educaţional, modelul de formare
sub aspect metodic să fie corelat cu practica domeniului, acumulările obţinute să fie valorificate
pentru abordarea alternativelor de expresie a ramurilor sportive cu şanse de nou şi progres.

32
 Ca finalităţi pedagogice microstructurale, obiectivele pedagogice asigură orientarea
activităţii educative/didactice la nivelul procesului de învăţământ, reflectând dimensiunea
valorică a finalităţilor macrostructurale.
În stabilirea obiectivelor, este necesară analiza societăţii, a celui care învaţă, a
conţinuturilor, compatibilitatea cu filosofia educaţiei şi cu teoria învăţării la care aderăm. Sub
acest aspect, ne exprimăm orientarea către perspectiva sistemico-holistică, pe care o adoptăm,
deoarece, pornind de la finalităţile educaţiei, ea urmăreşte declanşarea unei reacţii circulare, care
ia în considerare interacţiunea componentelor procesului şi articularea acestuia.
Obiectivele urmăresc raţionalizarea demersului pedagogic pentru raţionalizarea actului
pedagogic. Ele sunt obiective generale ale unui plan de învăţământ, obiective specifice
disciplinelor de învăţământ şi ciclurilor de pregătire şi obiective operaţionale, concret formulate
de cadrele didactice pentru un anumit an de studiu sau nivel de pregătire – licenţă, master.

1.4. Studiu privind pregătirea profesională a antrenorilor-manageri la diferite specializări

din domeniu
1.4.1. Managementul - domeniu de activitate de sine stătător
Managementul este un domeniu vast, care se ocupă de toate problemele pe care le ridică
gestionarea unei activităţi [32, 61, 125, 171, 223, 289, 292]. Ca activitate de cunoaştere teoretică
şi practică evoluţionistă, el vizează:
- planificarea strategică, tactică şi organizaţională;
- structurile organizatorice şi gestionarea resurselor umane;
- contabilitatea, marketingul, cercetarea şi progresul performanţelor;
- gestionarea relaţiilor de muncă.
Literatura de specialitate [294, 300] face distincţie între conducere şi gestionare.
Gestionarea presupune atingerea rezultatelor scontate.
Prin conducere se stabileşte o orientare generală a strategiei de urmat, armonizarea
strategiilor celor implicaţi în activitate şi motivarea acestora prin considerarea intereselor
personale.
Un management eficace, realist este atins atunci când organizaţia ca întreg devine capabilă
deplin să-şi formuleze şi să-şi atingă obiectivele [1, 120]. Este necesar a se ţine seama de
funcţiile principale ale managementului, care se referă la: planificare – stabilire de obiective şi de
metodologii de realizare a acestora; organizare – alocare de resurse şi intervenţii de ajustare a lor
pentru realizarea planurilor propuse în condiţii optime şi cu succes; leadingul – antrenarea prin
motivare a indivizilor implicaţi şi realizarea unei comunicări eficiente; controlul – evaluarea şi
reglarea activităţilor pentru ca performanţa să fie în concordanţă cu standardele existente. Dintre

33
modelele de comportament managerial folosite şi ca instrumente de analiză sau de dezvoltare a
unei strategii, amintim: SWOT, Benchmarking, Activity Based Costing, Balanced Scorecard şi
EFQM. Ca imagini simplificate ale realităţii, modelele limitează complexitatea unui fenomen şi
sprijină activitatea managerială cu specificarea faptului că ele trebuie să fie aplicate creativ prin
înţelegerea corectă a esenţei lor, stilul managerial devenind unul original datorat particularităţilor
care definesc o anume acţiune. Un management eficient este caracterizat prin definirea clară a
unei strategii, acţiune în care aplicativitate cu valoare ridicată o are metoda SMART, care ţine
seamă de criterii a căror respectare asigură şi condiţionează atingerea scopului propus şi care se
referă la: specific, măsurabil, realizabil, relevând şi termen de realizare [205, 223, 278, 289, 290,
292, 295, 305, 310].
1.4.2. Problematica sportului ca activitate socială ce implică un management eficient
Sportul este şi devine tot mai important în societatea modernă. Pe zi ce trece, tot mai mulţi
oameni practică sportul şi se arată interesaţi de această activitate, privindu-l ca telespectatori,
spectatori, cititori de presă sportivă, susţinători morali sau materiali etc. Fiind o activitate socială,
el reprezintă şi o sursă de venit pentru cei implicaţi direct, ridicând probleme sau creând
avantaje.
Oamenii sunt controlaţi în special prin socializare, astfel încât aceştia să-şi joace rolul
conform modelului impus prin habitudini şi preferinţe. Acest proces de socializare începe din
copilărie, când se formează o anumită atitudine faţă de rolurile şi statusurile aferente. Copiii
doresc să urmeze cursurile aceleiaşi şcoli ca şi părinţii lor, vor să înceapă practicarea unei ramuri
de sport la clubul la care a activat idolul lor sportiv, prietenii sau fraţii mai mari. Procesul de
formare şi de afirmare socială a individului este caracterizat prin raportarea personalităţii sale la
societate, la sistemul normativ şi valoric al acesteia. Însuşindu-şi anumite reguli juridice, odată
cu aspectul punitiv al acestora, omul îşi creează anumite constructe personale, înglobând şi
regulile de conduită şi existenţă impuse de norma juridică. Astfel, chiar în absenţa iminenţei
pedepsei, omul totuşi acţionează în conformitate cu regulile însuşite şi adânc întipărite în
gândirea lui, în conştinţa lui şi în sistemul lui de valori.
Sportul are caracter universal, el fiind o activitate socială de avangardă a procesului de
globarizare, parte din cadrul său de desfăşurare fiind preluat de societatea modernă, astfel încât
putem vorbi nu de o culturalizare a sportului, ci de o sportivizare a culturii [12, 28, 78, 85, 141,
169, 208, 253].
Activitatea sportivă nu este corect înţeleasă de acel care şi-o închipuie ca o domeniu în care
legea, norma, autoritatea instituţională sunt abrogate. Dimpotrivă, aceasta nu are sens decât prin
complementaritate cu societatea instituţionalizată şi guvernată de supremaţia legii. Organizarea
sportului prin intermediul dreptului se sprijină pe valorile consacrate de societate, dintre care

34
dreptul recunoaşte unele ca fiind valori juridice. Dreptul evocă metamorfoza valorilor sociale în
valori juridice, dar consacră totodată şi sistemul valorilor care provin numai din sfera dreptului.
Activitatea antrenorului trebuie să pornească de la considerentul că fiecare individ al
societăţii are o serie de drepturi şi obligaţii sociale, prin absorbţie, fiecare individ din activitatea
sportivă, pe lângă normativele generale, trebuie şi poate acţiona în baza unor reglementări
specifice, care ţin de problematica profesională.
Autoritatea de a lua decizii trebuie să aibă la bază corectitudinea, respectarea regulii, a
cărei aplicare nu poate fi realizabilă decât sprijinindu-se pe cunoaştere. În luarea deciziilor, este
necesar a se respecta regula împotriva părtinirii şi imparţialitatea deciziei. Apariţia tot mai densă
a sportului profesionist impune funcţionarea organizaţiilor ca societăţi economice, sportivul fiind
încadrat în câmpul muncii. De aceea, antrenorul trebuie să depăşească nivelul unei pregătiri strict
sportive şi să acţioneze ca un manager în toată activitatea sa.
1.4.3. Rolul antrenorului-manager în activitatea sportivă
În viziune sistemică, activitatea sportivă se prezintă ca un sistem deschis, supus unor
constante schimbări energetice, financiare, informaţionale şi umane. Pentru supravieţuire este
nevoie de reglarea dinamică a sa, realizarea echilibrului aflându-se sub o triplă constrângere a
performanţei, a duratei şi costurilor pe care le implică [4].
Realizatorul acestor echilibrări este, în ultimă instanţă, antrenorul.
Asemenea managerilor din lumea afacerilor, antrenorii exercită o serie de funcţii de
maximă importanţă pentru evoluţia „organizaţiilor” lor. La baza conceperii şi exercitării
managementului acestor instituţii sportive se află un ansamblu de principii cu triplă determinare:
socioeconomică, tehnico-materială şi umană.
Cunoaşterea şi aplicarea lor este indispensabilă pentru personalul de specialitate implicat,
competiţia şi performanţa sportivă obţinându-se prin corelarea, adaptarea şi perfecţionarea
continuă a sistemului de pregătire la cerinţele activităţii. Antrenorii de succes remodelează şi
adaptează prin efort anticipativ, previzional, structura şi conţinutul antrenamentului, implicând
prin management participativ atât sportivii, cât şi alţi specialişti care contribuie la buna
desfăşurare a procesului.
La baza unui management eficient, antrenorul va plasa ansamblul elementelor
concurenţiale în eficientizarea procesului, respectiv a celor cu caracter decizional, organizatoric,
informaţional, motivaţional, a resurselor umane, a celor materiale şi financiare, care să conducă
la competitivitate şi succes. Specialiştii [98, 205, 278] propun aplicarea unei tehnici de analiză
dezvoltate de Farell şi Charnes pentru evaluarea eficienţei procesului decizional în cadrul
programelor de interes public – DEA – data envelopment analysis, prin care eficienţa
antrenorilor este raportată la valoarea sportivilor, calendarul competiţional şi forţa adversarilor.

35
Se ia în calcul ratingul de forţă care se referă la şansele de obţinere a unei victorii în întâlnirile cu
adversari de valori diferite. Alţi autori [162, 171, 312] dezvoltă o funcţie de producţie-limită,
care se referă la diferenţele de rezultate înregistrate de sportivi, la eficacitatea acestora mai ales
în jocurile sportive. Porter P., Scully, G.W. [308] au elaborat o curbă a învăţării pentru manageri,
conform căreia eficienţa acestora creşte direct proporţional cu experienţa, dar studiile ulterioare
nu reliefează corelaţii certe între eficienţă şi experienţă.
După D.Zakrajsek [229], criteriile de evaluare a antrenorilor ar trebui să cuprindă 6
dimensiuni: produsele echipei; produsele personale; comportamente legate direct de sarcini;
comportamente legate indirect de sarcini; comportamente legate de activităţi administrative şi
comportamente legate de relaţiile cu publicul.
Conducerea antrenamentului şi a sportivilor în competiţii face ca antrenorul, folosindu-se
de o serie de legi, principii, metode etc., la care se adaugă abilităţile personale, să devină un
adevărat manager al întregii activităţi, complexitatea responsabilităţilor, indiferent de nivelul la
care lucrează, dovedindu-se a fi una foarte mare. Susţinem acest aspect deoarece managementul
ca proces urmăreşte atingerea unor obiective utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii, timp.
Antrenorul execută o profesie cu grad ridicat de cunoştinţe şi practici, el trebuind să aibă
capacitatea de a corela şi integra, într-o situaţie anume, tot ceea ce a acumulat, elaborând un
model simplificat, aplicabil, operaţional şi optimal.
Succesul este datorat pe de o parte cunoaşterii în baza unor analize sistematice care
conduce antrenorul-manager pe calea algoritmică a aplicării soluţiilor, iar pe de altă parte
creativitatea, intuiţia, valorificarea judecăţii şi experienţei, pot da naştere unor rezultate de
excepţie sau dimpotrivă.
Se poate spune că antrenorul, sub aspect managerial, nu are o specializare orizontală, fiind
implicat direct în funcţiile managementului la toate nivelurile. Din acest considerent, el are şi ar
trebui să dispună de o pregătire “polispecializată”.
Funcţiile managementului său implică planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi
controlul activităţii [1, 155, 158].
1. Planificarea este cea care decide în avans ce va face, cum se va face, când se va face şi
cine va realiza obiectivele stabilite pentru ca sportivii să aibă succes în competiţii. Prin planurile
elaborate, antrenorul oferă primele mijloace care ajută echipa să fie pregătită pentru o eventuală
schimbare care i s-ar impune.
2. Organizarea este structura care îndeplineşte sarcinile propuse, curpinzând relaţiile
ierarhice necesare, respectiv ceea ce trebuie să facă sportivii, antrenorul, conducerea
clubului/federaţiei. Prin organizare este delegată autoritatea persoanelor implicate, acţiune
dificilă care trebuie să se orienteze pe principiul “omul potrivit la locul potrivit” şi care cuprinde

36
atât organizarea echipei – sarcini pe posturi, stabilirea căpitanului, rolul rezervelor etc., cât şi a
celorlalte persoane care asigură buna desfăşurare a activităţii – responsabil de echipament,
instalaţii, legitimări, transferuri, deplasări la competiţii, cantonamente de pregătire centralizată
etc.
3. Comanda este funcţia prin care sunt transmise sarcinile şi care implică motivarea
pentru activitate, în care un rol important îl are stilul de conducere şi de comunicare.
4. Coordonarea permite armonizarea intereselor individuale cu cele ale grupului şi pe
cele ale grupului cu scopurile propuse în vederea canalizării energiilor către obţinerea succesului.
5. Controlul reclamă stabilirea standardului (limitei) performanţei, a diferenţelor
existente între planificare şi realizare, în urma cărora sunt stabilite corectări.
Profesionalismul antrenorului este remarcat prin abilitatea acestuia de a îndeplini în mod
eficient obiectivele propuse [159, 178, 184, 185, 204, 227, 230, 301, 313].
Antrenorul de succes este cel care va reuşi să îmbine organic aceste cunoştinţe în scopul
conducerii întregului proces al antrenamentului sportiv.
În abordarea tipurilor de antrenor-manager, elveţianul C.G. Jung [131] porneşte de la
tipologia umană şi distinge două tipuri umane: extraverţii (persoane deschise lumii exterioare,
impetuoase, exteriorizate, la care predomină tendinţele obiective) şi introverţii (persoane
interiorizate, adâncite în propria lor lume, meditative, rezervate, la care predomină tendinţele
subiective). Această polarizare este diversificată prin tipuri intermediare: echilibraţii (persoane
meditative dar energice, adaptabile dar cu rezerve, deschişi lumii exterioare, cenzurate însă de
filtrul introspecţiei) prototip al conducătorului; compensaţii (persoane la care tipurile extravertit
şi introvertit coexistă doar temporar, alternând cu o anumită periodicitate, care acumulează fapte,
observaţii, meditează asupra lor, trag concluzii şi le verifică) prototip al creatorului.
În schema profilului psihosocioprofesional se identifică cerinţe absolut necesare, necesare
şi de dorit (Figura 1.2) [237].
Din această perspectivă, profesiograma unui antrenor manager va avea în vedere 4
categorii de cerinţe: motivaţia pentru activitate, cunoştinţe despre ştiinţa sportului, cunoştinţe de
management şi calităţi personale, de comunicare şi relaţie. Cunoştiinţele specifice ştiinţei
sportului presupun: metodologia antrenamentului sportiv, aplicarea regulamentelor sportive,
îmbunătăţirea calităţilor şi deprinderilor proprii, cunoştinţe despre abordarea pregătirii cu o
anumită categorie de sportivi, filosofia aplicată în activitatea de antrenor, care se referă la poziţia
faţă de raportul victorie-înfrângere, cunoaşterea diferenţelor care caracterizează categoria de
sportivi antrenată comparativ cu alte categorii de sportivi, experienţă practică.

37
 CERINŢE
DE DORIT
ABSOLUT NECESARE
NECESARE

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ CUNOŞTINŢE DE EXPERIENŢĂ LA

INTELIGENŢĂ SPECIALITATE NIVELUL
FLEXIBILITATE A GÂNDIRII CUNOŞTINŢE PERFORMANŢEI
MOTIVAŢIE CU VALOARE MANAGERIALE CERUTE
SOCIALĂ CUNOŞTINŢE TEMPERAMENT
TRĂSĂTURI DE CARACTER ECONOMICE PUTERNIC,
POZITIVE CUNOŞTINŢE JURIDICE ECHILIBRAT, MOBIL
COMPORTAMENT CORECT CUNOŞTINŢE
STARE DE SĂNĂTATE BUNĂ ADMINISTRATIVE
CUNOŞTINŢE DE
PSIHOLOGIE
CUNOŞTINŢE DE
SOCIOLOGIE
EXPERIENŢĂ DE
CONDUCERE
CAPACITATE
CREATOARE
SOCIABILITATE
VORBIRE CURSIVĂ

Fig. 1.2. Cerinţele profilului psihosocioprofesional al antrenorului –

[http://www.referate.com/referate/marketing/online1/schema-profilului-psihosocioprofesional-
al-unui-manager-managerii-firmei-referatele-com.php] [237]

Cunoştinţele de management includ: organizarea activităţilor sportive, stilul de conducere

manifestat, folosirea timpului, implicarea sportivilor, a părinţilor, a personalului auxiliar etc.,
asigurarea şi respectarea măsurilor de securitate şi siguranţă. Calităţile personale, de comunicare
şi relaţie se referă la: autocontrol, stabilitate emoţională şi de caracter, formulare de sarcini clare,
capacitate de a asculta interlocutorii, utilizarea unui limbaj adecvat, capacitate de motivare a
sportivilor pentru antrenament şi competiţii, ţinută morală, atitudine corectă faţă de propria
activitate.
Dacă ne referim strict la profilul pedagogico-managerial (Figura 1.3) al absolventului
instituţiei superioare de educaţie fizică şi sport, acesta trebuie să stăpânească problematica
psihopedagogiei, arta comunicării, prevăzute pentru adaptarea rapidă la noile etape tehnologice
de dezvoltare a societăţii [43 p.150].
După cum se remarcă, un bun manager este persoana care are anumite caracteristici
personale, o pregătire profesională adecvată, care are la bază competenţe. Un bun antrenor-
manager este acela care îşi asumă responsabilităţi, îşi cunoaşte colaboratorii – echipa cu care
lucrează pentru pregătirea sportivilor, sportivii, alte grupuri implicate (staful de conducere, presa,
suporterii, federaţia, arbitrii, colegii de aceeaşi profesie, investitorii etc.) – şi pe care îi
capacitează în atingerea obiectivelor propuse.

38
 COGNITIVE CREATIVE INTERACŢIUNE
SOCIALĂ

COMUNICATIVE REFLEXIVE PRAXIOLOGICE

COMPETENŢE

PROFIL
MANAGERIAL

CARACTERISTICI CARACTERISTICI
PERSONALE PROFESIONALE

CAPACITATE DE COOPERARE; PREGĂTIRE CUNOŞTINŢE

IMAGINAŢIE ;
PSIHOLOGICĂ PEDAGOGICE
CAPACITATE DE ANALIZĂ ŞI SOLUŢIONARE ;
CAPACITATE DE MOTIVARE ;
SIMŢ AL RESPONSABILITĂŢII ;
CUNOŞTINŢE
ADAPTABILITATE ;
ECONOMICE , JURIDICE
INIŢIATIVĂ; CUNOŞTINŢE DE
ŞI TEHNICE MANAGEMENT
CAPACITATE DE FINALIZARE
SPORTIV

Fig. 1.3. Profilul managerial al pedagogului din instituţiile superioare de cultură fizică
[43, p.150]

1.5. Concluzii la capitolul 1

Sportul de performanţă este sectorul de activitate cel mai dinamic din domeniul sportiv, de
aceea specialiştii trebuie să utilizeze tehnologii moderne din domeniul ciberneticii, să înveţe să
comunice, să caute informaţii noi, pe care să le analizeze şi să le evalueze, să ia decizii eficiente,
să utilizeze ceea ce au acumulat în mod creativ, să devină responsabili, informaţi şi implicaţi în
activitatea pe care o desfăşoară.
Este incontestabil faptul că un antrenor are sarcini de planificare-programare,
organizatorice, de conducere, de control şi gestiune atât în cadrul procesului instructiv-educativ,
cât şi în competiţii sau cantonamente pentru obţinerea de succese în cadrul activităţii sportive de
performanţă. Pentru a obţine aceste rezultate, antrenorii-manageri trebuie să posede cunoştiinţe
de specialitate solide, o pregătire practico-metodică de specialitate la un nivel ridicat, precum şi
cunoştiinţe de specialitate din alte domenii adiacente activităţii sportive, cum ar fi:
psihopedagogia, anatomia, fiziologia, biomecanica şi, nu în ultimul rând, mangementul şi
marketing-ul sportiv. Progresul ştiinţei sportului conduce la restructurări permanente cu privire

39
la profilul antrenorului, a competenţelor pe care trebuie să le posede în domeniul de specialitate,
psihopedagogic şi managerial, pe care trebuie să le aplice cu rezultate optime în activitatea
sportivă.
Este cunoscut faptul că în prezent sunt unele aspecte negative în formarea cadrelor de
specialitate, care trebuie rezolvate cât mai rapid, pentru a ne alinia la cerinţele internaţionale.
Dintre aceste aspecte negative putem enumera: metodici slab dezvoltate pe domenii şi necorelate
cu cele existente la nivel internaţional; insuficientă ofertă de formare continuă; deficit de
modernizare a practicilor didactice; o lipsă de flexibilitate a programelor şi a corelaţiei
curriculare cu standardele de pregătire profesională; o lentoare în promovarea cu mai mult curaj
a pregătirii modulare, a cursurilor tematice.
De obicei, antrenorul devine manager al procesului de pregătire şi de obţinere a
performanţei şi trebuie să coordoneze mai mulţi factori, cum ar fi: factorul material – condiţii
materiale, săli, echipament, aparate, transport, cazare, îndemnizaţie de fort, concursuri etc.;
factorul uman – sportivii şi spectatorii cultivaţi; factorul de conducere – management care
presupune organizare, planificare, efectuare-aplicare, feedback-uri, prospectare, valorificare,
dezvoltare; factorul cercetare – care presupune diagnoză, prognoză, eficienţă, optimizare;
factorul social – care presupune climat psihosocial favorabil, sănătos, motivant.
Astfel, ca rezultat al studierii literaturii de specialitate, a fost formulat scopul cercetării,
care constă în realizarea unei noi strategii în abordarea pregătirii profesionale, în baza datelor
concrete ale suportului teoretic şi metodologic privind competenţele manageriale şi de
specialitate stricte şi necesare integrării sociale şi dezvoltării unei activităţi încununate de succes.
Pornind de la scopul stabilit, au fost determinate obiectivele cercetării: 1. Studierea
literaturii ştiinţifico-metodice privind pregătirea profesională a specialiştilor-antrenori în cadrul
facultăţilor de educaţie fizică şi sport.
2. Determinarea competenţelor specifice antrenorului-manager şi, în baza acestora,
elaborarea profilului teoretic al profesiogramei.
3. Elaborarea şi argumentarea experimentală a metodologiei pregătirii profesionale a
viitorilor antrenori manageri în cadrul disciplinei „Aprofundarea într-o ramură de sport”.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat o constituie realizarea
unei profesiograme a antrenorului-manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele alternative
de instruire ce se referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu
organizarea tematică a acestuia.

40
2. ANALIZA NIVELULUI DE PREGĂTIRE A SPECIALIŞTILOR ÎN DOMENIUL
EDUCAŢIEI FIZICE SI SPORTULUI

2.1. Metodologia cercetărilor

Sub aspectul delimitării conceptuale, metoda (germ. – Methode, fr. – méthode, gr. –
methodos=meta/după şi hodos/cale/drum) este un ansamblu sau succesiune de procedee folosite
în vederea cunoaşterii, a obţinerii unui rezultat, a realizării unui scop prin organizarea şi
aplicarea unor mijloace atent selecţionate, în vederea realizării obiectivelor unei concepţii sau
sistem de instruire. După cum se observă, metoda este în fapt o rezultantă a unor tehnici şi
procedee a căror aplicare se face conform unor anumite principii şi reguli, care asigură eficienţă
maximă.
Folosirea unui complex de metode de cercetare, care să argumenteze concepţia
profesional-pedagocică a viitorului antrenor-manager cu privire la structura şi conţinutul
materialului de studiu al disciplinelor teoretice şi practice, a fost un deziderat pe care noi am
încercat să-l atingem cu cercetarea noastră.
Pentru realizarea prezentului studiu am apelat la o serie de metode de cercetare [80, 81,
127, 175, 176, 177, 209, 210].

2.1.1. Metodele cercetărilor

Metoda analizei şi generalizarea datelor din literatura de specialitate pentru tema aleasă,
ştiut fiind faptul că o cercetare porneşte de la cunoaşterea cât mai deplină a realului existent, a
experienţei acumulate şi conştienţi de fenomenul exploziei informaţionale înregistrat în toate
domeniile, am încercat a recenza un număr cât mai mare de publicaţii, peste 300, pe durata mai
multor ani, folosind diferite sisteme de informare.
Problematica pregătirii studenţilor din facultăţile de profil pentru meseria de antrenor-
manager a determinat orientarea concretă a lucrării spre documentele ştiinţifice din domeniu.
În acest mod, am aprofundat cunoştinţe de specialitate, dar am acumulat şi unele noi, care
nu sunt de strictă specialitate, în sensul conţinuturilor educaţiei fizice şi sportului, dar care se
regăsesc în marea umbrelă a ştiinţelor educaţiei şi ale celor umaniste-sociale, tema aleasă
necesitând orientări de studiu interdisciplinar. Am regăsit preocupări relativ similare la autori de
prestigiu, care ne-au ajutat şi direcţionat în demersul nostru. În acelaşi timp, am remarcat lipsa de
fundamentare experimentală a unor structurări teoretice ale profesiogramei profesorului-
antrenor, aspectul fiind unul de mare importanţă în susţinerea unui anumit tip de ofertă
educaţională, atât în conţinutul ei, cât şi în metoda de aplicare, prin date concrete, convingătoare
şi edificatoare.

41
 Metoda analizei documentelor de planificare ale facultăţii de educaţie fizică şi sport,
analiza literaturii de specialitate, precum şi a materialelor privind nivelul de pregătire a
studenţilor facultăţii de educaţie fizică şi sport au evidenţiat nivelul optim al cunoştiinţelor
teoretice şi practice atins la un anumit moment dat. Pentru o bună clarificare a aspectelor legate
de pregătirea studenţilor la cele trei discipline, atletism, gimnastică şi handbal, am analizat
planurile anuale de învăţământ pentru ciclul licenţă pe 3 ani, ciclul licenţă pe 4 ani, pentru
Master, programele analitice şi fişele disciplinelor de studiu luate în considerare în cercetarea
noastră. Documentele analizate au fost puncte de pornire spre găsirea altor modalităţi de
pregătire şi perfecţionare a pregătirii studenţilor în vederea obţinerii abilităţilor teoretico-practice
în meseria aleasă, cea de antrenor-manager.
Metoda anchetei pe bază de chestionare pentru specialiştii în domeniu. Tot mai des
întâlnită, metoda anchetei şi-a dezvoltat o fundamentare metodologică prin care „pot fi adunate
informaţii despre indivizi, roluri, reţele sociale, organizaţii, şcoli etc.” [234, p.42], ea constând
din seturi de întrebări adresate respondenţilor care trebuie să coopereze şi să participe activ.
Faptele relatate au însă marja lor de eroare, dat fiind faptul că au la bază doar răspunsurile celor
chestionaţi. Domeniile de aplicare sunt variate, dar cel psihologic, sociologic şi pedagogic se
pretează cel mai mult. Ca tipuri de anchete amintim: chestionarul, care poate fi la rândul său
factual sau de opinie, cu răspunsuri închise, precodificate, la alegere, deschise sau postcodificate,
autoadministrate, publicate sau aplicate de operatori; interviul, care poate fi formal sau informal,
individual, de grup, sondajul, care poate fi de opinie sau normativ, studiul de caz şi biografiile.
În acest studiu am utilizat metoda anchetei pedagogice pe bază de chestionar, aceasta fiind
metoda de cercetare principală, chestionarele fiind atât omologate, cât şi alcătuite de noi, cu
orientare spre stabilirea unor ranguri de ordine pe baza criteriilor liber consimţite şi neinduse de
noi şi am urmărit conceptele şi opiniile respondenţilor privind conţinul planurilor şi al
programelor de studiu, trăsăturile generale şi competenţele necesare cadrelor de specialitate în
activitatea sportivă de performanţă. Răspunsurile la aceste chestionare ne-au ajutat la înţelegerea
percepţiei specialiştilor şi a viitorilor specialişti a problemelor pe care le ridică pregătirea
viitoarelor cadre, antrenori-mangeri.
Metoda observaţiei pedagogice. Începuturile metodologiei cercetării s-au sprijinit pe fapte
şi date rezultate din experienţa imediată, diferenţiindu-se mai apoi observaţia activă, ştiinţifică,
de cea pasivă, neintenţionată. „Observaţia este contemplarea (perceperea intenţionată a unui
obiect, document, fenomen sau proces” [97, p.204]. Ea angajează cu pondere specifică procesele
senzoriale şi cele logice, simultan cu înregistrarea proceselor realizându-se analiza lor prin
raportare la experienţă sau experiment. Ca atare, începută fără o idee preconcepută, observaţia
poate continua activ, intenţionat, caz în care sunt stabilite anumite ipoteze asupra relaţiilor

42
posibile între evenimente, ulterior acestea fiind verificate prin experiment. Prin recoltarea unor
date concrete, prelucrarea şi analiza lor ştiinţifică, poate fi realizată generalizarea. Având o serie
de caracteristici, observaţia înregistrează diferite tipuri de cercetare determinate de modul şi
direcţia abordată, între care amintim observaţia: întâmplătoare, sistematică, directă,
experimentală, extensivă sau intensivă, transversală sau longitudinală, participativă, pedagogică,
psihologică, sociologică, statistică, autoobservaţia. Dintre aceste tipuri, am apelat la metoda
observaţiei pedagogice, experimentale, intensive şi statistice. În perioada 2006-2007 am efectuat
observaţii cu privire la programele şi modelele de instruire deja existente la cele trei specializări
şi am elaborat chestionarele pentru cercetarea constatativă prealabilă. În anul universitar 2007-
2008, am elaborat, împreună cu cadrele de specialitate titulare ale disciplinelor, noi programe şi
modele de acţionare şi am observat modul de evaluare a rezultatelor obţinute de studenţi la
examenele aferente disciplinelor de studiu. În anul universitar 2008-2009 am studiat modul de
aplicare a programelor şi a modelului de instruire pentru fiecare disciplină. Utilizate pe tot
parcursul cercetării, aceste observaţii ne-au ajutat la determinarea nivelului de cunoaştere al
studenţilor, la conţinutul şi resposabilităţile în domeniu, la gradul de responsabilitate socială care
revine acesteia, a rolului antrenorului-manager şi a instrumentelor necesare, care să-l ajute în
exercitarea cu maximă eficienţă a profesiei.
Metoda experimentului pedagogic. În demersul nostru experimental, am plecat de la
verificarea ipotezei privind elaborarea şi aplicarea unui model de instruire, care are la bază
organizarea tematică a cursurilor, precum şi realizarea unei profesiograme a antrenorului
manager prin identificarea tuturor elementelor sale definitorii, care trebuie să conducă la un nivel
superior de pregătire a studenţilor pentru desfăşurarea activităţii la disciplina “Aprofundarea într-
o ramură de sport” la specializările atletism, gimnastică şi handbal.
Experimentul pedagogic s-a desfăşurat în trei etape:
1. În prima etapă s-au identificat aspectele definitorii ale profilului profesiei de antrenor
prin aplicarea de chestionare, în cadrul unei cercetări constatative, studenţilor la nivel licenţă cu
studii de 4 ani, de 3 ani, studenţilor la Master de profil, respectiv „Performanţă în Sport”,
profesorilor-antrenori cu vechime de cel puţin 10 ani şi rezultate sportive recunoscute.
2. A doua etapă a cuprins elaborarea modelelor de acţionare propuse prin prezenta lucrare
şi aprobarea lor în cadrul celor două catedre implicate.
3. În a treia etapă s-au aplicat modelele de instruire elaborate pentru nivel licenţă, ca nivel
la care pot fi abordate conţinuturi tematice cu amprentă formativă, pentru etapa pregătirii în
cadrul masteratului. De asemenea, a fost efectuată o apreciere a eficacităţii programei curriculare
de studiu şi a modelului de instruire, atât în plan teoretic, cât şi practic, care să conducă la o
creştere a nivelului de pregătire a studenţilor din cadrul facultăţilor de profil. Rezultatele

43
aprecierii au fost prelucrate prin metode matematico-statistice şi interpretate prin comparaţii între
grupele de studenţi experiment şi martor.
Metoda statistico-matematică pentru prelucrarea şi interpretarea datelor, prin care s-a
calculat media de plasament a răspunsurilor, apoi acestea au fost incluse în clase de categorii
definitorii şi prelucrate procentual.
Parametrii statistici calculaţi au fost:
a. Media aritmetică ( X ) se calculează după formula:
n

 xi
 = i 1
, (2.1.)
n
unde:

 = media aritmetică xi = valorile individuale;

n


i1
= operatorul adunării (suma) n = număr de cazuri.

b. Abaterea standard se notează cu "σ".

Formula de calcul pentru o serie simplă este:

 x 
n 2

i
 X
  i 1
, (2.2.)
n
unde:

  x  X  = suma diferenţelor pătratelor dintre fiecare rezultat şi media aritmetică,

n

i
i 1

n = număr de cazuri.

c. Amplitudinea standard a valorii medii (m) stabileşte dacă media aritmetică este certă
sau orientativă în urma comparaţiei cu aceasta. Dacă media aritmetică este mai mare decât
eroarea medie, atunci cu siguranţă ea va fi certă, şi nu orientativă. Se calculează după formula:

m1   (2.3.)
n 1
d. Criteriul ”t” Student pentru grupele independente:
X1  X 2
t= (2.4.)
m12  m22  2  r   m1  m2 

pentru f (număr de cazuri) = n-1, unde:

X 1 = media aritmetică la testarea iniţială;

44
 X 2 = media aritmetica la testarea finală;

m12 = amplitudinea valorii medii la testarea iniţială;

m22 = amplitudinea valorii medii la testarea finală;

r = coeficientul de corelaţie.
Metoda analitică parametrică de calcul al coeficienţilor de corelaţie Pearson are la bază
deviaţiile valorilor variabilelor de la media aritmetică şi abaterile standard ale celor două
distribuţii; se determină după relaţia:
n

 (x  X )  ( y  Y )
i 1
i i
r= , (2.5.)
n  x  y

unde: xi , yi = valorile celor două variabile;

X, Y = mediile celor două variabile;

n = numărul de cazuri;
σx , σy = deviaţiile standard ale celor două distribuţii.
e. Analiza SWOT (Strenghts - puncte tari, Weaknesses - puncte slabe, Opportunities –
oportunităţi, Threats – ameninţări).
Analiza SWOT este o tehnică prin care se pot identifica punctele tari şi slabe şi se pot
examina oportunităţile şi ameninţările unui proiect, ale unei acţiuni sau persoane şi poate fi
utilizată ca element de realizare a bilanţului.
Metoda grafică este în strânsă legătură cu metoda statistico-matematică pentru prelucrarea
şi interpretarea datelor, prezentând câteodată materialul expus într-un mod mai sugestiv, o
formulă abstractă, de exemplu, poate fi ilustrată mai convingător printr-un grafic relevant.

2.1.2. Organizarea cercetărilor

Cercetările au fost întreprinse între anii 2005-2011. Cercetarea prealabilă s-a desfăşurat
prin analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute din identificarea aspectelor definitorii
ale profilului profesiei de antrenor prin aplicarea de chestionare.
Numărul total al persoanelor care au luat parte la cercetările prealabile a fost de 120 (30 de
antrenori cu vechime mai mare de 10 ani, 30 de studenţi care au terminat studiile cu nivelul de
licenţă 4 ani, 30 de studenţi care au terminat studiile cu nivelul de licenţă de 3 ani, 30 de studenţi
care au terminat studiile la Master).
La cercetările experimentale au fost studiate rezultatele la învăţătură (note) pentru 45
studenţi de la forma de învăţământ licenţă 3 ani şi 45 de studenţi de la forma de învăţământ
licenţă 4 ani, precum şi răspunsurile la cele 4 chestionare propuse de noi.

45
 Subiecţii cuprinşi în cercetare. Experimentul pedagogic a inclus studenţi din anii III de
studiu, nivel licenţă, ai Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Craiova,
care au optat în cadrul cursului “Aprofundarea într-o ramură de sport” pentru ramurile: atletism,
gimnastică şi handbal.
Etapele cercetării:
Etapa I – 2005 – 2006 – studierea documentelor bibliografice, care a cuprins analiza
stadiului de cunoaştere în literatura de specialitate, analiza programelor de studii, a fişelor
disciplinelor la cele trei ramuri de sport, analiza opiniilor specialiştilor cu privire la problema
pregătirii profesionale a studenţilor orientaţi spre profesia de antrenor.
Etapa a II-a – 2006 – 2007 – a constat în identificarea aspectelor definitorii ale profilului
profesiei de antrenor prin aplicarea de chestionare, în cadrul unei cercetări constatative,
studenţilor la nivel licenţă cu studii de 4 ani, de 3 ani, studenţilor la Master de profil, respectiv
“Performanţă în Sport”, profesorilor-antrenori cu vechime de cel puţin 10 ani şi rezultate
sportive recunoscute.
Etapa a III-a – 2007 - 2008 – a cuprins elaborarea modelelor de acţionare şi a programelor
pentru fiecare specialitate în parte, propuse prin prezenta lucrare şi aprobarea lor în cadrul celor
două Catedre implicate.
Etapa a IV- a – 2008 – 2009 - a constat în aplicarea modelelor de instruire elaborate pentru
nivel licenţă, ca nivel la care pot fi abordate conţinuturi tematice cu amprentă formativă,
pregătitoare pentru etapa pregătirii în cadrul masteratului.
Etapa a V-a – 2009 – 2011 – datele obţinute în cadrul experimentului pedagogic întreprins
au fost sistematizate şi prelucrate statistic pentru a facilita formularea concluziilor.

2.2. Analiza planurilor şi a programelor de studiu existente la ora actuală, în vederea

pregătirii profesionale a antrenorilor-manageri
Curriculum-ul şcolar universitar urmăreşte principiile pedagogiei moderne, respectiv:
modularizare, flexibilitate, asumarea creditelor transferabile, creşterea ponderii disciplinelor
opţionale [23, 110, 137]. Formula adoptată este alcătuită din pachete de discipline fundamentale
care formează curriculumul nucleus sau obligatoriu (Figura 2.4) [233]; pachete de discipline de
specializare, care formează curriculum-ul opţional sau de extensie; pachete de discipline aferente
certificării profesiei didactice; pachete de discipline pentru competenţe adiţionale în care s-a
inclus managementul, comunicarea, limba de circulaţie internaţională, educaţia fizică şi domenii
ale artei şi culturii.

46
 AN I L
I
C 15-25% CURSURI
AN II E OPŢIONALE
N
Ţ
AN III
Ă

M
AN I A
S
T
AN II
E
R

D
AN I O 75-85%
C
T CURSURI
AN II
O OBLIGATORII
R 100%
AN III A
T

Fig. 2.4. Curriculum-ul nucleus (ARACIS, 2006)

În baza Tratatului de la Bologna, România, Universitatea din Craiova, Facultatea de Educaţie
Fizică şi Sport, a introdus structura bazată în principal pe două cicluri de pregătire cu acordare de
diplome, Licenţă 180 credite (Bachelor) şi Master 120 credite, dar sunt încă ezitări cu privire la
perceperea lor ca entităţi separate sau ca secvenţă cumulativă de cunoştinţe, abilităţi şi
competenţe în aceeaşi arie curriculară.
De asemenea, s-a introdus suplimentul de diplomă ca document de completare al acesteia.
Dimensiunile planurilor de studii presupun încorporarea a două categorii de activităţi, şi
anume: activităţi de grup şi activităţi individuale, care trebuie să cuprindă între 6-10 ore pe
săptămână, astfel încât o serie de activităţi academice frontale şi de grup să fie transferate către
activităţile de tipul proiectelor.
Asumarea sistemului de credite transferabile (ECTS – Conferinţa de la Zurich) a presupus
o corectă corelare între structura şi dimensiunile noilor planuri de studii, care a constat în lărgirea
ofertei educaţionale pentru realizarea unor intinerarii individuale de studiu în interiorul unei
specializări sau facultăţi. Satisfacerea curriculum-ului de către studenţi se măsoară astfel în
credite, al căror număr pe an de studiu este de 60. Acestea se acordă pentru toate disciplinele
cuprinse în planurile de învăţământ, indiferent dacă acestea sunt finalizate prin notare sau prin

47
calificative. Creditele se alocă pentru activitatea practică, proiecte, examen de licenţă sau
disertaţie.
Profesorii sunt specializaţi în anumite materii, studenţii sunt grupaţi pe specialităţi, aşa
încât să poată studia anumite materii împreună, finalitatea unui curs condiţionînd începerea
altuia, fapt determinat în prezent, calendaristic. Deci un student este oprit să înainteze rapid, dar
poate fi silit să o facă fără a fi pregătit pentru aceasta suficient.
De aceea, o programă coerentă şi economică trebuie să se bazeze pe o analiză competentă a
comportamentului însuşit de student. Uniunea Europeană a adoptat 16 domenii de studiu în
învăţământul superior, fiecărui domeniu aparţinându-i un număr de profiluri, recunoscute de
,,Convenţia cu privire la recunoaşterea diplomelor obţinute în învăţământul superior în statele
europene”, adoptată la Lisabona (11 aprilie 1997). Conferinţa Naţională a Rectorilor a luat în
discuţie adoptarea celor 16 domenii care au înlocuit pe cele 12 cu care s-a operat anterior,
domeniul nostru fiind trecut în cadrul celui de-al 16 capitol „Alte Discipline” unde apare
„Educaţia Fizică şi Sportivă”.
Ca arie curriculară, „sportul” este încadrat la Capitolul I, subpunctul E, sub denumirea de
„sport”, aria „ştiinţe socioumaniste”, dar în notificarea din 20 octombrie 1998 se stabileşte
denumirea de „educaţia fizică şi sport”. Liniile de politică europeană se implementează în
România prin Programul Educaţie&Pregătire 2010, Programele de coeziune economică şi
socială, Programul Cadru VII pentru Cercetare.
Conţinutul ariei curriculare (Figura 2.5) determină individualitatea sa şi aria în sine
determină includerea seturilor de cunoştinţe specifice acesteia. În ceea ce priveşte domeniul
educaţiei fizice şi sportului, activitatea curriculară se află în relaţie directă cu activitatea
educaţională, acţiunea sportivă, acţiunea politică şi acţiunea ştiinţifică [111, p.31].
La nivelul 1 are loc introducerea şi orientarea, 2 – competenţă de instruire specifică
vârstei, 3 – specializare şi perfecţionare, 4 – introducere în profesiune, 5 – pregătire pe post şi
educaţie permanentă.
O parte din seturile de cunoştinţe sunt necesare tuturor formelor de manifestare a
activităţilor care includ mişcarea umană şi exerciţiul fizic şi se constituie în trunchiul comun de
discipline, care au un caracter de pregătire fundamentală şi de specialiate, dar mai ales un
caracter obligatoriu. Altele constituie pregătirea complementară şi, în sfârşit, planurile includ
oferte de cursuri pentru trasee individuale de pregătire. Aria curriculară şi cea extracurriculară
sunt cele care se constituie în direcţii de formare a competenţelor profesionale. Acestea derivă
din competenţele identificate ca necesare şi suficiente pentru formarea profesională a
specialiştilor domeniului nostru de activitate. Alegerea disciplinelor constitutive se realizează în
relaţie directă cu acţiunile necesare profesiei. Discipline cu tradiţie în studiul sportului, cum sunt

48
anatomia, fiziologia psihologia, lingvistica, au înregistrat transformări datorate progresului
tehnologic realizat de ingineria electronică. Studiul omului în mişcare presupune luarea în
considerare a factorilor biologici, psihici şi sociali.

SPORT POLITICĂ

FĂRĂ DE EDUCAŢIE
SFÂRŞIT, ŞTIINŢĂ  -PREGĂTIRE “PE POST”
ETC. ŞI EDUCAŢIE
PERMANENTĂ
SFÂRŞITUL
FORMĂRII
 -INTRODUCERE ÎN
PROFESIUNE

 -SPECIALIZARE ŞI
PERFECŢIONARE

 -COMPETENŢĂ DE
INSTRUIRE SPECIFICĂ
ÎNCEPUTUL VÂRSTEI
FORMĂRII
 -INTRODUCERE ŞI
ORIENTARE

Fig. 2.5. Conţinutul ariei curriculare [111, p. 31]

Dezvoltarea subdisciplinelor domeniului a fost dictată de dinamica internă a activităţii

performanţiale sportive. Între acestea, remarcăm: teoria domeniului, psihologia sportului,
sociologia sportului, biomecanica mişcărilor motrice, biochimia şi fiziologia sportului, legislaţie
sportivă, managementul sportiv, economia sportului cuprinzând şi elemente de marketing
sportiv, pedagogia şi metodica sporturilor, didactica specialităţii, didactica sportului adaptat,
kinetologie medicală, cunoştinţe despre recuperare şi refacere. Condiţionările psihosociale,
politice şi economice presupun tratarea ariei de cunoaştere din perspectiva inter-, trans-, multi- şi
codisciplinare. M. Epuran [97, p. 204] citează trei componente ale corpului de cunoştinţe ale
ştiinţei sportului (ştiinţele sportului), respectiv:
- specializări în ştiinţa sportului - biomecanica sportului, medicina sportului, filosofia
sportului, psihologia sportului, istoria sportului, pedagogia sportului, fiziologia sportului şi
sociologia sportului;
- discipline academice, cu care ştiinţa sportului şi specializările sale pot stabili relaţii
strânse - anatomia, managementul, ştiinţele comunicării, ştiinţele mediului, ştiinţele informaţiei,
dreptul, chimia, artele performante, antropologia, nutriţia;

49
 - demersul tematic ca o cale de a descrie corpul de cunoştinţe ale ştiinţei sportului tematic
- studiul antrenoratului, studiul mişcării, studiul sănătăţii, studiul jocului.
Afirmând perspectiva depăşirii subordonării domeniului nostru faţă de ştiinţele
tradiţionale, statornicind propriile concepte, categorii, noţiuni şi valori, A Dragnea şi A. Bota
[84] consideră ca subramuri mixte bioculturale ale kinantropologiei astfel:
- kinantropologia devenirii corporale, care cuprinde procesele de creştere si dezvoltare
fizică şi motrice în interacţiune, interferate social, cultura corpului, expresivitatea culturală;
- kinantropologia comparată – caracteristici fizice şi motrice ale unor grupuri sociale,
profilul motric al sportivilor ce practică sporturi diferite;
- kinantropologia întrecerii sau agonica – tipuri diferite de întreceri, dans, educaţie fizică şi
sportivă;
- kinantropologie structurală – factorii socioculturali şi măsura în care aceştia influenţează
comportamentul motric şi dezvoltarea fizică, precum şi interacţiunea acestora;
- kinantropologia medicală sau clinică – aplicaţiile mişcării umane în scop profilactic,
terapeutic sau compensator.
R.Renson propune [195, p. 132] kinantropologia dezvoltării, diferenţială, socioculturală,
clinică şi agogică. Fiecare dintre cele cinci abordări oferă căi profesionale specifice. De aici se
poate concluziona că, în privinţa profesiunilor pe care absolventul de învăţământ superior de
educaţie fizică şi sport le poate adopta, ele prezintă o foarte mare diversificare. Conform
Centrului de Informare şi Documentare “Jeunesse”, filierele oferite de lumea sportului pentru
integrare socială, care decurg din diversitatea pregătirii şi a nivelului diplomelor obţinute, sunt
multiple. Astfel de profesiuni sunt legate de predarea educaţiei fizice şi sportului şi activităţile
sportive, sportul profesionist, carierele profesionalismului sportiv, activităţi sociale limitrofe,
sport economie-gestiune, sport distribuţie, ziaristică şi reporteri, fotografi sportivi, specialităţi
paramedicale medicale, sport şi animare sportivă, în care includem profesori de educaţie fizică,
antrenori sportivi şi instructori de cadre sportive, personal de conducere.
Desigur, realizarea unor programe unitare privind pregătirea fundamentală, dată fiind
diversitatea lor, este un demers dificil, dar trasarea unor direcţii acţionale de comun acceptate
reprezintă un pas hotărâtor în stabilirea unor puncte de plecare pentru unitate conceptuală. Este
de optat a se renunţa la predarea pe discipline tradiţionale, la lecţiile monodisciplinare şi
abordarea modelelor bazate pe cursuri academice interdisciplinare cu extensii temporale, fie ele
şi limitate (pe ani de studii), este o alternativă care satisface cerinţele studenţilor şi trezeşte
interesul pentru pregătirea lor. Includerea în planurile de învăţământ a unor discipline academice
de tip metodologic, al ştiinţei domeniului, ale disciplinelor sociale, precum şi ale disciplinelor
umaniste, sunt repere ale pregătirii promovate de forumul academic.

50
 Studiile academice specifice includ:
- studii teoretice, care dau posibilitatea unei largi înţelegeri şi evaluări a sportului:
anatomia şi biomecanica, fiziologia exerciţiului fizic, psihologia sportului, sociologia sportului,
istoria sportului, dimensiunea artistică a sportului şi filosofia sportului;
- studii privind deprinderile sportive, cuprinzând activităţi preliminare sau pregătitoare şi
recreative, dans, activităţi sportive ca atare, în care includem sporturile individuale, cu partener şi
de echipă;
- studii metodologico-profesionale, în care includem metode de cercetare, administrative,
de învăţare, antrenare, de arbitrare, de evaluare, terapeutice de pregătire sportivă.
Prin acţiunea de realizare a unor programe de pregătire sunt concepute planuri de
învăţământ în realizarea cărora trebuie respectat un raport corespunzător între formele de
organizare ale instruirii, acesta fiind unul dintre indicatorii calitativi importanţi în aprecierea
eficienţei activităţii.
Robert G. Osterhoudt [168, p.44], în analiza pe care o întreprinde asupra programelor
didactice, menţionează necesitatea ca acestea să fie încadrate în modul cel mai adecvat într-un
plan cuprinzător care să aibă în vedere o receptare riguroasă, obiectivă şi cuprinzătoare a
realităţii în general şi a sportului în special. Studiile academice trebuie să cuprindă studii
academice generale, care includ integral cunoştinţe despre realitatea fenomenului, pentru a
acoperi „formele pure ale înţelegerii”, cunoaşterea despre calitate în general, toate celelalte
forme de cunoaştere fiind subdiscipline ale acestora. După opinia autorului, sunt necesare
următoarele discipline:
- discipline metodologice, care privesc mijloacele şi felul în care întreaga succesiune a
evenimentelor se leagă, principiile de ordine formală asupra realităţii, fiind menţionate logica,
matematica şi lingvistica;
- discipline ale ştiinţelor naturii, care privesc caracterul obiectiv al realităţii şi în care sunt
incluse fizica, chimia, geologia, biologia;
- discipline ale ştiinţelor sociale, care înzestrează obiectivitatea ştiinţelor naturii cu
conştiinţă şi în care sunt incluse psihologia, sociologia, ştiinţe politice, ştiinţe economice,
geografia, istoria;
- discipline umaniste, care privesc caracterul autoconştient al realităţii, în care sunt incluse
artele, filosofia.
Ca finalitate educaţională de maximă generalitate, analiza idealului educaţional presupune
raportarea la anumite modele sau prototipuri prin care sunt precizate reperele sau ţintele
supreme, perfecte, spre care tinde educaţia şi fiecare individ.

51
 În cadrul conceptului se disting două componente: una antropologică, care urmăreşte
formarea individualităţii, ceea ce presupune concretizarea finalităţilor şi obiectivelor diferitelor
laturi ale educaţiei, şi o componentă acţională, care trebuie să pună în valoare structurile creative
ale individului, acel ideal vocaţional-creativ promovat de C. R. Motru, prin care „individualitatea
este răsadniţa pentru sămânţa idealului, iar puterea vocaţiei rezultă doar din înlănţuirea
individualităţii la finalitatea nobilă a unui ideal” [146, p. 71].
Dobândirea compeţentelor necesare viitoarei profesii se realizează prin acumulări de la
disciplinele obligatorii, opţionale sau facultative în regim de cursuri, seminarii sau lucrări
practice care se termină prin examene sau colocii, prin acordarea de note şi credite transferabile.
Făcând o analiză a pregătirii studenţilor facultăţilor de educaţie fizică şi sport, putem
stabili următoarele componente ale pregătirii studenţilor:
a) Pregătirea profesională, unde sunt incluse cursurile disciplinelor sportive şi de
specialitate, seminarii, ore practice. Aici studenţii se pregătesc pentru viitoarea activitate de
specialitate. Disciplinele de învăţământ sunt prezentate într-un sistem logic, bine structurat şi
pregătirea are următorul format:
- ore teoretice, seminarii, ore practico-metodice;
- activităţi independente;
- activitate de cercetare ştiinţifică;
- perfecţionare sportivă.
b) Pregătirea pedagogică, unde sunt incluse cursurile disciplinelor psihopedagogice,
seminarii, ore de practică pedagogică şi care se prezintă astfel:
- ore teoretice, metodice, seminarii şi lecţii practice;
- activitate de cercetare ştiinţifică;
- activităţi independente.
c) Pregătirea medico-biologică, ce cuprinde:
- ore teoretice, seminarii şi lecţii practice;
- activitate de cercetare ştiinţifică;
- activităţi independente.
d) Pregătirea de cercetare ştiinţifică şi metodică, ce include:
- activitatea de cercetare într-o anumită direcţie, specializare, pregătirea lucrărilor de curs şi
de licenţă.
În contextul reformei învăţământului din ţara noastră, procesul de învăţământ se
desfăşoară în baza planului de învăţămănt şi a programei de studiu pentru fiecare disciplină [124,
128, 161, 182, 183, 296, 298, 304].

52
 Fişa disciplinei (programa) cuprinde: denumirea disciplinei, titularul disciplinei; codul
disciplinei; facultatea; domeniul; programul de studii; categoria formativă a disciplinei şi
categoria de opţionalitate; discipline necesare, obligatorii şi recomandate; obiectivele disciplinei;
competenţele: cognitive, profesionale; conţinutul instruirii; strategii didactice; forma de evaluare;
stabilirea notei finale; standarde curriculare de performanţă; elemente suplimentare; bibliografie.
Componentele procesului instructiv-educativ de specialitate sunt etalate pe o paletă vastă
de discipline de învăţământ, care se regăsesc în planul de învăţământ.
O analiză detaliată a conţinutului acestor programe analitice de învăţământ pentru ciclul de
licenţă de 3 ani şi Master pe discipline ne dă informaţii importante despre pregătirea viitoarelor
cadre de specialitate.
Pentru scoaterea în evidenţă a importanţei fiecărei discipline, le-am împărţit în patru
blocuri, după caracterul fiecărei materii de învăţământ (Tabelul 2.2).

Tabelul 2.2. Blocurile de discipline ciclul de licenţă pe 3 ani, master şi ciclul de licenţă pe 4 ani
Nr. Blocuri de discipline Ciclul licenţă Ciclul licenţă Master Dif.ciclu
crt. 4 ani 3 ani 4ani/3 ani
Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.
ore credite ore credite Ore credite ore credite
1 Psihopedagogice 378 32 364 34 252 35 14 -2
2 Medico-biologice 282 28 364 41 280 29 - 82 - 13
3 Teoretice de profil 1108 101 476 45 392 39 632 56
4 Practico-metodice de 1358 113 1120 94 168 16 238 19
specialitate
5 Total 3126 274 2324 214 1092 119 802 60

Dacă analizăm tabelul de mai sus, putem constata că, pentru ciclul de licenţă de 3 ani,
numărul cel mai mare de ore şi de unităţi de credit este dispus spre disciplinele practico-metodice
de specialitate (1120 de ore şi 94 de credite), disciplinele teoretice de profil au alocate 476 de ore
şi 45 de credite, disciplinele medico-biologice - 364 de ore şi 41 de credite, iar disciplinele
psihopedagogice - 364 de ore şi 34 de credite.
La ciclul master, cel mai mare număr de ore şi credite este orientat spre blocul disciplinelor
teoretice de profil (392 de ore şi 39 de credite), urmat de blocul disciplinelor medico-biologice
(280 de ore şi 29 de credite), blocul disciplinelor practico-metodice de specialitate are alocate
168 de ore şi 16 credite, iar pentru blocul disciplinelor psihopedagogice se alocă 252 de ore şi 35
de credite.
La ciclul de licenţă 4 ani, numărul cel mai mare de ore şi credite este alocat blocului
disciplinelor practico-metodice de specialitate (1358 de ore şi 113 credite), urmat de blocurile
disciplinelor teoretice de profil (1108 ore şi 101 credite), psihopedagogice (378 de ore şi 32 de

53
credite), iar pe ultimul loc se situează blocul disciplinelor medico-biologice (282 de ore şi 28 de
credite).
Blocul disciplinelor psihopedagogice este prevăzut exclusiv în Planul de învăţământ al
Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD) şi urmăreşte:
- asigurarea unor noţiuni de bază din psihologia şi pedagogia generală şi cea specifică
activităţilor fizice;
- formarea abilităţilor de comunicare eficientă în cadrul activităţii şcolare;
- cunoaşterea şi implementarea în activitatea sportivă a unor idei noi asupra
managementului şi marketingului modern;
- o mare usurinţă în accesarea şi folosirea mijloacelor moderne de instruire;
- posibilitatea de a face o evaluare corectă a ofertei educaţionale şi de folosire a ei în
orice situaţie şi la orice nivel de instruire.
Exemplificăm cu structura şi conţinutul fiecărui bloc de discipline, pentru absolvenţii care
au urmat o pregătire universitară 3 ani, Master şi 4 ani (Anexa 1), precum şi cu alte oferte de la
facultăţi de profil din ţară cu ciclul de licenţă 3 ani (Anexa 2) şi Masterat (Anexa 3).

2.3. Analiza chestionării studenţilor şi a specialiştilor antrenori cu privire la pregătirea

antrenorilor-manageri
Pentru a determina valoarea acordată diferitelor categorii formative, am aplicat trei
chestionare, care au vizat trăsăturile generale ale cadrului didactic, competenţele specifice
profesiei şi valoarea acordată ofertei educaţionale prin disciplinele de studiu cuprinse în
curriculum-ul şcolar al facultăţilor din România, cu specific Educaţie Fizică şi Sport.
Primul dintre chestionare a fost cel alcătuit de A.Dragu [89], iar celelalte două sunt
concepute de noi, având ca repere frecvenţa de marcare a competenţelor profesionale în cele mai
multe dintre studiile citate în prezenta lucrare şi cerinţele cu privire la calitatea învăţământului
superior. Primul chestionar (Anexa 4) stabileşte, prin cele 50 de trăsături selecţionate de autoarea
lui, orientarea subiecţilor către unele stiluri didactice preferate de aceştia, respectiv: autoritar,
creativ-entuziast, cooperant-prietenos, echilibrat-experimentat. Al doilea chestionar (Anexa 5)
urmăreşte aria celor patru competenţe menţionate de H.Haag [112, p. 17], respectiv: competenţa
sportivă, cea ştiinţifică, competenţa social-activă şi competenţa didactică. În sfârşit, al treilea
(Anexa 6) a vizat aspectele urmărite prin programul de audit desfăşurat la nivelul universităţii
noastre, care face referire la prestaţia cadrelor didactice şi la conţinutul cursurilor. Chestionarele
au fost prelucrate statistic, datele fiind apoi introduse în tabele şi interpretate, urmărindu-se
corelaţiile existente.

54
 Subiecţi. Eşantionul ales pentru studiul nostru îl considerăm reprezentativ şi el a fost
alcătuit din 120 de subiecţi, dintre care 30 de cadre didactice cu cel puţin 10 ani experienţă la
catedră, antrenori din cadrul Clubului Sportiv Şcolar „Universitatea Craiova” şi din cadrul
Liceului cu Program Sportiv „Petrache Trişcu” Craiova, 30 de studenţi care au urmat cursuri de
4 ani, 30 de studenţi ce au urmat cursuri de 3 ani, ambele categorii referindu-se la nivel licenţă,
studenţi în anii terminali şi 30 de studenţi masteranzi, care urmează cursuri în cadrul programului
de Master „Performanţă în Sport” în cadrul facultăţii noastre.

Datele înregistrate şi interpretarea lor

Pentru a evidenţia orientările răspunsurilor şi a facilita interpretarea lor, am realizat
gruparea răspunsurilor pe categorii de trăsături, având în vedere stilul autoritar, creativ-entuziast,
cooperant-prietenos, echilibrat-experimentat. Fiecare participant la studiu a completat
chestionare cu preferinţele sale, care au fost prelucrate şi prezentate în continuare [5].
A. Ordinea rangurilor acordată trăsăturilor specifice fiecărui stil de conducere a
activităţii didactice (chestionarul 1):
Am ales adjective pe care le-am considerat definitorii atât pentru un anumit stil didactic,
cât şi pentru fiecare competenţă. Aceste adjective includ şi definirea calităţii respective. Nu am
elaborat o scală de apreciere, pentru că nu credem în existenţa unui model prestabilit. Nu am
urmărit cuantificări după o scală care ar fi necesitat test-pretest şi elaborare după aplicare pe
cazuistică mare pentru certitudine şi omologare. Pentru stilul autoritar, participanţii la studiu au
acordat următoarele ranguri trăsăturilor generale-specifice, care au considerat că sunt importante
(Tabelul 2.3):
Tabelul 2.3. Media răspunsurilor acordate ce se încadrează în stilul autoritar
Nr. Trăsături Rang
Crt. 3 ani 4 ani Master Cadre didactice
1 Autoritar 11 12 9 3
2 Distins 7 6 4 10
3 Exigent 10 7 8 5
4 Ferm 9 10 7 4
5 Obiectiv, nepărtinitor 2 1 10 6
6 Pasionat în muncă 1 3 2 1
7 Sentimentul responsabilităţii 3 5 5 2
8 Spirit de discernământ 4 4 6 12
9 Spirit de dominare 12 11 12 9
10 Tendinţa de autodepăşire 8 9 3 8
11 Tendinţa de realizare 6 8 1 7
12 Ţinută îngrijită 5 2 11 11

55
 După cum se remarcă, există o concentrare a răspunsurilor pentru opţiunea „pasionat în
muncă”, ceea ce relevă faptul că, deşi orientarea acţională este diferită, perspectiva de viziune
venind din direcţii opuse, ideea călăuzitoare este aceeaşi. Pe măsură ce viitorul specialist este
mai implicat în activitatea practică, noţiunea de „autoritate” îşi schimbă sensul, cadrele didactice
apreciind la cotă ridicată această caracteristică în raport cu studenţii de la nivel licenţă, care o
amendează în favoarea altor trăsături. Cadrele didactice asociază această trăsătură cu cea de
„sentimentul responsabilităţii”, revăzută în proporţii corespondente la celelalte categorii de
subiecţi, respectiv relativ apreciată de studenţii de la master şi neapreciată de studenţii din ciclul
licenţă – 4 ani, al căror răspuns ne poate conduce la afirmaţia conform căreia numărul de ani de
şcolarizare nu conduce neapărat la maturitate profesională, ci timpul de activitate directă cu
elevul. Studenţii de la ciclul de licenţă de 3 acordă următoarelor trăsături o importanţă mare:
pasionat în muncă, obiectiv, nepărtinitor, sentimentul responsabilităţii, spirit de discernământ,
ţinută îngrijită, tendinţa de realizare, situând pe ultimele locuri spiritul de dominare, autoritatea,
exigenţa şi fermitatea. Studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani au în preferinţe următoarele
trăsături: obiectivitatea, nepărtinitor, ţinută îngrijită, pasionat în muncă, spirit de discernământ,
sentimentul responsabilităţii, distincţia, iar pe ultimele locuri plasează autoritatea, spiritul de
dominare şi fermitatea. Studenţii de la Master plasează în fruntea opţiunilor: tendinţa de
realizare, pasiunea în muncă, tendinţa de autodepăşire, distincţia, sentimentul responsabilităţii,
iar pe ultimele locuri plasează: spirit de dominare, ţinută îngrijită, obiectivitatea, nepărtinirea şi
autoritarismul. În sfârşit, profesorii apreciază mai mult: pasionat în muncă, sentimentul
responsabilităţii, autoritarismul, fermitatea, exigenţa, obiectivitatea, nepărtinirea, iar pe ultimele
locuri plasează: spirit de discernământ, ţinută îngrijită, distincţia şi spirit de dominare.
Nu trebuie realizate analize complicate pentru a constata o mică preocupare a profesorilor
faţă de personalitatea elevului şi, chiar dacă apare ca cea mai amendată trăsătură, „spiritul de
dominare”, specifică lipsei de experienţă, credem că aspectul nu este semnificativ faţă de
celelalte ranguri acordate pentru răbdare, optimism, cooperare, care conduce la constatarea unei
preocupări mai mari pentru natura judecăţilor morale şi o rigiditate în plan profesional.
Sub raport proporţional, care vizează frecvenţa răspunsurilor pe categorii de subiecţi care
se încadrează în acest stil didactic, remarcăm faptul că nu sunt diferenţe între studenţii la nivel
licenţă, ei optând pentru această perspectivă doar în proporţie de 10%, deci câte 3 subiecţi. Spre
deosebire de ei, studenţii de la Master, dintre care unii sunt încadraţi în activitatea didactică,
înregistrează 30% - 9 cazuri, iar cadrele didactice 36,66% - 11 cazuri (Figura 2.6).

56
 Răspunsuri încadrate în stilul autoritar
14
12
3 ani
10
8 4 ani

6 master

4
prof.
2
0
Exigent

Pasionat în
Autoritar

nepărtinitor

aotodepăşire

Tendinţă de
Distins

dominare
responsabilităţii
Ferm

discernământ

Spirit de

Tendinţă de
Obiectiv

realizare
Sentimentul
muncă

Spirit de
Fig. 2.6. Răspunsuri încadrate în stilul autoritar
Pentru stilul didactic creativ-entuziast au fost înregistrate următoarele opţiuni:
Este acceptată în majoritatea cazurilor de studenţii de la master şi cei de la nivel licenţă -
3 şi 4 ani, şi mai puţin acceptat de profesori (Tabelul 2.4).
Tabelul 2.4. Media răspunsurilor acordate care se încadrează în stilul creativ-entuziast
Nr. Trăsături Rang
crt. 3 ani 4 ani Master Cadre didactice
1 Creativ 9 10 8 4
2 Entuziast 4 4 3 1
3 Fizic plăcut 8 3 6 11
4 Inedit în situaţii obişnuite 7 7 7 9
5 Ingenios 2 6 5 7
6 Inteligent 1 1 1 2
7 Optimist 6 2 11 3
8 Original 10 9 2 8
9 Reflexiv 11 12 12 12
10 Spiritual 3 5 9 5
11 Spontan 5 8 4 6
12 Subtil 12 11 10 10

Desigur, remarcăm diferenţe între studenţii de la nivel licenţă, unele având cauzalităţi
cunoscute. Printre acestea, putem aminti absenţa unor cursuri, număr mult mai mic de ore în
activitate frontală, dar şi de ore practice în unităţi şcolare, alcătuirea unor standarde educaţionale
pe criterii de interes, care atrag după sine diminuarea numărului de cursuri la unele discipline şi
chiar renunţarea la unele care sunt incluse în curriculum obligatoriu în programele şcolare la
nivel formativ ş.a. Insuficienta apreciere a acelor calităţi care caracterizează un spirit creativ,

57
dornic de cunaştere, nu este o constatare care să bucure, cel puţin pentru studenţii de la nivel
licenţă – sistem Bologna. Ca şi în celelalte cazuri, linia de grafic cu cele mai ample sinuozităţi se
înregistrează la studenţii de la master. Aceştia încep să conştientizeze în mod real care sunt
coordonatele profesiei lor şi sunt încă în căutarea stilului. Totuşi ei optează într-un număr mare
pentru acest stil didactic, au dorinţă de cunoaştere, curaj pentru abordări originale, sunt optimişti,
apreciază ineditul şi spontaneitatea. Astfel de calităţi nu se regăsesc printre opţiunile profesorilor
la care, se pare, rutina devine cel mai temut tip de plafonare profesională. În cazul studenţilor de
la ciclul licenţă de 3 ani, cele mai apreciate calităţi sunt: inteligenţa, ingeniozitatea,
spiritualitatea, entuziasmul, iar pe ultimele locuri se plasează: subtilitatea, reflexivitatea şi
originalitatea. Studenţii de la ciclul de licenţă 4 ani plasează pe primele locuri în preferinţe:
inteligenţa, optimismul, fizicul plăcut, entuziasmul, spiritualitatea şi ingeniozitatea, iar pe
ultimele locuri: reflexivitatea, subtilitatea, creativitatea şi originalitatea. Sub aspect procentual,
au optat pentru acest stil didactic 6 dintre studenţii de la nivel licenţă (sistem Bologna) 20%; 9
dintre studenţii de la nivel licenţă – 4 ani, 30%; 11 dintre studenţii la Master, 36,66% şi doar 2
dintre profesori, 6,66% (Figura 2.7).

Răspunsuri încadrate în stilul didactic

creativ-entuziast
14
12
10
8 3 ani
6 4 ani
4 Master
2 Prof.
0
Reflexiv
Entuziast

Fizic plăcut
Creativ

Inedit în situaţii obişnuite

Spontan
Original

Spiritual
Ingenios

Inteligent

Optimist

Fig. 2.7. Răspunsuri încadrate în stilul creativ-entuziast

În ceea ce priveşte stilul didactic cooperant-prietenos (Tabelul 2.5.), remarcăm o cotă a

răspunsurilor la întrebările care fac referire la trăsături care definesc acest stil, din partea
studenţilor la nivel licenţă în sistemul Bologna, foarte ridicată – 50%, 15 studenţi dintre
intervievaţi optând pentru el. Deşi studenţii de la nivel licenţă 4 ani au un procentaj mai mic -

58
40% (12 studenţi), totuşi preferinţa are o marjă ridicată. Este de remarcat faptul că procentajul
cel mic îl înregistrează studenţii de la nivel Master - 13,33% (4 studenţi), iar profesorii au o cotă
de 20% (6 profesori).
Putem presupune ca şi cauzalitate faptul că, fiind la începutul activităţii profesionale, ei nu
au găsit încă o cale prin care elevul să fie acceptat ca partener al lor în procesul didactic, având
acea teamă a pierderii autorităţii, care, în timp, se atenuează, după cum reiese din răspunsurile
date de profesori care, deşi nu apreciază calităţi cum sunt maleabilitatea, răbdarea, accesibilitatea
şi egalitarismul, totuşi acordă punctaje bune pentru dragostea faţă de copii, receptivitate, umor şi
capacitate de cooperare.
Se remarcă la profesorii cu vechime în meserie că pe primele locuri se situează dragostea
faţă de copii, interesul pentru dezvoltarea copiilor şi puterea de influenţă.
Studenţii de la ciclul master situează pe primele locuri în preferinţele lor expresivitatea,
interesul pentru dezvoltarea copiilor şi dragostea faţă de copii.
Studenţii de la ciclul de licenţă 4 ani situează în preferinţele lor dragostea de copii,
interesul pentru dezvoltarea lor şi transpunerea afectivă în situaţia elevului.
În sfârşit, studenţii de la ciclul de licenţă 3 ani au următoarele preferinţe: dragostea faţă de
copii, interesul pentru dezvoltarea lor şi transpunerea afectivă în situaţia elevului.
Tabelul 2.5. Media răspunsurilor acordate ce se încadrează în stilul cooperant-prietenos
Nr. Trăsături Rang
crt.
3 ani 4 ani Master Cadre didactice

1 Accesibil 4 5 11 7
2 Dragoste faţă de copii 1 1 3 1
3 Democrat 8 10 12 9
4 Expresiv 13 11 1 4
5 Interes pentru dezvoltarea copiilor 2 2 2 2
6 Maleabil 7 4 13 10
7 Putere de influenţă 5 13 5 3
8 Răbdător 9 6 4 6
9 Receptiv la influenţă 11 9 9 12
10 Sociabil 6 8 6 8
11 Spirit de cooperare 12 12 10 11
12 Transpunere afectivă în situaţia elevului 3 3 7 5
13 Umor 10 7 8 13

Remarcăm aceeaşi concentrare (Figura 2.8.) către răspunsuri care se referă la interes pentru
dezvoltarea elevului şi dragoste faţă de elevi. Aprecieri pozitive au studenţii de la nivelul de
licenţă de 3 ani în privinţa următoarelor trăsături: dragoste faţă de copii, interesul pentru
dezvoltarea copiilor, transpunerea afectivă în situaţia elevului, accesibilitatea şi puterea de
influenţă, iar la polul opus se situează: expresivitatea, spiritul de cooperare şi receptivitatea la

59
influenţă. Studenţii de la nivelul de licenţă de 4 ani apreciază mai mult: dragostea faţă de copii,
interesul pentru dezvoltarea copiilor, transpunerea afectivă în situaţia elevului, maleabilitatea şi
accesibilitatea, şi mai puţin: puterea de influenţă, spiritul de cooperare şi expresivitatea. Studenţii
de la Master apreciază: expresivitatea, interesul pentru dezvoltarea copiilor, dragostea faţă de
copii, răbdarea, puterea de influenţă şi, într-un grad mai redus: maleabilitatea, democraţia,
accesibilitatea şi spiritul de cooperare. Profesorii apreciază pentru acest stil de conducere cel mai
mult următoarele trăsături: dragostea faţă de copii, interesul pentru dezvoltarea copiilor, iar pe
ultimul loc maleabilitatea.

Răspunsuri încadrate în stilul cooperant prietenos

14

12 3 ani
10

4 ani
8

6
Master
4

2
Prof.
0
Transpunere
Interes pentru

Putere de

cooperare
Răbdător
Dragoste faţă

Maleabil
Democrat

Sociabil
Receptiv la
Accesibil

Expresiv

Umor
influenţă

Spirit de
influenţă

afectivă
de copii

copii

Fig. 2.8. Media răspunsurilor acordate care se încadrează în stilul cooperant –prietenos

În stilul echilibrat-experimentat (Tabelul 2.6) se încadrează răspunsurile a 36,66% (11)

dintre profesori, situaţie de aşteptat dacă avem în vedere bunele lor rezultate profesionale.
Sunt apreciate calităţi precum activismul dinamic, demnitatea, consecvenţa, integritatea,
calitatea de bun organizator, iar mai puţin apreciate sunt: capacitatea de a se face înţeles,
capacitatea de prevedere a reacţiilor celorlalţi şi tonalitatea potrivită. Studenţii de la Master
apreciază: capacitatea de dinamism, de a se face înţeles, demnitatea, bun organizator şi operativ,
în direcţia opusă plasează capacitatea de prevedere a reacţiilor celorlalţi, de sistematizare,
tonalitatea potrivită şi stăpânirea de sine. Studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani apreciază mai
60
mult capacitatea de activitate dinamică, consecvenţa, integritatea, eficienţa, echilibrul şi
demnitatea, iar în sensul opus situează capacitatea de bun organizator, tonalitatea potrivită,
capacitatea de prevedere a reacţiilor celorlalţi şi stăpânirea de sine. În sfârşit, studenţii de la
ciclul de licenţă 3 ani apreciază mai mult capacitatea de a se face înţeles, echilibrul, stăpânirea de
sine, integrativitatea, tonalitatea potrivită şi consecvenţa, iar mai puţin apreciate sunt capacitatea
de prevedere a reacţiilor celorlalţi, sistematizarea, buna organizare, operativitatea.
Tabelul 2.6. Media răspunsurilor acordate care se încadrează în stilul echilibrat-experimentat
Nr. Trăsături Rang
crt. 3 ani 4 ani Master Cadre didactice
1 Activ-dinamic 9 1 1 1
2 Bun organizator 11 13 4 5
3 Capacitate de prevedere a reacţiilor 13 11 13 12
4 Capacitate de a se face înţeles 1 7 2 13
5 Capacitate de a sistematiza 12 8 12 10
6 Consecvent 6 2 8 3
7 Demn 8 6 3 2
8 Echilibrat 2 5 9 8
9 Eficient 7 4 6 6
10 Integru 4 3 7 4
11 Operativ 10 9 5 7
12 Stăpânire de sine 3 10 10 9
13 Ton potrivit 5 12 11 11

Astfel, cele trei categorii de studenţi incluşi în studiu optează în proporţie de câte 20% (câte
6 studenţi) pentru acest stil didactic.
Dacă facem un calcul, putem constata că, dintre cele 4 stiluri didactice de conducere a
activităţii (Tabelul 2.7., Figura 2.9.), cel mai apreciat de către participanţii la cercetare este stilul
cooperant-prietenos, pentru care au optat 37 de respondenţi (stud. 3 ani -15, stud. 4 ani -12,
Master - 4. prof. - 6), urmat fiind de stilul creativ-entuziast, cu 28 de preferinţe (stud. 3 ani - 6,
stud. 4 ani - 9, Master - 11. prof. - 2), iar pe ultimele locuri se situează stilurile echilibrat-
experimentat cu 29 de preferinţe (stud. 3 ani - 6, stud. 4 ani - 6, Master - 6. prof. - 11) şi stilul
autoritar, care adună doar 26 de simpatizanţi (stud. 3 ani - 3, stud. 4 ani -3, Master - 9, prof. -
11).
Tabelul 2.7. Opţiunile studenţilor pentru stilurile didactice de conducere
Nr. Stiluri didactice Studenţi 3 ani Studenţi 4ani Studenţi master Profesori
crt. de conducere Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
1 Autoritar 3 10 3 10 9 30 11 36,66
2 Creativ-entiziast 6 20 9 30 11 36,66 2 6,66
3 Cooperant-prietenos 15 50 12 40 4 13,33 6 20
4 Echilibrat-experimentat 6 20 6 20 6 20 11 36,66

61
 Ponderea opţiunilor pentru fiecare stil didactic
60

50

40

30

20

10

0
3 ani 4 ani master profesori
autoritar creativ-entuziast
cooperant-prietenos echilibrat-experimentat

Fig. 2.9. Ponderea opţiunilor pentru fiecare stil didactic

Se remarcă faptul că, pe măsură ce instruirea este mai avansată, stilul creativ este apreciat
mai mult, cunoaşterea deschizând orizonturi tinerilor care la începutul acesteia înclină spre
indulgenţă, reclamând rigiditatea şi conservatorismul profesorilor, aspect evidenţiat şi prin
studiul nostru. Putem afirma că, pe măsură ce studentul cunoaşte şi aprofundează tainele viitoarei
profesii, el devine mai matur în gândire şi deschis oportunităţilor de sporire a bagajului teoretico-
metodic şi practic specific viitoarei profesii.
B. Ordinea importanţei calităţilor profesionale (chestionarul 2):
Cerinţele unui sistem educaţional modern impun o activitate bine coordonată, de
actualizare periodică a competenţelor profesionale.
Calităţile personale formate până la vârsta studenţiei, completate cu o pregătire ştiinţifică
adecvată, îl ajută pe viitorul specialist în domeniul activităţilor fizice să-şi desfăşoare activitatea
în condiţii optime şi cu rezultate bune şi foarte bune în plan competiţional.
Rezultatele evaluării competenţelor profesionale au fost repartizate conform celor patru
direcţii de acţiune principale, respectiv competenţa sportivă, didactică, ştiinţifică şi social-activă
(Tabelul 2.8.).
Pentru fiecare tip de competenţe, răspunsurile subiecţilor se prezintă astfel:
a) Competenţa sportivă
Remarcăm faptul că studenţii de la nivel licenţă sistem Bologna încadrează în preferinţele
lor la competenţa sportivă, pe locuri fruntaşe, faptul că trebuie să fii un bun demonstrant,
polisportiv, agil, flexibil, atlet angajat efectiv în exersarea cu copiii şi apreciează mai puţin
experienţa de sportiv de performanţă. Studenţii de la ciclul de licenţă 4 ani apreciază capacitatea
sportivă de bun demonstrant şi experienţa în domeniul sportiv şi nu sunt atraşi de munca cu

62
copiii. Masteranzii acordă încredere competenţelor de angajare în munca cu copiii, faptul că
trebuie să fii un bun demonstrant şi mai puţin pun bază pe experienţa sportivă. Profesorii
apreciează munca cu copiii, cum este şi normal, datorită experienţei pe care au acumulat-o, şi
acordă o mai mica importanţă laturii de pregătire sportivă la nivel de înaltă performanţă, fapt
care nu condiţionează obligatoriu reuşita profesională [6].

Tabelul 2.8. Competenţe sportive

Nr. Competenţe apreciate Rang

crt. 3 ani 4 ani Master Cadre didactice
1 Bun demonstrant 1 3 2 3
2 Fost sportiv de performanţă 7 2 7 7
3 Polisportiv 2 1 6 4
4 Aspect fizic plăcut 6 4 4 6
5 Joacă şi se joaca cu copiii 5 5 1 1
6 Agil, flexibil, atlet 3 6 5 5
7 Angajat efectiv în exersare cu copiii 4 7 3 2

Această competenţă este apreciată de 11 studenţii (36,67%) de la ciclul de licenţă 3 ani, de

14 studenţi ( 46,67%) de la ciclul de licenţă de 4 ani, de 4 studenţi la Master (13,33%) şi de 3
profesori (10%).
b) Competenţa didactică (Tabelul 2.9.)
În ceea ce priveşte competenţa didactică, ea este foarte apreciată de profesori, aceştia
acordând primele locuri realizării unei programe de eficienţă a activităţii, urmăreşte
obiectivizarea pregătirii şi utilizarea unor mijloace eficiente pentru realizarea scopurilor şi acordă
o importanţă mai mică ajutorului pe care trebuie să-l dea elevilor în activitatea sportivă şi
înţelegerii diferenţiate a elevilor. Studenţii de la Master pot alege secvenţe didactice utile
elevilor, au un mod creativ de aplicare a programei de studiu şi sunt un ajutor în activitatea
sportivă a elevilor, dar nu înţeleg diferenţiat elevii şi pun accent mai scăzut pe realizarea unei
programe eficiente. Studenţii de la ciclurile de licenţă de 4 ani şi de 3 ani au aceleaşi opinii în
privinţa celor mai bune competenţe, activităţi sportive cu elevii, aleg secvenţele şi programa
didactică utile elevilor, iar pe ultimele locuri plasează creativitatea în aplicarea programei de
studiu şi obiectivizarea pregătirii elevilor, ei considerând, probabil, că aceasta este o orientare
către arbitrar sau în pregătirea lor s-a insistat asupra respectării cu stricteţe a acesteia, fără a se
face referire la cazuri de excepţie, la aplicarea ei în funcţie de potenţialul colectivelor pe care le
instruiesc, la experienţa motrice anterioară a acestora, la baza materială de care dispun ş.a.m.d.

63
 Tabelul 2.9. Competenţe didactice
Nr. Competenţe apreciate Rang
crt. 3 ani 4 ani Master Cadre
didactice
1 Un ajutor nemijlocit pentru activitatea sportivă a 1 1 3 7
elevilor
2 Poate alege secvenţe didactice utile elevilor 2 2 1 5
3 Aplică în mod creativ programa de studiu 6 7 2 4
4 Înţelege diferenţiat elevii 5 3 7 6
5 Realizează o programare eficientă a activităţii 3 4 6 1
6 Obiectivizează pregătirea elevilor 7 5 4 2
7 Utilizează mijloacele cele mai eficiente pentru 4 6 5 3
atingerea scopurilor propuse

Această competenţă este apreciată de 10 studenţi (33,33%) de la ciclul de licenţă 3 ani, de 7

studenţi (23,33%) de la ciclul de licenţă de 4 ani, de 7 studenţi la Master (23,33%) şi de 13
profesori (43,33%).
c) Competenţa ştiinţifică (Tabelul 2.10.)
Rezultatele obţinute sunt puţin surprinzătoare pentru noi, deoarece majoritatea subiecţilor
nu apreciază că profesiunea presupune creare de ştiinţă, fie din onestitate, fie din neînţelegerea
actului de creaţie, cu excepţia studenţilor de la Master. Cu toate acestea, ei apreciază ca necesare
cunoştinţele de specialitate. Din acest considerent, studenţii de la ciclul de licenţă de 3 ani şi 4
ani şi Master, cu mici deosebiri, deşi nu consideră important a crea ştiinţă, acordă importanţă
pentru informarea cu privire la acumulările ştiinţei domeniului şi cred că activitatea lor este
importantă pentru progresul acesteia. Se pare că, la acest nivel, dorinţa de cunoaştere este matură
la nivel mental şi că orientarea şcolii a promovat libertatea de investigaţie, a deschis orizontul
către cercetare, oferind şi mijloacele necesare. Din această perspectivă, viitorul apare mult mai
optimist.
Tabelul 2.10. Competenţe ştiinţifice
Nr. Competenţe apreciate Rang
crt. 3 ani 4 ani Master Cadre
didactice
1 Cunoştinţe de cultură generală 5 5 5 3
2 Cunoştinţe teoretice ale ştiinţei sportului 2 2 2 2
3 Cunoştinţe de specialitate 1 1 1 1
4 Înţelege evoluţia în descoperirile ştiinţei sportului 4 4 6 4
5 Este creator de ştiinţă 7 7 7 7
6 Este consumator de ştiinţă 3 3 3 6
7 Ajută la progres în cunoaştere prin aplicaţii practice 6 6 4 5

Profesorii se înscriu pe aceeaşi linie, cu deosebirea că pun accent mai mare pe cultura
generală şi mai puţin pe consumul de ştiinţă. Pentru acest tip de competenţe au optat 6 profesori

64
(20%), 14 masteranzi (46,67%) şi câte 5 studenţi de la ciclurile de licenţă 4 ani şi 3 ani (16,67%):
Figura 2.10.

Opţiunile subiecţilor pentru competenţa

ştiinţifică
8
3 ani
7
4 ani
6
master
5
4 profesori

3
2
1
0
teoretice ale

specialitate

cunoaştere
este creator
înţelege
cunoştinţe

consumator
evoluţia
de cultură

cunoştinţe

progres în
generală

ştiinţei
cunoştinţe

de ştiinţă
de ştiinţă

ajută la
ştiinţei

este
de

Fig. 2.10. Opţiunile subiecţilor pentru competenţa ştiinţifică

d) Competenţa social-activă (Tabelul 2.11.)

Din răspunsurile subiecţilor, remarcăm faptul că profesorii sunt cei care apreciază acest tip
de competenţă, desigur experienţa demonstrând necesitatea stăpânirii unor cunoştinţe cu ajutorul
cărora îşi desfăşoară activitatea în condiţii optime, altele decât cele legate strict de procesul
didactic la clasă, apreciind competenţele de evaluare a activităţii elevilor şi a lui, înţelegând
perfect rolul său în pregătirea sportivilor, şi apreciază mai puţin extensia libertăţii sale de
acţiune. Studenţii de la Master şi ciclul de licenţă de 4 ani au aceleaşi opinii, apreciind mai mult
evaluarea corectă şi înţelegerea rolului lor în activitatea spotivă şi mai puţin cunoaşterea
extensiei libertăţii de acţiune. Studenţii de la ciclul de licenţă 3 ani aplică măsurile luate de
forurile tutelare, realizează o evaluare corectă pentru orientarea sportivilor, dar nu înţeleg cadrul
de interpretare şi mărimea extensiei activităţii lor. Pentru acest tip de competenţe au optat 8
profesori (26,67%), 5 masteranzi (16,67%) şi câte 4 studenţi de la ciclurile de licenţă 4 ani şi 3
ani (13,33%).
Tabelul 2.11. Competenţe social-active
Nr. Competenţe apreciate Rang
crt. 3 ani 4 ani Master Cadre
didactice
1 Evaluează corect activitatea sa 3 1 1 2
2 Înţelege cadrul de interpretare a rolului său 4 3 2 3
3 Aplică măsurile luate de forurile tutelare prin 1 2 3 4
exercitarea profesiei
4 Cunoaşte mărimea extensiei libertăţii sale de acţiune 5 5 5 5
5 Realizează o evaluare corectă pentru orientarea şi 2 4 4 1
reorientarea activităţii sportivilor

65
 Chiar din definiţia competeţelor ne dăm seama de marea importanţă a lor şi de necesitatea
dezvoltării, a lărgirii ariei de cunoştiinţe care să ajute viitorul antrenor-manager în munca pe care
trebuie să o depună după terminarea studiilor. Succesul în activitatea viitoare a studenţilor
depinde foarte mult şi de măiestria cadrelor didactice care îi pregătesc şi care trebuie să le
transmită din cunoştiinţele şi din experienţa lor. De asemenea, studiul continuu, accesarea
ultimelor noutăţi din lumea sportulului şi nu numai aduce un plus în pregătirea studenţilor şi în
extinderea competenţelor de care au nevoie în activitatea de conducere a sportivilor.
Sub aspect procentual, opţiunile subiecţilor se prezintă ca în tabelul de mai jos (Tabelul
2.12.):
Tabelul 2.12. Opţiunile subiecţiilor pentru competenţe
Studenţi Studenţi Studenţi Cadre
Nr.
Competenţe 3 ani 4 ani master didactice
crt.
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
1 Sportivă 11 36,67 14 46,67 4 13,33 3 10
2 Didactică 10 33,33 7 23,33 7 23,33 13 43,33
3 Ştiinţifică 5 16,67 5 16,67 14 46,67 6 20
4 Social-activă 4 13,33 4 13,33 5 16,67 8 26,67
5 Total 30 100 30 100 30 100 30 100

Din tabelul de mai sus putem trage concluzia că, pe latura competenţei sportive, studenţii
de la ciclul de licenţă de 4 ani apreciază cel mai mult această competenţă - 46, 67%, iar la polul
opus se situează profesorii cu doar 10%, în poziţii intermediare se situează studenţii de la ciclul
de licenţă de 3 ani (36,67%) şi studenţii de la master (13,33%).
Competenţa didactică este cel mai mult apreciată de profesori - 43,33%, faţă de studenţii
de la ciclul de licenţă de 4 ani şi cei de la Master cu doar 23,33%. Poziţia de mijloc o au studenţii
de la ciclul de licenţă 3 ani cu 33,33%.
Referitor la competenţa ştiinţifică, putem observa interesul crescut al sudenţilor de la
Master cu 46,67%, iar studenţii de la ciclurile de licenţă de 3 şi 4 ani manifestă interes doar în
proporţie de 16,67%, profesorii având 20%.
Ultima competenţă, cea social-activă, prezintă interes pentru 26,67% de profesori şi
13,33% studenţii de la ciclurile de licenţă de 3 şi 4 ani, iar studenţii de la master au 16,67%.
Pentru o prezentare mai sugestivă datele sunt ilustrate în Figura 2.11.
În ceea ce priveşte ponderea competenţelor profesionale, remarcăm orientarea strictă a
absolvenţilor de 4 ani spre profesie, cu accent pe aspectul didactic al acesteia, imaturitatea
studenţilor de nivel licenţă de 3 ani, unde aspectul sportiv primează, în opoziţie cu ceea ce
profesorii apreciază, respectiv implicarea în viaţa comunităţii şi implicarea activă în viaţa
socială.

66
 Ponderea opţiunilor pentru fiecare competenţă
50 didactică
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
SPORTIVĂ DIDACTICĂ ŞTIINŢIFICĂ SOCIAL-ACTIVĂ
3 ani 4 ani master profesori

Fig. 2.11. Procentajul preferinţelor pentru cele 4 componente

Ceea ce trebuie să remarcăm este opţiunea netă a masteranzilor pentru cercetare,

aprofundare, cunoaştere, aspect tratat minor de celelalte 3 categorii de subiecţi, fapt care
demonstrează încă o dată că oferta educaţională care include acest tip de studii vine să
completeze formarea profesională a absolvenţilor prin promovarea ştiinţei motricităţii umane ca
ştiinţă de sine stătătoare, care defineşte şi caracterizează domeniul nostru de activitate.
C) Rezultatele chestionarului de evaluare a ofertei educaţionale (chestionar 3)
Programele analitice pentru pregătirea studenţilor conform ofertei Bologna la nivel de
licenţă au în vedere o formare extinsă a acestora, în ideea ca şi ei să poată alege în cunoştiinţă de
cauză direcţia de specializare pentru care vor opta ulterior.
Anul I de studii cuprinde discipline comune pentru specializarea Educaţie Fizică şi
Sportivă şi Kinetoterapie şi motricitate specială.
Anul II de studii păstrează o serie de discipline comune, a căror arie de interes se restrânge
începând cu semestrul 2 către domeniul în care se va pregăti absolventul de licenţă, acestuia
fiindu-i oferite pachete de discipline opţionale.
Anul III, complet diferit ca ofertă educaţională, cuprinde pentru domeniul Educaţie Fizică
şi Sportivă, între alte discipline de specialitate, pe cele de aprofundare a pregătirii într-o ramură
de sport, unde studenţii pot opta pentru diferite discipline sportive, T.A.S., Fiziologia efortului,
Managementul şi marketingul E.F.S. şi Practică de antrenorat.
O analiză detaliată a conţinutului acestor programe analitice de învăţământ pentru ciclul de
licenţă de 3 ani pe discipline ne dă informaţii importante despre pregătirea viitoarelor cadre de
specialitate.

67
 Oferta educaţională de la FEFS Craiova pentru ciclul de licenţă 3 ani (Tabelele 2.13.,
2.14., 2.15., 2.16.).
Tabelul 2.13. Structura blocului de discipline psihopedagogice - ciclu de licenţă de 3 ani
Nr. Disciplina
crt.
1 Psihologia educaţiei
2 Pedagogie I
3 Pedagogie II
4 Didactica specialităţii
5 Instruire asistată pe calculator
6 Managementul clasei de elevi
7 Practică iniţiere sportivă
8 Practică unităţi de învăţământ
9 Examen de absolvire

Tabelul 2.14. Structura blocului de discipline medico-biologice - ciclu de licenţă de 3 ani

Nr. Disciplina
crt.

1 Anatomie
2 Fiziologie generală
3 Kinetologie
4 Educaţie pentru sănătate şi prim ajutor
5 Evaluare motrică şi somatică
6 Masaj
7 Fiziologia efortului
8 Dopaj în sport
9 Evaluare funcţională

Tabelul 2.15. Structura blocului de discipline teoretice de profil - ciclu de licenţă de 3 ani
Nr. Disciplina
crt.

1 TEFS
2 MEFS
3 Didactica sportului adaptat
4 Managementul şi marketingul EFS
5 Instalaţii şi aparatură sportivă
6 Informatică
7 Organ. şi conduc. struct. EFS
8 Istoria EFS şi olimpism
9 TAS
10 Expresie corp. şi comun. motrică

68
Tabelul 2.16. Structura blocului de discipline practico-metodice de specialitate - ciclu de licenţă
de 3 ani
Nr. Disciplina
crt.
1 Baz. teh. prob. din atletism
2 Gimnastica de bază
3 Gimnastica artistică
4 Met.discipline montane
5 Met.disciplinei Fotbal/Gimnastică ritmică
6 Met.disciplinei Handbal
7 Aplic.sporturi de iarnă
8 Baz. met. prob. din atletism
9 Gimnastica artistică
10 Optimizarea condiţiei fizice
11 Dans
12 Met.discip. Tenis de masă
13 Practică în activ.turistice
14 Met. discip. sportive nataţie
15 Met. discip. Sp judo/arte marţiale
16 Met.disciplinei Volei
17 Met.disciplinei Baschet
18 Aplicaţii de înot
19 Aprof.într-o ram. de sport
20 Activităţi de timp liber
21 Aprof.într-o ram. de sport
22 Met.disciplinei Badminton
23 Met.discip. Jocuri de mişc.
24 Met.discip.Tenis de câmp

Din această ofertă educaţională, respondenţii, la chestionarul 3, au avut următoarele opţiuni

cu privire la cele 4 blocuri de discipline de studiu apreciate ca fiind cele mai importante în
formarea lor profesională:
Tabelul 2.17. Blocurile de discipline de studiu apreciate de subiecţi

Nr. Bloc de discipline Studenţi Studenţi Studenţi Cadre

crt. 3 ani % 4 ani % master % didactice %
1 Psihopedagogice 3 10 % 4 13,33 % 5 16,66 % 6 20 %
2 Medico-biologice 3 10 % 4 13,33 % 7 23,33 % 2 6,66 %
3 Teoretice de profil 13 43,33 % 8 26,66 % 11 36,66 % 14 46,66 %
4 Practico-metodice de 11 36,66 % 14 46,66 % 7 23,33 % 8 26,66 %
specialitate

Ca urmare a centralizării răspunsurilor primite, remarcăm ponderea mare acordată blocului

disciplinelor teoretice de profil, rezultat oarecum de aşteptat, dat fiind faptul că examenele de
competenţă pe post, fie ele de ocupare a unuia, fie de obţinere a gradaţiilor, au la bază cunoştinţe
teoretice care vizează conţinutul tematic al acestor discipline (Tabelul 2.17.). Studenţii de la

69
ciclul de licenţă 3 ani, masteranzii şi profesorii acordă acestor discipline importanţa cea mai
mare, doar studenţii de la ciclul de 4 ani acordă o mai mică importanţă acestor discipline.
În ceea ce priveşte numărul de ore de seminarii şi lucrări practice, ca şi de practică
pedagogică, ponderea acestor discipline nu este, conform planurilor de studii. Deşi numărul de
ore alocate blocului de discipline practico-metodice de specialitate pentru studenţii de la nivel
licenţă sistem Bologna este mult mai mic decât cel al studenţilor de la acelaşi nivel cu studii de 4
ani, totuşi ei acordă o a doua opţiune a acestora. Credem că motivaţia constă în faptul că
reducerea numărului de posturi în învăţământul preuniversitar îi îndreaptă către o carieră de
antrenor, chiar dacă aceasta are mai puţină stabilitate, oferind în schimb oportunităţi de angajare
în toată lumea, fenomenul de migrare a cadrelor pregătite în afara ţării fiind unul regăsit şi la alte
specialităţi.
Studenţii de la nivel licenţă 4 ani alocă o pondere mai mare disciplinelor din blocul
practico-metodic de specialitate, discipline sportive regăsite în programele analitice din
învăţământul preuniversitar.
Studenţii de la Master acordă a doua importanţă disciplinelor din blocul practico-metodic
de specialitate.
Tot pe locul doi ca importanţă este clasat acest bloc şi în opţiunile profesoriilor cu vechime.
Studenţii de la ciclul de 3 ani acordă o importanţă scăzută disciplinelor de la blocurile
psihopedagogice şi medico-biologice.
Aceeaşi situaţie se revede la cei de la ciclul de 4 ani, care acordă o importanţă redusă
disciplinelor care compun cele două blocuri.
Profesorii acordă cea mai mică importanţă disciplinelor din blocul medico-biologic, dar
pun accent pe disciplinele din blocul psihopedagogic (Figura 2.12.).

Ponderea opţiunilor acordate

importanţei blocurilor de discipline
50

45

40

35

30 3 ani
4 ani
25
master
20 profesori
15

10

0
metodice de
biologice

Teoretice de
pedagogice

Medico-

specialitate
Practico-
Psiho-

profil

Fig. 2.12. Ponderea opţiunilor acordate importanţei unor discipline de studiu

70
 După cum se remarcă, opţiunile subiecţilor îşi păstrează orientările, existând corelaţii
vizibile între răspunsurile la această întrebare şi răspunsurile primite la chestionarele anterioare.
b) Rezultatele cu privire la nivelul în care prelegerile cursurilor (Tabelul 2.18.) au
satisfăcut nevoia de cunoaştere, la care ne rezervăm părerea că pot avea o marjă mare de
subiectivism, se prezintă astfel:
Tabelul 2.18. Rezultatele cu privire la nivelul predării prelegerile cursurilor

Nr. Blocuri de discipline Studenţii Studenţii Studenţii Cadrele

crt. 3 ani 4 ani Master didactice
(note) (note) (note) (note)
1 Psihopedagogice 7 8 7 8
2 Medico-biologice 7 7 8 6
3 Teoretice de profil 10 9 10 10
4 Practico-metodice de specialitate 10 10 9 9

Dacă avem în vedere răspunsurile la prima întrebare, acestea confirmă faptul că există o
legătură directă între modul în care s-a lucrat la anumite discipline şi importanţa pe care studenţii
o acordă acestora. În cazul studenţilor de la ciclul master şi al profesorilor, situaţia este alta, ei
considerând că, la unele discipline importante sau de care în activitatea practică au nevoie,
conţinutul prelegerilor nu completează suficient nevoia lor de cunoaştere.
c) Referitor la metodele de învăţare motivante, care să prezinte atractiv (Tabelul 2.19.)
conţinuturile, răspunsurile subiecţilor au legătură cu întrebarea anterioară, majoritatea
nedisociind conţinutul propriu-zis de metoda didactică folosită. În ceea ce ne priveşte, am
aşteptat mai multă maturitate din partea profesorilor, dar nici ei nu au apreciat diferit conţinutul
de metoda folosită de cadrul didactic titular de curs. Se pare că modul de comunicare, de
angrenare a studenţilor este măsura prin care conţinuturile pot fi înţelese şi astfel evaluate,
conform preceptului ceea ce nu înţelegem nu putem aprecia.
Tabelul 2.19. Metode de învăţare motivante
Nr. Discipline Studenţii Studenţii Studenţii Cadrele
crt. 3 ani 4 ani Master didactice
(note) (note) (note) (note)
1 Psihopedagogice 6 6 6 6
2 Medico-biologice 6 5 5 4
3 Teoretice de profil 7 8 7 7
4 Practico-metodice de specialitate 10 10 10 9

d) Metodele de învăţare motivatoare sunt într-o strânsă legătură cu modul atractiv de

predare a materialului ştiinţific. Răspunsurile la această întrebare au fost identice cu cele de la
întrebarea precedentă (Figura 2.13.).

71
 Punctajul acordat modului atractiv de
predare
12
10 3 ani
8
4 ani
6
master
4
2
profesori
0
Psiho-pedaogice Medico-biologice Teoretice de profil Practico-metodice
de specialitate

Fig. 2.13. Punctajul acordat modului atractiv de predare

e) Cu privire la aprecierea impactului cursurilor asupra pregătirii sub aspect managerial

(Tabelul 2.20.), remarcăm punctaje mediocre la nivelul studenţilor şi slabe la studenţii de la
master şi profesori.

Tabelul 2.20. Aprecierea impactului cursurilor asupra pregătirii sub aspect managerial
Nr. Studenţi Studenţi Studenţi Cadre
crt. 3 ani 4 ani master didactice
(note) (note) (note) (note)
1 Impact manag. 7 7 6 5

f) Preferinţa pentru o bibliografie vastă, care să conducă la formarea capacităţii de

studiu individual (Tabelul 2.21.), de a selecta anumite categorii de informaţii, de a se informa,
este manifestată de către studenţii de la master şi de profesori. La nivel licenţă, studenţii, cu
precădere cei de la 4 ani, preferă o bibliografie minimală. Desigur, studenţii care urmează
sistemul creditelor transferabile sunt implicaţi prin cerinţa de obţinere a creditelor necesare
promovării în căutarea unor surse bibliografice suplimentare, motiv pentru care credem că cei în
pregătire prin sistemul Bologna apreciază altfel necesitatea unei bibliografii ample.

Tabelul 2.21. Preferinţa pentru bibliografie

Nr. Studenţi Studenţi Studenţi Cadre
crt. 3 ani 4 ani master didactice
(note) (note) (note) (note)
1 Bibliografie 7 5 8 8

72
 h) În privinţa interacţiunii şi comunicării cu studenţii (Tabelul 2.22.) se poate observa
că studenţii de la Master şi cei de la ciclul licenţă de 3 ani au rezultate mai bune, datorită largii
deschideri a cadrelor didactice pentru dialog cu studenţii, iar studenţii de la ciclul licenţă de 3 ani
şi profesorii prezintă rezultate mai slabe, fapt cauzat de felul mai rezervat al profesorilor de
relaţionare.
Tabelul 2.22. Interacţiunea şi comunicarea cu studenţii
Nr. Studenţi Studenţi Studenţi Cadre
crt. 3 ani 4 ani master didactice
(note) (note) (note) (note)
1 Interacţiune şi comunicare 8 7 9 7
cu studenţii

2.4.Determinarea nivelului de pregătire profesională a studenţilor în vederea desfăşurării

activităţii de antrenor-manager
Profesia de antrenor-manager este rezultatul acumulării unor cunoştiinţe de specialitate din
diferite domenii, a unei tehnici de lucru, a unor calităţii specifice.
Antrenorii-manageri se formează în instituţii specializate, sub îndrumarea unor cadre
specializate, care trebuie să scoată în relief calităţile necesare acestei profesii, să cultive şi să
îmbogăţească trăsăturile de personalitate ale viitoarelor cadre de specialitate din domeniu.
Modernizarea relaţiilor de specialitate şi a celor pedagogice necesare viitoarei profesii este
rezultatul direct al pregătirii şi perfecţionării profesionale a antrenorului-manager, autoritate în
domeniu certificată de un nivel de competenţe adecvate.
În cadrul cercetărilor prealabile, a fost important de cunoscut nivelul de pregătire al
studenţilor din unităţile de învăţământ cu specific Educaţie Fizică şi Sportivă. Stabilirea nivelului
de competenţe ale viitorilor antrenori-manageri, în vederea desfăşurării activităţii la disciplina
,,Aprofundarea într-o ramură de sport”, s-a realizat prin centralizarea rezultatelor (note), la
disciplinele „Teoria antrenamentului sportiv”; „Management şi marketing EFS” şi „Performanţă
într-o ramură sportivă” (ciclul de licenţă de 4 ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport”
(ciclul de licenţă de 3 ani), în anul universitar 2006-2007 (Tabelul 2.23.). Situaţia exactă a
notelor fiecărui student care a luat parte la experiment se regăseşte în anexa 7.
Din Tabelul 2.23 se poate observa că studenţii grupei martor au cea mai ridicată medie la
disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (I)- (8,67), urmată de media de la „Performanţă
într-o ramură sportivă” (II) - (8,47), iar pe ultimele două locuri se situează disciplinele
„Management şi Marketing EFS” (8,07) şi TAS (7,00).

73
 Tabel 2.23. Rezultatele studenţilor (nivel licenţă 3 ani şi 4 ani) specializarea I (cercetarea
preliminară)
Nr.
crt.
DISCIPLINE Gr. X ±m t P

M 7 ,00 ± 0 ,1 7
1 TAS 1 ,3 P> 0 ,05
E 6 ,73 ± 0 ,1 2
M 8 ,07 ± 0 ,2 1
2 Manag.şi mark.EFS 0 ,51 P> 0 ,05
E 7 ,93 ± 0 ,1 8
Perf.într-o ramură sportivă / M 8 ,67 ± 0 ,1 9
3 0 ,21 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(I) E 8 ,73 ± 0 ,2 1
Perf.într-o ramură sportivă / M 8 ,47 ± 0 ,1 7
4 8 ,80 ± 0,22 1 ,19 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(II) E

n1 = n2 = 15
ttabel (P=0,05) = 2,0484
ttabel (P=0,01) = 2,7633
ttabel (P=0,001) = 3,6739
Din acelaşi tabel reiese faptul că studenţii de la grupa experiment au obţinut o medie
ridicată la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de sport” (II) - 8,80, urmată de media la
disciplina „Aprofundarea într-o ramură de sport” (I) - 8,73, pe ultimele două locuri se situează
mediile la disciplinele „Management şi Marketing EFS” (7,93) şi TAS (6,73). Studenţii de la
grupa experiment prezintă medii ale notelor mai mici decât studenţii de la grupa martor la
disciplinele TAS (6,73-7,00) şi Management şi marketing EFS (7,93-8,07) şi medii ale notelor
mai mari la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 8,80-8,47 şi disciplina
„Performanţă într-o ramură sportivă” (I) - 8,73-8,67.
În urma calculelor efectuate, se observă că nu există diferenţe semnificative între media
grupei martor si cea a grupei de experiment pentru niciuna dintre disciplinele abordate în studiul
de faţă (P> 0 ,0 5 ).
Tabel 2.24 Rezultatele studenţilor (nivel licenţă 3 ani şi 4 ani) specializarea II (cercetarea
preliminară)
Nr. DISCIPLINE Gr X ±m t P
crt.
1 TAS M 6 ,93 ± 0 ,1 8
0 ,53 P> 0 ,05
E 6 ,80 ± 0 ,1 7
2 Manag.şi mark.EFS M 8 ,40 ± 0 ,2 1
0 ,89 P> 0 ,05
E 8 ,13 ± 0 ,2 2
3 Perf.într-o ramură sportivă / M 8 ,47 ± 0 ,1 9
1 ,2 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(I) E 8 ,80 ± 0 ,2 0
4 Perf.într-o ramură sportivă / M 8 ,80 ± 0 ,2 2
1 ,19 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(II) E 9 ,13 ± 0 ,1 7

n1 = n2 = 15
ttabel (P=0,05) = 2,0484
ttabel (P=0,01) = 2,7633
ttabel (P=0,001) = 3,6739
74
 Din Tabelul 2.24 se poate observa că studenţii grupei martor au cea mai înaltă medie la
disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 8,80, urmată de media de la „Performanţă
într-o ramură sportivă” (I) - 8,47, iar pe ultimele două locuri se situează disciplinele
„Management şi Marketing EFS” (8,40) şi TAS (6,93). Din acelaşi tabel reiese faptul că studenţii
grupei experiment au obţinut o medie ridicată la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de
sport” (II) - 9,13, urmată de media la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de sport” (I) - 8,80,
pe ultimele două locuri se situează mediile la disciplinele „Management şi Marketing EFS”
(8,13) şi TAS (6,80).
Ca şi în cazul studenţilor de la prima specializare, există aceeaşi tendinţă a mediilor notelor
mai ridicate la disciplinele „Aprofundarea într-o ramură de sport” (I şi II) la studenţii cu nivel de
licenţă de 3 ani şi medii ale notelor mai scăzute la disciplinele „Management şi Marketing EFS”
şi TAS.
Se observă că nu există diferenţe semnificative între mediile celor două grupe pentru toate
cele 4 discipline analizate (P>0,05).
Tabel 2.25. Rezultatele studenţilor (nivel licenţă 3 ani şi 4 ani) specializarea III
Nr. DISCIPLINE Gr X ±m t P
crt.
1 TAS M 7 ,33 ± 0 ,1 9
0 ,23 P> 0 ,05
E 7 ,27 ± 0 ,1 8
2 Manag.şi mark.EFS M 8 ,67 ± 0 ,2 1
0 ,46 P> 0 ,05
E 8 ,53 ± 0 ,2 2
3 Perf.într-o ramură sportivă / M 8 ,47 ± 0 ,2 2
1 ,78 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(I) E 9 ,00 ± 0 ,2 0
4 Perf.într-o ramură sportivă / M 9 ,00 ± 0 ,2 0
0 ,82 P> 0 ,05
Aprof.într-o ram. de sp.(II) E 9 ,20 ± 0 ,1 4

n1 = n2 = 15
ttabel (P=0,05) = 2,0484
ttabel (P=0,01) = 2,7633
ttabel (P=0,001) = 3,6739

Din Tabelul 2.25 se poate observa că studenţii grupei martor au cea mai ridicată medie la
disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 9,00, urmată de media de la „Performanţă
într-o ramură sportivă” (I) - 8,47, iar pe ultimele două locuri se situează disciplinele
„Management şi Marketing EFS” (8,67) şi TAS (7,33). Din acelaşi tabel reiese faptul că studenţii
grupei experiment au obţinut o medie ridicată la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de
sport” (II) - 9,20, urmată de media la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de sport” (I) - 9,00
pe ultimele două locuri se situează mediile la disciplinele „Management şi Marketing EFS”
(8,53) şi TAS (7,27).

75
 Se continuă aceeaşi serie de diferenţe între mediile notelor la cele 4 discipline luate în
consideraţie în cadrul prezentului studiu ca şi la cele 2 specializării analizate anterior.
Se observă că nu există diferenţe semnificative între mediile celor două grupe pentru toate
cele 4 discipline analizate (P>0,05).

2.5. Concluzii la capitolul 2

Dobândirea competenţelor necesare viitoarei profesii se realizează prin acumulări de la
disciplinele obligatorii, opţionale sau facultative în regim de cursuri, seminarii sau lucrări
practice, care se termină prin examene sau colocvii, prin acordarea de note şi credite
transferabile. Dacă analizăm planurile de învăţământ, putem constata că, pentru ciclul de licenţă
de 3 ani, numărul cel mai mare de ore şi de unităţi de credite este dispus spre disciplinele
practico-metodice de specialitate (1120 de ore şi 94 de credite), disciplinele teoretice de profil au
alocate 475 de ore şi 45 de credite, disciplinele medico-biologice – 364 de ore şi 41 de credite,
iar disciplinele psihopedagogice – 364 de ore şi 34 de credite. La studiile de master lucrurile stau
altfel, cel mai mare număr de ore şi credite este orientat spre blocul disciplinelor teoretice de
profil (392 de ore şi 39 de credite), urmat de blocul disciplinelor medico-biologice (280 de ore şi
29 de credite), blocul disciplinelor practico-metodice de specialitate are alocate 224 de ore şi 20
de credite, iar pentru blocul disciplinelor psihopedagogice se alocă un număr de 252 de ore şi 35
de credite.
După o centralizare a răspunsurilor date, ponderea mai mare este a blocului disciplinelor
teoretice de profil. Ponderea acestor discipline în ceea ce priveşte numărul de ore de seminarii şi
lucrări practice, ca şi de practică pedagogică, nu este conformă planurilor de studii. Deşi numărul
de ore alocate blocului de discipline practico-metodice de specialitate pentru studenţii de la nivel
licenţă sistem Bologna este mult mai mic decât cel al studenţilor de la acelaşi nivel cu studii de 4
ani, totuşi ei acordă o a doua opţiune acestor discipline. Studenţii de la nivel licenţă 4 ani alocă o
pondere mai mare disciplinelor din blocul practico-metodic de specialitate, discipline sportive
regăsite în programele analitice din învăţământul preuniversitar. Studenţii de la Master şi
profesorii cu vechime acordă a doua importanţă disciplinelor din blocul practico-metodic de
specialitate.
Remarcăm faptul că studenţii de la ciclurile de 3 ani şi 4 ani acordă o importanţă scăzută
disciplinelor de la blocurile psihopedagogice şi medico-biologice. Profesorii acordă cea mai
mică importanţă disciplinelor din blocul medico-biologic, dar pun accent pe disciplinele din
blocul psihopedagogic.
Identificarea trăsăturilor care definesc personalitatea şi competenţele antrenorului-manager
în contextul manifestării acesteia într-un cadru social şi, implicit, sportiv-competiţional este o

76
acţiune complexă datorită factorilor multipli implicaţi şi cu atât mai anevoioasă într-o societate
aflată într-o radicală schimbare. În urma analizării chestionarelor din cercetarea prealabilă, a
reieşit faptul că studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani apreciază cel mai mult competenţa
sportivă 46,67%, iar la polul opus se situează profesorii, cu doar 10%; competenţa didactică este
cel mai mult apreciată de către profesori, cu 43,33%, faţă de studenţii de la ciclul de licenţă de 4
ani şi cei de la Master, cu doar 23,33%; pentru competenţa ştiinţifică putem observa interesul
crescut al studenţilor de la Master cu 46,67%, iar studenţii de la ciclurile de licenţă de 3 şi 4 ani
prezintă interes doar 16,67%; competenţa social-activă, prezintă interes pentru 26,67% profesori
şi 13,33% studenţi de la ciclurile de licenţă de 3 şi 4 ani.
Este imperios necesar a se acţiona pentru conştientizarea specialiştilor cu privire la rolul
social pe care l-au dobândit odată cu obţinerea Diplomei de Licenţă, precum şi prin stilul de
conducere a activităţii sportive de performanţă. Dacă facem un calcul, putem constata că, dintre
cele 4 stiluri didactice de conducere a activităţii, cel mai apreciat de către participanţii la
cercetare este stilul cooperant-prietenos, pentru care au optat 37 de respondenţi (stud. 3 ani - 15,
stud. 4 ani - 12, Master – 4, prof. - 6), urmat fiind de cei care au apreciat stilul creativ-entuziast,
cu 28 de preferinţe (stud. 3 ani - 6, stud. 4 ani - 9, Master – 11, prof. - 2), iar pe ultimele locuri se
situează stilurile echilibrat-experimentat cu 29 de preferinţe (stud. 3 ani - 6, stud. 4 ani - 6,
Master – 6, prof. - 11) şi stilul autoritar, care adună doar 26 de simpatizanţi (stud. 3 ani - 3, stud.
4 ani - 3, Master - 9. prof. - 11).
La studenţii de la cele trei specializări există o tendinţă a mediilor notelor mai ridicate la
disciplinele „Aprofundarea într-o ramură de sport” (I şi II), la studenţii cu nivel de licenţă de 3
ani mediile notelor sunt mai scăzute la disciplinele „Management şi Marketing EFS” şi TAS.
Se observă că nu există diferenţe semnificative între mediile celor două grupe pentru toate
cele 4 discipline analizate (P>0,05).
Este de datoria formatorilor de antrenori-manageri să acţioneze prioritar în vederea
implementării tehnologiilor didacticii moderne, acţionând alături de studenţi pentru diminuarea
impactului cu cerinţele profesiei, cu aspectele sale acţionale, practice, ştiinţifice, didactice şi
sociale.
Studiul întreprins a demonstrat necesitatea de a acţiona la nivelul studenţilor, astfel încât ei
să se poată integra rapid, eficient pentru sistem şi, desigur, să obţină rezultate foarte bune în
profesia lor.

77
3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A MODELULUI DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ A ANTRENORILOR–MANAGERI

3.1. Elaborarea unui model de planificare a pregătirii profesionale a studenţilor specializaţi

în disciplinele atletism, gimnastică şi handbal
Predarea, ca proces de transmitere de cunoştinţe, trebuie abordată acceptându-se ideea de
dirijare a învăţării ca un proces activ de receptare de cunoştinţe, formare de deprinderi, priceperi
şi atitudini. Ca sistem activ, care reconstruieşte conţinutul, conducătorul procesului, în tratarea
informaţiilor, trebuie să aibă în vedere ca acestea să fie în corelaţie cu o temă anume, să existe un
raport elocvent între informaţia de bază şi cea de relaţie, să precizeze natura şi parametrii
calitativi ai răspunsurilor, în perspectiva formării profesionale a absolvenţilor şi a asigurării
integrării sociale a acestora. Succesul relativ al predării este dependent de acţiunile de structurare
şi divizare a informaţiei şi de potenţialul generativ prin analogie, încercare-eroare al acesteia.
Cunoaşterea didactică nu este doar logică, ci şi psihologică, experimentală şi experenţială, astfel
încât transformarea fluxului informaţional de bază, ştiinţific, prin operatori didactici specifici în
competenţe, necesită adăugarea unor elemente suplimentare de relaţie, de explicaţie, de întărire,
motivare etc., necesare formării absolventului de educaţie fizică şi sport care doreşte să devină
antrenor, un bun manager al întregului proces de pregătire a sportivilor.
Înarmarea studenţilor cu astfel de informaţii şi alegerea unor metode de acţiune prin care
acestea să se transforme în competenţe specifice profesiei reprezintă o prioritate pentru
învăţământul superior. Se impun demersuri prin care activitatea didactică să fie optimizată,
acţiune menită a aborda frontal conţinuturile specifice profesiogramei de cadru didactic, de
antrenor şi de manager, aspect care ne-a motivat în încercarea de a experimenta alternative
educaţionale inspirate din literatura pedagogică modernă.
Studiul preliminar a reliefat unele discrepanţe în ceea ce priveşte aprecierea tipurilor de
competenţe necesare desfăşurării activităţii de antrenoriat. O notă aparte a fost precizarea cu
privire la competenţele manageriale dezvoltate în timpul facultăţii pe care nu ştiu să le aplice,
deşi stăpânesc materia din punct de vedere teoretic. Concluziile acestuia au punctat necesitatea
de a găsi alte direcţii de acţionare în cadrul procesului didactic. Căile de abordare sunt multiple,
importantă fiind implicarea cadrelor în ameliorarea impactului pe care absolvenţii îl au la
începutul carierei didactice. Unele alternative educaţionale implică factori decizionali, iar
învăţământul românesc trece printr-o perioadă de orientări organizatorice ample. Ca urmare a
celor constatate, am orientat demersul nostru spre cercetarea prezentă, modul de acţionare ales
fiind, în opinia noastră, aplicabil şi deci realizabil fără implicaţiile amintite. De altfel, specialiştii
atrag atenţia la realităţile învăţământului românesc şi recomandă prudenţă în aplicarea unor

78
orientări teoretice sau a unor modele a căror implementare, deşi s-a realizat cu succes în unele
ţări, nu pot fi copiate în întregime [14, 15, 20, 22, 38, 106, 134, 152].
Opţiunea noastră pentru aplicarea unui model de instruire are la bază organizarea tematică
pluridisciplinară orientată spre integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativ-
aplicative cu scop formativ-profesional.
Instruirea reprezintă aplicarea eficientă a cunoştinţelor, experienţei şi priceperilor
ştiinţifice de ordin pedagogic, psihologic, logic, fiziologic, etic şi psihosocial, pentru organizarea
unui mediu care să genereze sau să faciliteze învăţarea [312]. Alături de învăţare, instruirea este
o structură fundamentală a raţionalităţii pedagogice, care are ca obiectiv cunoaşterea, a cărei
modalitate reală de fundamentare metodologică se regăseşte în teoriile învăţării.
Procesul de însuşire – preluare - achiziţie se desfăşoară într-o mare varietate de condiţii,
aceste experienţe neputând fi ignorate, continuând permanent, căci, fără a cunoaşte toate teoriile
învăţării, totuşi cadrele didactice transmit experienţă societăţii. Acumulările practice nu sunt
întotdeauna valorificate în didactica teoretică.
Înarmarea absolventului specializării „Educaţie Fizică şi Sportivă” cu seturi de cunoştinţe
care stau la baza competenţelor profesionale alături de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi
specifice, necesită constante preocupări pentru regândirea, restructurarea şi reorganizarea
conţinutului învăţării în scopul eficientizării, optimizării, îmbunătăţirii procesului didactic.
Modelul integrativist are la bază ideea că un proces de instruire eficientă trebuie să -l
conducă pe discipol la stadiul aştepat al propriei dezvoltări, al unei competenţe care se poate
finaliza într-o direcţie profesionalizată. Modelul are la bază o strategie, ale cărei componente se
referă la: diagnosticarea deficienţelor de învăţare, programe de compensare, prezentarea
obiectivelor, predarea, aplicarea de teste, programe de remediere sau programe îmbogăţite,
învăţarea prin cooperare, aplicarea de teste sumative. Eficienţa modelului este dependentă de
abilităţile intelectuale, de motivaţiile şi interesele celui care învaţă, de cunoştinţele asimilate
anterior, de relaţia aptitudine-realizare.
Opţiunea noastră pentru aplicarea unui astfel de tip de model are în vedere posibilitatea de
adaptare la cerinţele profesionale ale studenţilor în vederea formării competenţelor necesare
devenirii unui bun antrenor-manager. Din această perspectivă, analizând componentele
modelului, strategia noastră a urmărit:
- diagnosticarea deficienţelor de învăţare – realizată în cadrul studiului preliminar;
- programele de compensare – urmăresc capacitarea studenţilor pentru urmarea
programului de studiu individual, cerinţă de referinţă în cadrul unui plan de studii care are la
bază sistemul creditelor transferabile;

79
 - prezentarea obiectivelor – s-a referit la revizuirea obiectivelor urmărite şi formularea
clară a competenţelor cognitive, organizatorice, operaţionale şi de comunicare pentru programa
inclusă în fişa disciplinei “Aprofundare într-o ramură de sport”;
- predarea – s-a instituit ca o componentă principală de acţiune, ea vizând schimbarea
modelului de instruire anterior şi aplicarea unuia inclus în modelele integrativiste, respectiv
adaptarea creativă a modelului mathemic elaborat de Th.F.Gilbert, pe care-l vom prezenta mai
jos;
- aplicarea de teste – orientarea didactică inclusă în fişa disciplinei a avut în vedere
evaluarea periodică a studenţilor prin teste orientate spre competenţele lor sportive şi metodice
(conducerea unor secvenţe din antrenemant, teste scrise din metodica antrenamentului sportiv);
- programe de remediere sau îmbogăţire – în raport cu nivelul de însuşire, studenţii au
urmat programe de consultaţii sau au fost solicitaţi pentru activităţi extracurriculare – organizare
de competiţii, arbitraj, pregătirea copiilor, participare la cercuri ştiinţifice sau manifestări de
acest tip;
- învăţarea prin cooperare – componenta s-a axat pe realizarea de dezbateri, care au avut
teme specifice şi la care au fost invitaţi specialişti de marcă;
- alcătuirea unui caiet de studiu individual.
Modelul mathemic elaborat de Th.F.Gilbert reprezintă aplicarea sistematică a teoriei
întăririi la analiza şi reconstrucţia unor repertorii comportamentale complexe, pornind de la
înţelegerea mathemei (mathein – a învăţa – grec.), ca fiind o strategie sistematică de organizare a
unităţilor de instruire pentru a da forma unor performanţe deprinderilor cognitive şi motorii, prin
reconstrucţia lor.
Stadiile urmărite în proiectarea conţinutului din perspectiva predării şi învăţării sunt, după
E.Neveanu [151, p. 55]:
- Analiza sarcinii prin abordarea pragmatică a obiectivelor cu identificarea şi construirea
repertoriului comportamental al celor care învaţă;
- Elaborarea prescripţiilor de învăţare sub forma unor operanţi simpli, care au la bază
prescripţii sintetice sau analitice. Prescripţiile sintetice pot fi de tipul lanţului, respectiv un stimul
produce un prim răspuns, care, la rândul său, devine stimul pentru următorul răspuns ş.a.m.d., de
tipul discriminărilor multiple, respectiv o situaţie creează doi sau mai mulţi stimuli, fiecare
conducând la un răspuns diferit, dar care face parte dintr-o unitate de predare, studentul trebuind
să-şi formeze priceperea de a discrimina un fenomen de altul, şi, în sfârşit, tipul generalizării în
care situaţia produce doi sau mai mulţi stimuli cu efect combinat, care conduce la un singur
răspuns.

80
 Prescripţiile analitice conţin, pe lângă cele prezentate, şi o direcţie teoretică sau strategică
care permite organizarea procesului.
- Elaborarea planului, fază dependentă de programa analitică.
Modelul propus de noi, adaptat după modelul lui Gilbert, pune accent pe realizarea
integrală a unui conţinut de învăţare a cărui valoare este apreciată de studentul însuşi, deoarece,
oferind o viziune integrativă asupra cunoaşterii, facilitează înţelegerea unităţii dintre cunoaştere
şi acţiune. El oferă rentabilitate, economicitate şi optimizare a resurselor din perspectivă
managerială. De altfel, J.Dewey [78] propune şi o formulă de calcul în care prioritatea sarcinii
este rezultatul câtului dintre valoarea performanţei finale ca diferenţa dintre ansamblul de
comportamente necesare realizării de performanţe şi ansamblul capacităţilor şi
comportamentelor deja asimilate, şi costul total al instruirii, acesta fiind, la rândul său, un produs
a trei componente: costul instruirii unui student/oră, suma totală a orelor de instruire şi costul
total al pregătirii şi aplicării programelor.
Alcătuirea secvenţelor didactice este în concordanţă cu specificul temelor şi oferă
studentului seturi de informaţii pentru a-l orienta în construirea răspunsurilor corecte, sarcina de
lucru oferind nu doar analize structurale, ci şi funcţionale, răspunzând eternei întrebări cu privire
la necesitatea învăţării unui anume conţinut.
Asemănător modelului ierarhic elaborat de R.Titone, citat de Neacşu I., [150, p. 48],
modelul încorporează în personalitatea studentului procesele mathemice vizând formarea
comportamentului mathemagenic (concept aparţinând lui E.Z.Rotnkopf [309]), comportament
care produce învăţarea, deoarece este promovată ideea că succesul recompensează şi nu are
valoare recompensativă, de motivare intrinsecă, ca în instruirea programată.
Am aplicat acest model urmărind :
- ameliorarea performanţelor studenţilor prin abordarea interdisciplinară a conţinuturilor,
sarcina de învăţare fiind înţeleasă ca acţiune de aşteptare prin care studentul trece la cunoaştere şi
acţiune reală performanţială sau executivă;
- realizarea unei transinformaţii didactice care să ţină seamă de elemente suplimentare de
relaţie, de explicaţie, de întărire, de motivare etc., care poate conduce la ameliorarea
coeficientului total de redundanţă a mesajului de instruire, ca indicator de calitate a modelului
propus, în acord cu articularea într-un itinerar conceptual al noţiunilor–cheie, al nucleelor de
conţinut;
- alternativa de instruire, prin modelul integrativist propus, care poate evidenţia unele limite
şi avantaje, a căror identificare, în comparaţie cu modelul axiomatic practicat anterior, se impune
din perspectiva susţinerii acestuia şi a ameliorării importanţei acordate competenţelor social-
active specifice viitoarei profesii;

81
 - obţinerea unor informaţii suplimentare cu privire la eficacitatea instruirii, fapt ce poate
conduce la realizarea unei profesiograme unitare/originale, a cadrului didactic cate activează ca
antrenor – manager, responsabil pentru obţinerea performanţei sportive actuale şi de perspectivă.
Cercetarea noastră şi-a propus obiective de ordin teoretic şi practic, pornind de la premise
de ordin teoretic şi conceptual, care se înscriu în preocuparea de elaborare a unor modele de
instruire originale, capabile să formeze capacităţi şi competenţe profesionale specifice
antrenorului-manager, astfel încât acesta să identifice cu uşurinţă seturile de cunoştinţe
acumulate, capabile să-l orienteze în exersarea practică a profesiei sale, în fapt, să-şi afirme
potenţialităţile manageriale, în contextul social actual. Pe un astfel de tip metodologic ne-am
construit argumentarea conceperii modelului de instruire, a cărui configuraţie, ordine şi structură
rezultă din configuraţia factorilor interni, reprezentaţi de anumite trăsături de personalitate ale
studenţilor şi factori asimilaţi în cadrul procesului de pregătire (cunoştinţe, priceperi, deprinderi,
competenţe, abilităţi, atitudini), dependenţi de primii, dar pe care îi influenţează şi îi modelează,
asigurând funcţionarea personalităţii ca sistem dinamic, deschis formării competenţelor
profesionale [7].
Pentru realizarea demersului nostru, am pornit de la identificarea informaţiilor de bază, ca
operatori-cheie, care permit dezvoltări de relaţie, în lanţ, ramificate, spiralate sau mixte, trecând
dincolo de aspectul independent al disciplinei către apelări la seturi de cunoştinţe din alte
discipline, cum ar fi teoria antrenamentului sportiv, psihologia sportului, fiziologia efortului,
biochimie, biomecanică, managementul educaţiei fizice şi sportului, legislaţie sportivă etc.
Spre exemplu, unul dintre operatorii-cheie a fost exerciţiul fizic (Figura 3.1), stimul utilizat
în toate sporturile pentru dezvoltarea calităţilor motrice, criteriile de selectare a conţinuturilor
având în vedere direcţia acţională a acestui operant.
El poate fi abordat ca şi concept şi particularizat pentru dezvoltarea calităţilor motrice,
fiind nevoie de principii de selectare în vederea atingerii scopului propus, pentru care sunt
formulate sarcini de lucru, este aleasă metoda şi finalmente evaluat rezultatul, sau sunt alcătuite
exerciţii în baza unor reguli care urmăresc o anume adresabilitate, aleasă metoda şi evaluat
rezultatul care poate fi datorat cretivităţii didactice. Sub aspect conceptual, poate fi stabilit câte
un operator didactic pentru fiecare tematică de curs sau lucrări practice, a cărui aplicare necesită
cunoştinţe de relaţie sau seturi complementare de cunoştinţe. În cadrul acestor operatori, în
raport cu specificitatea conţinuturilor de predare, pot fi, de asemenea, identificate prescripţii
sintetice de tipul lanţului, de tipul discriminărilor multiple sau de tipul generalizărilor, precum şi
prescripţii analitice, care fac referire la fundamentări teoretice sau strategice.

82
 EXERCIŢIUL FIZIC

Concept Selectare Alcătuire

Exerciţii Scop Reguli

pentru
dezvoltarea
calităţilor
motrice
Sarcini Adresabilitate

Metodă Metodă

Particularităţi
Evaluare Creativitate

Fig. 3.1. Operatorul-cheie utilizat în toate sporturile – exerciţiul fizic

83
 Având în vedere orientarea noastră metodologică, prezenţa prescripţiilor analitice conferă
posibilitatea organizării şi reorganizării procesului de cunoaştere în raport cu cerinţele de
perspectivă prin prisma educaţiei permanente. Aceasta fiind o acţiune directă cu raportări
imediate, ne-am oprit asupra dezvoltării prescripţiilor de tip sintetic, cu dezvoltări în lanţ,
ramificate în baza discriminării multiple, dezvoltări spiralate în baza prescripţiilor
generalizatoare şi numai acolo unde situaţia didactică a permis s-au realizat dezvoltări mixte
(abordarea tacticii ca factor al antrenamentului, al caracterului stadial al antrenamentului etc.).
Modelul de instruire s-a axat pe utilizarea fişelor de operatori, predarea angrenând
studenţii în susţinerea dezvoltărilor amintite, prin participare activ-creativă în baza studiului
individual şi al cunoştinţelor acumulate. Exemplificăm mai jos un operator pentru pregătirea
fizică (Tabelul 3.1), el îmbrăcând forme particulare de aplicare pentru fiecare ramură sportivă, şi
câte un operator pentru pregătirea tehnică din gimnastică, handbal şi atletism.

Schema modelului integrativ de instruire propus

Modelul propus vizează ca operatori didactici (teme de curs):
- selecţia în sport - abordări particulare pentru fiecare ramură sportivă,
- pregătirea fizică,
- pregătirea tehnică,
- pregătirea tactică,
- pregătirea psihică,
- pregătirea biologică,
- pregătirea teoretică,
- pregătirea artistică,
- dirijarea efortului,
- programarea antrenamentului din perspectiva competiţiei.
Modelul s-a adaptat şi unor operatori teoretici, cum sunt, de exemplu, factorii
antrenamentului, caracterul stadial al antrenamentului - selecţia, caracteristicile efortului,
competiţia sportivă ş.a.
Conform fişelor disciplinei (programe analitice - Anexa 8), „Aprofundarea într-o ramură
de sport” – atletism, gimnastică, handbal, faţă de studenţi sunt formulate anumite cerinţe
condiţionale pentru obţinerea numărului de credite alocate, şi anume: susţinerea probelor de
control care vizează pregătirea fizică şi tehnică; efectuarea practicii de antrenorat în unităţi
specializate, alcătuirea unor linii metodice pentru învăţarea unor elemente sau procedee tehnice,
prestarea de arbitraje şi participarea la competiţii.

84
 Tabelul 3.1. Operatorii de pregătire fizică din atletism, gimnastică şi handbal
Operator Cunoştinţe de Seturi de Dezvoltări în Dezvoltări Dezvoltări spiralate Dezvoltări mixte
didactic relaţie cunoştinţe lanţ ramificate
complementare
Selecţia în Probe generale Antropometrie Criterii de selecţie Condiţionări impuse de Stadii de selecţie Particularizări pentru
sport/ramu Probe specifice Psihologia dezvoltarea şi Caracterul stadial al probele
ra de sport vârstelor maturizarea organică antrenamentului competiţionale/
posturi
Pregătirea Structuri motrice de Anatomie Elemente/procedee Variante de Acte/acţiuni motrice Programul tehnic
tehnică bază regăsite în Biomecanică tehnice/tehnico- execuţie/stil personal Legări de elemente competiţional/
tehnica ramurii de Ergometrie tactice Posibilităţi de transfer Acţiuni tehnico-tactice Concepţia de joc
sport în învăţare Sisteme de joc
Pregătirea Conţinutul factorului Fiziologia Bazele Metode clasice pentru Metodologia generala de Rezolvări de situaţii-
fizică de efortului bioenergetice ale dezvoltarea calităţilor abordare a conţinutului problemă, imaginare
pregătire/concepte/ Didactica dezvoltării motrice/aplicare în pregătirii fizice sau preluate din
suportul realizării specialităţii capacităţilor concordanţă cu activitatea practică,
tenicii sportive motrice specificul ramurii impuse sau propuse
sportive de studenţi
Pregătirea Identificarea Management Strategia pregătirii Strategia alegerii Tactici colective şi Capacitizarea
tactică specificităţii ramurii educaţional în antrenament echipei/probelor de individuale studenţilor pentru
sportive sub aspectul Managementul Strategia pregătirii concurs Abordarea personalizată a evidenţierea
naturii confruntării pregătirii sportive pentru Analiza celor mai bune pregătirii tactice punctelor forte sau
competiţionale Conceptul de concurs/competiţie rezultate sportive şi a Concepţie de joc/Sisteme slabe ale tacticilor
strategie, prestaţiilor partenerilor de joc utilizate de marii
Strategii şi de întrecere Abordarea tactică a unei competitori
alegerea lor anume competiţii
Pregătirea Importanţa Psihologie Coţinutul pregătirii Locul pregătirii psihice Individualizarea pregătirii Aplicaţii concrete ale
psihică factorului de preg. generală psihice sportive în economia Abordarea pregătirii la aspectelor teoretice
psihică în cadrul Psihologia Recuperarea/ antrenamentului şi a nivelul echipei abordate
întregului proces de copilului refacerea psihică întregii perioade de Analize de caz
preg. şi pe tot Psihopedagogia pregătire efectuate de studenţi
parcursul activităţii educaţiei
competiţionale Psihologia
sportului

85
 Continuarea Tabelului 3.1.
Pregătirea Categorii de ramuri Anatomie Specificitatea Evidenţierea Diferenţieri privind Problematica
biologică sportive sub aspectulFiziologie consumului particularităţilor conţinutul susţinătoarelor de
pregătirii biologice.Nutriţie/Alimenta- energetic al ramurii pregătirii biologice în refacerii/recuperării în efort şi a substanţelor
Specificitatea de ţie sportive şi acord cu acord cu planul de dopante pentru
încadrare a ramurii Dopping/Dopaj posibilităţi generale probele/posturile pregătire/etapa de ramura de sport
sportive sub acest Medicaţie/ de susţinere a specifice ramurii de instruire şi vârsta/sexul abordată
aspect susţinătoare de acestuia sport sportivilor
efort
Pregătirea Terminologia sporti- Cunoştinţe Termeni-cheie Istoricul Etape de informare a Alternative de
teoretică vă şi importanţa sa filologice Reguli/Regulament probei/recorduri sportivilor pe niveluri de informare
ca mijloc de Limba română de antrenament şi Scor/clasamente pregătire şi eşalonarea Necesitatea studierii
comunicare Limbă străină competiţie pentru Arbitraj/cod de punctaj seturilor de cunoştinţe literaturii de
Limba oficială a ramura de sport specialitate şi a
sportului respectiv acumulărilor ştiinţei
domeniului
Pregătirea Discipline sportive Scenografie Pregătire artistică Structuri adecvate Conţinuturi adecvate Realizarea de
artistică care, prin conţinutul Muzicologie de bază – pregătirii artistice în nivelurilor de instruire aplicaţii individuale
lor, necesită tipul de Comunicare cunoştinţe şi concordanţă cu sau în grup
pregătire motrică competenţe minime specificul probelor de
Balet concurs
Dirijarea Mecanismele intime Fiziologie Modele de Caracteristicile Dirijarea efortului în Soluţionări de
efortului ale funcţionării Fiziologia acţionare pentru efortului acord cu nivelul de acţionare în situaţii
organice – efortului dezv. cap. de efort Tipologia efortului în instruire şi dificultatea sau concepute de studenţi
cunoştinţe anterior Biochimie Adaptarea la efort – ramura de sport sau importanţa competiţiei pe ateliere de lucru
dobândite Biomecanică unul dintre cei 4A probe de concurs
Nutriţie importanţi ai
antrenamentului
Programarea Raportul dintre Teoria Model prospectiv al Ciclul anual de Mezociclul şi forma Analiza
antrenamen- model şi programare antrenamentului campionului – pregătire sportivă înregistrărilor
tului sportiv profilul bio- - Fundamentarea Microciclul şi planul de realizate în cadrul
Fiziologia psihomotric biologică a antrenament practicii
efortului indicatorilor
programării efortului.

86
3.2. Implementarea modelului de planificare în cadrul procesului instructiv-educativ al
facultăţilor de profil
Având în vedere problematica vastă care cuprinde în detaliu fiecare curs de pregătire
aprofundată într-o ramură de sport, vom prezenta schematic conţinutul pentru tematica propusă,
menţionând faptul că fiecare poate fi, şi uneori chiar se impune, dezvoltat. Trebuie efectuaţi
următorii paşii:
PASUL I
În cadrul fiecărui operator didactic, abordarea tematicilor este realizată prin fixarea
conţinutului în relaţie cu alte seturi de cunoştinţe deja asimilate în cadrul disciplinei de studiu.
PASUL II
După introducerea în tematică se dezvoltă subiectul prin apelare la cunoştinţe
complementare necesare înţelegerii fenomenului studiat.
PASUL III
Pentru fiecare operator didactic se realizează dezvoltări în lanţ, tematici legate direct şi
deduse în ordine imediată.
PASUL IV
Dezvoltările ramificate vor face referire cu deosebire asupra particularizărilor pe probe,
posturi, excepţii de la regulile prezentate etc., în funcţie de sportul abordat.
PASUL V
Dezvoltările spiralate vor aborda tematica pe niveluri de instruire a sportivilor.
PASUL VI
Dezvoltările mixte vor ridica probleme la nivelul studenţilor, ele referindu-se la alternative
oferite de literatura de specialitate, la soluţii plasate dincolo de situaţiile tipice, la analiza unor
competiţii recente etc.
După organizarea conţinuturilor pe fişe de operatori cu grad mai mare sau mai mic de
generalizare, s-a aplicat modelul de instruire integrativ, propus de noi, la trei grupe de studenţi cu
pregătire pentru ramurile de sport atletism, gimnastică şi handbal, de la nivel licenţă în sistemul
Bologna, anul III de studii, totalizând un număr de 45 de cazuri, în anul universitar 2008-2009.
Pentru aceşti studenţi, planul de studii prevede 2 ore de curs şi 2 de lucrări practice pe
săptămână, în fiecare semestru câte 14 săptămâni, acestea având ca forme de evaluare, în
semestrul I – colocviu şi în semestrul II – examen, a căror admisibilitate cu minim nota 5 aduce
după sine acumularea a câte 5 credite fiecare.
Studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani, au urmat un model de instruire secvenţial-
operaţional, axiomatic, asupra căruia nu s-a intervenit în cercetare, la disciplina „Pregătire într-o

87
ramură de sport”, care durează de 2 ani de studii, fiecare dintre cele 4 semestre având cuprins în
planul de studii 2 ore de curs şi 4 ore de curs practic sau lucrări practice, precum şi 2 perioade de
practică de antrenorat, însumând 56 de ore.
În semestrele V şi VII, aprecierea finală s-a realizat prin susţinerea unui colocviu, iar în
semestrele VI şi VIII – examen. Având în vedere diferenţele care privesc pregătirea frontală în
cercetare, s-au luat în considerare numai notele obţinute la testele elaborate de noi. Ambelor
eşantioane le-a fost aplicate un chestionar care a urmărit gradul de satisfacţie al studenţilor cu
privire la conţinutul şi modul de desfăşurare a pregătirii la această disciplină.
Evaluarea finală a constat în:
- test pentru cunoştinţe teoretice din teoria antrenamentului sportiv pe ramură de sport;
- test din metodica tehnicii sportive;
- test de cunoştinţe privind modalitatea de realizare a unui plan anual de pregătire;
- test de tip managerial.
După cum se remarcă, primul test cu cele două probe ale sale are în vedere cunoştinţele
teoretice şi metodice specifice ramurii de sport, următorul vizează cunoştiinţele tehnice sportive,
al treilea test are în vedere aplicarea acestor cunoştiinţe acumulate pentru realizarea unui plan de
pregătire şi ultimul test, evaluarea de tip managerial, folosind modelul de comportament SWOT,
ca instrument de analiză care pune în ecuaţie punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările selectării unui anumit sportiv. Testele au fost selectate în vederea evidenţierii
capacităţii studenţilor de a aplica integrativ cunoştinţele şi de a demonstra gradul competenţelor
dobândite [7].
Având în vedere răspunsurile studenţilor din cercetarea preliminară, conform cărora
disciplina „Management” nu se bucură de importanţă în rândurile studenţilor, indiferent de tipul
de instruire al acestora, absolvenţi 4 ani sau absolvenţi în sistem Bologna, am alcătuit un
chestionar cu răspunsuri închise (testul 4), care a urmărit stabilirea opiniilor acestora cu privire la
implicaţia pe care această disciplină de studiu o are în pregătirea lor profesională.
Rezultatele au fost evaluate prin notare şi apoi au fost comparate cu cele obţinute de
studenţii care au finalizat studiile la nivel licenţă 4 ani, însumând 45 de cazuri (Anexa 9).
După aplicarea testelor şi evaluarea acestora conform metodologiei stabilite, şirurile de
date au fost întabelate. S-au calculate mediile aritmetice – parametru de tendinţă – pentru fiecare
probă şi test, abaterea standard, amplitudinea şirurilor de date, coeficientul de variabilitate,
eroarea mediei aritmetice şi certitudinea acesteia la praguri de semnificaţie de 0,01 şi 0,05. Fişele
de evaluare şi conţinutul chestionarului sunt cuprinse în anexe.

88
 Primul test a investigat capacităţile de codificare, decodificare ale studenţilor, probele, în
ordine, implicând recunoaşterea, identificarea răspunsurilor corecte din mai multe variante
prezentate, unele corecte, altele incorecte, precum şi capacităţile de redare, reproducere a unor
cunoştinţe de natură teoretică cu implicaţii în practica specialităţii. Testul al doilea s-a referit la
capacităţile metodico-organizatorice, de selectare a mijloacelor de acţionare. Testul al treilea s-a
referit la cunoştiinţele din domeniul planificării şi programării antrenamentelor într-un ciclu
anual de antrenament, unde studenţii au avut posibilitatea de a etala integrativ cunoştinţele
acumulate. Ultimul test a cuprins un chestionar şi a vizat în mod expres componenta unui
management de succes în raport cu nivelul de înţelegere la care au ajuns studenţii.
Studenţii absolvenţi ai nivelului licenţă 4 ani au alcătuit grupa de control, iar studenţii
absolvenţi ai nivelului licenţă 3 ani, în sistem Bologna, au constituit grupa de experiment, care a
urmat modelul de instruire propus de noi.
În urma prelucrării statistice a şirurilor de date, am constatat:
- În ceea ce priveşte media aritmetică a şirurilor de date (Figura 3.2), ca parametru al
tendinţei centrale a distribuţiei acestora, s-au înregistrat următoarele valori, reflectate în graficul
mediilor aritmetice pentru cele două grupe.

8,84 9,29 8,67

10 8,53
8,27 8,36
7,13 7,07
8

6 Nivel licenţă 3 ani

Nivel licenţă 4 ani
4

0
Test 1 - proba 1 Test 1 - proba 2 Test 2 Test 3

Fig. 3.2. Graficul mediilor aritmetice pentru cele două grupe (nivel licenţă 3 ani şi 4 ani)

Pentru o mai bună exemplificare a rezultatelor obţinute de studenţii celor două grupe, am
calculat şi diferenţa dintre mediile aritmetice (Tabelul 3.2.).

89
 Tabelul 3.2. Diferenţele dintre mediile aritmetice ale celor două grupe (martor-nivel licenţă 4
ani, experiment- nivel licenţă 3 ani)
Test 1 – Test 1 -
Grupa şi diferenţele Test 2 Test 3
proba 1 proba 2
Nivel licenţă 3 ani 8,84 9,29 8,36 8,67
Nivel licenţă 4 ani 8,27 8,53 7,13 7,07
Diferenţa 0,57 0,76 1,23 1,6
Diferenţa (%) 6,89 8,91 17,25 22,63

Se poate constata că cea mai mare diferenţă a mediilor aritmetice se înregistrează la testul
nr.3 (22,63%), iar cea mai mică diferenţă la testul 1, proba 1 (6,89%).
Tabelul 3.3. Valorile medii obţinute de studenţii celor două grupe (martor-nivel licenţă 4 ani,
experiment- nivel licenţă 3 ani), la cele 3 teste

Nr. Indici statistici

Teste Gr.
crt. X ±m t P
Testul 1 – M 8,27 ± 0,15
1 2,92 P<0,01
proba 1 E 8,89 ± 0,15
Testul 1 – M 8,58 ± 0,15
2 3,9 P<0,001
proba 2 E 9,38 ± 0,14
M 7,60 ± 0,16
3 Testul 2 3,91 P<0,001
E 8,36 ± 0,11
M 7,56 ± 0,19
4 Testul 3 3,82 P<0,001
E 8,44 ± 0,13

n1 = n2 = 45
ttabel (P=0,05) = 1,9901
ttabel (P=0,01) = 2,6387
ttabel (P=0,001) = 3,4164

Pentru toate cele 3 teste, mediile obţinute de studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă
3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute de studenţii de la
forma de pregătire nivel licenţă 4 ani.
După cum se remarcă (Tabelul 3.28), grupa martor, alcătuită din studenţii absolvenţi ai
ciclului licenţă – 4 ani, realizează constant medii mai mici ca valoare faţă de grupa experiment,
alcătuită din studenţii absolvenţi ai ciclului de 3 ani, diferenţe care, pe măsură ce testele includ
cerinţe prin care răspunsurile pretind gândire selectivă, creativitate, capacitate de decizie,
competenţe manageriale, se măresc.
1. Astfel, la primul test (Anexa 10), proba 1, asemănătoare testelor grilă, recunoaşterea
răspunsurilor corecte a fost dusă la bun sfârşit de ambele grupe, diferenţa de 0,80 puncte apare ca
suficient de semnificativă, dacă avem în vedere doar media aritmetică. Aceasta prezintă praguri

90
de semnificaţie identice, nivelul de risc încadrându-se în valori acceptate ca bune, conform
testului „t” Student (P<0,01). Fidelitatea mediilor celor două eşantioane supuse cercetării dă
certitudine afirmaţiilor noastre prin valorile calculate la cele două praguri de încredere,
respingându-se ipoteza de nul şi certificând caracterizările date de noi fenomenului cauzal.
În consecinţă, putem afirma că există diferenţe semnificative între cele două grupuri
investigate, modelul de instruire aplicat grupei experiment ajută la obţinerea de rezultate mai
bune în comparţie cu modelul aplicat grupei martor. Modelul aplicat grupei experiment ajută la
însuşirea noţiunilor de bază, a căror redare are în vedere capacitatea de decodificare,
recunoaştere a celor învăţate.
La primul test, proba a doua, diferenţa dintre medii creşte cu 0.80 puncte, media obţinută
de grupa experiment fiind peste nota 9, ceea ce denotă o mai bună capacitate de reţinere a
materialului supus învăţării, precum şi de redare fidelă a conţinuturilor, comparativ cu grupa de
control, ale cărei rezultate nu sunt nici ele slabe.
De aceea, considerăm că există diferenţe relativ semnificative între cele două grupuri
investigate, grupa experiment realizând un uşor progres faţă de grupa martor, mai ales la proba a
doua, conform testului „t” Student (P<0,001), situaţie atribuită intervenţiei noastre cu privire la
metodologia de instruire aplicată grupei experiment.
Bazându-se pe capacităţile reproductive ale studenţilor cu privire la materialului de învăţat,
testul are în vedere indicele de redundanţă, a cărui semnificaţie este recunoscută în cadrul
modelului elaborat, ca element real şi pozitiv, deoarece retenţia conceptelor nu este una lineară,
ci în asociaţii, în structuri integrative, în mixturi de natură episodică (conţinutul se actualizează-
accesează de câte ori este necesar contextului, şi nu permanent), redundantă (strictul necesar,
fără materiale de studiu inutil), temporală acţională (aplicaţiile cunoştiinţelor au loc atunci când
sunt necesare) şi evenimenţială (când însumează tot ce este esenţial). Modalitatea de trecere a
contextului ştiinţific la cel didactic dă naştere unui optim al mesajului ca variabilă indirectă
calitativă, ale cărei limite definesc fenomenul de redundanţă. Determinarea şi măsurarea
economicităţii şi stabilităţii didactice a organizării conţinuturilor este legată de proprietatea
entropică a sistemului de cunoştinţe, a cărei expresie logaritmică conduce la o formulă de calcul
simplă a redundanţei ca procent al câtului dintre diferenţa entropiei maxime a mesajului şi cea a
transformării didactice şi entropia maximă a mesajului. Evident, în acest fel, dacă valoarea
diferenţei este 0, valoarea redundanţei este 0 şi atunci mesajul nu interesează; valorile mai mari
de 0 exprimă o densitate informaţională, deci posibilitatea de formare a unor structuri integrative
mai mari. Valoarea informaţională este reprezentată de numărul de dezvoltări didactice la care
apelăm în vederea formării de analogii şi scheme logice.

91
 Testul al doilea (Anexa 11) s-a referit atât la evaluarea capacităţilor metodico-
organizatorice, de selectare a mijloacelor de acţionare, cât şi la identificarea scopurilor exersării
şi a perspectivelor de aplicare a materialului învăţat. Pentru aceasta, în formularea răspunsurilor
sunt implicate procese selective şi capacităţi decizionale. Datele înregistrate relevă o creştere
semnificativă a diferenţei dintre mediile celor două grupuri investigate, aceasta ridicându-se la
0,76 puncte. Testul de semnificaţie „t” indică o diferenţă semnificativă (P<0,001).
Rezultatele testului relevă influenţa certă a modelului de instruire propus, diferenţele faţă
de cel axiomatic sunt din ce în ce mai mari, vizibile şi oarecum previzibile. Pe măsură ce testele
implică apelarea proceselor de selecţie, de programare, nomotetice sau producătoare de reguli,
are loc depăşirea nivelului extrinsec şi interior şi trecerea către cel intim, superior, corespondent
trecerii de la faza cunoaşterii la cea de asimilare şi aprofundare, la conştientizare maximă, care
permite studentului unificarea cunoştinţelor şi controlul etapelor parcurse, cu oportunităţi de
reluare, extindere şi abordare de noi direcţii în cunoaştere.
Testul al treilea (Anexa 12) a avut în vedere evaluarea competenţelor studenţilor, pe care le
posedă pentru a realiza o planificare şi o programare a pregătirii sportivilor pe durata unui ciclu
anual de antrenament, planul cu toate activităţile necesare obţinerii rezultatului scontat. Testul s-
a dovedit a fi unul dificil, cu atât mai mult cu cât realizarea planificării şi programării activităţii
are loc uzual în condiţiile posibilităţii de recurgere la materiale de specialitate, la modele de
acţionare anterioare, fără constrângere de timp. De aceea, media obţinută de cele două grupe
investigate nu reflectă rezultate de excepţie. Totuşi grupa experiment realizează o medie plasată
la o diferenţă de 0,88 puncte faţă de grupa martor. Ca şi la celelalte două teste, acest parametru
de tendinţă prezintă un grad de semnificaţie mare, prezentând la ambele praguri de semnificaţie,
valori corespondente. Testul de semnificaţie „t” indică o diferenţă semnificativă (P<0,001).
Testul evidenţiază competenţele studenţilor din grupa experiment de a transpune
capacităţile de decizie, alegere şi selectare în procesele producătoare de reguli operative, de
planificare, organizare şi reorganizare a operatorilor didactici, premisă pentru redescoperirea şi
descoperirea unor aplicaţii neabordate în instruirea sportivilor.
Procesul demonstrează faptul că studenţii grupei experiment şi-au format un comportament
mathemic, care-i capacitează în manifestarea abilităţilor manageriale specifice profesiei de
antrenor.
În Testul al patrulea (Anexa 13), de evaluare de tip managerial, a fost folosit modelul de
comportament SWOT, ca instrument de analiză care pune în ecuaţie punctele tari, punctele slabe,
oportunităţile şi ameninţările selectării unui anumit sportiv.

92
 La majoritatea itemilor s-a constatat că nu există o asociere între răspunsul la întrebare şi
forma de pregătire a studenţilor, dar se poate constata că studenţii de la forma de învăţământ
licenţă 3 ani au un procent de răspunsurii ,,DA” mai mare sau egal cu 32, mai mare în
comparaţie cu studenţii de la forma de învăţământ licenţă 4 ani (Tabel 3.4).
Centralizarea răspunsurilor pozitive şi negative este prezentată în tabelul următor, datele
brute regăsindu-se în anexă:
Tabelul 3.4. Răspunsurile pozitive şi negative la testul IV (grupa martor şi experiment)
Nivel licenţă Nivel licenţă Nivel licenţă
% % Total %
Nr. studenţi 4 ani 3 ani

Nr. de studenţi care au înregistrat

24 53,33 34 75,56 58 64,44
un total de răspunsuri „Da” ≥ 32
Nr. de studenţi care au înregistrat
21 46,67 11 24,44 32 35,56
un total de răspunsuri „Da”< 32
Total 45 100 45 100 90 100

Proporţia studenţilor de la forma de pregătire licenţă 4 ani, care au înregistrat la cele 40 de

întrebări un total de răspunsuri „Da” mai mare sau egal cu 32, este de 53,33% (24 studenţi), în
timp ce la forma de pregătire licenţă 3 ani (Sistem Bologna) se înregistrează 75,65% răspunsuri
de „Da” (34 studenţi). Se constată că există o diferenţă semnificativă între cele două grupuri, în
favoarea studenţilor de la forma de pregătire licenţă 3 ani (Figura 3.3).

34
40

24
30 21

4 ani
20 11
3 ani

10

0
Da ≥ 32 Da < 32

Fig. 3.3. Diferenţa răspunsurilor ,,DA” înregistrate în grupele martor şi experimentală

Se remarcă faptul că, la anumite conţinuturi ale predării, diferenţele dintre modelul
axiomatic al predării şi cel mathemic-integrativ nu sunt semnificative. De asemenea, modelul
propus de noi necesită condiţii de aplicatibilitate, una dintre cele mai importante fiind studiul

93
individual al studenţilor, deoarece limitarea pregătirii frontale şi necesitatea acordării unui timp
mai îndelungat pentru tratatrea problematicii în toată complexitatea sa relevă unele impedimente
sub aspectul eficacităţii, în condiţiile organizatorice reale ale procesului de învăţământ în
universităţi. Aspectul ne-a determinat a realiza o analiză SWOT a celor două modele de instruire,
în vederea evidenţierii limitelor şi a avantajelor acestora (Tabelul 3.5.).

Tabelul 3.5. Analiza SWOT a modelelor de instruire axiomatic şi integrativ

Modelul axiomatic

Puncte forte Puncte slabe

- Învăţarea cuprinde nivelul extrinsec, - Deşi prezintă un drum scurt spre învăţare,
periferic, observabil, măsurabil, care exprimă cerinţele sunt minimale.
acţiunile şi operaţiile externe ale subiectului. - Cu toate că schema secvenţelor care
- Are finalitate, determinând din punct de definesc procesualitatea învăţării – receptare,
vedere al comportamentului o organizare însuşire, stocare, actualizare – este apreciată
bazată pe finalităţi a actelor externe în corectă şi validată în practică, dezvoltarea
secvenţe semnificative de performanţe piramidală necesită mult timp activităţii de
concrete, respectiv în operaţii perceptive şi predare.
motorii. - Modelul accentuează latura deterministă şi
- Se întemeiază pe performanţe de tip pasivă a studentului.
comunicativ, în care sunt incluse capacităţi - Conceperea modelului ca proces aditiv al
de decodificare şi abilitate perceptivă, de învăţării explică mai ales cantitativ, fără a
codificare şi abilitate motorie. aborda schimbările calitative, ceea ce
- La bază stau capacităţi de coordonare şi conduce la o suprapunere, la o stratificare a
integrare de circuite neurocorticale, cum sunt datelor dobândite în detrimentul producerii
automatismele şi abilităţile perceptive motorii unui transfer la alt nivel, prin care să fie
precum şi capacităţile de feedback care implicată procesualitatea fenomenelor, a
permit autoreglarea şi controlul automat sau semnificaţiei acestora, a particularităţilor de
conştient în stabilirea legăturilor cu celălalte aplicare a cunoştinţelor.
niveluri ale învăţării. - Acumulările cantitative conduc la sporirea
- Conduce la obţinerea unor produse conţinutului şi a aspectului logic al
stabile, elimină elementul întâmplare, creând cunoştinţelor, dar acestea au loc în
premisele manifestării euristice, fără a o detrimentul formativului, dimensiunea
promova.

94
- Învăţarea se referă la nivelul intim, interioară fiind mai puţin solicitată.
superior operaţiilor, purtând o puternică - Descompunerea conţinutului, centrarea
amprentă individuală prin
capacitatea dominantă pe metode analitice şi
subiectului de a motiva, planifica, justifica,
programabile conduce automat la formalism,
dirija, accepta sau respinge anumite scheme
în dauna unor valori funcţionale.
de acţiune şi operare.
- Este definit prin implicarea adâncă şi - Necesită restructurare de ordin conceptual
responsabilă a personalităţii care permite a conţinuturilor, ceea ce implică modificări
subiectului să unifice şi să controleze nu tocmai agreate de cadrele didactice cu
celelalte niveluri ale învăţării. experienţă la catedră.
- Are la bază organizarea şi conştientizarea
- Necesită dirijare atentă a întregului proces
propriei experienţe, formularea unei viziuni
în lipsa unui timp planificat, neunitar ca
progresive şi globale asupra fenomenelor,
dezvoltă atitudini personale, socioculturale, structură, în cadrul pregătirii individuale,
dezvoltă componentele afective ale activitatea bazându-se pe semialgoritmi de
comportamentului, maturizează capacităţile lucru, care implică modificări şi restructurări
de alegere şi decizie în condiţii alternative, constante în raport cu nivelul de învăţare.
formează conceptul despre sine – self- - Tehnicile de motivare prin microgrupurile
concept.
cooperatoare interactive sunt dificil de
- Gruparea conţinutului formează un bloc
aplicat.
coerent, a cărui însuşire conduce la formarea
unor competenţe bine definite şi deschise, - Frecvenţa testărilor este mai mare decât
măsurabile chiar de student, care are cea tradiţională.
posibilitatea unei întoarceri la reînvăţare, - Necesită o spargere a opiniei majoritare a
promovându-se o reversibilitate ciclică şi o educatorilor cu privire la legitatea distribuţiei
dezvoltare în spirală, şi nu una piramidală.
statistice a performanţelor studenţilor
- Este promovată ideea că succesul
conform curbei lui Gauss.
recompensează, şi nu că el are valoare
recompensativă. - Se modifică rolul educatorului, acesta
- Asigură integralitatea cunoşterii şi nefiind doar sursă de informaţie, ci consilier
unificarea pe verticală a acumulărilor. care mediază înţelegerea faptică.
- Beneficiază de multidimensionalitate
nivelară şi operaţională.
- Asigură interfuncţionalitatea trecerii de la
un nivel inferior la unul superior în
cunoaştere.

95
 Modelele prezentate sunt recomandate de literatura pedagogică, după cum s-a amintit
anterior, ca variante de organizare a conţinutului didactic, au la bază teorii ale învăţării, respectiv
primul model – teoria învăţării cumulativ-ierarhice, iar cel de-al doilea – teoria holodinamică a
învăţării, care recomandă abordarea conţinuturilor de la un concept de abordat care se dezvoltă în
mai multe dimensiuni.
Punctele forte şi cele slabe sunt deducţii ale aplicării modelelor, un fel de concluzii
formulate sub forma avantajelor şi dezavantajelor în aplicare.
Materialul de învăţat este unul foarte extins, de aceea am prezentat forma generală de
aplicare.

3.3. Aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi practice în baza datelor obţinute prin
implementarea modelului de planificare în cadrul disciplinei ,,Aprofundarea într-o
ramura de sport”
Evaluarea este o componentă stabilă a oricărui proces instructiv educativ şi se realizează cu
rigurozitate în funcţie de obiectivele propuse, care se pot constitui în repere utile autoevaluării.
Această formă de apreciere a nivelului atins la un moment dat reprezintă un act prin care se
realizează ameliorarea permanentă a fenomenului sau procesului respectiv, putând să devină un
moment al fenomenului sau procesului ca atare, punctul de plecare în autoreglarea acestuia [86].
Evaluarea nu trebuie înţeleasă numai ca un control al „cunoştinţelor” sau ca mijloc de
măsurare obiectivă, ci şi ca o cale de perfecţionare a procesului instructiv-educativ, care
presupune o strategie globală şi strategii parţiale în consecinţă.
Evaluarea se constituie intr-o condiţie de desfăşurare a fenomenului sau procesului
respectiv, cu repercusiuni privind schimbarea obiectivelor şi a strategiilor folosite.
Aprecierea nivelului cunoştiinţelor teoretice şi practice atinse de studenţii din ciclul de
licenţă de 3 ani, care s-au constituit în grupa de experiment, s-a realizat prin centralizarea şi
compararea cu notele obţinute în cercetarea prealabilă (Anexa 14) la disciplinele „Teoria
antrenamentului sportiv”; „Management şi Marketing EFS”; „Performanţă într-o ramură
sportivă” (ciclul de licenţă de 4 ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport” (ciclul de licenţă
de 3 ani).
După cum putem să constatăm din Tabelul 3.6, studenţii din grupa martor au cea mai
ridicată medie la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (I) - 8,73, urmată de media de
la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 8,47, urmând disciplina „Management şi
marketing EFS” (8,20), iar pe ultimul loc se situează media la disciplina TAS (6,93).

96
 Tabelul 3.6. Mediile notelor la disciplinele de studiu pentru studenţii de la forma de pregătire
licenţă 4 ani (grupa martor) / 3 ani (grupa experiment) – specializarea I
Nr. DISCIPLINE Gr Indicatori statistici
crt. X ±m t P
1 TAS M 6,93 ± 0,18
2,29 P<0,05
E 7,53 ± 0,19
2 Manag.şi mark.EFS M 8,20 ± 0,20
2,69 P<0,05
E 9,00 ± 0,22
3 Perf.într-o ram. sportivă M 8,73 ± 0,18
2,49 P<0,05
Aprof.într-o ram.de sp./ (I) E 9,33 ± 0,16
4 Perf.într-o ram.sportivă M 8,47 ± 0,17
3,53 P<0,01
Aprof.într-o ram.de sp.(II) E 9,27 ± 0,15
n1 = n2 = 15 ttabel (P=0,05) = 2,0484 ttabel (P=0,01) = 2,7633 ttabel (P=0,001) = 3,6739

Studenţii din grupa experiment au obţinut cea mai mare medie la disciplina „Aprofundarea
într-o ramură de sport” (I) - 9,33 şi (II) - 9,27, urmată de media de la disciplina „Management şi
marketing EFS” (9,00), iar cea mai mică medie se înregistrează la disciplina TAS (7,53).
Pentru toate cele 4 discipline de învăţământ, mediile obţinute de studenţii de la forma de
pregătire licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute de
studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 4 ani (p<0,05 sau p<0,01).

Tabelul 3.7. Mediile notelor la disciplinele de studiu pentru studenţii de la forma de pregătire
licenţă 4 ani (grupa martor) / 3 ani (grupa experiment – specializarea II
Nr. DISCIPLINE Gr Indicatori statistici
crt. X ±m t P
1 TAS M 6 ,93 ± 0 ,1 8
2,06 P<0,05
E 7 ,47 ± 0 ,1 9
2 Manag.şi mark.EFS M 8 ,40 ± 0 ,2 1
2,4 P<0,05
E 9 ,13 ± 0 ,2 2
3 Perf.într-o ram. sportivă M 8 ,67 ± 0 ,2 1
2,96 P<0,01
Aprof.într-o ram.de sp./ (I) E 9 ,47 ± 0 ,1 7
4 Perf.într-o ram. Sportivă M 8 ,80 ± 0 ,2 2
3,13 P<0,01
Aprof.într-o ram.de sp./ (II) E 9 ,60 ± 0 ,1 3

n1 = n2 = 15 ttabel (P=0,05) = 2,0484 ttabel (P=0,01) = 2,7633 ttabel (P=0,001) = 3,6739

După cum putem să constatăm din Tabelul 3.7, studenţii din grupa martor au cea mai
ridicată medie la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 8,80, urmată de media de
la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (I) - 8,67, urmând disciplina „Management şi
marketing EFS” (8,40), iar pe ultimul loc se situează media de la disciplina TAS (6,93).

97
 Studenţii din grupa experiment au obţinut cea mai mare medie la disciplina „Aprofundarea
într-o ramură de sport” (II) - 9,60 şi (I) - 9,47, urmată de media de la disciplina „Management şi
marketing EFS” (9,13), iar cea mai mică medie se înregistrează la disciplina TAS (7,47).
Pentru toate cele 4 discipline de învăţământ, mediile obţinute de studenţii de la forma de
pregătire licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute de
studenţii de la forma de pregătire licenţă 4 ani (p<0,05 sau p<0,01).
Tabelul 3.8. Mediile notelor la disciplinele de învăţământ pentru studenţii de la forma de
pregătire licenţă 4 ani (grupa martor) / 3 ani (grupa experiment)– specializarea III

Nr. DISCIPLINE Gr Indicatori statistici

crt.
1 TAS
2 Manag.şi mark.EFS
3 Perf.într-o ram. sportivă
Aprof.într-o ram.de sp./ (I)
4 Perf.într-o ram. sportivă
Aprof.într-o ram.de sp./ (II)
X ±m t P
M 7 ,07 ± 0 ,1 8
2,71 P<0,05
E 7 ,80 ± 0 ,2 0
M 8 ,60 ± 0 ,2 1
2,22 P<0,05
E 9 ,20 ± 0 ,1 7
M 8 ,73 ± 0 ,2 3
2,59 P<0,05
E 9 ,47 ± 0 ,1 7
M 9 ,00 ± 0 ,2 0
E 2,81 P<0,01
9 ,67 ± 0 ,1 3

n1 = n2 = 15 ttabel (p=0,05) = 2,0484 ttabel (p=0,01) = 2,7633 ttabel (p=0,001) = 3,6739

După cum putem să constatăm din Tabelul 3.8, studenţii din grupa martor au cea mai înaltă
medie la disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (II) - 9,00, urmată de media de la
disciplina „Performanţă într-o ramură sportivă” (I), apoi de disciplina „Management şi marketing
EFS” (8,60), iar pe ultimul loc se situează media de la disciplina TAS (7,07).
Studenţii din grupa de experiment au obţinut cea mai mare medie la disciplina
„Aprofundarea într-o ramură de sport” (II) - 9,67 şi (I) - 9,47, urmată de media de la disciplina
„Management şi marketing EFS” (9,20), iar cea mai mică medie se înregistrează la disciplina
TAS (7,80).
Pentru toate cele 4 discipline de învăţământ, mediile obţinute de către studenţii de la forma
de pregătire nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile
obţinute de studenţii de la forma de pregătire licenţă 4 ani (P<0,05 sau P<0,01).
Din Tabelul centralizator 3.9, care scoate în evidenţă mediile notelor obţinute de studenţii
de la formele de învăţămât licenţă de 3 ani şi licenţă de 4 ani, atestă faptul că, datorită modelului
propus şi aplicat de noi, studenţii din grupa experimentală au reuşit să obţină rezultate mai bune

98
la toate disciplinele pe care noi le-am folosit ca etalon în pregătirea teoretică şi practică a
studenţilor din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova.
Mediile cele mai mari ale notelor studenţilor din grupa experiment au fost la disciplina
„Aprofundarea într-o ramură de sport” atât în semestrul I, cât şi II (9,27 - 9,67), rezultate mai
slabe - la disciplina „Management şi marketing EFS” (9,00 - 9,20), iar cea mai mică medie se
înregistrează la disciplina TAS (7,53 - 7,80).
Adaptarea conţinutului cursurilor şi al lucrărilor practice la modelul propus de noi, precum
şi utilizarea unor moduri mai eficiente în procesul instructiv-educativ, s-au materializat în
performanţe mai bune pentru grupa experiment.
Acumularea de noi cunoştiinţe teoretice şi practico-metodice, precum şi faptul că nu s-au
mai încărcat cu conţinuturi inutile programele analitice de studiu sunt alte atuuri ale grupei
experiment.
Toate aceste aspecte contribuie în mare măsură la pregătirea profesională cât mai bună a
studenţilor din facultăţile cu profil Educaţie Fizică şi Sport, pentru o integrare cât mai uşoară în
viitoarea activitate didactică.
Tabelul 3.9. Centralizator al mediilor notelor la disciplinele de învăţământ pentru studenţii de la
forma de pregătire licenţă 4 ani (grupa martor) / 3 ani (grupa experiment) la cele trei specializări

DISCIPLINE TAS Management Perf.într-o ramură Perf.într-o ramură

şi marketing sportivă/ sportivă/
EFS Aprof.într-o ramură Aprof.într-o ramură de
SPECIALIZARE de sport (I) sport (II)
7,53 ±0,19 9,00 ± 0,22 9,33 ± 0,16 9,27 ± 0,15
SPECILIZAREA

3 ani X ±m
4 ani X ±m 6,93 ± 0,18 8,20 ± 0,20 8,73 ± 0,18 8,47 ± 0,17
I

t 2,29 2,69 2,49 3,53

P P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,01
3 ani X ±m 7,47 ± 0,19 9,13 ± 0,22 9,47 ± 0,17 9,60 ± 0,13
SPECILIZAREA

4 ani X ±m 6,93 ± 0,18 8,40 ± 0,21 8,67 ± 0,21

8,80 ± 0,22
II

t 2,06 2,40 2,96 3,13

P P<0,05 P<0,05 P<0,01 P<0,01

7,80 ± 0,20 9,20 ± 0,17 9,47 ± 0,17 9,67 ± 0,13
SPECILIZAREA

3 ani X ±m
4 ani X ±m 7,07 ± 0,18 8,60 ± 0,21 8,73 ± 0,23 9,00 ± 0,20
III

t 2,71 2,22 2,59 2,81

P P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,01

99
3.4. Elaborarea profesiogramei specialistului antrenor-manager în baza studiului ştiinţific
efectuat
Realizarea unei „profesiograme complete” are în vedere cerinţele formulate pentru
antrenori, consemnate în profilul ocupaţional al acestuia. Conform profilului ocupaţional – cod
COR 254 501, [277, p.4-7], profesiunea de antrenor este prezentată astfel:
a. Descrierea profesiei: practicanţii unei astfel de ocupaţii stabilesc împreună cu
conducerea clubului şi/sau federaţiei de specialitate, obiectivele de performanţă ale
lotului/echipei pe termen scurt (campionat, alte competiţii sportive) şi lung (Figura 3.4.).

Nivelul de educaţie şi
Sarcini principale calificare

Contextul muncii
Cunoştinţe şi
deprinderi

Perspectiva pe Descrierea
piaţa muncii
profesiei Aptitudini

Categoria de
salarizare Alte caracteristici

Ocupaţii similare

Fig.3.4. Descrierea profesiei de antrenor (Conform profilului ocupaţional–cod COR 254 501)

b. Sarcini principale:
- Stabileşte, împreună cu conducerea clubului şi/sau federaţiei de specialitate, obiectivele
de performanţă ale lotului pe termen scurt şi lung;

100
 - Întocmeşte împreună cu colaboratorii (antrenor secund, medic sportiv, preparator fizic,
psiholog etc.) planurile de antrenament în scopul realizării obiectivelor de performanţă propuse;
- Asigură conducerea antrenamentului, încurajarea şi motivaţia în vederea pregătirii
sportivilor pentru jocuri, evenimente competiţionale şi/sau turnee;
- Adaptează tehnici de antrenament bazate pe calităţile, respectiv punctele slabe ale
sportivilor;
- Evaluează aptitudinile sportivilor şi revede înregistrările prestaţiei lor pentru a
determina cât sunt de potriviţi şi ce potenţial au pentru practicarea unui anume sport;
- Evaluează gradul de asimilare a cunoştinţelor şi deprinderilor de către sportivi;
- Redactează rapoarte care prezintă în detaliu aprecierile asupra unui sportiv şi face
recomandări privind selecţia acestora;
- Se informează în permanenţă, studiind bibliografia de specialitate, despre schimbările
survenite în ceea ce priveşte regulile, tehnicile şi metodele de pregătire relevante pentru sportul
respectiv;
- Planifică, organizează şi conduce şedinţele de antrenament;
- Explică şi demonstrează cum trebuie folosit materialul sportiv şi de antrenament;
- Analizează atuurile şi greşelile adversarilor pentru a-şi perfecţiona tactica;
- Participă la stagiile de pregătire ale lotului şi însoţeşte sportivii la competiţiile
programate;
- Realizează şedinţele de pregătire tehnico-tactice cu sportivii;
- Descoperă şi selectează potenţiali sportivi în funcţie de aptitudinile, potenţialul acestora
şi criteriile de performanţă specifice domeniului;
- Coordonează activitatea desfăşurată de antrenorii secunzi, instructorii şi medicii
sportivi din subordine;
- Informează periodic conducerea clubului prin rapoarte privind stadiul realizării
obiectivelor propuse;
- Solicită conducătorilor clubului sprijin material şi financiar pentru desfăşurarea
pregătirii sportive şi organizarea cantonamentelor.
Această componentă a profilului ocupaţional al antrenorului cuprinde sarcinile aferente
care au cea mai mare importanţă şi permit diferenţierea dintre experţi şi novici.
c. Contextul muncii
Mediul fizic
Activităţile se desfăşoară atât în spaţii protejate (birouri, săli de antrenament), cât şi în aer
liber, expus condiţiilor atmosferice.

101
 Mediul socio-organizaţional
 În general, sarcinile sunt bine structurate; uneori însă, sunt executate sub presiune de
timp (impusă de calendarul competiţional), necesitând acurateţe şi exactitate;
 Programul de lucru este variabil, în funcţie de programarea şi durata antrenamentelor,
precum şi de calendarul competiţional;
 Activităţile desfăşurate implică o frecvenţă ridicată a interacţiunilor interpersonale – cu
sportivii, antrenorii secunzi, preparatorii fizici, conducerea clubului etc.
 Există un grad ridicat al libertăţii de decizie şi asumarea responsabilităţii pentru
aceasta, hotărârile sale influenţând rezultatele celorlalţi;
 Uneori pot să apară situaţii conflictuale în relaţiile cu sportivii, conducerea clubului sau
publicul.
Riscuri
- Există riscul epuizării fizice şi/sau psihice cauzate de activitatea solicitantă şi stresul
competiţional.
d. Nivelul de educaţie şi calificare:
 Studii superioare de specialitate – nivel licenţă
 Studii de Master – Doctorat
 Şcoala Naţională de Antrenori.
Conform Cadrului European al Calificărilor – EQF – există 8 niveluri de calificare. Traseul
de educaţie sau training ftrebuie să atingă nivelul 6 de finalitate.
e. Cunoştinţe şi deprinderi:
 Limba română;
 Arte frumoase;
 Psihologie;
 Comunicare şi mass-media;
 Deprinderi folosite în învăţare;
 Deprinderi sociale.
Cunoştinţele se prezintă ca serii de colecţii de informaţii relaţionale specifice unui
domeniu, fiind rezultat al învăţării formale sau non/informale. În ceea ce priveşte deprinderile,
ele sunt cunoştinţe procedurale.
f. Aptitudini
Seturi de procese cognitive, psihomotorii sau senzoriale, aptitudinile sunt necesare pentru a
obţine performanţă profesională, ele întregind cunoştinţele dobândite prin ruta educaţională.
Nivelul de dezvoltare a aptitudinilor cognitive, în ordine, ar fi de optat astfel:

102
 - maxim – abilitatea generală de învăţare;
- mediu superior – aptitudinea verbală; aptitudinea spaţială; rapiditatea în reacţii; capacitate
decizională;
- mediu – aptitudinea de percepţie a formei;
- mediu inferior – aptitudinea numerică; abilităţi funcţionăreşti.
Aptitudinile psihomotorii: timp de reacţie fizică şi coordonarea membrelor.
Aptitudinile senzoriale: claritate în exprimare; atenţie concentrată şi distributivă; percepţie
tridimensională; acuitate vizuală.
Aptitudinile fizice necesare profesiei: forţă şi rezistenţă fizică; flexibilitate dinamică şi
întindere musculară; coordonare trunchi – membre.
g. Alte caracteristici în afara KSA (knowledge, skills, abilities):
- Interese – ÎSR – întreprinzător, social, realist.
- Surse ale satisfacţiei profesionale – responsabilitate; autonomie; autoritate; munca în
echipă; compensaţii; promovare; creativitate; recunoaştere; realizare, statut social.
- Caracteristici de personalitate – practicantul profesiei de antrenor trebuie să fie o
persoană care manifestă înclinaţie către fapte din exteriorul propriei persoane, atenţie orientată
spre ambianţa fizică şi socială, uşurinţă de comunicare, sociabilitate, abilitate în a-şi menţine
echilibrul emoţional şi în situaţii de stres, fără a prezenta manifestări extreme şi neconcordante
cu situaţia, capabil de a judeca lucrurile şi a acţiona în mod independent.
h. Perspectiva pe piaţa muncii – categoriile de notaţii care semnifică dinamica profesiei pe
piaţa muncii în raport cu ansamblul ocupaţiilor pe piaţa muncii se referă la scădere – sub acest
ansamblu; stagnare similară cu alte ocupaţii sau creştere – mai mare decât alte categorii în care
se încadrează şi profesia de antrenor, diferenţiat pe discipline sportive. Sub acest aspect, există
un procent însemnat de instabilitate în cadrul unei instituţii.
i. Categoria de salarizare – raportat la salariul minim pe economie pentru sectorul bugetar,
este între 3-6 X salariu minim pe economie.
j. Ocupaţii similare – antrenor federaţie sportivă; antrenor fotbal profesionist; secretar
federaţie; instructor sportiv.
Activitatea sportivă include adaptări specifice managementului ca ştiinţă, ea presupunând
conducere, organizare, eficienţă, rezultate, indiferent de nivelul la care se desfăşoară. De aceea,
formarea antrenorului şi prin prisma ştiinţei managementului se impune ca necesitate [157, 227,
229]. În acest context, antrenorul poate să-şi exercite şi şă-şi asume rolul. Literatura de
specialitate menţionează trei astfel de roluri [208, 224, 229]: rol de figură reprezentativă, de lider
şi de persoană de legătură.

103
 Având autoritatea formală, antrenorul este cel care monotorizează şi selectează
informaţiile, indiferent de natura acestora, în funcţie de importanţa sau eficienţa lor [12, 28, 86,
169].
Aspectul reclamă rolul decizional care mai include pe cel antreprenorial [30, 224], de
soluţionare a tensiunilor, de distribuire a resurselor – timp, bani, echipament, materiale etc. [197,
224, 229], de negociator [108, 132, 193]. Complexitatea acţiunilor pe care profesia o reclamă
conduce la necesitatea restructurării învăţământului de formare tradiţional şi găsirea de soluţii
prin care studenţii să poată opera cu cunoştinţele acumulate, fiind capacitaţi în rezolvarea
practică a situaţiilor [105, 107]. În condiţiile limitării activităţilor frontale, opţiunea pentru
direcţia intensivă a sporirii calităţii învăţământului este de preferat în detrimentul celei extensive,
ceea ce impune acţionări în perfecţionarea tehnologiei didactice.
Procesul selectării profesiilor se caracterizează prin multidimensionalitate. În selectarea
profesiei, este foarte important a se adresa profesiogramelor existente în practică. Vom prezenta
profesiogramele pentru profesor, manager şi antrenor (Anexele 15, 16 şi 17) care au fost
alcătuite ca rezultat al cercetărilor desfăşurate în cadrul unui proiect bilateral rus-francez (Figura
3.5.). Aceste profesiograme au fost elaborate în baza anchetării şi chestionării absolvenţiilor
profesiilor pentru care au fost elaborate [31, p.84].

PROFESII

CARACTERISTICI
GENERALE

CALITĂŢI CE TIPURI DOMINATE DE FUNCTII ASOCIATE

ASIGURĂ ACTIVITATE PROFESIEI
SUCCESUL

DOMENIILE DE APLICARE A CUNOŞTINŢELOR

PROFESIONALE

Fig.3.5. Structura şi elementele definitorii ale profesiogramelor [31, p.84]

104
 Din conţinutul elaborat al profesiogramelor, manager, antrenor şi profesor de educaţie
fizică şi sport, am realizat un nou tip de profesiogramă, cea a antrenorului- manager (Figura 3.6
şi Tabelul 3.10), adaptat specialităţii de profil, în funcţie de cerinţele profesiei (conform
Declaraţiei de la Bologna), precum şi în funcţie de domeniul aplicării cunoştinţelor profesionale
[ 31, p.84].

PROFESOR
DE EDUCAŢIE ANTRENOR MANAGER
FIZICĂ ŞI
SPORT

ANTRENOR
MANAGER

Fig. 3.6. Profesiograma antrenorului manager [31, p.84]

Din prisma noastră de cercetare, profesiograma interesează numai în măsura în care

anumite particularităţi ale profesiei pot fi educate, influenţate şi optimizate prin conţinuturi
educaţionale ale pregătirii manageriale, creative. În elaborarea conţinutului pregătirii teoretico-
practice manageriale a studenţilor Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, trebuie avute în vedere
aspecte legate de specificul solicitărilor psihofizice ale personalităţii, condiţiile concrete de
muncă, conţinutul muncii, precum şi caracteristicile domeniului de activitate.
În stabilirea strategiei de abordare a metodologiei pregătirii teoretico-practice
manageriale, se impune respectarea unei ordini raţionale de abordare, care trebuie să fie bazată
pe importanţa legăturilor sistemice dintre trei concepte metodologice de bază, respectiv
curriculum-ul, cursul şi profesiograma.
Ideile prezentate anterior demonstrează că stabilirea condiţiilor pregătirii teoretico-
practice manageriale necesită realizare numai în urma definirii indicilor curriculari şi a
conţinuturilor cursului elaborat în baza profesiogramei antrenorului-manager.

105
 Tabelul 3.10. Profesiograma antrenorului - manager
Nr. CARACTERISTICI
crt. GENERALE
1 Denumirea profesiei Antrenor-manager
2 Domeniul profesional Activitate sportivă
Categorii de cerinţe 1 Motivaţia pentru activitate
3 2 Cunoştiinţe despre ştiinţa sportului
3 Cunoştiinţe de management şi marketing
4 Calităţi personale de comunicare şi relaţii cu alte persoane
4 Discipline de învăţământ Teoria antrenamentului sportiv
necesare Psihologia
Pedagogia
Managementul şi Marketingul sportiv
Anatomia
Fiziologia efortului
5 Nivel de educaţie şi Studii superioare de specialitate – nivel licenţă
calificare Studii de Master – Doctorat
Şcoala de antrenori
6 Cunoştiinţe şi Limba română.
deprinderi Arte frumoase.
Psihologie-Pedagogie.
Comunicare şi mass-media.
Deprinderi folosite în învăţare.
Deprinderi manageriale.
Deprinderi sociale.
7 Interesul Dominant: social - antreprenorial
Suplimentar: realist
8 Spaţiile şi condiţiile de Birou.
lucru Sală de sport.
Stadion.
Parcuri şi păduri în aer liber.

106
 Continuarea Tabelului 3.10.

SARCINI PRINCIPALE
PROIECTARE
- se informează în permanenţă studiind bibliografia de specialitate, despre schimbările survenite în
ceea ce priveşte regulile, tehnicile şi metodele de pregătire relevante pentru sportul respectiv;
- întocmeşte împreună cu colaboratorii (antrenor secund, medic sportiv, preparator fizic, psiholog
etc.) planurile de antrenament în scopul realizării obiectivelor de performanţă propuse;
- realizează legătura dintre problemele actuale şi posibilităţile de viitor în obţinerea
performanţelor sportive;
- direcţionează activitatea pe care o desfăşoară spre atingerea scopurilor propuse;
- analizează nivelul resurselor financiare de care dispune şi face o programare a cheltuielilor pe
care trebuie să le facă:
- activitatea de proiectare în activitatea sportivă se bazează pe diagnoză, prognoză, planificare şi
programare.

ORGANIZARE ŞI CONDUCERE
- stabileşte, împreună cu conducerea clubului şi/sau federaţiei de specialitate, obiectivele de
performanţă ale lotului pe termen scurt şi lung;
- asigură conducerea antrenamentului, încurajarea şi motivaţia în vederea pregătirii sportivilor
pentru jocuri, evenimente competiţionale şi/sau turnee;
- organizează şi conduce şedinţele de antrenament;
- participă la stagiile de pregătire ale lotului şi însoţeşte sportivii la competiţiile programate;
- realizează şedinţele de pregătire tehnico-tactice cu sportivii;
- descoperă şi selectează viitorii sportivi în funcţie de aptitudinile, potenţialul acestora şi criteriile
de performanţă specifice domeniului;
- informează periodic conducerea clubului prin rapoarte privind stadiul realizării obiectivelor
propuse;
- solicită conducătorilor clubului sprijin material şi financiar pentru desfăşurarea pregătirii
sportive şi organizarea cantonamentelor.
- redactează rapoarte care prezintă în detaliu aprecierile asupra unui sportiv şi face recomandări
privind selecţia acestora;

107
 Continuarea Tabelului 3.10.
COORDONARE
- adaptează tehnici de antrenament bazate pe calităţile, respectiv punctele slabe ale sportivilor;
- explică şi demonstrează cum trebuie folosit materialul sportiv şi de antrenament;
- analizează atuurile şi greşelile adversarilor pentru a-şi perfecţiona tactica;
- coordonează activitatea desfăşurată de antrenorii secunzi, instructorii şi medicii sportivi din
subordine;
EVALUARE
- evaluează aptitudinile sportivilor şi revede înregistrările prestaţiei lor pentru a determina cât sunt
de potriviţi şi ce potenţial au pentru practicarea unui anume sport;
- evaluează gradul de asimilare a cunoştinţelor şi deprinderilor de către sportivi;
- evaluează performanţele realizate la anumite competiţii de vârf;
- controlul trebuie să fie realizat în mod curent şi operativ.
COMPETENŢE CARE ASIGURĂ SUCCESUL CALITĂŢI CARE ÎMPIEDICĂ

SUCCESUL

COMPETENŢE - bun demonstrant, - prudenţă;

- capacitate de integrare la nivelul grupului -conservatorism,tradiţionalism;
şi în relaţiile interpersonale; - conformism;
- puterea de îndeplinire a sarcinilor; - timiditatea excesivă;
- capacităţi de transfer şi aplicare a unor - lipsa rezistenţei fizice şi psihice;
deprinderi intelectuale; - lipsa capacităţilor organizatorice
- capacitate de a cunoaşte, înţelege şi şi de conducere;
stimula a sportivul; - teama de eşec, nesiguranţa;
- capacitate de organizare managerială a - indisciplina;
activităţii la nivel de proiectare, - lipsa iniţiativei şi a voinţei;
desfăşurare, evaluare, autoperfecţionare; - incapacitatea de a lua deciziile
- nivelul ridicat al autocunoaşterii şi adecvate momentului şi locului
autoaprecierii personale de norme şi valori acţiunilor;
acceptate şi promovate în grupul de - tendinţa de a plasa
apartenenţă; responsabilitatea acţiunilor
- relaţionarea intereselor personale cu cele personale asupra altor persoane
colective, grupale; tact pedagogic; răbdare din anturajul sportivilor sau al
şi voinţă; perseverenţă; iniţiativă; curaj. echipelor sportive.

108
 Continuarea Tabelului 3.10.
DOMENIILE ÎN CARE POT ACTIVA ANTRENORII-MANAGERI
 Cluburi, asociaţii şi federaţii sportive;
 Şcoli şi licee cu profil sportiv şi instituţii de învăţământ superior;
 Centre şi complexe de sport;
 Centre de pregătire olimpică;
 Ligi profesioniste.

3.5. Concluzii la capitolul 3

Opţiunea noastră pentru aplicarea modelului de instruire, care are la bază organizarea
tematică pluridisciplinară orientată spre integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativ-
aplicative cu scop formativ-profesional, conduce la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe de
specialitate, formarea de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi specifice domeniului activităţii
de educaţie fizică şi sportivă.
După aplicarea modelului de instruire selectat de noi, am încercat să-l implementăm în
procesul instructiv-educativ la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport pentru specializările
atletism, gimnastică, handbal, prin aplicarea unui set de 4 teste în vederea evidenţierii capacităţii
studenţilor de a utiliza integrativ cunoştinţele şi de a demonstra gradul competenţelor dobândite.
Rezultatele au fost evaluate prin notare şi apoi au fost comparate cu cele obţinute de studenţii
care au finalizat studiile la nivel licenţă – 4 ani, însumând 45 de cazuri, care au urmat un model
de instruire secvenţial-operaţional, axiomatic, pentru toate cele 4 teste, mediile obţinute de
studenţii de la forma de pregătire nivel licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari
(P<0,01 - P<0,001), faţă de mediile obţinute de cei de la forma de pregătire licenţă 4 ani.
Aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi practice obţinute de studenţii din ciclul de
licenţă de 3 ani, care s-au constituit în grupa experiment, s-a realizat prin centralizarea şi
compararea cu notele obţinute în cercetarea prealabilă la disciplinele „Teoria antrenamentului
sportiv”; „Management şi Marketing EFS”; „Performanţă într-o ramură sportivă” (ciclul de
licenţă de 4 ani) şi „Aprofundarea într-o ramură de sport” (ciclul de licenţă de 3 ani). Pentru
toate cele 4 discipline de învăţământ, mediile obţinute de studenţii de la forma de pregătire
licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari faţă de mediile obţinute studenţii de la
forma de pregătire licenţă 4 ani (P<0,05 sau P<0,01).
Profesiograma antrenorului-manager elaborată este adaptată specialităţii de profil, în
funcţie de cerinţele profesiei, ţine seama de nivelul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate din

109
diferite discipline de specialitate și, totodată, conține sarcinile de proiectare, organizare şi
conducere, coordonare şi evaluare, precum şi domeniile în care pot activa.
Astfel, problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat, care a vizat
realizarea profesiogramei antrenorului-manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele
alternative de instruire ce se referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în
raport cu organizarea tematică a acestuia, a fost soluţionată cu succes.

110
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
1. Din studiul literaturii de specialitate s-a constatat că există cercetări în domeniul
antrenoriatului şi managementului, dar nu şi în domeniul care se referă la disciplina
,,Aprofundarea într-o ramură de sport”. Analizând planurile de învăţământ pentru ciclul de
licenţă de 3 ani şi master, am scos în evidenţă disciplinele care concură la realizarea unor
rezultate deosebite şi ponderea lor diferită:
- la ciclul de 3 ani, cea mai mare pondere la blocul de discipline practico-metodice de
specialitate – 1120 de ore, 94 de credite, urmată de blocul disciplinelor teoretice de profil – 476
de ore, 45 de credite, psihopedagogice şi metodico-biologice – câte 364 de ore, 34 și, respectiv,
41 de credite;
- la ciclul master, cea mai ridicată pondere o are blocul disciplinelor teoretice de profil –
392 de ore, 39 de credite, urmat de blocul disciplinelor metodico-biologice – 280 de ore, 29 de
credite, blocul disciplinelor psihopedagogice – 252 de ore, 35 de credite şi, în sfârşit, blocul
disciplinelor practico-metodice – 168 de ore şi 16 credite. Trebuie remarcat faptul că între aceste
discipline există o slabă legătură interdisciplinară.
2. În urma anchetei aplicate antrenorilor, studenţilor de la ciclul de licenţă de 3 ani, 4 ani
şi cei de la master, au fost identificate ponderile blocurilor de discipline, necesare instruirii
viitorilor antrenori – manageri. După o centralizare a răspunsurilor date, s-a constatat că
ponderea mai mare o are blocul disciplinelor teoretice de profil. Ponderea acestor discipline în
ceea ce priveşte numărul de ore de seminarii şi lucrări practice, ca şi de practică pedagogică, nu
este conformă planurilor de studii. Deşi numărul de ore alocate blocului de discipline practico-
metodice de specialitate pentru studenţii de la nivel licenţă sistem Bologna este mult mai mic
decât cel al studenţilor de la acelaşi nivel cu studii de 4 ani, totuşi ei acordă o a doua opţiune
acestei discipline. Studenţii de la nivel licenţă 4 ani alocă o pondere mai mare disciplinelor din
blocul practico-metodic de specialitate, discipline sportive regăsite în programele analitice din
învăţământul preuniversitar. Studenţii de la master şi profesorii cu vechime acordă a doua
importanţă disciplinelor din blocul practico-metodic de specialitate.
Remarcăm faptul că studenţii de la ciclurile de 3 ani şi 4 ani acordă o importanţă scăzută
disciplinelor de la blocurile psihopedagogice şi medico-biologice, iar profesorii acordă cea mai
mică importanţă disciplinelor din blocul medico-biologic, dar pun accent pe disciplinele din
blocul psihopedagogic.
3. Rezultatele cercetărilor sociologice efectuate au scos în evidenţă importanța trăsăturilor
ce definesc personalitatea şi competenţele antrenorului-manager, în contextul manifestării şi
integrării acestuia în plan social. S-a constatat că latura competenţei sportive este apreciată cel

111
mai mult de studenţii de la ciclul de licenţă de 4 ani, iar la polul opus se situează profesorii;
competenţa didactică este cel mai mult apreciată de către profesori, faţă de studenţii de la ciclul
de licenţă de 4 ani şi cei de la master; pentru competenţa ştiinţifică manifestă interes crescut
sudenţii de la master, iar studenţii de la ciclurile de licenţă de 3 şi 4 ani prezintă un interes mai
scăzut; competenţa social-activă prezintă interes crescut pentru profesori şi mai mic pentru
studenţii de la ciclul de licenţă de 3 şi 4 ani.
Stilul de conducere a activităţii sportive de performanţă este foarte important, putem
constata, din răspunsurile la chestionare, că, dintre cele 4 stiluri didactice de conducere a
activităţii, cel mai apreciat de către participanţii la cercetare este stilul cooperant-prietenos, fiind
urmat de cel creativ-entuziast, iar pe ultimele locuri se situează stilurile echilibrat-experimentat
şi cel autoritar.
4. Rezultatele obţinute în urma analizei nivelului de pregătire al studenţilor de la ciclurile
de licenţă de 3 ani şi 4 ani, în contextul conţinutului celor patru discipline luate în calcul, variază
între 7,47 - 7,80 (studenţi nivel licenţă 3 ani) şi 6,93 - 7,07 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la TAS-
între 9,00 - 9,20 (studenţi nivel licenţă 3 ani) şi 8,20 - 8,60 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la
,,Management şi marketing EFS” între 9,33 - 9,47 (studenţi nivel licenţă 3 ani) „Aprofundarea
într-o ramură de sport” (I) şi 8,67 - 8,73 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la „Performanţă într-o
ramură sportivă” (I) şi 9,27 - 9,67 (studenţi nivel licenţă 3 ani) la „Aprofundarea într-o ramură de
sport” (II) şi 8,47 – 9,00 (studenţi nivel licenţă 4 ani) la „Performanţă într-o ramură sportivă”
(II).
5. Opţiunea noastră pentru aplicarea modelului de instruire, care are la bază organizarea
tematică pluridisciplinară orientată spre integrarea cunoştinţelor disciplinare în seturi informativ-
aplicative cu scop formativ-profesional, a condus la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe de
specialitate, formarea de abilităţi, atitudini, priceperi şi deprinderi specifice din domeniul
activităţii de educaţie fizică şi sportivă.
6. Analizând rezultatele testelor pentru evidenţierea capacităţii studenţilor de a aplica
integrativ cunoştinţele şi competenţele dobândite, mai ales când răspunsurile pretind gândire
selectivă, creativitate, capacitate de decizie şi competenţe manageriale, rezultate care au fost
evaluate prin notare şi apoi comparate cu cele obţinute de studenţii, care au finalizat studiile la
nivel licenţă – 4 ani (45 de cazuri) și care au urmat un model de instruire secvenţial-operaţional,
axiomatic, s-a constatat că, la toate cele 4 teste, mediile obţinute de studenţii de la forma de
pregătire licenţă 3 ani (Sistem Bologna) sunt semnificativ mai mari (P<0,01 - 0,001) faţă de
mediile obţinute de studenţii de la forma de pregătire licenţă 4 ani.

112
 7. Aplicarea modelului de pregătire, bazat pe organizarea tematică a conţinuturilor şi
argumentarea eficienţei acestora în raport cu organizarea interdisciplinară, au determinat
obţinerea unui nivel înalt la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”. Mediile cele mai
mari ale notelor studenţilor din grupa experiment la disciplina „Aprofundarea într-o ramură de
sport” au fost obţinute în semestrul II ( 9,27 – 9,60 – 9,67) şi apropiate ca nivel de calitate cele
din semestrul I (9,33 – 9,47 - 9,47). Adaptarea conţinutului cursurilor şi lucrărilor practice la
modelul propus de noi, precum şi utilizarea unor moduri mai eficiente în procesul instructiv-
educativ, s-au materializat în performanţe mai bune pentru grupa experiment.
8. Rezultatele generale obţinute ne-au determinat să elaborăm un model de pregătire şi
instruire orientat spre însuşirea unor conţinuturi inderdisciplinare (cunoştiinţe din filosofie,
antropologie, fiziologie, psihologie, biomecanică, biochimie, pedagogie, estetică, etică, drept,
sociologie, istorie, care se regăsesc în programele analitice pentru disciplinele din planurile
anuale de învăţământ) şi care să permită formarea unor competenţe specifice manageriatului
educaţional sportiv, ce stau la baza formării viitorului specialist în domeniul educaţiei fizice şi
sportului, respectiv a sportului de performanţă ca antrenor-manager. Astfel, problema ştiinţifică
importantă soluţionată în domeniul cercetat, care a vizat realizarea unei profesiograme a
antrenorului manager, având ca fundamentare ştiinţifică modele alternative de instruire ce se
referă la limitele şi avantajele organizării disciplinare a cursului în raport cu organizarea
tematică a acestuia, a fost soluţionată cu succes.
***
În urma studierii literaturii de specialitate, a cercetărilor întreprinse, a rezultatelor obţinute,
în baza concluziilor formulate, considerăm necesare următoarele recomandări metodice:
1. Utilizarea tehnologiei didactice în procesul de formare a cunoştiinţelor ne permite să
facem precizarea că stimularea activităţii de cunoaştere a studenţilor se realizează prin
implementarea unor cunoştiinţe din domenii adiacente activităţii sportive: anatomie, fiziologia
efortului, management şi marketing, pedagogie, psihologie.
2. Redimensionarea actului educaţional impune crearea de module specifice
interdisciplinare, precum şi crearea de modele de instruire care induc studentului un grad mai
înalt de reţinere a informaţiilor, care să permită viitorilor specialişti în domeniul activităţii
sportive să facă faţă greutăţilor pe care le întâmpină antrenorii – manageri.
3. Integrarea acestor cunoştinţe nou-dobândite trebuie făcută în cadrul competenţelor
managerial-specifice, care trebuie îmbogăţite şi care trebuie aplicate în activitatea sportivă de
antrenorat.

113
 4. Pregătirea profesională a studenţilor din facultăţile de profil la disciplina ,,Aprofundarea
într-o ramură de sport” a crescut datorită stimulării activităţii de cunoaştere a studenţilor prin
participarea la cursurile teoretice, lecţiile metodico-practice, seminarii, activităţii
extracurriculare, studiu individual şi o evaluare continuă.
5. Realizarea obiectivelor didactice propuse la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de
sport” presupune o succesiune de etape şi materii din cadrul planului de învăţământ care trebuie
însuşite – discipline medicale, psihopedagogice, teoretico-metodice, acestea asigurând un bagaj
solid de cunoştinţe pe care viitorul antrenor – manager trebuie să le folosească în activitatea
competiţională.
6. Crearea unui nou model de instruire la disciplina ,,Aprofundarea într-o ramură de sport”
conduce la realizarea unei noi strategii în abordarea pregătirii profesionale, în baza datelor
concrete, a suportului teoretic şi metodologic cuprins în cercetare, care include cunoştinţele de
specialitate şi cele manageriale, precum şi necesitatea integrării sociale şi a dezvoltării unei
activităţi de succes.

114
 BIBLIOGRAFIE
(în limba română)
1. Albină C. Repere de manifestare a conduitei sociale a profesorului de educaţie fizică şi sport.
În: Ştiinţa culturii fizice, nr. 2/2, Chişinău, 2009, p. 5-6.
2. Albină C. Relaţia antrenament-competiţie sportivă şi antrenor-coach. În: Revista
GYMNASIUM, nr.2, Bacău, 2009, p. 27-30.
3. Albină C. The personality of the trainer and the ralationships with the sporting environement.
În: Medicină Sportivă – Journal of Romanian Sports Medicine Society, Vol. VI, Nr. 3 (23),
Craiova, 2010, p. 411-412.
4. Albină C. The managerial roles of a trainer. În: Medicină Sportivă – Journal of Romanian
Sports Medicine Society, Vol. VI, Nr. 3 (23), Craiova, 2010, p. 412-413.
5. Albină C. Trainer´s management styles – abstract. În: Medicină Sportivă – Journal of
Romanian Sports Medicine Society, Vol. VII, Nr. 4 (28), Craiova, 2011, p. 605.
6. Albină C., Albină A. Studiu cu privire la importanţa acordată competenţelor specifice
profesiei de antrenor În: Noi evoluţii educaţionale sportive, manageriale, kinetoterapeutice şi
de timp liber în context european: Conferinţa Ştiinţifică Internaţională. Braşov, 2011, p. 8-10.
7. Albină C., Triboi V. Elaborarea unui model de planificare privind pregătirea profesională a
studenţilor specializaţi în disciplinele atletism, gimnastică şi handbal. În: Cultura fizică:
probleme ştiinţifice ale învăţămîntului şi sportului: Conferinţa ştiinţifică internaţională a
doctoranzilor. Chişinău: Editura USEFS, 2012, p. 3-7.
8. Albină C. Aspecte actuale privind elaborarea programelor analitice în domeniul activităţilor
sportive. În: Ştiinţa culturii fizice, nr.12/4, Chişinău, 2012, p. 73-76.
9. Allport G. W. Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
1981. 200 p.
10. Alexe N. Studii de sociologie, psihologie, biologie şi metodica educaţiei fizice şi sportului.
Bucureşti: Stadion, 1970. Vol. I. 245 p.
11. Alexe N. Studii de sociologie, psihologie, biologie şi metodica educaţiei fizice şi sportului.
Bucureşti: Stadion, 1971. -Vol. II. 263 p.
12. Alexe N. şi colab. Antrenamentul sportiv modern. Bucureşti: Editis, 1993, p.20.
13. Ancuţa P. Introducere în psihologie. Timişoara: Excelsior, 2000. 246 p.
14. Ausubel D., Robinson F. Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică.
Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1981, p 67-68.
15. Badiu T., Mereuţă C. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Culegere de teste.
Brăila: Evrika, 1998. 244 p.

115
16. Balint E. Instruirea asistată de calculator – în baza „Programului expert de pregătire sportivă
a echipelor de handbal feminin”. Teză de doctor în ştiinţe pedagogice. Chişinău, 2004, p.35.
17. Băiaşu N. Gh. şi col. Gimnastica. Bucureşti: Ed. Sport-Turism, 1984, p.145.
18. Birkenbihl V.F. Antrenamentul comunicării sau Arta de a înţelege. Bucureşti: Gemma Pres,
1998, p.285 .
19. Bîrliba M.C. Paradigmele comunicării. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987. 216 p.
20. Bârzea C. Reforma învăţământului în România, condiţii şi perspective. Bucureşti: Revista de
pedagogie, nr.1-2, 1993, p.7.
21. Bârzea C. Arta şi ştiinţele educaţiei. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1995. 220 p.
22. Bârzea C. (coord.) Reforma învăţământului în România: condiţii şi perspective. Bucureşti:
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 1993, p.21-35.
23. Bocoş M. Curriculumul şcolar şi aspectele sale esenţiale. Didactica modernă. Cluj-Napoca:
Dacia, 2001. 104 p.
24. Bontaş I. Pedagogie. Bucureşti: Bic All, 1994. 257 p.
25. Bota I., Bota M. Handbal, 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului. Bucureşti: Sport-Turism,
1990, p.195.
26. Bota I. Contribuţii la programarea şi dirijarea dinamicii efortului în pregătirea handbaliştilor,
teza de doctorat. Bucureşti: ANEFS, 1994. 250 p.
27. Botkin J., Elmandjra M., Maliţa M. Orizontul fără limite al învăţării. Bucureşti: Politică,
1981, citat de Sas C. 2011, p.10
28. Bompa T. Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv. Bucureşti: EX PONTO, 2001.
273p.
29. Budevici A. Probleme actuale privind perfecţionarea sistemului de învăţământ în domeniul
culturii fizice. Chişinău, 1993, p. 125-127.
30. Budevici A. Legislaţie internaţională în sport. Iaşi, 2000, p. 55.
31. Budevici-Puiu L. Pregătirea studenţilor instituţiilor superioare de cultură fizică în cadrul
cursului ,,Management şi legislaţie” prin utilizarea jocurilor de organizare-consolidare. Teza
de doctor în ştiinţe pedagogice. Chişinau, 2006, p. 84.
32. Budevici-Puiu L. Consultanţa managerială în sport. Chişinău: Valinex SA, 2009. 203 p.
33. Butnariu M. Pregătirea profesională a studenţilor facultăţilor de educaţie fizică şi sport în
baza programării de tip algoritmic a cursului de bază la disciplina “Atletism”. Teză de doctor
în ştiinţe pedagogice. Chişinău, 2005, p. 125.
34. Carp I.P. Pregătirea studenţilor facultăţilor de educaţie fizică şi sport pentru activitatea de
cercetare ştiinţifică. Teză de doctorat în ştiinţe pedagogice. Chişinău, 1999. 215 p.

116
35. Cazacu A. Sociologia educaţiei. Bucureşti: Hyperion XXI, 1992, p. 9-84.
36. Cercel P. Handbal, exerciţii pentru fazele de joc. Bucureşti: Sport-Turism, 1980, p. 135.
37. Cerchez N., Mateescu E. Elemente de management şcolar. Iaşi: Spiru Haret, 1995, p. 94-137.
38. Cerghit I. Metode de învăţământ. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1980. 195 p.
39. Cerghit I.,Vlăsceanu L. Curs de pedagogie, Bucureşti: Tipografia Universităţii, 1988. 388 p.
40. Cerghit I. Metode de învăţământ. Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică, 1997, p.66.
41. Chelcea S. Personalitatea şi societatea în tranziţie. Bucureşti: Societatea ştiinţifică şi tehnică
S.A., 1995, p. 53-94.
42. Ciorbă C. Noul tip de specialist în domeniul culturii fizice şi sportului. Fascicula XV,
Educaţie Fizică şi Management Sportiv, Chişinău, 2000, p. 27 – 30.
43. Ciorbă C. Conţinutul învăţământului superior de cultură fizică. Chişinău: Garuda Art, 2001,
p. 150.
44. Ciorbă C. Concepţia dirijării procesului de învăţământ în instituţiile superioare de cultură
fizică. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Jubiliare Internaţionale. Chişinău, 2001, p. 29-31.
45. Ciorbă C. Aspecte teoretice privind conţinutul pregătirii profesionale a specialistului de
cultură fizică. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale. Chişinău, 2003, p.35-37.
46. Ciorbă C. Bazele teoretice şi argumentarea social-pedagogică a reformării conţinutului
învăţământului de cultură fizică în Republica Moldova. Teză de doctor habilitat în ştiinţe
pedagogice. Chişinău: INEFS, 2004. 304 p.
47. Chis V. Sisteme educaţionale contemporane: structura, conducere si paradigme ale reformei,
Studii de pedagogie aplicata. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 85-100.
48. Cristea G. Pedagogie generală, Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2002. 216 p.
49. Cristea S. Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului. Bucureşti: Didactică şi
Pedagogică, 1994. 376 p.
50. Cristea S. Pedagogie. Vol. 1, 2. Piteşti: Hardiscom, 1997. 232 p.
51. Cristea S. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1998. 382 p.
52. Călin M. Procesul instructiv-educativ. Bucureşti: Didactică şi pedagogică, 1995. 153 p.
53. Cătăneanu S. Metodica predării educaţiei fizice şi sportive în învăţământul preuniversitar.
Craiova: Sitech, 1998. 266 p.
54. Cătăneanu S., Cojocaru N., Cernăianu S. Elemente de teoria şi metodica educaţiei fizice şi
antrenamentului sportiv. Craiova: Sitech, 2000. 161 p.
55. Cătăneanu S., Cojocaru N., Cernăianu S. Educaţie fizică şi antrenament sportiv. Craiova:
Sitech, 2001. 210 p.

117
56. Cojocariu V.M. Introducere în managementul educaţiei. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
2004. 274 p.
57. Cojocaru M., Nedef N. Tendinţe de dezvoltare ale handbalului masculin pe plan mondial.
Lucrările Sesiuni de Comunicări Ştiinţifice. Bucureşti, 1989, p. 45.
58. Colibaba E.D., Bota I. Jocuri sportive, teorie şi metodică. Bucureşti: Aldin, 1998. 327 p.
59. Colibaba E.D. Praxiologie şi proiectare curriculară în Educaţie Fizică şi Sport. Craiova:
Universitaria, 2007, p.132.
60. Cosmovici A. Psihologia generală. Iaşi: Polirom, 1996. 256 p.
61. Cândea R. Comunicarea managerială. Bucureşti: Expert, 1996. 360 p.
62. Cârstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Universul,1993. 187p.
63. Cârstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Universul, 1995.
211p.
64. Cârstea Gh. Educaţia fizică-teoria şi bazele metodicii. Bucureşti: Universul, 1997. 263 p.
65. Cârstea Gh. Educaţia fizică - fundamente teoretice şi metodice. Bucureşti: Casa de Editură
Petru Maior, 1999. 194 p.
66. Cârstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Ed. AN-DA,2000.198
p.
67. Cârstea Gh. Didactica educaţiei fizice. Bucureşti: A.N.E.F.S., 2001, p. 138.
68. Cârstea Gh. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului – pentru examenele de definitivat
şi gradul didactic II. Bucureşti: AN-DA, 2010, p. 109-120.
69. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: Polirom, 1996, p.210-225.
70. Cucoş C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice. Iaşi:
Polirom, 1998, p.173-180.
71. Danail S.N. Spezele activităţii comunicative ale studenţilor practicanţi în procesul
desfăşurării lecţiei de gimnastică-stereotip. Sesiunea Jubiliară de comunicări ştiinţifice,
Universitatea „Al. I. Cuza”. Iaşi, 1995, p. 47-49.
72. Danail S.N. Obiectul Cultură Fizică în sistemul de învăţământ privind elaborări
contemporane ale teoriei. Sesiunea Jubiliară de comunicări ştiinţifice, Universitatea „Al. I.
Cuza”. Iaşi, 1995, p. 49-51.
73. Danail S.N. Probleme actuale privind învăţământul universitar de Cultură Fizică în contextul
elaborărilor teoretice fundamentale. Sinteze ale comunicărilor prezentate la Sesiunea Anuală
a Catedrei de Educaţie Fizică, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Iaşi, 1996, p. 37-39.

118
74. Danail S.N. Optimizarea sistemului lecţionar de studii în cadrul disciplinei universitare,
Educaţie fizică. Sinteze ale comunicărilor prezentate la Sesiunea Anuală a Catedrei de
Educaţie Fizică, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Iaşi, 1996, p. 39-42.
75. Danail S.N. Probleme actuale privind perfecţionarea sistemului de învăţământ în domeniul
culturii fizice. Materialele Conferinţei Internaţionale, Ed.2. Chişinău: Liceum, 1996, p.4-10.
76. Dancsuly B., Chircev A., Manolache I. Pedagogia. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1964,
p.88.
77. Dandara O., Muraru E., Silistraru N. Standardele învăţământului superior. Delimitări
conceptuale. În: Didactica PRO, nr.6, Chişinău, 2001, p. 43.
78. Dewey J. Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1992.
376p.
79. D´Hainault L. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Bucureşti: Didactică şi
pedagogică, 1981. 382 p.
80. Dragnea C.A. Elemente de statistică aplicată la educaţie fizică şi sport. Bucureşti: I.E.F.S.,
1975, p. 94.
81. Dragnea C.A. Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport. Bucureşti: Sport – Turism,
1984. 387 p.
82. Dragnea C.A. Antrenament sportiv. Vol I şi II. Bucureşti: MTS, Şcoala Naţională pentru
Antrenori, 1992, p.231-148.
83. Dragnea C.A. Antrenamentul sportiv. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1996, p. 192.
84. Dragnea C.A., Bota A. Teoria activităţilor motrice. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1999,
p. 284.
85. Dragnea C.A. şi colb. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Cartea Şcolii,2000,
p.119, p.217..
86. Dragnea C.A., Mate-Teodorescu S. Teoria Sportului. Bucureşti: FEST, 2002. 610 p.
87. Dragomir M., Pleş A., Breaz M., Chicinaş L. Manual de management educaţional pentru
directorii unităţilor de învăţământ. Bucureşti: Hiperborea, 2000, p. 126.
88. Dragomir M., Albină A.E. Atletism în şcoală. Craiova: Universitaria, 2006, p. 88.
89. Dragu A. Structura personalităţii profesorului. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1996,
p.31-114.
90. Dumitrescu V. Alergări pe 100m, 200m, 400m. Bucureşti: CNEFS, 1968, p. 45-49.
91. Dumitru I.Al. Educaţie şi învăţare. Timişoara: Eurostampa, 2001. 477 p.
92. Dumitru I., Ungureanu C. Elemente de pedagogie şi psihologia educaţiei. Bucureşti: Cartea
Universitară, 2005, p 225-228.

119
93. Epuran M. Psihologia educaţiei fizice. Bucureşti: Sport-Turism, 1976. 231 p.
94. Epuran M., Holdevici I. Compendiu de psihologie pentru antrenori. Bucureşti: Sport-Turism,
1980. 276 p.
95. Epuran M. Modelarea conduitei sportive. Bucureşti: Sport-Turism, 1990. 198 p.
96. Epuran M. Psihologia sportului de performanţă. Bucureşti: FEST, 2001, p.29, p.75.
97. Epuran M. Metodologia cercetării activităţilor corporale. Ediţia a II-a. Bucureşti: FEST,
2005, p. 204.
98. Fizel J.L, D´itri M. Evaluarea eficienţei manageriale: cazul antrenorilor de baschet de nivel
universitar. Bucureşti: Evaluarea antrenorilor în organizaţii sportive, MTS CCPS, 1999, p.71.
99. Gagea A. Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. Bucureşti: Fundaţia
,,România de Mâine”, 1999. 377 p.
100. Gagné R., Briggs L. Principii de design al instruirii. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
1977. 285 p.
101. Georgescu F. Educaţia fizică şi sportul, fenomen social. Bucureşti: Stadion, 1971, p.13-16.
102. Ghermănescu K.I. Teoria şi metodica handbalului. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
1983. 153 p.
103. Gevat C., Larion A. Atletism. Constanţa: Ovidius University Press, 2001. 224 p.
104. Gliga L. şi colab. Standardele profesionale pentru profesia didactică. Sibiu: Polsib, 2002,
p.75-77.
105. Golu M. Dinamica personalităţii. Bucureşti: Geneze, 1993. 340 p.
106. Golu P. Învăţare şi dezvoltare. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985, p. 201.
107. Goncearuc S. Posibilităţi de conlucrare. Chişinău: Epigraf, 2004, p. 58.
108. Gray J. Comportamentul organizaţional. Bucureşti: Economică, 1998, p. 96.
109. Grigore V. Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. Bucureşti:
Semne, 2001, p.11 – 54.
110. Guţu Vl. Teoria şi metodologia proiectării curriculumului universitar în contextual
reformei învăţământului în Republica Moldova. Chişinău, 2001, p. 69.
111. Haag H., Delanove M.H., Labridy F. Pregătirea profesorilor de educaţie fizică şi
psihanaliza. Paris: EFS-184, 1983, p.31.
112. Haag H. O abordare, pornind de la competenţă, a pregătirii profesorului de educaţie fizică.
În: E.F.S., nr.3-4, Bucureşti: MTS-CCPS, 1991. p. 17.
113. Harre D. Teoria antrenamentului sportiv. Bucureşti: Stadion, 1973, p. 102 – 108.
114. Havârneanu C. Cunoaşterea psihologică a persoanei. Iaşi: Polirom, 2000. 238 p.
115. Herczog L. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Timişoara: Mirton, 1995. 263 p.

120
116. Hidi I. Gimnastica sportivă – note de curs. Bucureşti: ANEFS, 1991, p. 31- 89.
117. Holdevici I. Psihologia succesului. Bucureşti: Ceres, 1993. 187 p.
118. Iakovleva I.V. Bazele ştiinţifice ale antrenamentului în handbal. Bucureşti: UCFS, 1986,
p.145
119. Ionescu M., Radu I. Didactica modernă, Cluj-Napoca: Dacia, 1995. 325 p.
120. Ionescu S., Pănescu I. Managementul producţiei. Bucureşti: Eficient, 2001. 278 p.
121. Iosifescu Ş., Bundea P., Niţă G., Pop V. Manual de management educaţional. Bucureşti:
ProGnosis, 2000, p.15-46.
122. Iucu R.B., Manolescu M. Pedagogie. Bucureşti: Fundaţia Culturală „Dimitrie
Bolintineanu”, 2001. 332 p.
123. Iucu R.B. Instruire şcolară. Iaşi: Polirom, 2001. 182 p.
124. Ionescu M., Radu I. Didactica modernă. Cluj-Napoca: Dacia, 1995. 325 p.
125. Jinga I., Istrate E. Manual de pedagogie. Bucureşti: ALL, 1998. 463 p.
126. Jigău M. şi colab. Consilierea carierei adulţilor. Bucureşti: Institutul de ştiinţe ale educaţiei,
2003. 149 p.
127. Jerry R. Thomas, Jack K. Nelson Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol I.
Bucureşti: MTS-CCPPS, 1996, p.119.
128. Joiţa E. Didactica aplicată (I). Craiova: Gheorghe Alexandru, 1994, p.87-153.
129. Joiţa E. Eficienţa instruirii. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1998. 300 p.
130. Joiţa E. Managementul educaţional, Profesorul-Manager: roluri şi metodologie. Iaşi:
Polirom, 2000. 232 p.
131. Jung C.G. Tipuri psihologice. Bucureşti: Humanitas, 1997. 544 p.
132. Lazăr I. Management general. Cluj-Napoca: Fundaţia Cultural Ecologică Maramureş,
Universitatea „Bogdan Vodă”, 1995, p. 50.
133. Lieury A. Manual de psihologie generală (traducere). Oradea: Antet, 1996. 224 p.
134. Lisievici P. Calitatea învăţământului. Cadru conceptual, evaluare şi dezvoltare. Bucureşti:
Didactică şi Pedagogică R.A., 1997, p.76-82.
135. Linton R. Fundamentul cultural al personalităţii. Bucureşti: Ştiinţifică, 1968, p. 60.
136. Maciuc I. Pedagogie. Formarea continuă a cadrelor didactice. Craiova: Omniscop, 1998,
p.37-116.
137. Maliţa M. Cronica anului 2000. Bucureşti: Politică, 1975, p.32.
138. Marcu V. Formarea profesorilor de educaţie fizică, între necesităţi şi realităţi. În: Ştiinţa
Sportului, nr.8,C.C.P.S., Bucureşti, 1998, p. 6.

121
139. Marcus S., David T., Predescu A. Empatia şi relaţia profesor-elev. Bucureşti: Academiei,
1987. 148 p.
140. Marcus S. Empatie şi personalitate. Bucureşti: Atos, 1997. 192 p.
141. Matveev L.P., Novikov A.D. Teoria şi metodica educaţiei fizice. Bucureşti: Sport-Turism,
1980. 600 p.
142. Mihăilescu I. Atletism în şcoală. Piteşti: Universităţii din Piteşti, 2001. 110 p.
143. Mihuţ şi colab. Management general. Cluj-Napoca: Carpatica, 2003. 302 p.
144. Mitrofan A. Aptitudinea pedagogică. Bucureşti: Academiei Române, 1982, p. 68.
145. Momanu M. Introducere în teoria educaţiei. Iaşi: Polirom, 2002. 176 p.
146. Motru C. R. Personalismul energetic şi alte scrieri. Bucureşti: Eminescu, 1984, p. 71.
147. Mândâcanu V. Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice. Chişinău: Liceum, 1997. 358 p.
148. Mândâcanu V. Etica Pedagogică. Chişinău, 2000. 237 p.
149. Neacşu I. şi colab. Şcoala românească în pragul mileniului III. Bucureşti: Paideia, 1997.
166 p.
150. Neacşu I. Instruire şi învăţare. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1999, p. 48-91.
151. Neveanu E. Tehnica programării didactice. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1974, p. 55.
152. Nica P., Prodan A., Iftimescu A. Management. Iaşi: Sedcom Libris, 2001. 344 p.
153. Nicola I. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică R.A., 1996,
p.158.
154. Nicola I., Farcaş D. Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare pedagogică. Bucureşti:
Didactică şi Pedagogică, 1998, p. 136.
155. Nicolescu O., Russu C. Conducătorul în procesul conducerii moderne. Bucureşti: Politică,
1980. 432 p.
156. Nicolescu O. Management şi marketing. În: Revista Tribuna Economică. Vol. I şi II.
Bucureşti, 1991. 176 p.
157. Nicolescu O. şi colab. Management. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1992. 388 p.
158. Nicolescu O., Verboncu I. Management. Bucureşti: Economică, 1996, p. 17.
159. Nuţ S., Nicolescu G.I. Bazele psihologiei (vol I). Timişoara: Excelsior, 2001. 203 p.
160. Oancea-Ursu Gh. Ereditatea şi mediul în formarea personalităţii. Bucureşti: All, 1998.
339p.
161. Okon V. Didactica generală-compendiu. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1974. 563 p.
162. Oprea A., Meşniţă G. Sisteme informaţionale pentru manageri. Iaşi: Polirom, 2002. 274 p.
163. Oprescu V. Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului. Craiova: Scrisul Românesc,
1983, p.72.

122
164. Orţănescu C. Handbal la copii. Craiova: Universitaria, 2002, 264 p.
165. Orţănescu D., Orţănescu C. Învăţare motrică. Craiova: Universitaria, 2001. p. 9.
166. Orţănescu D. Gimnastica – componentă de bază a educaţiei şcolare. Craiova: Universitaria,
2008. 234 p.
167. Orţănescu D. Mijloacele gimnasticii de bază. Craiova: Universitaria, 2008. 291 p.
168. Osterhoudt R.G. Câteva consideraţii privind programele didactice în domeniul studiilor
sportive. Învăţământul superior de educaţie fizică şi sport în lume. Vol III. În: EFS, nr. 1/92
şi 2/93, CCPS, Bucureşti: 1993, p.44.
169. Ozolin N.G. Metodica antrenamentului sportiv. Bucureşti: Stadion, 1972, p.47-114.
170. Paloş R. Educator şi educat. Activităţi de seminar. Timişoara: Universitatea de Vest, 2000.
120 p.
171. Petrescu I. Management. Braşov: Tipocart Braşovia, 1993. 447 p.
172. Potolea D. Stilurile pedagogice şi efectele lor tendenţiale - o investigare concretă. În:
Revista de Pedagogie, nr.4, Bucureşti, 1988, p.26.
173. Piaget J. Psihologia inteligenţei. Bucureşti: Ştiinţifică, 1965. 160 p.
174. Pieron M. Cercetarea unei învăţări eficiente a activităţilor fizice. Educaţie fizică în şcoală.
Vol. XLIV. Bucureşti, 1980, p. 63-124.
175. Pop L. (coord). Statistică. Bucureşti: Universitatea Bucureşti Facultatea de Filozofie, 2001.
91 p.
176. Popa G. Metodologia cercetării ştiinţifice în domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Timişoara: Orizonturi Universitare, 1999. 281 p.
177. Popa M. Statistică psihologică cu aplicaţii în SPSS. Bucureşti: Universităţii din Bucureşti,
2004. 227 p.
178. Popescu C. Antrenorul – profilul, personalitatea şi munca sa. Bucureşti: Sport-Turism,
1979. 232 p.
179. Popescu-Neveanu P. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Albatros, 1978. 776 p.
180. Popescu-Neveanu P. Zlate M., Creţu T. Psihologia şcolară. Bucureşti: Tipografia
Universităţii Bucureşti, 1987. 432.p.
181. Popescu M. Educaţia fizică şi sportul în pregătirea studenţilor. Bucureşti: Didactică şi
Pedagogică, 1995. 240 p.
182. Popovici D. Didactica. Soluţii noi la probleme controversate. Bucureşti: Aramis, 2000.
128p.
183. Postelnicu C. Fundamente ale didacticii şcolare. Bucureşti: Aramis, 2000. 367 p.
184. Proctor T. Elemente de creativitate managerială. Bucureşti: Teora, 2000. 208 p.

123
185. Pugh D.S., Hickson D.J. Managementul organizaţiilor. Bucureşti: Codecs, 2000, p.89 – 95.
186. Radu I.T. Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - ghid managerial. Bucureşti: UNICEF,
1999. 256 p.
187. Radu I.T., Ezechil L. Didactica - Teoria instruirii. Piteşti: Paralela 45, 2004. 312 p.
188. Ralea M., Herseni T. Introducere în psihologia socială. Bucureşti: Ştiinţifică, 1966, p. 150.
189. Raţă G. Didactica educaţiei Fizice Şcolare. Bacău: Alma-Mater, 2004, p.11-30.
190. Raţă B.C. Alergarea de viteză-biomecanică şi metodică. Iaşi: PIM, 2008, p. 23.
191. Rădulescu M.ŞT. Pedagogia Freinet. Un demers inovator. Iaşi: Polirom, 1999. 207 p.
192. Rîşneac B. Importanţa dezvoltării capacităţilor motrice în procesul antrenamentului şi
competiţiei sportive. Materialele Simpozionului Internaţional ,,Sportul Universitar”.
Bucureşti, 1995, p.101-105.
193. Rees W.D. Arta managementului. Bucureşti: Tehnică, 1996, p. 25-27.
194. Rey M. De la Logica „mono” la logica de tip „inter”. Piste pentru o educaţie interculturală
şi solidară”. p. 153, În Dasen, Pierre, Perregaux, Christiane, Rey, Micheline Educaţia
interculturală – experienţe, politici, strategii, Iaşi: Polirom, 1999, p. 129- 203.
195. Renson R. De la educaţia fizică la kinantropologie: în căutarea identităţii academice şi
profesionale. Bucureşti: Învăţământul superior de educaţie fizică şi sport în lume. În: EFS,
nr.1/2, Vol III, 1993, p.132.
196. Roşală V. Din însemnările unui profesor de educaţie fizică. Bucureşti: Sport-Turism, 1977.
119 p.
197. Rusu C., Voicu M. A.B.C.-ul managementului. Iaşi: Gh. Asachi, 1993, p. 28.
198. Salade D. Competenţă, performanţă, competiţie. În: Revista de pedagogie, nr. 1, Bucureşti,
1998, p. 17.
199. Salade D. Dimensiuni ale educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1998,
p.25.
200. Sas C., Bonchiş E., Săveanu T. Educaţia permanentă - Ghid pentru iniţiatorii programelor
universitare de formare continuă. Oradea: Universitatea din Oradea, Departamentul de
Educaţie permanentă, Anexa 14. 2011, p. 10.
201. Stanciu M. Reforma conţinuturilor învăţământului. Iaşi: Polirom, 1999, p.51.
202. Stoica A. Creativitatea elevilor. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1983, p. 68.
203. Stoica M. Pedagogie şcolară. Craiova: Gheorghe Creţu-Alexandru, 1995, p.82.
204. Stoica M. Psihopedagogia personalităţii. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1996. 291 p.
205. Stroe C.A. Management educaţional aplicat în domeniul activităţilor motrice. Craiova:
Universitaria, 2008. 309 p.

124
206. Surdu F. Prelegeri de pedagogie generală. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1995, p.30-
31.
207. Şchiopu U. (coord.) Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Babel, 1997. 740 p.
208. Şiclovan I. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Sport-Turism, 1979, p. 27.
209. Tarniţă D. Elemente de metodologia cercetării activităţilor corporale. Craiova:
Universitaria, 1998. 242 p.
210. Tarniţă D. Elemente de statistică aplicată. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova,
2000. 260 p.
211. Tatu N.T., Alexandrescu D., Ardelean T. Atletism. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
1983, p. 28.
212. Töfler A. Şocul viitorului. Bucureşti: Politică, 1973. p 409.
213. Toma S. Profesorul, factor de decizie. Bucureşti: Tehnică, 1994, p.17-62.
214. Tomşa N. Particularităţile desfăşurării dialogului didactic şi influenţa lui asupra frecvenţei
reuşitei şi educaţiei studenţilor facultăţii de bază a I.N.E.F.S. În: Conferinţa Ştiinţifică
„Probleme actuale privind perfecţionarea sistemului de învăţământ în domeniul culturii
fizice”. Chişinău, 1999, p.106.
215. Thomas J., Nelson J. Metodologia cercetării în activitatea fizică. Vol. I – II. Bucureşti:
C.C.P.S., 1997, p.386-389.
216. Triboi V. Bazele social-pedagogice şi legislative ale dezvoltării sportului studenţesc din
Republica Moldova. Teza de doctor în ştiinţe pedagogice. Chişinau, 2006, 150 p.
217. Tudusciuc I. Gimnastica acrobatică. Bucureşti: Fundaţia România de Mâine, 2001. 240 p.
218. Ungureanu D. Teoria curriculumului. Timişoara: Mirton, 1999, p. 21.
219. Ungureanu D. Educaţia integrată şi şcoala incluzivă. Timişoara: Editura de Vest, 2000.
280p.
220. Văideanu G. Conţinutul Educaţiei fizice şi problematica lumii contemporane. Bucureşti:
Didactică şi Pedagogică, 1981. 143 p.
221. Văideanu G. Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti: Politică, 1988, p 106, 109.
222. Vlăsceanu M. Psihologia organizaţiilor şi conducerii. Bucureşti: Paideia, 1993, p.6-43.
223. Voicu A. Legislaţie şi management în educaţie fizică şi sport. Cluj-Napoca: Inter-Tonic,
1995, p.86-93.
224. Voicu A. Managementul organizaţiilor şi activităţii sportive. Cluj-Napoca: Risoprint, 1998.
247 p.
225. Voicu A. Răspunderea civilă delictuală cu privire specială la activitatea sportivă. Bucureşti:
Lumina Lex, 1999. 247 p.

125
226. Voiculescu Fl. Analiza resurse – nevoi şi managementul strategic în învăţământ. Bucureşti:
Aramis, 2004, p.331-333.
227. Ward M. 50 de tehnici esenţiale de management. Bucureşti: Class, 1995, p.182.
228. Werne V., Buch H., Ficher G., Koch R. Pregătirea de handbal în sală. Bucureşti: CCPS,
1995. 253 p.
229. Zakrajsec B. Managementul în sport. Bucureşti: Universitatea Statului Ohio, Columbus,
S.U.A., M.T.S., C.CP.S., 1993, p.457-458.
230. Zorleţan T., Burduş E., Căprărescu G. Managementul organizaţiei. Bucureşti: Economică,
1988, p.38.
231. *** Dicţionarul limbi române DEX http://dex-online.ro/faq.phpÎsurse (2011)
232. *** Legea învăţământului,nr.84/24.07.1995/Ed. S.C. Tribuna Învăţământului, S.A., p.3
233. ***Metodologie de evaluare externă, standardele de referinţă şi lista indicatorilor de
performanţă a ARACIS, Bucureşti, 2006.
234. *** Oxford, Dicţionar de sociologie, Bucureşti, 2003, p.42.
235. ***Propuneri de realizare a cadrului organizatoric pentru introducerea reformei curriculare
în învăţământul superior, Bucureşti: 1998.
236. Decizia Consiliului de Asociere România - Uniunea Europeană nr.2/1997, la programele
Socrates, Leonardo da Vinci, Tineret pentru Europa;
237. http://www.referate.com/referate/marketing/online1/schema-profilului-
psihosocioprofesional-al-unui-manager-managerii-firmei-referatele-com.php (2011)

(în limba rusă)

238. Абдуллина О.А. Комплексная педагогическая практика в системе профессионально-
педагогической направленности студентов пед. ВУЗов. Матер. науч. конф. / Отв.ред.
В.П.Шуман-Владимир. Москва, 1972, c. 27-32.
239. Абдуллина О.А. Общепедагогическая подготовка студентов. В: Советская
педагогика, 1984, №5, c. 68-74.
240. Абдуллина О.А. Общепедагогическая подготовка учителя в acпeктe высшего
педагогического образования: Для пед. спец. высш. учеб. заведений. 2-е изд., перераб.
и доп. Москва: Просвещение, 1990. 142 с.
241. Бабанский Ю.К. Оптимизация учебно-воспитательного процесса. Москва:
Просвещение, 1982. 380 с.

126
242. Бабанский Ю. К., Сластенин В. А., Сорокин Н.А. и др. Педагогика: Учебное пособие
для студентов пед. ин-тов/ Под редакцией Ю. К. Бабанского. 2-е изд.доп.и перераб.
Москва: Просвещение, 1988. 479 с.
243. Богданова Д.Я. Изучение двигательных навыков у первоклассников в связи с
особенностями темперамента. В кн.: Психологические вопросы физического
воспитания в школе. Москва: Физкультура и спорт, 1976, c.72-78.
244. Богомолова Н.Н., Петровская Л.А. О методах активной социально-психологической
подготовки. В: Вестник МГУ: Серия Психология, 1977, № 1, c. 53-61.
245. Божович Л.И. Личность и ее формирование в детском возрасте. Москва:
Просвещение, 1986. 464 с.
246. Борисова Е.М., Гуревич К.М. Психологическая диагностика. В: Вопросы
психологии, 1988, № 1, c.77-82.
247. Бурок Л.В. Двигательные качества (сила, выносливость, быстрота, ловкость) основы
профессионально – прикладной физической подготовки учащихся системы профтех –
образования. Профессионально – прикладная подготовка. Москва, 1974, c. 37-38.
248. Виноградов М.И. Физиология трудовых процессов. Изд. 2-е, испр. и доп. Москва:
Медицина, 1966. 367 с.
249. Виноградов М.И. Особенности трудовой деятельности в условиях новой техники.
Руководство по физиологии. Физиология мышечной деятельности, труда и спорта.
Ленинград, 1969, c. 451-465.
250. Виноградов М. И., Точилов К. С. Классификация разных трудовых процессов. В кн.
Руководство по физиологии мышечной деятельности, труда и спорта. Ленинград, 1969,
c 440-450.
251. Виноградов П.А., Савин В.А. Спорт в мире информации. В: Теория и практика
физической культуры, 1997, № 11, c.59–63.
252. Вербицкий А.А. Познавательная активность личности в обучении / Активность
личности в обучении // Психолого-педагогический аспект. Москва: Нии Пвш Апн
СССР, 1986, c.5-20.
253. Выдрин В.М. Введение в специальность: Учеб. пособ. для ин-тов физической
культуры. Москва: Физкультура и спорт, 1974. 149 с.
254. Выдрин В. М., Прушетнева Г.А. Системный подход в исследовании физической
культуры. В: Теория и практика физической культуры, 1978, №3, c. 5-7.

127
255. Выдрин В.М., Собянин Ф.Н. Исследование профессионально-педагогической
пригодности будущих учителей физической культуры. В: Теория и практика
физической культуры, 1991, №3, c. 7-8.
256. Выдрин В.М., Зыков Б.К., Лотоненко А.В. Физическая культура студентов вузов:
Учеб. пособ. Воронеж: ВГУ, 1991. 128 с.
257. Гаврилов В.Е., Смирницкая В.Н. Об использовании метода таксономического
анализа для классификации гностических профессий. Вопросы профессиографии в
целях профориентации. Сб. статей. Москва, 1976, c. 87-92.
258. Гаврилов В. Е. О взаимосвязи дидактического и психологического классификации
профессии типа „человек - техника”. Науч. Тр. ВНИИ профтехобразовани; Вопросы
профессиоведения. Москва, 1979, c. 21-32.
259. Гаралис А. И. Физическое воспитание с профессионально – прикладной
направленностью на факультетах радио – электроники и автоматики. автореф. канд.
пед. наук. Ленинград, 1983. 24 c.
260. Годик М.А., Тимошкин В.Н. Исследование двигательной активности студентов с
помощью компьютерной экспертизы. В: Теория и практика физической культуры,
1990, № 2, c.32-33.
261. Данаил С.Н. Методика подготовки студентов факультетов физического воспитания к
коммуникативной дидактической деятельности: Дисс. ... канд. пед. наук. Ленинград,
1989. 272с.
262. Данаил С.Н. Оптимизация системы учебных занятий предмета “Физическое
воспитание” в вузе. В: Совершенствование физического воспитания в учебных
заведениях: Тез. докл. междунар. науч. - практич. конф. Ч. 1. Гродно, 1993, c.33-34.
263. Данаил С.Н. Актуальные проблемы физкультурного образования в контексте
современных разработок теории. В: Современные проблемы совершенствования
системы физкультурного образования. Матер. II Междунар. науч. конф. Кишинев:
Личеум, 1996, c. 4-10.
264. Иванов Г.А. Профессионально-прикладная физическая подготовка студентов. Алма-
Ата, 1987. 93 с.
265. Кан-Калик В.А. О профессионально-творческой подготовке учителя. В: Советская
педагогика, 1976, №9, c. 76-93.
266. Кан-Калик В.А., Никандров Н.Д. Педагогическое творчество. Москва: Педагогика,
1990. 144 с.

128
267. Каргополов Е.П. Актуальные вопросы теории непрерывного физкультурного
образования. В: Теория и практика физической культуры, 1990, №7, c.11-13
268. Кузьмин В. В. Педагогическое физкультурно-спортивное совершенствование как
средство профессионально-творческой подготовки учителей физической культуры. В:
Теория и практика физической культуры, 1998, №11-12, c. 18-19.
269. Кузьмина Н. В. Методы исследования в педагогики. Ленинград, 1970. 114 с.
270. Лузина М.Л. Формирование творческой индивидуальности учителя в
педагогическом ВУЗе. Ташкент: ФАН, 1986, c.96.
271. Моторин В.М. О качестве подготовки специалистов физической культуры (по
материалам американской печати). В: Современные проблемы совершенствования
системы физкультуного образования. Матер. межд. конф. Кишинев, 1993. Т. I, c. 88-89.
272. Мындыкану В.М., Патрашку Д.А. Совершенствование профессионального
мастерства: Метод. рекоменд. для руководителей общеобразов. шк. / Под ред. Н.А.
Избештского. Кишинев: ГПИ им. И. Крянгэ, 1989, c. 44.
273. Никитин А.А. Формирование педагогических умений в решении воспитательных
задач у студентов института физической культуры (в процессе подготовки и
проведения пед. практики в школе) : Дисс.. канд. пед. наук. Ленинград, 1989. 193 с.
274. Петунин О.В. Формирование профессионального мастерства учителя физической
культуры: Учеб. пособ. для пед. ин-тов. Москва, 1980. 112 с.
275. Пономарев Г.Н. Личностно ориентированное обучение как фактор
совершенствования подготовки специалистов по физической культуре В: Теория и
практика физической культуры, 1997, №12, c. 32-35.
276. Строкатов В.В. Значение теоретических знаний для спортсменов в зависимости от
их специализации // Актуальные проблемы спортивной медицины. Киев, 1980, c. 96-
99.
(în limba franceză)
277. Bertillon A. Nomenclature des professions. Paris: Bulletin de L' Inst. Internat d´etat, 1985,
p. 4 – 7.
278. Coombs Ph. H. La crise mondiale de leducation. Paris: P.U.F, 1968 în Cristea S.
Pedagogie generală. Managementul educaţiei. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1996,
p.89.
279. Delors J. L’education – un trésor est cache dedans. Paris, 1996, p 91-104.
280. Duncan W. Les grandes idées du management. Paris: PUF, 1990, p. 43-60.
281. Dictionnaire de la Psychologie. Paris: PUF, 1995, p.162.

129
282. Giriat H. Le comportament et la personalite de l’educateur. Paris: P.U.F. 1967, p. 138-196.
283. Leide G. Expert judgement as evaluation data. Paris: International Institute for Educational
Planning, 1976. 381 p.
284. Mialaret G. Les sciences de leducation. Paris: P.U.F., 1993, p. 33-51.
285. Michet S. Sens et contresens des bilans de competences. Paris, 1993. 142 p.
286. Moyson R. Le coaching, Développer le potentiel de ses collaborateurs. Bruxelles: De
Boeck et Lacier, 2001, p. 145.
287. Thomas J. Des maitres pour lecole de demain. Paris: UNESCO, 1968, p. 6-47.

(în limba engleză)

288. Abbott A. The System of Professions, Chicago: University of Chicago Press, 1988. 322 p.
289. Behn R.D. Management, New York: Groping Along. Journal of Policy Analysis and
Management, 1989, p. 63.
290. Bozeman B., Straussman J.D. Public Managemnt Strategies, San Francisco: Guidelines for
Managerial Effectiveness, 1990, p.248-273.
291. Cameron, K. S. Strategic organizational downsizing: An extreme case.’ Research in
Organizational Behavior Greenwich. CT: JAI Press, 20, 1998, p. 185.
292. Cohen S. The Effective Public Manager. San Francisco: Achieving Succes în Government,
1988, p. 47.
293. Dessler, G. Management: Leading people into the 21 ST century. Hardback: Published by
Prentice Hall, 2000. 577 p.
294. Drucker P. Managing the Nonprofit Organization. New York: Harper Business, 1992. 256p.
295. Gollan S.E. Psychological Study of Creativity. New York, 1960, p.60.
296. Goordon D.B., Olson M.H. Management Information Systems. New York: McGraw – Hill,
1993, p.12 .
297. Husen T., Postlehwaite N. Tehe international encyclopedia of education. Researches and
studies. Vol 2, Oxford, New York: Pergamon Press, 1985. p. 139-146.
298. Lawton D. Curriculum Studies and Educaţional Planning, London, 1983. 89 p.
299. Lewin K. Behavior and development as a function of a total situation- Field theory in social
science, New York: Harper Row, 1964. p. 87-164.
300. Locke, E. A. The nature and causes of job satisfaction, Chicago: In M. D. Dunnette,
Handbook of industrial and organizational psychology 1976. p. 1297–1349.
301. Mintzberg H. The nature of managerial work, Englewood Cliffs: Prentince-Hall, 1980, 217
p.

130
302. Mintzberg H. The Rise and fall of strategic planning, New York: The Free Press a Division
of Simon &Schuster Inc. 1320 Avenue of the Americas, 1994. 464 p.
303. Ohmae K. The mind of a strategist, McGraw-Hill: Penguin,1982. 304 p.
304. Ott J.S., Hyde A.C.,Shafritz J.M. Public Management, Cicago: The Essential Readings,
1991. 134 p.
305. Parnes S.J. Work book for creative problem institutes and courses, Buffalo: Creative
Education Fondation, 1966. 325 p.
306. Perry J.L., Kraemer K.L. Public Management:Public And Private Perspectives, California:
1983. p. 67 – 83.
307. Porter L.W., Lawer E.E., 1968, What job attitudes can tell us about employee motivation,
Harvard: Business Review, 1968. p.118-126.
308. Porter P., Scully, G.W. (1982), Measuring managerial efficiency: the case of baseball.
Southern Economic Journal, 48, p.642-650.
309. Rothkopf E. Z. Experiments on mathemagenic behavior and the technology of written
instruction. In E. Z. Rothkopf & P. E. Johnson, (Eds.) Verbal learning research and the
technology of written instruction, New York: Teachers College Press, Columbia University,
1971, p. 284-303.
310. Straussman J.D. Management by Groping Along: The Limits of a Metaphor, New York:
1993. 154 p.
311. Taylor W. Gr. The Principles of Scientific Management, New York: Horper and Row, 1971
citat de Colibaba D.E. 2007. p.17.
312. Wang M.R., Rauler J.D. A Guide to Sysistematic Instructional Design, New York,
Educational Tehnology Publication, Enlewood Clifs,1974, citat de Neacşu p.96
313. Zak, T.A., Huang, C.J. and Siegfried, J.J. Production efficiency: the case of professional
basketball, Mountain: Journal of Business, 52, 1979, p.379-392.

131
ANEXE

132
 Anexa 1
Tabelul A1.1. Structura blocului de discipline psihopedagogice - ciclu de licenta de 3 ani
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total
credit evaluare
1 Psihologia educaţiei I I 2 2 56 5 E1
2 Pedagogie I I II 2 2 56 5 E2
3 Pedagogie II II I 2 2 56 5 E3
4 Didactica specialităţii II II 2 2 56 5 E4
5 Instruire asistată pe III I 1 1 28 2 C5
calculator
6 Managementul clasei de III II 1 1 28 3 E6
elevi
7 Practică iniţiere sportivă III V Compact 42 ore 2
8 Practică unităţi de III VI Compact 42 ore 2
învăţământ
9 Examen de absolvire III VI 5 E
TOTAL 364 34

Tabelul A1.2. Structura blocului de discipline psihopedagogice - ciclu de master

Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total
credit evaluare

1 Psihopedagogia adolescenţilor, I I 2 1 42 5 E1
tinerilor şi adulţilor
2 Didactica domeniului şi I II 2 1 42 5 E2
dezvoltării în didactica
specialităţii (învăţământ liceal,
postliceal, universitar)
3 Metodologia cercetării I II 1 2 42 5 E2
educaţionale
4 Proiectarea şi managementul II II 2 1 42 5 E4
programelor educaţionale
5 Practică pedagogică II I - 3 42 5 C3
(învăţământ liceal, postliceal,
universitar)
6 Sociologia educaţiei II I 1 2 42 5 E3
7 Examen de absolvire. Nivel II II II 5 E4
TOTAL 252 35

133
 Tabelul A1.3. Structura blocului de discipline psihopedagogice - ciclu de 4 ani
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr.
crt. unit.
C S LP Total credit
1 Psihologia educaţiei I II 2 2 56 5
2 Introducere în pedagogie + teoria şi II III 2 1 42 4
metodologia curriculumului
3 Teoria şi metodologia instruirii + teoria II IV 2 1 42 4
şi metodologia evaluării
4 Didactica specialităţii III V 2 1 42 4
5 Practică pedagogică (învăţământ liceal, III+IV V+VI - 4 112 8
postliceal, universitar)
6 Opţional III VI 1 2 42 3.5
instruire asistată de calculator
7 Discipline opţionale psihopedagogice IV VII 1 2 42 3.5
TOTAL 378 32

Tabelul A1.4 Structura blocului de discipline medico-biologice - ciclu de licenţă de 3 ani

Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total credit
evaluare
1 Anatomie I I 2 - 2 56 6 E
2 Fiziologie generală I II 2 - 2 56 6 E
3 Kinetologie I II 1 - 2 42 4 E
4 Educaţia pentru sănătate şi I II 2 - 1 42 5 E
prim ajutor
5 Evaluare motrică şi somatică III V 2 - 2 56 5 E
6 Masaj III V 2 - 2 5 C
7 Fiziologia efortului III VI 2 1 - 42 4 E
8 Dopaj în sport III VI 1 - 2 42 3 C
9 Evaluare funcţională III VI 1 - 1 28 3 C
TOTAL 364 41

Tabelul A1.5. Structura blocului de discipline medico-biologice - ciclu de master

Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total credit
evaluare
1 Biochimia ex. fizice I I 28 28 - 56 6 E
2 Dopingul şi perf. sp./ II III 28 28 - 56 5 E
Refacerea post efort
3 Biochimie/Fiziologia II III 28 28 - 56 6 E
sportivă aplicată
4 Bimecanica cu aplicaţii în sport II III 28 28 - 56 6 E
5 Dopingul şi dirijarea medicală II IV 28 28 - 56 6 E
în sport./Fiziologia spotivă
aplicată
TOTAL 280 29

134
 Tabelul A1.6. Structura blocului de discipline medico-biologice - ciclu de licenţă de 4 ani
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. unit. Forma de
crt. C S LP Total credit evaluare
1 Anatomie-biomecanică I I 2 - 1 42 4 E
2 Biochimie I I 1 - 1 28 3 E
3 Igienă-Prim ajutor I I 2 - 1 42 4 E
4 Anatomie-biomecanică I II 2 - 1 42 4 E
5 Fiziologie generală şi af.fiz. II III 2 - 2 56 5 E
6 Masaj şi tehnici complement. IV VIII 2 1 - 36 4 E
7 Introducere în kinetoterapie IV VIII 2 1 - 36 4 E
TOTAL 282 28

Tabelul A1.7. Structura blocului de discipline teoretice de profil - ciclu de licenţă de 3 ani
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total
credit
evaluare
1 TEFS I II 2 1 - 42 4 E
2 MEFS II III 2 - 2 56 5 E
3 Didact. sport. adaptat II III 1 1 - 28 3 E
4 Manag. şi market. EFS II III 2 - 2 56 5 E
5 Instalaţii şi aparatură sportivă II III 2 - 2 56 5 C
6 Informatică II IV 2 - 2 56 5 E
7 Organ. şi conduc. structurilor EFS III V 2 1 - 42 4 E
8 Istoria EFS şi olimpism III V 2 1 - 42 4 E
9 TAS III VI 2 1 - 42 4 E
10 Expresie corporală şi III VI 2 - 2 56 6 C
comunicare motrică
TOTAL 476 45

Tabelul A1.8. Structura blocului de discipline teoretice de profil pentru ciclu de master
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. unit. Forma de
crt. C S LP Total credit evaluare
1 Met.avansate de studiu şi ev. a I II 28 28 - 56 6 C
capacit de efort
2 Orient.metod.moderne în I II 28 28 - 56 6 E
antren.sportiv
3 Strategii de realizare a I II 28 28 - 56 5 E
programelor de preg. în sportul
de perf.
4 Antrenorul, coach-ul şi perf. în I II 28 28 - 56 5 E
sport
5 Teoria şi pract.în sportul de II III 28 - 28 56 6 E
înaltă perf.pe ramuri de sport
6 Manag.şi mark. în sport./Metod II IV 28 28 - 56 5 C
şi tehnici moderne de
conducere
7 Teoria şi practica antren. II IV 28 - 28 56 6 C
sportiv
TOTAL 392 39

135
 Tabelul A1.9. Structura blocului de discipline teoretice de profil - ciclu de licenţă de 4 ani
Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma
crt. unit. de
C S LP Total credit
evaluare
1 Istoria EFS I I 2 1 - 42 4 E
2 TEFS I II 2 1 - 42 4 E
3 MEFS II III 2 - 2 56 5 E
4 Didactica EFS II IV 2 2 - 56 4 E
5 Teoria antrenamentului III V 2 1 - 42 4 E
6 Perfecţionarea într-o ram. Sp. III V 1 - 4 70 6 C
7 Manag. şi market. EFS III V 2 2 - 56 6 E
8 Informatică III V 2 - 2 56 6 C
9 Măsurarea şi evaluare EFS III V 2 - 2 56 6 E
10 Istoria UE III V 2 2 - 56 6 C
11 Metodologia cercetării III VI 1 - 2 42 4 E
12 Perfecţionarea într-o ram. Sp. III VI 1 - 4 70 6 E
13 Practică în sportul de perf. III VI Comp. 28 28 2
14 Perfecţionarea într-o ram. Sp. IV VII 2 - 4 84 7 C
15 Învăţare motrică IV VII 2 1 - 42 5 E
16 Legislaţie EFS IV VII 2 1 - 42 5 E
17 Perfecţionarea într-o ram. Sp. IV VIII 2 - 4 84 7 E
18 Teoria comunicării IV VII 2 1 - 42 4 C
19 Programe şi servicii IV VII 2 1 - 42 4 C
20 Construcţii şi amenajări baze IV VIII 2 1 - 36 4 C
sportive
21 Deontologie profesională IV VIII 2 1 - 36 4 C
22 Practică în sportul de perf. IV VIII Comp.28 28 2
TOTAL 1108 101

Tabelul A1.10. Structura blocului de discipline practico-metodice de specialitate - ciclu de

licenţa de 3 ani
Nr. Disciplina An Sem. Ore/sem. Nr. Forma de
crt. unit evaluare
C S LP Total credit
1 Baz. teh. prob. din atletism I I 2 - 2 56 5 C
2 Gimnastica de bază I I 2 - 2 56 5 C
3 Gimnastica artistică I II 2 - 2 56 5 E
4 Met.discipline montane I II 1 - - 14 2 C
5 Met.disciplinei I I 2 - 2 56 5 E
Fotbal/Gimnastică ritmică
6 Met.disciplinei Handbal I I 2 - 2 56 5 E
7 Aplic.sporturi de iarnă I I Comp.42ore 42 2
8 Baz. met. prob. din atletism I II 2 - 2 56 5 E
9 Gimnastica artistică I II 2 - 2 56 5 E
10 Optimizarea condiţiei fizice II III 2 - 2 56 5 C
11 Dans II III 2 - 2 56 5 C
12 Met.discip. Tenis de masă II III 2 - 2 56 5 E
13 Practică în activ.turistice II III Comp.42ore 42 2 C

136
 Continuarea Tabelului A.1.10.
14 Met. discip. sportive nataţie II IV 1 - - 14 2 C
15 Met. discip. sportive II IV 2 - 2 56 5 E
judo/arte marţiale
16 Met.disciplinei Volei II IV 2 - 2 56 5 E
17 Met.disciplinei Baschet II IV 2 - 2 56 5 E
18 Aplicaţii de înot II IV Comp.42ore 42 2
19 Aprof.într-o ram sportivă III V 2 - 2 56 5 C
20 Activităţi de timp liber III V 2 - 2 56 5 E
21 Aprof.într-o ram sportivă III VI 2 - 2 56 5 E
22 Met.disciplinei Badminton III VI 1 - 2 42 3 C
23 Met.discip. Jocuri de mişc. III VI 1 - 2 42 3 C
24 Met.discip.Tenis de câmp III VI 1 - 2 42 3 C
TOTAL 1120 94

Tabelul A1.11. Structura blocului de discipline practico-metodicede specialitate - master

Nr. Disciplina Anul Sem. Ore/sem. Nr. Forma de
crt. unit.credit evaluare
C S LP Total
1 Aprof.într-o ramură sp. I I 28 - 28 56 6 C
2 Capacit de perf./Stagiu I I 28 ore 28 2 C
de pract.în medii de
iniţiere sportivă
3 Aprof.într-o ramură sp. I II 28 - 28 56 6 E
4 Stagiu de pract.în as. I II 28 ore 28 2 C
cluburi, centre de perf.
TOTAL 168 16

Tabelul A1.12 Structura blocului de discipline practico-metodice de specialitate - ciclu de licenţă

de 4 ani
Nr. Disciplina An Sem. Ore/sem. Nr. Forma de
crt. C S LP Total unit evaluare
credit
1 Gimnastică I I - - 2 28 3 C
2 Baschet I I - - 4 56 5 C
3 Fotbal/Gimnastică ritmică I I - - 4 56 5 C
4 Atletism I II 1 - 2 42 4 C
5 Gimnastică I II 1 - 2 42 4 C
6 Baschet I II 2 - 2 56 4 E
7 Fotbal/Gimnastică ritmică I II 2 - 2 56 4 E
8 Schi I II 1 - 3 56 2 E
9 Atletism II III 1 - 2 42 3 C
10 Gimnastică II III 1 - 2 42 4 E
11 Handbal II III 1 - 2 42 4 C
12 Volei II III 1 - 2 42 4 C
13 Badminton II III 1 - 2 42 4 C
14 Dans II III 1 - 2 42 4 C
15 Jocuri de mişcare II III 1 - 2 42 4 E

137
 Continuarea Tabelului A.1.12.
16 Atletism II IV 1 - 2 42 4 E
17 Handbal II IV 1 - 4 70 5 E
18 Volei II IV 1 - 4 70 5 E
19 Nataţie II IV 2 Comp.42 42 4 E
20 Tenis de câmp II IV 1 - 2 42 4 C
21 Body building II IV 1 - 2 42 4 C
22 Turism şi orientare sportiv II IV Compact 42 2 C
23 Gimnastică III V - - 2 28 2 C
24 Atletism III VI - - 2 28 2 C
25 Gimnastică III VI 2 - 1 42 4 E
26 Fitness III VI 1 - 2 42 4 C
27 Judo III VI 1 - 2 42 4 C
28 Gimnastică aerobică III VI 1 - 2 42 4 C
29 Tenis de masă III VI 1 - 2 42 4 C
30 Atletism IV VII 2 - 2 56 5 E
TOTAL 1358 113

138
 Tabelul A 2.1. PLANURI ANUALE DE ÎNVĂŢĂMÂNT 3 ANI Anexa 2
FACULTĂŢI SEMESTRUL I
DISCIPLINE
ATLETISM GIMNASTICĂ ANATOMIE ISTORIA EFS
C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 - 2 5 C 2 - 2 5 C 2 - 2 6 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 3 4 E 1 - 2 3 E

FEFS ORADEA 1 2 4 E 2 1 4 E 2 - 1 4 E 2 1 4 E
FEFS CLUJ- - - 2 3 V.P. - - 2 3 V.P. 3 - 2 4 E 2 - - 4 E
NAPOCA
ANEFS 1 - 2 4 V 1 - 2 6 V 2 - 2 6 E
BUCUREŞTI
FEFS IAŞI - - 2 3 V.P - - 2 2 V.P 2 1 - 5 E
FEFS ECOL. 1 - 2 5 E 2 1 - 5 E
BUCUREŞTI
FEFS 1 - 2 4 C 2 - 1 5 E 1 1 - 4 E
CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV - - 1 2 V.P - - 1 2 V.P 2 1 - 4 E 1 1 - 3 C
FEFS TIMIŞOARA 1 - 2 3 C 1 - 2 3 C 2 - 1 3 E
FEFS BACĂU 1 - 1 3 C 2 - 2 5 E 2 2 - 5 E

FEFS SUCEAVA - - 2 - - 2 4 3 - 9 E

139
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL I
DISCIPLINE
TEORIA EFS HANDBAL BIOCHIMIE
C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 - 2 5 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 5 6 E 1 - 3 4 E
FEFS ORADEA
FEFS CLUJ- 2 1 - 4 E - - 2 3 C
NAPOCA
ANEFS
BUCUREŞTI
FEFS IAŞI 2 2 - 5 E - - 2 3 V.P
FEFS ECOL. 2 - 1 3 V
BUCUREŞTI
FEFS 1 1 - 3 E
CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV - - 2 2 C
FEFS TIMIŞOARA
FEFS BACĂU 1 2 - 4 E 1 - 1 4 C

FEFS SUCEAVA 4 2 - 12 E

140
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL II
DISCIPLINE
ATLETISM GIMNASTICĂ ANATOMIE/BIOMECANICĂ HANDBAL
C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 - 2 5 E 2 - 2 5 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 4 5 E 1 2 3 E

FEFS ORADEA 2 - 4 7 E 2 - 4 7 E 2 - 2 4 E 2 - 3 6 E
FEFS CLUJ- - - 2 3 V.P - - 2 3 V.P 2 - 1 4 E 2 - 2 4 E
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 1 - 1 4 E 2 - 3 2 E
FEFS IAŞI - - 1 2 V.P - - 1 3 V.P 2 - 2 2 E
FEFS ECOL. 2 - 2 4 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 1 - 2 4 C 2 - 2 4 E 1 1 - 4 E
FEFS BRAŞOV - - 2 2 V.P - - 2 2 V.P 1 - 1 3 E
FEFS TIMIŞOARA 1 - 2 3 E 1 - 2 3 E 2 2 - 5 E
FEFS BACĂU 2 - 2 5 E

FEFS SUCEAVA 2 - 1 6 E 2 - 1 6 E 2 1 - 3 E 2 - 2 5 E

141
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL II
DISCIPLINE
ISTORIA EFS FIZIOLOGIA GENERALĂ ŞI A EFORTULUI DOPING ÎN SPORT TEORIA EFS
SPORTIV

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 2 - 2 6 E 2 1 - 4 E
INEFS CHIŞINĂU
FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI
FEFS IAŞI 2 1 - 5 E
FEFS ECOL. 1 - 1 4 E 2 - - 4 C
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV 2 2 - 5 E
FEFS TIMIŞOARA 2 1 - 3 C
FEFS BACĂU 2 1 - 4 E 2 - 1 5 E

FEFS SUCEAVA

142
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL III
DISCIPLINE
BIOCHIMIE FIZIOLOGIA GENERALĂ ŞI ACTIV.FIZICE ATLETISM GIMNASTICĂ
C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA
INEFS CHIŞINĂU 2 - 3 5 E

FEFS ORADEA 1 - 1 3 E 2 - 2 5 E
FEFS CLUJ- - - - - - - - - - - 2 - 2 5 E 2 - 2 5 E
NAPOCA
ANEFS
BUCUREŞTI
FEFS IAŞI 2 1 - 5 E 2 - 2 5 E 2 - 2 5 E
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS 1 1 - 4 E 2 - 2 4 E
CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV - - 2 3 V.P - - 2 3 V.P
FEFS TIMIŞOARA 2 - 1 5 E
FEFS BACĂU
FEFS SUCEAVA

143
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL III
DISCIPLINE
HANDBAL TEORIA ŞI METODICA EFS MANAGEMENT ŞI MARKETING ISTORIA EFS ŞI OLIMPISM
C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 2 - 5 E 2 2 - 5 E
INEFS CHIŞINĂU 3 2 - 5 E 2 2 - 4 E

FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-
NAPOCA
ANEFS 1 - 2 4 C 2 2 - 6 C 2 - - 3 C
BUCUREŞTI
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. 2 - - 3 C
BUCUREŞTI
FEFS 1 - 2 3 C 2 1 - 3 C
CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV 2 1 - 4 E
FEFS TIMIŞOARA - - 2 2 C 2 - 1 5 E
FEFS BACĂU 2 - 2 5 E 2 2 - 5 E 2 2 - 4 E

FEFS SUCEAVA

144
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL IV
DISCIPLINE
TEORIA ŞI METODICA DIDACTICA EFS TEORIA ŞI METODICA APROF.CUNOŞTINŢELOR ÎNTR -O
EFS ANTRENAMENT SPORTIV RAMURĂ DE SPORT

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 2 2 - 5 E
INEFS CHIŞINĂU 2 1 - 5 E 2 - 4 6 E

FEFS ORADEA 2 1 - 4 E 2 2 - 5 E
FEFS CLUJ- 2 1 - 4 E - - - - - 2 1 - 4 E 2 - 2 5 E
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI
FEFS IAŞI 2 2 - 5 E
FEFS ECOL. 2 1 1 6 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 1 - 3 E 1 1 - 3 C
FEFS BRAŞOV 2 2 - 5 E 2 2 - 5 E 2 1 - 4 C
FEFS TIMIŞOARA
FEFS BACĂU 2 2 - 5 E

FEFS SUCEAVA

145
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL IV
DISCIPLINE
HANDBAL FIZIOLOGIA EFORTULUI/ TEORIA ÎNVĂŢĂRII STAGIU DE PRACT. ÎN UNIT.DE
ERGOFIZIOLOGIA MOTRICE ÎNV. ŞI SPORTIVE

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA
INEFS CHIŞINĂU 1 - 2 3 E 2 - 4 6 E

FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 2 - 4 3 E 2 - 2 5 E
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. 2 1 - 4 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 - 2 2 E 2 1 - 5 E 30 ORE 8 C
FEFS BRAŞOV - - 2 - V.P
FEFS TIMIŞOARA 1 - 1 3 E
FEFS BACĂU 1 1 - 5 C

FEFS SUCEAVA

146
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL V
DISCIPLINE
TEORIA ANTRENAMENT METODICA ANTRENAMENT PE LEGISLAŢIE ŞI BIOCHIMIE/ ANATOMIE
SPORTIV RAMURI SPORTIVE MANAGEMENT ÎN EFS FUNCTIONALA

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 2 - 2 5 C
INEFS CHIŞINĂU 2 - 4 6 E 1 - 3 4 E 2 - 2 4 E

FEFS ORADEA 2 1 - 4 E 2 - 2 5 E
FEFS CLUJ- - - - - - 2 - 2 5 E 1 1 - 4 E 1 - 1 4 C
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 4 2 - 9 E 1 - 1 6 E
FEFS IAŞI 1 1 - 3 E
FEFS ECOL. 2 2 - 5 E 2 - 4 5 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 1 1 - 4 E 2 - 2 5 E 1 1 - 1 C
FEFS BRAŞOV 2 - 2 7 C
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 5 E 2 - 2 2 C 2 1 - 5 E
FEFS BACĂU 2 2 - 5 E 2 - 3 7 E 2 1 - 5 E

FEFS SUCEAVA

147
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL V
DISCIPLINE
STAGIU DE PRACTICĂ ÎN MEDII DE GIMNASTICA HANDBAL
INIŢIERE SPORTIVĂ

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 42 ORE 2
INEFS CHIŞINĂU
FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI - - 1 3 C
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. - - 8 4 C
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA - - 2 2 C
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2X20 ORE 4 C 1 - 1 3 E 1 - 1 3 C
FEFS BACĂU 2 X 20 ORE 2 V

FEFS SUCEAVA

148
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL VI
DISCIPLINE
TAS METODICA STAGIU DE PRACTICĂ ÎN STAGIU DE PRACTICĂ
ANTRENAMENTULUI PE MEDII DE INIŢIERE SPORT ÎN STRUCT. DE ORG .

RAMURI SPORTIVE SPORT

C S L C F C S L CR. F.V C S L C F.V. C S L C F.V.

P R V P P R P R
FEFS CRAIOVA 2 1 - 4 E 2 - 2 5 E 42 ORE 2
INEFS CHIŞINĂU 1 2 1 4 E 120 ORE 8
FEFS ORADEA 1 1 - 3 E 2 - 2 5 E - - 2 2 C
FEFS CLUJ-NAPOCA - - - - - 2 - 2 7 E - - 2 3 V.P
ANEFS BUCUREŞTI 3 - 3 10 E - - 2 4 E
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. 2 - 4 7 E - - 6 3 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 - 2 5 E
FEFS BRAŞOV 2 - 3 8 E
FEFS TIMIŞOARA 2X20 ORE 4 C
FEFS BACĂU 2 - 3 7 E 2X 30 ORE 2 V

FEFS SUCEAVA 80 ORE 6 C

149
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL VI
DISCIPLINE
APROF. UNEI FIZIOLOGIA EFORTULUI ATLETISM TMEFS

RAMURI SPORTIVE

C S LP C F. C S LP C F.V C S LP C F.V. C S LP CR. F.V.

R. V R. R.
FEFS CRAIOVA 2 - 2 5 E 2 1 - 4 E
INEFS CHIŞINĂU 1 1 - 2 E

FEFS ORADEA
FEFS C LUJ-NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI
FEFS IAŞI
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS C-ŢA
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 - 1 5 E 1 1 - 4 E
FEFS BACĂU 2 1 - 4 E

FEFS SUCEAVA - - 2

150
 Continuarea Tabelului A 2.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL VII
DISCIPLINE
ANTRENAMENT PRACTICĂ SPORTIV- ISTORIA CULTURII FIZICE BAZELE TEORETICO -METODICE

SPORTIV PE RAMURI MANAGERIALĂ ALE CERCETĂRII

C S LP C F. C S LP C F.V C S LP C F.V. C S LP CR. F.V.

R V R R
INEFS CHIŞINĂU 2 - 3 5 E 120 ORE 8 1 1 - 2 E 2 1 - 3 E

Continuarea Tabelului A 2.1.

FACULTĂŢI SEMESTRUL VIII
DISCIPLINE
PRACTICĂ DE ASPECTE MEDICO- ISTORIA CULTURII FIZICE BAZELE TEORETICO -METODICE

LICENŢĂ BIOLOGICE ŞI ALE CERCETĂRII

PSIHOLOGICE ALE

PROBEI ALESE

C S LP C F. C S LP C F.V C S LP C F.V. C S LP CR. F.V.

R V R R
INEFS CHIŞINĂU 120 ORE 8 2 - 3 5 E 1 1 - 2 E 2 1 - 3 E

151
 Anexa 3
TABELUL A 3.1. PLANURI ANUALE DE ÎNVĂŢĂMÂNT MASTER – 2 ANI
FACULTĂŢI SEMESTRUL I
DISCIPLINE
TEORIA FIZIOLOGIA MANAG. STRUCTURILOR PROIECTAREA ŞI PROG. ÎN
ANTRENAMENTULUI EFORTULUI FIZIC ŞI ACTIV. SPORTIVE DE SPORTUL DE PERFORMANŢĂ

SPORTIV PERFORMANŢĂ

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA
INEFS CHIŞINĂU 2 1 - 5 E 1 1 1 5 E

FEFS ORADEA 2 1 - 7 E 2 - 2 8 E
FEFS CLUJ-NAPOCA 2 - 1 6 E 2 - 1 6 E 2 1 - 6 C
ANEFS BUCUREŞTI 2 2 - 7 E 3 - 2 8 E 2 2 - 7 E
FEFS IAŞI 2 2 - 6 E
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 1 - 5 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 8 E
FEFS BACĂU 1 2 - 6 C

FEFS SUCEAVA 2 1 - 5 E 2 1 - 6 C 1 2 - 6 C

152
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL I
DISCIPLINE
CAPACIT. DE APROFUNDARE ÎNTR- O BIOCHIMIA EFORTULUI MANAG. RESURSELOR
PERF./STAGIU DE RAMURĂ SPORTIVĂ FIZIC UMANE ÎN DOMENIUL EFS ŞI

PRACT.SPORTIVĂ TURISM

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 28ORE 2 2 C 2 - 2 6 C 2 2 - 6 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 4 5 E 2 1 - 5 E

FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 2 - 3 8 E
FEFS IAŞI 2 2 - 7 E
FEFS ECOL. 2 1 - 8 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 2 2 8 E 1 1 - 5 C
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 8 E 1 1 - 4 E
FEFS BACĂU 2 - 2 7 E 1 1 - 4 C

FEFS SUCEAVA

153
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL II
DISCIPLINE
TEORIA MET. AVANSATE DE REF. ŞI REC. DUPĂ TEORIA ŞI PRACTICA ÎN
ANTRENAMENTULUI STUDIU ŞI EV. A CAPACIT. EFORTUL DIN ANTREN. ŞI SPORTUL DE PERF . PE

SPORTIV DE PERFORMANŢĂ COMPETIŢIE RAMURI SPORTIVE

C S LP CR. F.V C S LP CR F.V C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 2 2 - 6 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 4 5 E

FEFS ORADEA 2 1 - 6 E
FEFS CLUJ- 2 1 - 8 E 2 - 1 8 E
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 3 - 3 8 E
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. 1 1 - 6 V
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA
FEFS BACĂU 1 - 1 4 E

FEFS SUCEAVA

154
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL II
DISCIPLINE
TEORIA COMPETIŢIEI STAGIU DE PRACTICĂ ÎN FIZIOLOGIE SPORTIVĂ APROFUNDARE ÎNTR- O
ASOCIAŢII, CLUBURI , RAMURĂ SPORTIVĂ
CENTRE DE PERFORMANŢĂ
C S LP CR. F.V C S LP CR F.V C S LP CR. F.V C S LP CR. F.
V.
FEFS CRAIOVA 28ORE 2 2 C 2 - 2 6 E
INEFS CHIŞINĂU 150 ORE 10
FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 2 1 - 6 E - - 2 4 C
FEFS IAŞI
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 1 1 - 5 C - - 2 7 C 2 1 - 5 E 2 1 - 8 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 6 C 2 2 - 8 E
FEFS BACĂU 2 - 2 7 E

FEFS SUCEAVA 2 - 1 7 E

155
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL II
DISCIPLINE
MANAGEMENTUL TEHNICI MANAGERIALE ABILITĂŢI MANAG. ORIENT.METOD.
INSTITUŢIILOR SPORTIVE GESTIUNEA ŞI PROG. EV. MODERNE ÎN ANTR.
SP. SPORTIV
C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 2 - 5 E 2 2 - 5 E 2 2 - 6 E
INEFS CHIŞINĂU
FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI
FEFS IAŞI 2 2 - 8 E
FEFS ECOL. 2 1 - 8 E 2 2 - 8 E
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 1 - 5 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA
FEFS BACĂU 2 1 - 8 E

FEFS SUCEAVA 2 1 - 5 E 1 2 - 5 E

156
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL III
DISCIPLINE
ANTRENAMENTUL DOPINGUL ŞI PERF . TEORIA ŞI PRACTICA ÎN BIOCHIMIE/FIZIOLOGIA
SPORTIV PE RAMURI DE SPORTIVĂ/REFACERE POST SPORTUL DE ÎNALTĂ PERF. PE SPORTIVĂ APLICATĂ

SPORT EFORT RAMURI SPORTIVE

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 2 2 - 5 E 2 - 2 6 E 2 2 - 6 E
INEFS CHIŞINĂU 1 - 4 5 E

FEFS ORADEA 2 - 2 8 E - - - - -
FEFS CLUJ- - - - - - 2 1 - 6 C
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 3 - 4 8 E 2 - 1 6 E
FEFS IAŞI
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 - 2 8 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 8 E
FEFS BACĂU 2 - 2 7 E 1 2 - 5 E

FEFS SUCEAVA 2 1 - 6 E

157
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL III
DISCIPLINE
RAŢIONALIZAREA ŞI STAGIU DE PRACTICĂ ÎN MANAGEMENTUL ACTIV.DE BIOMECANICĂ CU
STANDARDIZAREA ÎN ASOCIAŢII, CLUBURI ŞI PROIECTARE ŞI EV. ÎN EFS ŞI APLICAŢII ÎN SPORT

ANTRENAMENTUL SPORTIV CENTRE DE ÎNALTĂ PERF. COMPRTIŢII SPORTIVE

C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 28 COMP. 2 C 2 2 - 6 E
INEFS CHIŞINĂU 2 1 - 5 E 2 1 - 5 E

FEFS ORADEA
FEFS CLUJ-NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 2 1 - 6 E - - 2 4 C
FEFS IAŞI 2 - 2 6 E
FEFS ECOL. 2 1 - 7 V
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA - - 2 5 C
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 - 6 6 C
FEFS BACĂU 1 1 - 4 E

FEFS SUCEAVA - - 3 5 C 1 2 - 5 C

158
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL IV
DISCIPLINE
ANTRENAMENTUL SPORTIV PRACTICĂ ÎN SPORTUL DE PRACTICA LA COACHING-UL ÎN
PE RAMURI DE SPORT. PERFORMANŢĂ CLUBURILE ŞI ASOC . SP SPORTURILE INDIVIDUALE

C S LP CR. F.V C S LP CR F.V C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V.

FEFS CRAIOVA 28CM 2 2 C
INEFS CHIŞINĂU
FEFS ORADEA 2 2 - 8 E 30 ORE 3 C
FEFS CLUJ- - - 4 8 E - - 2 7 C 2 - 2 8 E
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI
FEFS IAŞI - - 4 7 C
FEFS ECOL.
BUCUREŞTI
FEFS CONSTANŢA 2 - 1 8 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 - 2 8 E 2 - 2 6 C
FEFS BACĂU 2 - 2 7 E 2 X 30 ORE 3 C

FEFS SUCEAVA

159
 Continuarea Tabelului A 3.1.
FACULTĂŢI SEMESTRUL IV
DISCIPLINE
COACHING-UL ÎN DOPAJUL-DIRIJAREA MANAG. ŞI MARKET. ÎN TEORIA SI PRACTICA
JOCURILE SPORTIVE MED. ÎN SPORT/M ET. ŞI ANTRENAMENTULUI SPORTIV
SPORT/FIZIOLOGIA TEH.MODERNE DE COND .
SPORT. APLICATĂ
C S LP CR. F.V C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V. C S LP CR. F.V.
FEFS CRAIOVA 2 2 - 6 E 2 2 - 5 C 2 - 2 6 C
INEFS CHIŞINĂU 2 1 - 5 E

FEFS ORADEA
FEFS CLUJ- 2 - 2 8 E
NAPOCA
ANEFS BUCUREŞTI 2 1 - 5 E
FEFS IAŞI
FEFS ECOL. 2 1 - 4 E
BUCUREŞTI
FEFS C-ŢA 2 1 - 5 E
FEFS BRAŞOV
FEFS TIMIŞOARA 2 2 - 8 E
FEFS BACĂU 2 1 - 6 E

FEFS SUCEAVA

160
 Anexa 4
Pentru cadrele didactice(antrenori) cu cel puţin 10 ani vechime în profesie
CHESTIONAR nr.1
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule profesoara-profesor/antrenoare/antrenor
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţământului de
educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului. Răspunsurile dvs vor fi luate în
considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul
FEFS Craiova. Vă mulţumim!
Trăsături generale ale cadrelor didactice
Nr. STILURI DE CONDUCERE DIDACTICĂ OPŢIUNE
crt.
Indicaţi 6 trăsături care credeţi că sunt importante la fiecare stil.
Care din cele 4 stiluri de conducere vă caracterizează?(Bifaţi sub stil)
1 STILUL AUTORITAR Autoritar
2 (Bifaţi aici) Distins
3 Exigent
4 Ferm
5 Obiectiv, nepărtinitor
6 Pasionat în muncă
7 Sentimentul responsabilităţii
8 Spirit de discernământ
9 Spirit de dominare
10 Tendinţa de autodepăşire
11 Tendinţa de realizare
12 Ţinută îngrijită
1 STILUL Accesibil
2 COOPERANT- Dragoste faţă de copii
3 PRIETENOS Democrat
4 (Bifaţi aici) Expresiv
5 Interes pentru dezvoltarea copiilor
6 Maleabil
7 Putere de influenţă
8 Răbdător
9 Receptiv la influenţă
1 Sociabil
11 Spirit de cooperare
12 Transpunere afectivă în situaţia elevului
13 Umor
1 STILUL Activ-dinamic
2 ECHILIBRAT- Bun organizator
3 EXPERIMENTAT Capacitate de prevedere a reacţiilor celorlalţi
4 (Bifaţi aici) Capacitate de a se face înţeles
5 Capacitate de a sistematiza
6 Consecvent
7 Demn
8 Echilibrat
9 Eficient
10 Integru
11 Operativ
12 Stăpânire de sine
13 Ton potrivit
1 STILUL Creativ
2 CREATIV-ENTUZIAST Entuziast
3 (Bifaţi aici) Fizic plăcut
4 Inedit în situaţii obişnuite
5 Ingenios
6 Inteligent
7 Optimist
8 Original
9 Reflexiv
10 Spiritual
11 Spontan
12 Subtil

161
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 4 ani
CHESTIONAR nr.1
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţământului de
educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului. Răspunsurile dvs vor fi luate în
considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul
FEFS Craiova. Vă mulţumim!
Trăsături generale ale cadrelor didactice
Nr. STILURI DE CONDUCERE DIDACTICĂ OPŢIUNE
crt.
Indicaţi 6 trăsături care credeţi că sunt importante la fiecare stil.
Care din cele 4 stiluri de conducere vă caracterizează?(Bifaţi sub stil)
1 STILUL AUTORITAR Autoritar
2 (Bifaţi aici) Distins
3 Exigent
4 Ferm
5 Obiectiv, nepărtinitor
6 Pasionat în muncă
7 Sentimentul responsabilităţii
8 Spirit de discernământ
9 Spirit de dominare
10 Tendinţa de autodepăşire
11 Tendinţa de realizare
12 Ţinută îngrijită
1 STILUL Accesibil
2 COOPERANT- Dragoste faţă de copii
3 PRIETENOS Democrat
4 (Bifaţi aici) Expresiv
5 Interes pentru dezvoltarea copiilor
6 Maleabil
7 Putere de influenţă
8 Răbdător
9 Receptiv la influenţă
10 Sociabil
11 Spirit de cooperare
12 Transpunere afectivă în situaţia elevului
13 Umor
1 STILUL Activ-dinamic
2 ECHILIBRAT- Bun organizator
3 EXPERIMENTAT Capacitate de prevedere a reacţiilor celorlalţi
4 (Bifaţi aici) Capacitate de a se face înţeles
5 Capacitate de a sistematiza
6 Consecvent
7 Demn
8 Echilibrat
9 Eficient
10 Integru
11 Operativ
12 Stăpânire de sine
13 Ton potrivit
1 STILUL Creativ
2 CREATIV-ENTUZIAST Entuziast
3 (Bifaţi aici) Fizic plăcut
4 Inedit în situaţii obişnuite
5 Ingenios
6 Inteligent
7 Optimist
8 Original
9 Reflexiv
10 Spiritual
11 Spontan
12 Subtil

162
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 3 ani
CHESTIONAR nr.1
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţământului de
educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului. Răspunsurile dvs vor fi luate în
considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul
FEFS Craiova. Vă mulţumim!
Trăsături generale ale cadrelor didactice
Nr. STILURI DE CONDUCERE DIDACTICĂ OPŢIUNE
crt.
Indicaţi 6 trăsături care credeţi că sunt importante la fiecare stil.
Care din cele 4 stiluri de conducere vă caracterizează?(Bifaţi sub stil)
1 STILUL AUTORITAR Autoritar
2 (Bifaţi aici) Distins
3 Exigent
4 Ferm
5 Obiectiv, nepărtinitor
6 Pasionat în muncă
7 Sentimentul responsabilităţii
8 Spirit de discernământ
9 Spirit de dominare
10 Tendinţa de autodepăşire
11 Tendinţa de realizare
12 Ţinută îngrijită
1 STILUL Accesibil
2 COOPERANT- Dragoste faţă de copii
3 PRIETENOS Democrat
4 (Bifaţi aici) Expresiv
5 Interes pentru dezvoltarea copiilor
6 Maleabil
7 Putere de influenţă
8 Răbdător
9 Receptiv la influenţă
10 Sociabil
11 Spirit de cooperare
12 Transpunere afectivă în situaţia elevului
13 Umor
1 STILUL Activ-dinamic
2 ECHILIBRAT- Bun organizator
3 EXPERIMENTAT Capacitate de prevedere a reacţiilor celorlalţi
4 (Bifaţi aici) Capacitate de a se face înţeles
5 Capacitate de a sistematiza
6 Consecvent
7 Demn
8 Echilibrat
9 Eficient
10 Integru
11 Operativ
12 Stăpânire de sine
13 Ton potrivit
1 STILUL Creativ
2 CREATIV-ENTUZIAST Entuziast
3 (Bifaţi aici) Fizic plăcut
4 Inedit în situaţii obişnuite
5 Ingenios
6 Inteligent
7 Optimist
8 Original
9 Reflexiv
10 Spiritual
11 Spontan
12 Subtil

163
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA nivel Master
CHESTIONAR nr.1
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţământului de
educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului. Răspunsurile dvs vor fi luate în
considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul
FEFS Craiova. Vă mulţumim!
Trăsături generale ale cadrelor didactice
Nr. STILURI DE CONDUCERE DIDACTICĂ OPŢIUNE
crt.
Indicaţi 6 trăsături care credeţi că sunt importante la fiecare stil.
Care din cele 4 stiluri de conducere vă caracterizează?(Bifaţi sub stil)
1 STILUL AUTORITAR Autoritar
2 (Bifaţi aici) Distins
3 Exigent
4 Ferm
5 Obiectiv, nepărtinitor
6 Pasionat în muncă
7 Sentimentul responsabilităţii
8 Spirit de discernământ
9 Spirit de dominare
10 Tendinţa de autodepăşire
11 Tendinţa de realizare
12 Ţinută îngrijită
1 STILUL Accesibil
2 COOPERANT- Dragoste faţă de copii
3 PRIETENOS Democrat
4 (Bifaţi aici) Expresiv
5 Interes pentru dezvoltarea copiilor
6 Maleabil
7 Putere de influenţă
8 Răbdător
9 Receptiv la influenţă
10 Sociabil
11 Spirit de cooperare
12 Transpunere afectivă în situaţia elevului
13 Umor
1 STILUL Activ-dinamic
2 ECHILIBRAT- Bun organizator
3 EXPERIMENTAT Capacitate de prevedere a reacţiilor celorlalţi
4 (Bifaţi aici) Capacitate de a se face înţeles
5 Capacitate de a sistematiza
6 Consecvent
7 Demn
8 Echilibrat
9 Eficient
10 Integru
11 Operativ
12 Stăpânire de sine
13 Ton potrivit
1 STILUL Creativ
2 CREATIV-ENTUZIAST Entuziast
3 (Bifaţi aici) Fizic plăcut
4 Inedit în situaţii obişnuite
5 Ingenios
6 Inteligent
7 Optimist
8 Original
9 Reflexiv
10 Spiritual
11 Spontan
12 Subtil

164
 Anexa 5
Pentru cadrele didactice(antrenori) cu cel putin 10 ani vechime în profesie
CHESTIONAR nr. 2
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule profesoara-profesor/antrenoare/antrenor
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul învăţământului de
educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului. Răspunsurile dvs vor fi luate în
considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul
FEFS Craiova. Vă mulţumim!

COMPETENŢELE cadrelor didactice

Nr. COMPETENŢE PROFESIONALE OPŢIUNE
crt. Indicaţi 4 competenţe importante la fiecare categorie.
Care din cele 4 competenţe profesionale vă caracterizează?
(Bifaţi sub compenenţe)
1 COMPETENŢE Bun demonstrant
2 SPORTIVE Fost sportiv de performanţă
3 (Bifaţi aici) Polisportiv
4 Aspect fizic plăcut
5 Joacă şi se joaca cu copii
6 Agil, flexibil, atlet
7 Angajat efectiv în exersare cu copii
1 COMPETENŢE Un ajutor nemijlocit pentru activitatea sportivă
DIDACTICE a elevilor
2 (Bifaţi aici) Poate alege secvenţe didactice utile elevilor
3 Aplică în mod creativ programa de studiu
4 Înţelege diferenţiat elevii
5 Realizează o programare eficientă a activităţii
6 Obiectivizează pregătirea elevilor
7 Utilizează mijloacele cele mai eficiente pentru
atingerea scopurilor propuse
1 COMPETENŢE Cunoştinţe de cultură generală
2 ŞTIINŢIFICE Cunoştinţe teoretice ale ştiinţei sportului
3 (Bifaţi aici) Cunoştinţe de specialitate
4 Înţelege evoluţia în descoperirile ştiinţei
sportului
5 Este creator de ştiinţă
6 Este consumator de ştiinţă
7 Ajută la progres în cunoaştere prin aplicaţii
practice
1 COMPETENŢE Evaluează corect activitatea sa
2 SOCIAL- Înţelege cadrul de interpretare a rolului său
3 EDUCATIVE Aplică măsurile luate de forurile tutelare prin
(Bifaţi aici) exercitarea profesie
4 Cunoaşte mărimea extensiei libertăţii sale de
acţiune
5 Realizează o evaluare corectă pentru
orientarea şi reorientarea activit. elevi

165
 Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 4 ani
CHESTIONAR nr. 2
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

COMPETENŢELE cadrelor didactice

Nr. COMPETENŢE PROFESIONALE OPŢIUNE
crt. Indicaţi 4 competenţe importante la fiecare categorie.
Care din cele 4 competenţe profesionale vă caracterizează?
(Bifaţi sub compenenţe)
1 COMPETENŢE Bun demonstrant
2 SPORTIVE Fost sportiv de performanţă
3 (Bifaţi aici) Polisportiv
4 Aspect fizic plăcut
5 Joacă şi se joaca cu copii
6 Agil, flexibil, atlet
7 Angajat efectiv în exersare cu copii
1 COMPETENŢE Un ajutor nemijlocit pentru activitatea sportivă
DIDACTICE a elevilor
2 (Bifaţi aici) Poate alege secvenţe didactice utile elevilor
3 Aplică în mod creativ programa de studiu
4 Înţelege diferenţiat elevii
5 Realizează o programare eficientă a activităţii
6 Obiectivizează pregătirea elevilor
7 Utilizează mijloacele cele mai eficiente pentru
atingerea scopurilor propuse
1 COMPETENŢE Cunoştinţe de cultură generală
2 ŞTIINŢIFICE Cunoştinţe teoretice ale ştiinţei sportului
3 (Bifaţi aici) Cunoştinţe de specialitate
4 Înţelege evoluţia în descoperirile ştiinţei
sportului
5 Este creator de ştiinţă
6 Este consumator de ştiinţă
7 Ajută la progres în cunoaştere prin aplicaţii
practice
1 COMPETENŢE Evaluează corect activitatea sa
2 SOCIAL- Înţelege cadrul de interpretare a rolului său
3 EDUCATIVE Aplică măsurile luate de forurile tutelare prin
(Bifaţi aici) exercitarea profesie
4 Cunoaşte mărimea extensiei libertăţii sale de
acţiune
5 Realizează o evaluare corectă pentru
orientarea şi reorientarea activit. elevi

166
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 3 ani
CHESTIONAR nr. 2
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

COMPETENŢELE cadrelor didactice

Nr. COMPETENŢE PROFESIONALE OPŢIUNE
crt. Indicaţi 4 competenţe importante la fiecare categorie.
Care din cele 4 competenţe profesionale vă caracterizează?
(Bifaţi sub compenenţe)
1 COMPETENŢE Bun demonstrant
2 SPORTIVE Fost sportiv de performanţă
3 (Bifaţi aici) Polisportiv
4 Aspect fizic plăcut
5 Joacă şi se joaca cu copii
6 Agil, flexibil, atlet
7 Angajat efectiv în exersare cu copii
1 COMPETENŢE Un ajutor nemijlocit pentru activitatea sportivă
DIDACTICE a elevilor
2 (Bifaţi aici) Poate alege secvenţe didactice utile elevilor
3 Aplică în mod creativ programa de studiu
4 Înţelege diferenţiat elevii
5 Realizează o programare eficientă a activităţii
6 Obiectivizează pregătirea elevilor
7 Utilizează mijloacele cele mai eficiente pentru
atingerea scopurilor propuse
1 COMPETENŢE Cunoştinţe de cultură generală
2 ŞTIINŢIFICE Cunoştinţe teoretice ale ştiinţei sportului
3 (Bifaţi aici) Cunoştinţe de specialitate
4 Înţelege evoluţia în descoperirile ştiinţei
sportului
5 Este creator de ştiinţă
6 Este consumator de ştiinţă
7 Ajută la progres în cunoaştere prin aplicaţii
practice
1 COMPETENŢE Evaluează corect activitatea sa
2 SOCIAL- Înţelege cadrul de interpretare a rolului său
3 EDUCATIVE Aplică măsurile luate de forurile tutelare prin
(Bifaţi aici) exercitarea profesie
4 Cunoaşte mărimea extensiei libertăţii sale de
acţiune
5 Realizează o evaluare corectă pentru
orientarea şi reorientarea activit. elevi

167
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA nivel Master
CHESTIONAR nr. 2
Rezultatele sondajului vor fi folosite numai în scop ştiinţific
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

COMPETENŢELE cadrelor didactice

Nr. COMPETENŢE PROFESIONALE OPŢIUNE
crt. Indicaţi 4 competenţe importante la fiecare categorie.
Care din cele 4 competenţe profesionale vă caracterizează?
(Bifaţi sub compenenţe)
1 COMPETENŢE Bun demonstrant
2 SPORTIVE Fost sportiv de performanţă
3 (Bifaţi aici) Polisportiv
4 Aspect fizic plăcut
5 Joacă şi se joaca cu copii
6 Agil, flexibil, atlet
7 Angajat efectiv în exersare cu copii
1 COMPETENŢE Un ajutor nemijlocit pentru activitatea sportivă
DIDACTICE a elevilor
2 (Bifaţi aici) Poate alege secvenţe didactice utile elevilor
3 Aplică în mod creativ programa de studiu
4 Înţelege diferenţiat elevii
5 Realizează o programare eficientă a activităţii
6 Obiectivizează pregătirea elevilor
7 Utilizează mijloacele cele mai eficiente pentru
atingerea scopurilor propuse
1 COMPETENŢE Cunoştinţe de cultură generală
2 ŞTIINŢIFICE Cunoştinţe teoretice ale ştiinţei sportului
3 (Bifaţi aici) Cunoştinţe de specialitate
4 Înţelege evoluţia în descoperirile ştiinţei
sportului
5 Este creator de ştiinţă
6 Este consumator de ştiinţă
7 Ajută la progres în cunoaştere prin aplicaţii
practice
1 COMPETENŢE Evaluează corect activitatea sa
2 SOCIAL- Înţelege cadrul de interpretare a rolului său
3 EDUCATIVE Aplică măsurile luate de forurile tutelare prin
(Bifaţi aici) exercitarea profesie
4 Cunoaşte mărimea extensiei libertăţii sale de
acţiune
5 Realizează o evaluare corectă pentru
orientarea şi reorientarea activit. elevi

168
 Anexa 6
Pentru cadrele didactice(antrenori) cu cel putin 10 ani vechime în profesie
CHESTIONAR nr. 3
Doamna/domnule profesoara-profesor/antrenoare/antrenor
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

Nr. EVALUAREA OFERTEI EDUCAŢIONALE

Crt.
1 Urmăriţi lista disciplinelor de studiu şi selectaţi Psihopedagogice
blocul de discipline, pe care îl consideraţi Medico-biologice
important în formarea voastră profesională. Teoretice de profil
Practico-metodice de specialitate
2 Prelegerile cursurilor au fost prezentate într-o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
succesiune logică? Acordaţi notă de la 1-prost
planificate la 10- excelent planificate
3 Cadrele didactice au indus motivaţia spre 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
învăţare? Acordaţi notă de la 1-motivaţie foarte
slabă la 10-motivaţie foarte puternică.
4 Cursurile au fost prezentate atractiv? Acordaţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
notă de la 1-complet neatractiv la 10-foarte
atractiv.
5 Cum apreciaţi impactul cursurilor asupra 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
pregătirii profesionale? Acordaţi notă de la 1-
inexistent la
10- foarte puternic.
6 Bibliografia recomandată este accesibilă şi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
folositoare? Acordaţi notă de la 1-nefolositoare la
10- foarte folositoare.
7 Modul de interacţiune şi comunicare cu studenţii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
este foarte slab-1 până la 10-foarte bun

Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 4 ani

CHESTIONAR nr. 3
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

Nr. EVALUAREA OFERTEI EDUCAŢIONALE

Crt.
1 Urmăriţi lista disciplinelor de studiu şi selectaţi Psihopedagogice
blocul de discipline, pe care îl consideraţi Medico-biologice
important în formarea voastră profesională. Teoretice de profil
Practico-metodice de specialitate

169
 2 Prelegerile cursurilor au fost prezentate într-o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
succesiune logică? Acordaţi notă de la 1-prost
planificate la 10- excelent planificate
3 Cadrele didactice au indus motivaţia spre 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
învăţare? Acordaţi notă de la 1-motivaţie foarte
slabă la 10-motivaţie foarte puternică.
4 Cursurile au fost prezentate atractiv? Acordaţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
notă de la 1-complet neatractiv la 10-foarte
atractiv.
5 Cum apreciaţi impactul cursurilor asupra 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
pregătirii profesionale? Acordaţi notă de la 1-
inexistent la
10- foarte puternic.
6 Bibliografia recomandată este accesibilă şi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
folositoare? Acordaţi notă de la 1-nefolositoare la
10- foarte folositoare.
7 Modul de interacţiune şi comunicare cu studenţii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
este foarte slab-1 până la 10-foarte bun

Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA cu nivelul de licenţa de 3 ani

CHESTIONAR nr. 3
Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

Nr. EVALUAREA OFERTEI EDUCAŢIONALE

Crt.
1 Urmăriţi lista disciplinelor de studiu şi selectaţi Psihopedagogice
blocul de discipline, pe care îl consideraţi Medico-biologice
important în formarea voastră profesională. Teoretice de profil
Practico-metodice de specialitate
2 Prelegerile cursurilor au fost prezentate într-o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
succesiune logică? Acordaţi notă de la 1-prost
planificate la 10- excelent planificate
3 Cadrele didactice au indus motivaţia spre 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
învăţare? Acordaţi notă de la 1-motivaţie foarte
slabă la 10-motivaţie foarte puternică.
4 Cursurile au fost prezentate atractiv? Acordaţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
notă de la 1-complet neatractiv la 10-foarte
atractiv.
5 Cum apreciaţi impactul cursurilor asupra 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
pregătirii profesionale? Acordaţi notă de la 1-
inexistent la
10- foarte puternic.
6 Bibliografia recomandată este accesibilă şi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
folositoare? Acordaţi notă de la 1-nefolositoare la
10- foarte folositoare.
7 Modul de interacţiune şi comunicare cu studenţii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
este foarte slab-1 până la 10-foarte bun

170
Pentru studenţii de la FEFS CRAIOVA nivel Master
CHESTIONAR nr. 3

Doamna/domnule studentă/student
În scopul perfecţionării procesului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul
învăţământului de educaţie fizică universitar, vă rog să răspunde-ţi la întrebările chestionarului.
Răspunsurile dvs vor fi luate în considerare pentru alcătuirea unui model de pregătire la
disciplina "Aprofundarea într-o ramura de sport" din cadrul FEFS Craiova. Vă mulţumim!

Nr. EVALUAREA OFERTEI EDUCAŢIONALE

Crt.
1 Urmăriţi lista disciplinelor de studiu şi selectaţi Psihopedagogice
blocul de discipline, pe care îl consideraţi Medico-biologice
important în formarea voastră profesională. Teoretice de profil
Practico-metodice de specialitate
2 Prelegerile cursurilor au fost prezentate într-o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
succesiune logică? Acordaţi notă de la 1-prost
planificate la 10- excelent planificate
3 Cadrele didactice au indus motivaţia spre 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
învăţare? Acordaţi notă de la 1-motivaţie foarte
slabă la 10-motivaţie foarte puternică.
4 Cursurile au fost prezentate atractiv? Acordaţi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
notă de la 1-complet neatractiv la 10-foarte
atractiv.
5 Cum apreciaţi impactul cursurilor asupra 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
pregătirii profesionale? Acordaţi notă de la 1-
inexistent la
10- foarte puternic.
6 Bibliografia recomandată este accesibilă şi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
folositoare? Acordaţi notă de la 1-nefolositoare la
10- foarte folositoare.
7 Modul de interacţiune şi comunicare cu studenţii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
este foarte slab-1 până la 10-foarte bun

171
 Anexa 7
Tabelul A 7.1. Rezultatele studenţilor-note (3 ani şi 4 ani) spec. I, (cercetarea preliminară)
Aprof. într-o Aprof. într-o
Manag. şi
ram.de sport/ ram.de sport/
Nr. Subiecţii T.A.S. marketing
perf. într-o ram. perf. într-o ram.
crt. efs
de sport (I) De sport (II)
3 ni 4 ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani
A.A.D
1 A.A 6 7 8 8 8 8 8 8
.
2 B.M B.A. 7 7 9 9 10 9 9 8
3 B.F.M B.F. 7 7 8 8 9 9 8 8
4 B.A B.M. 7 6 8 7 9 10 9 9
5 B.M.M C.B.A. 6 7 7 8 10 10 9 10
6 B.R.S C.S. 7 7 9 8 8 9 8 8
7 C.P.D C.V.A. 6 7 7 7 8 9 9 9
8 C.D.P D.M.H 7 7 8 8 9 8 10 9
9 D.A G.P. 7 7 7 8 8 9 10 8
10 D.R.M I.M.M. 6 7 8 7 9 8 9 8
11 D.C.M I.R.A. 7 6 7 8 8 8 7 9
12 F.I.N M.S.M 7 7 8 9 9 8 9 8
13 G-D.S P.M. 7 7 8 10 8 8 8 8
14 G.T.C S.L. 7 7 9 8 10 9 10 9
15 I.I.M V.A.M 7 9 8 8 8 8 9 8
X 6,73 7 7,93 8,07 8,73 8,67 8,8 8,47
±m 0,12 0,17 0,18 0,21 0,21 0,19 0,22 0,17

Tabelul A 7.2. Rezultatele studenţilor (3 ani şi 4 ani) spec. II, (cercetarea preliminară)
Aprof. într-o Aprof. într-o
ram.de sport/ ram.de sport/
Nr. Management şi
Subiecţii T.A.S. perf. într-o perf. într-o
crt. marketing efs
ram. de sport ram. de sport
(I) (II)
3 ani 4ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani 3 ani 4 ani
1 A.C A.V. 7 7 8 9 10 9 10 8
2 A.A.M B.D. 7 7 9 10 8 9 9 9
3 B.M C.A.S. 6 6 7 8 9 8 8 9
4 B.E.I C.M.D. 6 7 8 8 8 7 9 8
5 B.S.B C.P. 7 6 8 8 9 8 10 9
6 C.C.S D.G. 7 7 8 9 8 8 9 9
7 D.A.M G.C. 6 7 7 8 9 10 9 10
8 G.G I.P.G. 7 7 8 7 8 9 9 10
9 G.C.M N.C.A. 6 7 9 8 9 9 9 8
10 M.A P.B.A. 8 7 7 9 10 8 10 9
11 N.L.C S.I. 7 7 8 9 8 8 8 8
12 N.C S.M.S. 7 9 8 7 9 8 9 7
13 O.S.S T.D. 6 7 9 8 10 9 10 10
14 O.C.C V.A. 8 6 10 9 9 8 9 9
15 P.H.F V.A.G. 7 7 8 9 8 9 9 9
X 6,8 6,93 8,13 8,4 8,8 8,47 9,13 8,8
±m 0,17 0,18 0,22 0,21 0,2 0,19 0,17 0,22

172
Tabelul A 7.3. Rezultatele studenţilor (3 ani şi 4 ani) spec. III, (cercetarea preliminară)
Aprof. într-o Aprof. într-o
ram.de sport/ ram.de sport/
Nr. Management şi
Subiecţii T.A.S. perf. într-o perf. într-o
crt. marketing efs
ram. de sport ram. de sport
(I) (II)
3Ani 4ani 3Ani 4ani 3Ani 4ani 3Ani 4ani 3Ani 4ani
1 A.C.C A.C.F. 7 8 8 9 9 9 9 9
2 B.E B.C. 6 7 9 8 8 8 9 8
3 B.V B.M.C. 7 7 9 9 9 8 9 9
4 B.D.F C.M. 8 7 9 8 8 8 9 9
5 B-P.M C.R. 7 6 10 9 10 7 10 8
6 D.R.A D.P. 7 7 8 10 9 8 9 8
7 L.D F.F. 8 8 9 9 10 8 10 8
8 L.S G.F. 8 7 8 8 9 9 9 9
9 M.G.T G.M.V. 6 7 7 7 10 9 10 10
10 M.A.G P.G. 8 8 9 9 9 10 9 10
11 N.L.F P.S.C. 8 7 9 8 10 9 10 10
12 N.M R.I.M. 7 7 9 9 8 8 9 9
13 O.V.A S.I.C. 7 9 8 9 8 10 9 10
14 O.B.F T.I.C. 8 8 9 10 9 8 9 9
15 P.R.P U.D.I. 7 7 7 8 9 8 8 9
X 7,27 7,33 8,53 8,67 9 8,47 9,2 9
±m 0,18 0,19 0,22 0,21 0,2 0,22 0,14 0,2

173
 Anexa 8
PROGRAME ANALITICE–APROFUNDAREA ÎNTR-O RAMURĂ SPORTIVĂ

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
PROFILUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA-3ANI-CURS ZI
FIŞA DISCIPLINEI
Denumire: Aprofundarea într-o ramură sportivă - Atletism
Cod: EFS 3523
Titular curs: prof. univ. dr. Marcela Dragomir
Ciclul: I
Anul 3, Semestrul 5, Curs 28 ore, Lucrări practice 28 ore
Nr. credite: 5
Tip disciplină: opţională
Forma de evaluare: colocviu.
Obiective:
- însuşirea unor cunoştinţe de specialitate, formarea priceperilor şi deprinderilor necesare
pregătirii tinerilor în antrenamentul sportiv specific atletismului;
- însuşirea de cunoştinţe teoretice şi formarea priceperilor şi deprinderilor necesare predării
atletismului în cadrul educaţiei fizice şi sportului şcolar;
- însuşirea bazelor teoretice şi metodologice de predare a atletismului.
Conţinut:
PROGRAMĂ ANALITICĂ
Curs – 28 ore
1. Probleme generale ale analizei biomecanice. Forţe interioare, felurile de lucru muscular,
lanţuri articulate sau lanţuri cinematice, forţa de impulsie şi forţa de avântare. Forţele exterioare,
forţa de greutate, forţa de inerţie, forţele exercitate de alte corpuri, rezistenţa aerului, rezistenţa
materialelor sportive, frecarea, reacţiunile reazemului, variaţiile lor în funcţie de sensul şi
acceleraţia vitezei centrului de greutate. Comportarea corpului în aer, rotaţii reale şi rotaţii
compensatorii. 4 ore
2. Analiza tehnicii exerciţiilor de atletism:
- alergări pe plat, alergări de ştafetă şi garduri 2 ore
- săritura în lungime, în înălţime, triplusalt şi săritura cu prajina 3 ore
- aruncarea greutăţii, discului, suliţei şi ciocanului 3 ore
3. Schema tip a învăţării tehnicii; factorii care determină unitatea procesului de predare-învăţare;
etapele succesive în predarea tehnicii, obiective, conţinut, indicaţii metodice.
Lecţia de atletism 4 ore
4. Sistemul de organizare a atletismului; sistemul probelor; sistemul competiţiilor; structura
organizatorică a conducerii atletismului 2 ore
5. Bazele generale ale antren. atletic; metodica antrenamentului la copii şi juniori 10 ore
Lucrări practice - 28 ore
1. Revederea şi perfecţionarea pasului alergător lansat în tempo moderat (pasul lansat de
semifond şi fond) şi a alergării pe teren variat; a fazelor alergării de concurs şi în principal a
startului din picioare şi lansării de la start; alergări cu start din picioare în linie dreaptă şi în
turnantă în tempo 80-85%; alergare pe terenuri cu reliefuri şi soluri diverse 2 ore
2. Revederea şi perfecţionarea pasului alergător lansat de viteză, a fazelor alergării de concurs şi
în principal a startului de jos şi a lansării de la start; alergări cu start de jos în linie dreaptă şi
turnantă tempo 90-100% 2 ore

174
3. Repetarea şi consolidarea alergării de ştafetă, a schimbului alternativ; revederea principalelor
procedee de transmitere a băţului de ştafetă; lucru în afara zonei şi în zona de schimb 2 ore
4. Revederea, consolidarea şi perfecţionarea alergării de garduri în condiţii uşurate;
perfecţionarea mecanismului de bază; consolidarea tehnicii trecerii unui gard şi a mai multor
garduri (1-5); studiul trecerii primului gard cu start din picioare 4 ore
5. Învăţarea şi consolidarea tehnicii alergării de obstacole; trecerea obstacolului prin călcare şi
prin păşire; învăţarea trecerii gropii cu apă 2 ore
6. Învăţarea tehnicii pasului de marş; repetări pe distanţe de 50-200 m în linie dreaptă şi în
turnantă 2 ore
7. Învăţarea şi consolidarea tehnicii săriturii în lungime întinsă; pas săltat la groapa cu nisip
cu elan de 3, 5, 7 paşi; sărituri de pe locuri înălţate; sărituri integrale cu elan de 5, 7, 9
paşi de alergare 2 ore
8. Perfecţionarea tehnicii săriturii în înălţime cu păşire 1 oră
9. Revederea şi perfecţionarea tehnicii săriturii în înălţime cu rostogolire ventrală sărituri cu
elanuri reduse şi normale; studiul special al bătăii blocate şi al atacului cu piciorul întins şi al
poziţiei specifice deasupra barei 2 ore
10. Învăţarea şi consolidarea tehnicii triplusaltului; combinaţii de paşi săriţi şi paşi săltaţi;
pas sărit alternativ, pas săltat pe acelaşi picior; decasalt, pentasalt, triplusalt fără elan;
însuşirea ritmului caracteristic al triplusaltului cu eforturi mijlocii; triplusalt cu elan de 5, 7, 9
paşi de alergare 2 ore
11. Revederea şi perfecţionarea tehnicii de aruncare a greutăţii, procedeul clasic; aruncării fără
elan şi aruncării cu elan din zone nedelimitate, apoi din zone limitate (inclusiv din cercul de
aruncare) 2 ore
12. Revederea, consolidarea şi perfecţionarea aruncării discului, aruncări fără şi cu elan pe
terenuri delimitate, apoi din zone limitate (inclusiv din cercul de aruncare) 2 ore
Metodica dezvoltării calităţilor motrice
Prezentarea unor complexe de exerciţii pentru dezvoltarea forţei şi detentei, vitezei,
rezistenţei, mobilităţii şi supleţii. În legătură cu instruirea la sfârşitul lecţiilor.
Regulamentul probelor de atletism. lnstruirea nenormată dar în legătură cu lecţiile
practico-metodice.
Lecţii concurs.
Verificarea posibilităţilor de performanţă. Verificarea tehnicii. 3 ore
BIBLIOGRAFIE
1. Marcela Dragomir, Atletism - Tehnica probelor de alergări şi sărituri.
2. Marcela Dragomir, Tehnica exerciţiilor de aruncări.
3. Rinderu I., Dragomir M., Stroe C., Stroe M., Metodica predării exerciţiilor de atletism, Ed.
ACSA, Craiova, 1995.
4. Rinderu I., Dragomir M., Dragomir Marcela, Predarea atractivă a atletismului prin folosirea
jocurilor şi a exerciţiilor pregătitoare, Ed. Universităţii, Craiova, 1997.
5. Rinderu I., Dragomir M., Albina A., Atletism, Ed. Universitaria, Craiova, 2003.
6. Dragomir M., Albina A., Albina C-tin., Regulamentul concursurilor de atletism, Reprografia
Universităţii din Craiova, 2001.
7. Tatu T., Alexandrescu D., Atletism, EDP, Bucureşti, 1983.
8. Dragomir, Marcela, Albină, Alina, Atletism în şcoală, Ed. Universitaria, 2006.
9. Ardeleanu, T., Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, EFS, 1989.
10. Rinderu, E.T., Dragomir, Marcela, Atletismul, o ştiinţă aparte?, Reprografia Universităţii,
Craiova, 1999.
11. ALEXANDRESCU, D,, ANALIZA TEHNICII PROBELOR DE ATLETISM, CURS
SPECIALIZARE AN IV, ED. IEFS, BUCUREŞTI, 1977.

175
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
PROFILUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA-3ANI-CURS ZI

FIŞA DISCIPLINEI

Denumire: Aprofundarea într-o ramură sportivă - Atletism

Cod: EFS 3623
Titular curs: prof. univ. dr. Marcela Dragomir
Ciclul: I
Anul 3, Semestrul 6, Curs 28 ore, Lucrări practice 28 ore
Nr. credite: 5
Tip disciplină: opţională
Forma de evaluare: examen.
Obiective:
- însuşirea de cunoştinţe teoretice şi formarea priceperilor şi deprinderilor practice
necesare predării atletismului în cadrul educaţiei fizice şi sportului;
- însuşirea şi consolidarea bazelor metodice predării atletismului.
Conţinut:
PROGRAMĂ ANALITICĂ
Curs – 28 ore
1. Efortul de antrenament şi de concurs; intensitatea, volumul şi duritatea efortului (a solicitării)
pregătirea fizică şi tehnică a atleţilor; exerciţii folosite în antrenament, caracteristici, clasificare,
sistematizare, unităţi funcţionale (standardizare şi algoritmizarea efortului de antrenament); metode de
stabilire a solicitării în antrenamentul de performanţă. Modalităţi de stabilire a unor modele de
antrenament 4 ore
2. Calităţile motrice ale atleţilor şi metodica dezvoltării lor; forţa, viteza, detenta, rezistenţa, îndemânarea,
mobilitatea şi supleţea, relaxarea; metode folosite în pregătirea atleţilor de performanţă şi de mare
performanţă în vederea dezvoltării calităţilor motrice (metode de antrenament); lucrul de repetare, lucrul
cu intervale, lucrul de durată, lucrul cu joc de tempo etc.; probele şi normele de control în antrenamentul
de specialitate, rolul lor; interpretarea rezultatelor de la diferite controale
6 ore
3. Ciclul anual de antrenament, structură, sarcini, mijloace; constituirea etapelor de antrenament, cicluri
săptămânale; stabilirea vârfului (lor) de formă sportivă; dirijarea obţinerii formei sportive la data
concursului principal. Planificarea în atletism, scop, cerinţe; documente de planificare şi de evidenţă ale
procesului de antrenament în cazul atleţilor de performanţă; planul de perspectivă multianual, planul
anual, planul de etapă (cicluri săptămânale), evidenţe uzuale în antrenamentul atletic, caietul antrenorului,
caietul atletului, analize pe etape, analize anuale; orientări şi tendinţe actuale în activitatea de planificare
şi programare a antrenamentului de performanţă şi de mare performanţă. Prescurtări de termeni uzuali în
antrenament, folosirea lor în exprimarea lapidară a exerciţiilor trecute în planurile de antrenament
4 ore
4. Cerinţe, criterii, norma privind pregătirea atleţilor de performanţă şi de mare
performanţă 6 ore
Metodica specială de antrenament. Calităţile motrice necesare atleţilor de diferite specialităţi, dezvoltarea
lor morfologică, probe şi norme de control; principalele mijloace de antrenament, clasificarea lor;
antrenamentul de specialitate, planificarea anuală şi de etapă; efortul de antrenament la nivelul atleţilor de
performanţă şi de mare performanţă; pregătirea şi participarea la concurs. Caracterizarea probelor; unele
caracteristici ale modelului (indicatori somatici şi de pregătire fizică, indicatori de efort).
Linia metodică F.R.A. Caracteristici ale unor linii metodice din unele ţări cu atletism dezvoltat. Analiza
conţinutului planurilor de antrenament ale unor atleţi de performanţă.
Detalierea acestor probleme la următoarele probe:
- alergări de viteză şi garduri 4 ore

176
- alergari de semifond, fond, mare fond 4 ore
Lucrări practice - 28 ore
1. Perfecţionarea tehnicii probelor de alergări de semifond, fond, mare fond, pe baza alergării integrale
(fazele alergării de concurs) pe distanţe reduse. Studiul elementar, studiul ritmului respirator
2 ore
2. Perfecţionarea tehnicii alergării de viteză pe baza faptelor alergării de concurs, pe distanţe reduse.
Repetări în linie dreaptă şi în turnantă. 2 ore
3. Perfecţionarea alergării de stafetă; studiul mişcării aducătorului, studiul mişcării primitorului, repetări
cu 2, 3, 4 coechipieri pe distanţe reduse 2 ore
4. Învăţarea alergării de 400 m garduri; la început în condiţii uşurate; învăţarea ritmului alergării până la
primul gard, apoi peste 2, 3 garduri (distanţe normale) 2 ore
5. Revederea, consolidarea săriturii în lungime cu 2 ½ paşi în aer; pas sărit la groapa cu nisip cu elan de 3,
5, 7 paşi; sărituri integrale cu elan de 5, 7, 9 paşi 2 ore
6. Revederea, consolidarea tehnicii săriturii în înălţime cu răsturnare dorsală; studiul poziţiei de trecere a
ştachetei; repetarea elanului curbat fără şi cu desprindere; sărituri la înălţimi accesibile cu elanuri
variabile 2 ore
7. Consolidarea tehnicii săriturii cu prăjina; înfigeri, desprinderi, atârnări, pendulări cu elan de 7, 9 paşi,
sărituri cu elan mediu la înălţimi accesibile 2 ore
8. Perfecţionarea tehnicii triplusaltului; sărituri integrale cu elanuri variabile 2 ore
9. Învăţarea, consolidarea tehnicii aruncării greutăţii cu piruetă; aruncări fără elan, aruncare cu pirueta
2 ore
10. Perfecţionarea tehnicii aruncării discului; aruncări integrale 2 ore
11. Perfecţionarea tehnicii aruncării suliţei; aruncări integrale 2 ore
12. Învăţarea tehnicii aruncării ciocanului; rotări preliminare, aruncări fără elan; aruncări cu 1, 2, 3 piruete
din zone nedelimitate 2 ore
Proiecţii filme (în cabinetul metodic)
Proiectarea însoţită de explicaţii analitice, discuţii (filme, bucle, diapozitive, schiţe, fotografii, benzi video
a următoarelor probe; semifond, alergare de ştafetă şi garduri (săritura în lungime întinsă cu 1 ½ şi 2 ½
paşi în aer, săritura în înălţime cu răsturnare dorsală şi cu prăjina, aruncarea discului, suliţei şi ciocanului
2 ore
Metodica predării tehnicii (pe stadion şi/sau în cabinetul metodic)
Exerciţiile pretehnice pentru învăţarea şi perfecţionarea tehnicii la săritura în lungime cu 1 ½ şi 2 ½ paşi
în aer, săritura în înălţime cu răsturnare dorsală şi cu prăjina, aruncarea ciocanulul
Trecerea probelor de performanţă
Verificarea posibilităţilor de performanţă 1 oră
Verificarea tehnicii. Conform anexei 1 oră
Arbitraj - la reuniunile publice (în afara orelor).
BIBLIOGRAFIE
1. Marcela Dragomir, Atletism - Tehnica probelor de alergări şi sărituri.
2. Marcela Dragomir, Tehnica exerciţiilor de aruncări.
3. Rinderu I., Dragomir M., Stroe C., Stroe M., Metodica predării exerciţiilor de atletism, Ed. ACSA,
Craiova, 1995.
4. Rinderu I., Dragomir M., Dragomir Marcela, Predarea atractivă a atletismului prin folosirea jocurilor şi
a exerciţiilor pregătitoare, Ed. Universităţii, Craiova, 1997.
5. Rinderu I., Dragomir M., Albina A., Atletism, Ed. Universitaria, Craiova, 2003.
6. Dragomir M., Albina A., Albina C-tin., Regulamentul concursurilor de atletism, Reprografia
Universităţii din Craiova, 2001.
7. Tatu T., Alexandrescu D., Atletism, EDP, Bucureşti, 1983.
8. Dragomir, Marcela, Albină, Alina, Atletism în şcoală, Ed. Universitaria, 2006.
9. Bran, E.L., Terenuri, instalaţii, materiale şi organizarea reuniunilor de atletism, EDP, Bucureşti, 1962.
10. Ardeleanu, T., Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, EFS, 1989.
11. Rinderu, E.T., Dragomir, Marcela, Atletismul, o ştiinţă aparte?, Craiova, 1999.
12. Alexandrescu, D,, Analiza tehnicii probelor de atletism, Curs specializare an IV, Ed. IEFS, Bucureşti,
1977.
13. Alexandrescu, D,C., Atletism - Prelegeri, Curs specializare an IV, Ed., ANEFS, Bucureşti, 1991.

177
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
PROFILUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA-3ANI-CURS ZI

FIŞA DISCIPLINEI

Denumire: Aprofundare într- o ramură sportivă - Gimnastică artistică

Cod: EFS 3523
Titular curs : conf. univ. dr. Orţănescu Dorina
Ciclul: I
Anul III, semestrul V, curs 28 ore, lucrări practice 28 ore
Număr credite: 5
Tip disciplină: opţională
Forma de evaluare : colocviu
Obiective: Însuşirea cunoştinţelor de bază în vederea abordării antrenamentul specific
gimnasticii artistice la nivel de începători
Conţinut:
PROGRAMĂ ANALITICĂ
Curs - 28 ore
1. Tendinţe şi orientări actuale în dinamica dezvoltării gimnasticii artistice, ca disciplină
sportivă de performanţă - 2 ore
2. Conţinutul şi metodologia selecţiei în gimnastica de performanţă 4 ore
3. Forţe ce participă la realizarea mişcărilor 2 ore
4. Bazele tehnice ale exerciţiilor la aparate 16 ore
4.1. Poziţii şi mişcări de forţă; echilibru stabil şi instabil 4 ore
4.2. Caracteristicile mişcărilor de balans 4 ore
4.3. Anexele şi planurile de rotaţie ale corpului pe aparate 4 ore
4.4. Mecanismul de bază al mişcărilor de balans 4 ore
5. Clase de mişcare gimnică 4 ore
Lucrări practice - 28 ore
1. Ridicarea măiestriei sportive individuale în vederea asigurării calităţilor unui bun executant 6
ore
1.1 Ameliorarea nivelului de pregătire fizică, generală şi specifică 2 ore
1.2 Însuşirea şi perfecţionarea mişcărilor elementare, de bază, ale fiecărei probe în parte, precum
şi a elementelor cuprinse în exerciţiile impuse şi apoi liber alese 2 ore
1.3 Realizarea la nivelul grupei a: unui dans acrobatic, unui torent acrobatic,unui torent la sărituri
acrobatice 2 ore
2. Creşterea volumului de cunoştinţe oferit de gimnastica de bază; selecţionarea, adaptarea şi
dirijarea acestuia în direcţia realizării unor programe de pregătire a organismului pentru efort, de
dezvoltare fizică generală şi specifică; realizarea unor complexe de exerciţii pentru formarea
bazelor generale ale mişcării în concordanţă cu obiectivele instruirii. 6 ore
3. Pregătirea practico-metodică 16 ore
3.1 Aspecte practico-metodice ale activităţii de selecţie 1 oră
3.2 Conţinutul şi metodica predării evolutive a programelor de pregătire a organismului pentru
efort pentru începători 1 oră
3.3 Metode şi modele de exerciţii şi complexe pentru formarea bazelor generale ale
mişcării 2 ore
3.4 Metode şi modele de programe şi complexe pentru pregătirea fizică generală şi specifică 2
ore

178
3.5 Metode şi modele de programe şi exerciţii pentru pregătirea coregrafic 2 ore
3.6 Însuşirea cunoştinţelor necesare alcătuirii şi predării sistemelor de acţionare în învăţarea
elementelor de bază ale fiecărei probe în parte 8 ore
CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII PRACTICO-METODICE
1. SOL. Şcoala acrobaticii
1.1 Elemente statice: cumpănă (1), sfoară (2), pod (3), stând pe omoplaţi (4), stând pe cap (4),
stând pe mâini din elan (5) şi forţă (6).
1.2 Elemente dinamice: rulări (1), rostogoliri grupate (2), în depărtat (3), apropiat întins (5), prin
stând pe mâini (6), cilindru (7).
1.3 Răsturnări laterale (7), răsturnări lente înainte (8), răsturnări lente înapoi (9), răsturnări
înainte (10), roţi întoarse (11), răsturnări înapoi (12)
2. CAL
2.1 Prezentarea generală a aparatului, conţinutul probei (1)
2.2 Sistem de acţionare privind acomodarea cu aparatul (2)
2.3 Program de pregătire pentru dezvoltarea sprijinului şi a mobilităţii cocso- femurale (3, 4)
2.4 Program de exerciţii pentru realizarea poziţiilor specifice corecte
2.5 Învăţarea cercurilor duble (laterale) (6,7)
3. INELE
3.1 Prezentarea aparatului, caracteristici, conţinutul probei (1)
3.2 Obiectivele pregătirii gimnaştilor începători (2)
3.3 Acomodare cu aparatul (poziţii) (3)
3.4 Învăţarea balansului (4)
3.5 Balans înapoi urcare în sprijin (5)
3.6 Cilindru înainte (6)
4. SĂRITURI
4.1 Şcoala aterizării (1, 2)
4.2 Şcoala bătăii pe trambulină (3,4)
4.3 Sărituri directe (5,6)
4.4 Sărituri prin stând pe mâini (7,8,9)
5. PARALELE EGALE
5.1 Prezentarea generală a aparatului (1)
5.2 Acomodare cu aparatul, sisteme de acţionare (2)
5.3 Exerciţii pentru dezvoltarea sprijinului (3)
5.4 Balans înainte - înapoi în atârnat şi în sprijin (4,5)
5.5 Îndreptare lungă joasă
5.6 Stând pe mâini (8)
5.7 Din sprijin lansare înapoi în atârnat (10)
6. BARĂ
6.1 Prezentarea generală a aparatului (1)
6.2 Acomodare cu aparatul, sisteme de acţionare (2)
6.3 Exerciţii intoductive (3)
6.4 Balansul în atârnat (4)
6.5 Îndreptarea în sprijin (5)
6.6 Din sprijin balans înapoi în stând pe mâini (6)
6.7 Subbalansare (7)
6.8 Din sprijin, subbalansare, balans înapoi şi urcare în sprijin (8)
6.9 Din sprijin lansare înapoi, balans înainte şi salt întins înapoi, coborâre
7.PARALELE INEGALE
7.1 Prezentarea generală a aparatului (1)
7.2 Acomodare cu aparatul, sisteme de acţionare (2,3)

179
7.3 Exerciţii introductive (4,5,6)
7.4 Balans în atârnat cu faţa în afară pe bara de sus (7,8)
7.5 Îndreptare în sprijin pe bara joasă (9, 10)
7.6 Îndreptare în sprijin din atârnat culcat pe bara de sus (13,14)
7.7 Din sprijin balans înapoi în stând pe mâini (11, 12)
7.8 Din sprijin cu faţa în afară pe bara de sus lansare înapoi şi salt întins coborând (15)
8. BşRNĂ
8.1 Prezentarea generală a aparatului (1)
8.2 Exerciţii pentru dezvoltarea echilibrului (3,9)
8.3 Pregătire artistică
-paşi artistici (2),paşi de dans (7), întoarceri 180 în poziţii joase şi înalte (4), piruete diferite (5),
sărituri (6, 15),
8.4 Urcări
- în sprijin şi sprijin mixt (8,9)
8.5 Elemente acrobatice -rostogoliri (10, 11), stând pe mâini (12,13)
8.6 Coborâri simple (14)
BIBLIOGRAFIE
1. D., Orţănescu, Tehnica disciplinelor gimnice, în tipografie, 2007
2. Codul de punctaj F.I.G., 2006
3. Programa de clasificare FRG, 2007
4. A., Slemin - Pregătirea tinerilor gimnaşti - 1976

180
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
PROFILUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA-3ANI-CURS ZI

FIŞA DISCIPLINEI

Denumire: Aprofundare într- o ramură sportivă - Gimnastică artistică

Cod: EFS 3623
Titular curs : conf. univ. dr. Orţănescu Dorina
Ciclul: I
Anul III, semestrul VI, curs 28 ore, lucrări practice 28 ore
Număr credite: 5
Tip disciplină: opţională
Forma de evaluare: examen
Obiective: Însuşirea cunoştinţelor practico- metodice pentru realizarea stadiilor de pregătire a
copiiilor şi juniorilor de gimnastică. Perfecţionarea execuţiilor pentru ridicarea măiestriei
sportive.
CONŢINUT:
PROGRAMĂ ANALITICĂ
CURS - 28 ORE
1. Factorii antrenamentului şi ponderea lor în pregătirea copiilor şi juniorilor 16 ore
1.1. Conţinutul pregătirii tehnice 8 ore
1.2. Conţinutul pregătirii fizice 4 ore
1.2. Conţinutul pregătirii artistice 4 ore
2. Programarea şi planificarea pregătirii 4 ore
3. Pregătirea echipei pentru concurs, aspecte tactice de selectare a componenţilor acesteia
2 ore
4. Alcătuirea programelor de concurs, codul de punctaj 4 ore
5. Metode de cercetare folosite în gimnastică 2 ore
LUCRĂRI PRACTICE - 28 ORE
1.Ridicarea măiestriei sportive individuale 8 ore
1.1 Corelarea nivelului pregătirii fizice specifice cu obiectivele tehnice 2 ore
1.2 Învăţarea şi perfecţionarea mişcărilor de bază ale fiecărei probe în parte şi a elementelor şi
combinaţiilor cuprinse în exerciţiile impuse şi liber alese 4 ore
1.3 Realizarea unui dans acrobatic, a unui torent acrobatic şi a unui torent de
sărituri acrobatice 2 ore
2. Acumularea de structuri corelative din gimnastica de bază ce susţin pregătirea ascendentă tot
mai complexă a gimnastului avansat. Folosirea aparatelor speciale în cadrul pregătirii fizice
4 ore
3. Pregătirea practico-metodică 16 ore
3.1 Aspecte practico-metodice de corelare a conţinutului componentelor antrenamentului - parte
fundamentală - pregătire fizică specifică. 2 ore
3.2 Modele de complexe pentru pregătire pentru efort la grupele de avansaţi 3 ore
3.3 Metode, complexe , exerciţii ce continuă şi consolidează formarea bazelor generale ale
mişcării. 3 ore
3.4 Modele de programare pentru dezv. corelativă a calităţilor motrice precum şi pt. Preg.
coregrafică, dezvoltarea orientării spaţio- temporale la grupele de avansaţi 2 ore
3.5 Însuşirea cunoştinţelor necesare alcătuirii şi predării sistemelor de selecţionare în învăţarea
elementelor de bază 5 ore

181
3.6 Tehnici de acomodare a ajutătorului şi asigurării în pregătirea gimnaştilor avansaţi; aparate şi
instalţii ajutătoare. 1 oră
CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII PRACTICE
1. SOL -
1.1 Răsturnare înainte săritură (1)
1.2 Răsturnare înapoi corbet (2)
1.3 Combinaţii şcoală a elementelor cunoscute (3,4)
1.4 Combinaţii ale elementelor executate înapoi (5,6)
1.5 Combinaţii ale elementelor executate înainte (7,8)
1.6 Roată întoarsă răsturnare înapoi (9, 10, 11)
1.7 Îndreptare de pe cap (12)
1.8 Salturi grupate (13, 14, 15, 16, 17, 18,, 20, 21)
1.9 Săritură lungă cu extensie şi rostogolire (peştelui) (22)
1.10 Combinaţii ale elementelor executate înainte - înapoi şi invers (23, 24)
2. CAL
2.1 Mişcări de pendulare cu un picior (1)
2.2 Foarfeci directe (1)
2.3 Foarfeci inverse (2)
2.4 Cercuri duble transversale (2,3)
2.5 Cercuri Thomas (3)
2.6 Transport direct (4)
2.7 Şurub ceh (5)
2.8 Coborâre prin ocolire (5)
2.9 Coroană (4)
2.10 Tramlote (4,5)
3. INELE
3.1 Răsucire înapoi (1)
3.2 Coborâre prin salt înapoi depărtat (2)
3.3 Coborâre prin salt întins înapoi (3)
3.4 Stând pe mâini (3)
3.5 Stând pe mâini lansare înapoi (3, 4)
3.6 Coborâre prin salt întins cu întoarceri 360º (4, 5)
3.7 Coborâre prin salt dublu grupat înapoi (4, 5)
3.8 Planşe înapoi (5)
4. SĂRITURI -
4.1 Săritură prin stând pe mâini cu întoarcere 180º (1,2)
4.2 Săritură prin roată (3)
4.3 Săritură prin stând pe mâini cu întoarcere în primul şi al doilea zbor 90º +180º şi
180º +180º (4,5)
4.4 Săritură prin stând pe mâini cu întoarcere 360º (6,7,8)
4.5 Însuşirea bătăii pe trambulină prin roată întoarsă, răsturnări înapoi (9, 10)
(Juscenko)
5. PARALELE EGALE
5.1 Balans în sprijin pe braţe (1)
5.2 Din sprijin pe braţe balans înapoi în sprijin (2)
5.3 Din sprijin pe braţe balans înainte în sprijin (3)
5.5 Schimb de bare direct şi înapoi (3)
5.6 Echer înalt (4)
5.7 Urcare în stând pe mâini din forţă (4)
5.8 Îndreptare -finlandeză- (5)

182
5.9 Salt sub în atârnat, sprijin pe braţe trecere în sprijin (6)
6. BARĂ - 6 ore
6.1 Îndreptare în sprijin balans înapoi în stând pe mâini (1)
6.2 Îndreptare în sprijin înapoi (2)
6.3 Gigantică înainte (3)
6.4 Gigantică înapoi (4)
6.5 Schimb direct (5)
6.6 Coborâre prin salt dublu grupat înapoi (6)
7. PARALELE INEGALE
7.1 Îndreptare în spijin înapoi pe bara de jos (1, 2, 3)
7.2 Îndreptare în sprijin balans înapoi în stând pe mâini (2,3)
7.3 Gigantică înapoi (4, 5)
7.4 Treceri de pe bara de sus pe bara de jos (1, 2, 3)
7.5 Treceri de pe bara de jos pe bara de sus (4, 5)
7.6 Roată liberă (6, 7)
7.7 Stalder (8, 9)
7.8 Endo (7, 8)
7.9 Schimb direct (9, 10)
7.10 Coborâre salt întins întoarcere 360º (10)
8. BşRNĂ -
8.1 Urcări prin săritură (1,2)
8.2 Urcări prin rostogolire (1,2)
8.3 Întoarceri piruete (3)
8.4 Sărituri artistice (4,5)
8.5 Paşi de dans (6)
8.6 Combinaţii artistice (6,7)
8.7 Roată laterală (variante) (7,8)
8.8 Răsturnare lentă înainte (8)
8.9 Răsturnare lentă înapoi (9)
8.10 Răsturnare înainte (8, 9)
8.11 Combinaţii (8, 9, 10)
8.12 Coborâre prin răsturnare înainte (11)
8.13 Coborâre prin răsturnare înapoi (12)
8.14 Coborâre prin salt grupat înainte (13)
8.15 Coborâre prin salt grupat înapoi (14)

183
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
PROFILUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA-3ANI-CURS ZI

FIŞA DISCIPLINEI

Denumire: Aprofundarea într-o ramură sportivă - Handbal

Cod: EFS 3523/EFS 3623
Titular de curs: prof. univ. dr. Orţănescu Corneliu
Ciclul: II
Anul III, semestrul V+VI, Curs 28+28 ore/semestru, Lucrări practice 28+28 ore/semestru
Nr. credite: 5/semestru
Tip disciplină: opţională
Forma de evaluare: colocviu/examen
Obiective:

Conţinut:
PROGRAMĂ ANALITICĂ
Curs – 56 ore
1. Obiectul teoriei şi metodicii handbalului. 2 ore
2. Concepţia de joc. 2 ore
3. Organizarea handbalului pe plan intern şi internaţional. 2 ore
4. Selecţia jucătorilor de handbal. 2 ore
5. Conţinutul tehnico-tactic al jocului de handbal în atac şi metodica de instruire. 4 ore
6. Mijloacele tehnico-tactice de realizare a atacului în sistem. 4 ore
7. Forme şi sisteme de joc în atac. 4 ore
8. Conţinutul tehnico-tactic al jocului de handbal în apărare; metodica de instruire. 4 ore
9. Mijloace tehnico-tactice pentru jocul de apărare în sistem. 4 ore
10. Forme şi sisteme de joc în apărare. 4 ore
11. Antrenarea portarului. 4 ore
12. Lecţia de antrenament. 2 ore
13. Individualizarea: pregătire, conţinut, forme de organizare, metoda de lucru. 2 ore
14. Perfecţionarea componentelor antrenamentului. 4 ore
15. Planificarea antrenamentului. 2 ore
16. Tehnica şi tactica jocului de handbal în şcoală. 2 ore
17. Metodica predării handbalului în şcoală. 4 ore
18. Pregătirea echipelor reprezentative şcolare. 2 ore
19. Regulamentul jocului de handbal. 2 ore

Lucrări practice – 56 ore

Metodica învăţării şi consolidării jocului în atac.
1. Contraatacul direct. 4 ore
2. Contraatacul cu intermediar. 2 ore
3. Contraatacul susţinut. 4 ore
4. Organizarea atacului. 2 ore
5. Atacul poziţional cu un pivot. 6 ore
6. Atacul cu doi pivoţi. 4 ore
Metodica instruirii şi consolidării jocului în apărare.
7. Replierea în apărare. 2 ore

184
8. Zona temporară. 2 ore
9. Organizarea apărării. 2 ore
10. Apărarea pe zonă; aşezare, sarcini pe post. 6 ore
11. Apărarea om la om. 2 ore
12. Apărarea 5+1 zonă. 4 ore
13. Apărarea 5+1 combinată. 2 ore
14. Metodica instruirii portarului. 6 ore
15. Încălzirea sportivilor înainte de antrenament şi joc. 2 ore
16. Handbalul mijloc al educaţiei fizice şcolare. Metodica predării handbalului în şcoală. 6 ore
17. Instruirea echipelor reprezentative şcolare. 2 ore

Bibliografie
BOMPA, TUDOR, Performanta in jocurile sportive, Bucureşti, 2003.
BOTA, IOAN, Modele de joc şi pregatire, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989.
BOTA, IOAN, BOTA, MARIA, Handbal, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989.
BOTA, IOAN, MACOVEI, BOGDAN, Handbal, antrenamentul portarului, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1983.
COLIBABA, E., D., BOTA IOAN, Jocuri sportive, teorie şi metodica, Ed. Aladin, Bucureşti,
1998.
DRAGNEA, A., Teoria educatiei fizice şi sportului, Ed. Cartea Şcolii, Bucureşti, 2000.
GHERMANESCU, KUNST, IOAN, Teoria şi metodica handbalului, Ed. Didactica şi
pedagogica, Bucureşti, 1983.
ORTANESCU CORNELIU, Handbal de performanta -Teorie şi practica, Editura Universitaria,
Craiova, 2001.
ORTANESCU CORNELIU, Handbalul la copii, Editura Universitaria, Craiova, 2002.
MEC; CNC, Ghid metodologic de aplicare a programei de educatie fizica şi sport - învatamant
primar, Bucureşti, 2001.
MEC; CNC, Ghid metodologic de aplicare a programei de educatie fizica şi sport - învatamant
gimnazial, Bucureşti, 2001.

185
 Anexa 9
Tabelul A 9.1. Rezultatele obţinute de studenţii celor două grupe la cele 3 teste (cercetarea
preliminară)
NR. TEST 1
TEST 2 TEST 3
CRT. PROBA 1 PROBA 2
M E M E M E M E
1 8 10 8 10 8 8 8 8
2 8 10 10 10 8 8 8 8
3 8 8 8 8 6 10 8 8
4 8 10 8 10 8 10 6 10
5 8 8 8 10 8 8 8 8
6 8 10 8 10 8 8 6 8
7 8 8 10 10 10 10 10 10
8 10 10 10 10 6 8 8 8
9 8 8 8 8 6 8 6 8
10 8 8 8 10 8 8 8 8
11 8 10 8 10 6 8 6 8
12 8 10 8 10 8 8 8 8
13 8 10 10 10 8 8 8 10
14 8 8 8 8 8 8 6 8
15 8 8 8 10 8 8 8 10
16 10 10 10 10 8 8 6 8
17 6 8 8 8 8 8 8 8
18 10 10 10 10 8 8 6 10
19 8 8 8 8 8 8 8 8
20 10 8 10 10 6 8 8 10
21 8 8 8 8 6 8 8 8
22 8 10 8 10 8 10 6 8
23 8 10 10 10 8 8 6 8
24 8 8 8 10 8 8 8 8
25 8 10 8 8 8 8 8 8
26 8 8 8 8 6 8 6 8
27 10 10 10 10 6 8 6 10
28 6 8 8 8 6 8 6 8
29 10 8 10 10 8 8 8 8
30 10 8 10 10 10 10 10 8
31 8 10 8 8 6 8 8 8
32 8 8 8 10 8 8 6 10
33 8 8 8 8 6 10 8 8
34 6 8 6 10 8 8 8 8
35 8 10 8 8 8 8 10 8
36 8 8 8 10 8 10 8 8
37 8 10 10 8 10 10 10 8
38 8 10 8 10 6 8 8 8
39 10 8 10 10 8 8 8 10
40 8 10 8 10 8 8 8 8
41 10 8 10 8 8 8 10 8
42 8 8 8 10 8 8 6 10
43 8 10 8 10 8 8 8 8
44 8 8 8 10 8 8 6 8
45 8 8 8 10 8 8 8 8
X 8,27 8,89 8,58 9,38 7,6 8,36 7,56 8,44
±m 0,15 0,15 0,15 0,14 0,16 0,11 0,19 0,13

186
 Anexa 10
Test nr.1 Proba 1. Capacitate de codificare, decodificare, a cunoştiinţelor teoretice din
antrenamentul sportiv.
Nr. Afirmaţii Variante de răspunsuri
crt
1 Conţinutul a)element tehnic, procedeu tehnic, deprinderi motrice, act motric, acţiune
antrenamentului motrică, activitate motrică;
cuprinde b) pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică, psihologică, biologică,
artistică.
2 Antrenamentul sportiv a) activitatea de pregătire a sportivilor pentru obţinerea unor înalte
este: performanţe sportive în cadrul competiţiilor organizate;
b) un proces pedagogic desfăşurat sistematic şi continuu de adaptare a
organismului la efort în vederea participării la competiţii.
3 Indicatorii efortului a) volumul, intensitatea şi complexitatea;
sunt: b) specificitatea, densitatea, intensitatea.
4 Cei 4 “A” ai antren. a) activitate, adaptare, aptitudini, acţiune;
sunt: b) aptitudine, antrenament, ambianţă, atitudine.
5 Principiile a)Principiul specializării aprofundate a pregătirii şi orientării spre înalta
antrenamentului sunt: performanţă; al polivalenţei pregătirii, al ciclităţii antrenamentului, al
continuităţii, al menţinerii nivelului de pregătire, al adaptării progressive,
al unităţii eforturilor, al individualizării şi al motivaţiei;
b) principiul participării conştiente şi active, al intuiţiei, al legării
instruirii de cerinţele activităţii practic, al însuşirii temeinice, al
sistematizării şi continuităţii, al accesibilităţii.
Apreciere: pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 pct. Maxim posibil 10 pct
Test nr.1 Proba 2 Capacităţile de redare, reproducere a unor cunoştinţe de natură teoretică.
Nr. Afirmaţii Variante de răspuns
crt.
1 Factorii care a) nivelul de dezvoltare a celorlalte aptitudini motrice, volumul şi
condiţionează capacitatea complexitatea deprinderilor motrice stăpânite de subiect, calitatea
coordonativă sunt: funcţională a analizatorilor care recepţionează informaţia, calitatea
transmiterii nervoase şi a inervaţiei musculare, plasticitatea scoarţei
cerebrale, capacitatea de anticipare rapidă, calitatea proceselor cognitive;
b) parametrii cardio-vasculari, factorii psihici, capacitatea de concentrare,
tipul de fibră musculară implicată în activitate, vârsta, sexul.
2 Formele de manifestare a) de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare;
ale vitezei sunt: b) de întrecere, de joc, de accelerare, de decelerare.
3 Stadiile antrenamentului a) antrenamentul de bază orientat în funcţie de specificul ramurii de sport,
sportiv cuprind: specializarea timpurie într-o ramură de sport, antrenamentul de specializare
afrofundată, antrenamentul de mare performanţă;
b) antrenamentul pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării, rezistenţei, forţei.
4 Mijloacele de refacere a a) specifice şi nespecifice;
capacităţii de efort se b) când suntem obosiţi micşorăm intensitatea şi volumul efortului fizic
clasifică astfel: depus în antrenament.
5 Obiectivele evaluării a)evidenţierea eficienţei activităţii competiţionale, verificarea şi aprecierea
sunt: nivelului de dezvoltare a calităţilor motrice, a pregătirii tehnico-tactice,
testarea capacităţilor funcţionale a diferitelor sisteme şi organe sau
mecanisme funcţionale, verificarea indicatorilor de efort.
b) verificarea conţinutului ramurii de sport, verificarea cadrului în care se
realizează performanţa, verificarea măiestriei antrenorului, verificarea
omogenităţii grupului.
Apreciere: pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 pct. Maxim posibil 10 pct.

187
 Anexa 11
Test nr.2 – Test din metodica tehnicii sportive Procese selective, capacitate de decizie şi alegere
Care din variantele prezentate mai jos reprezintă răspunsul corect?
Nr. Afirmaţii Variante de răspuns
1 Care este succesiunea a) mers cu aşezarea labei piciorului pe direcţie şi cu rulerea tălpii călcâi-
metodică corectă pentru talpă-vârf, cu mişcarea corectă a braţelor, mers uşor alternat cu mers vioi,
însuşirea alergării uşoare: mers din ce în ce mai rapid cu trecere în alergare uşoară, alergare uşoară
alternat cu porţiuni de mers vioi, alergare uşoară în ritm uniform, pe diferite
distanţe, alergare uşoară în grup, alergare uşoară cu reglarea respiraţiei,
alergare uşoară pe teren variat cu trecerea peste anumite obstacole;
b) exerciţii de bază pentru învăţarea ABC atletic, învăţarea mecanismului de
bază a probelor de alergare, iniţierea în tehnica probelor de alergare,
consolidarea tehnici probelor de alergare, perfecţionarea tehnici probelor de
alergare.
2 Care este succesiunea a) desprinderi succesive pe ambele picioare, braţele pe lângă corp, sărituri pe
metodică corectă pentru loc cu desprindere de pe trambulină, săriturii pe loc cu dictarea ritmului de
însuşirea săriturii pe loc cu sărit, pe perechi, faţă în faţă, sărituri pe loc cu realizarea unui zbor mai înalt
desprindere pe două decât partenerul, sărituri cu ridicarea genunchilor la piept, sărituri cu
picioare: depărtarea picioarelor în plan lateral sau înainte, sărituri pe loc cu
desprindere pe 2 picioare cu atingerea unui obiect suspendat, sărituri cu
ducerea braţelor în diferite planuri;
b) sărituri în condiţii uşurate, cu îngreuieri, pe plan înclinat, sărituri libere,
sărituri pe aparate, sărituri peste obstacole, sărituri peste obstacole aşezate în
serie, sărituri pe două picioare din ghemuit în ghemuit, executarea globală a
săriturii.
3 Identificaţi factorii a) perfecţionarea continuă a strategiilor de selecţie, creşterea considerabilă a
favorizanţi ai capacităţii de volumului şi intensităţii efortului în antrenamente, realizarea unei legături
performanţă şi de între conţinutul şi metodica antrenamentului şi cerinţele de concurs a
dezvoltare ai sporturilor, creşterea numărului de mijloace folosite în antrenament,
antrenamentului sportiv: amplificarea ecoului social al sportului de performanţă, conducerea şi
dirijarea ştiinţifică a antrenamentului sportiv
b) apariţia unor schimbări pozitive structurale în organe şi sisteme, privind
creşterea capacităţii de performanţă, sporirea capacităţii de coordonare a
mişcărilor, perfecţionarea reglării activităţii sistemelor adaptative, creşterea
activităţii psihice în funcţie de particularităţile antrenamentelor şi
concursurilor.
4 Care este succesiunea a) din stând depărtat faţă în faţă cu un partener cu faţa pe direcţia de
metodică corectă pentru aruncare, azvârlire cu o mînă spre înainte-sus, fără îndoirea genunchilor,
însuşirea aruncării azvârlite acelaş exerciţiu, dar cu un picior înainte cu îndoirea genunchilor, cu accent
cu o mână: pe arcuirea corpului înainte de aruncare, aruncare cu obiecte mai grele cu
localizarea efctelor asupra segmentelor corpului, aruncarea azvârlită cu
uşoară răsucire a corpului, faţă în faţă cu un partener prindere şi aruncare
azvârlită, aruncare la distanţă;
b) aruncări cu diferite obiecte mai uşoare la început pentru acomodare, după
care se trece la obiecte mai grele, aruncări cu efort redus pentru învăţarea
unei tehnicii corecte de azvârlire după care se trece la concurs, care aruncă
mai departe.
5 Enumeraţi strategiile a) orientarea formativă a activităţii de instruire, sistematizarea conţinutului
care stau la baza realizării instruirii, diferenţierea şi individualizarea instruirii, asigurarea accesibilităţii
procesului de antrenament : în realizarea instruirii, interacţiunea dintre teorie şi practică, interdependenţa
dintre cunoaşterea senzorială şi cea raţională, autoreglarea activă ;
b) cunoaşterea sportivilor, diagnoza şi prognoza padagogică, stabilirea
nivelului de pregătire anterior, calcularea exactă a timpului necesar
procesului de pregătire în fiecare antrenament şi urmarea în tocmai a
planului anual de pregătire.
Apreciere: fiecare răspuns corect va fi apreciat cu 2 puncte. Punctaj maxim 10 puncte.

188
 Anexa 12
Test nr.3 – Cunoştinţe privind modalitate de realizare a unui plan anual de pregătire
Nr. Întrebări Variante de răspunsuri
crt.
1 Care este ordinea corectă a) plan pe termen lung, plan anual, macrociclu, mezociclu, microciclu;
a planurilor de pregătire b) plan pe termen lung, plan anual, mezociclu, macrociclu, microciclu.
comform planificării
cadru
2 Care sunt perioadele de a) acomodarea cu efortul, pregătitoare, precompetiţională,
antrenament dintr-uncompetiţională, de tranziţie;
macrociclu cu un singur b) acomodare cu efortul, pregătitoare, perioada de pregătire dinainte
vârf de formă ? de concurs, competiţională, de trecere de la perioada de concurs la o
altă perioadă.
3 În care din perioadele de a) pregătitoare;
antrenament enumerate b) competiţională.
mai sus, sportivul are
valoarea volumului
efortului mai crescută ?
4 De cine depinde a) în funcţie de obiectivele importante care trebuie atinse;
împărţirea unui plan anual b) în funcţie de dorinţele antrenorului şi a sportivului.
de pregătire în mai multe
macrocicluri (1,2,3):
5 Care sunt caracteristicile a)efectuarea şi perfecţionarea PFG, perfecţionarea calităţilor
perioadei pregătitoare ? biomotrice, dezvoltarea trăsăturilor psihologice specifice, dezvoltarea
şi perfecţionarea tehnicii, instruirea sportivilor în probleme de teoria şi
metodica sportului practicat;
b) îmbunătăţirea calităţilor biomotrice specifice şi a trăsăturilor de
caracter, perfecţionarea tehnicii, îmbunătăţirea performanţelor la cel
mai înalt nivel, perfecţionarea tacticii şi câştigarea experienţei

Apreciere: fiecare răspuns corect va fi apreciat cu 2 puncte. Punctaj maxim 10 puncte.

189
 Anexa 13
Test nr.4 – Componenta managerială a pregătirii – Chestionar
Nr.crt. ÎNTREBARE RĂSPUNS
1 Consideraţi necesar cunoaşterea şi utilizarea celor mai noi DA NU
acumulări ale ştiinţei domeniului în cadrul activităţii din domeniul
profesional ?
2 Ca antrenor,consideraţi necesar a colabora cu alte persoane ? DA NU
3 Credeţi necesar a comunica cu sportivii clar, scurt, ferm dar şi cu DA NU
amabilitate ?
4 Vedeţi necesar a lămuri cauzele care v-au făcut să luaţi o decizie DA NU
sau alta?
5 Este necesar a vi se acorda credibilitate? DA NU
6 Stiţi cum să atrageţi toţi executorii sarcinii în procesul de discuţie DA NU
a scopurilor, termenilor, metodelor, responsabilităţilor etc.?
7 Va fi uşor să stimulaţi sportivii care au dat dovadă de iniţiativă, DA NU
cei care vin cu propuneri şi cu observaţii ?
8 În general reţineţi numele tuturor persoanelor cu care comunicaţi ? DA NU
9 Veţi accepta libertatea acţiunilor sportivilor voştri în atingerea DA NU
scopului propus?
10 Este necesar controlul constant al executării sarcinilor? DA NU
11 Veţi sprijini sportivii voştri doar atunci când vi se va solicita acest DA NU
lucru ?
12 Veţi acorda sportivilor stimulente în cazurile când au obţinut DA NU
rezultate eficiente?
13 Tindeţi să găsiţi în oameni calitatea lor cea mai bună ? DA NU
14 Veţi şti cât de eficace se pot utiliza posibilităţile fiecărui sportiv? DA NU
15 Este important a cunoaşte interesele şi aspiraţiile sportivilor Dvs.? DA NU
16 Puteţi fi un ascultător atent? DA NU
17 Mulţumiţi colaboratorilor dvs. în anturajul mai multor persoane? DA NU
18 Optaţi pentru a face observaţii critice sportivilor dvs. „tete - a – DA NU
tete”?
19 Este necesar ca în raportările voastre către superiori să menţionaţi DA NU
şi meritele sportivilor?
20 Veţi avea încredere în sportivii dvs.? DA NU
21 Este important să daţi sportivilor toată informaţia pe care o primiţi DA NU
pe căi administrative şi manageriale?
22 Veţi lămuri sportivilor importanţa rezultatului muncii lor în DA NU
concordanţă cu scopurile instituţiei sau a domeniului lor de
activitate ?
23 Lăsaţi timp pentru sine şi sportivilor în vederea planificării DA NU
activităţii?
24 Aveţi un plan de autoperfecţionare, în perspectivă, cu cel puţin un DA NU
an înainte?
25 Este necesar un plan de perfecţionare şi calificare a personalului DA NU
unei instituţii în raport cu cerinţele timpului?
26 Citiţi în permanenţă literatura de specialitate? DA NU
27 Aveţi o bibliotecă suficientă de specialitate? DA NU
28 Ţineţi seama de capacitatea dvs. de lucru şi sănătate? DA NU

190
 29 Iubiţi să executaţi un lucru complicat, însă interesant? DA NU
30 Credeţi că veţi avea capacitatea de a discuta eficient cu sportivii în DA NU
direcţia îmbunătăţirii activităţii lor?
31 Ştiţi ce calităţi trebuie să aibă un angajat în momentul încadrării DA NU
sale?
32 Vă veţi ocupa de problemele, întrebările şi plângerile sportivilor? DA NU
33 Este necesar a ţine o anumită distanţă faţă de sportivi? DA NU
34 Vă veţi purta cu sportivii cu înţelegere şi stimă? DA NU
35 Sunteţi încrezător în luarea deciziilor? DA NU
36 Vă cunoaşteţi suficient părţile dvs.slabe şi cele puternice? DA NU
37 Utilizaţi des o atitudine originală, creatoare în luarea deciziilor? DA NU
38 Vă perfecţionaţi calificarea la cursuri speciale şi seminare? DA NU
39 Sunteţi îndeajuns de abil în purtarea dvs. în raport cu ceilalţi? DA NU
40 Sunteţi gata să schimbaţi stilul dvs.de conducere în scopul ridicării DA NU
eficientizării lui?

Întrucât întrebările reprezintă criterii de conducere cu succes, toate cele 40 de întrebări

presupun răspunsul „Da”.
40 de „Da” este rezultatul ideal, a potenţialului de dirijare cel mai înalt.
Se stabileşte a fi un potenţial bun de dirijare, acela care este caracterizat de mai mult de
33 de „Da”.

191
 Continuarea Anexei 13
ITEMII I1 – I25 – RĂSPUNSURILE SUBIECŢILOR
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

1 A.A.D. 4 ANI I DA DA DA N U DA N U DA N U DA N U DA D A DA DA DA N U D A DA DA DA DA D A N U DA DA
2 B.A. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA N U D A N U DA DA

3 B.F. 4 ANI I DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U N U DA

4 B.M. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA N U

5 C.B.A. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA DA N U N U DA DA

6 C.S. 4 ANI I DA N U DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

7 C.V.A. 4 ANI I DA DA DA D A N U DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA N U D A DA DA N U N U D A N U DA DA

8 D.M.H. 4 ANI I N U DA DA D A DA N U DA DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U N U DA

9 G.P. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA N U DA N U DA DA D A N U DA DA

10 I.M.M. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

11 I.R.A. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA N U N U DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA DA N U DA DA DA

12 M.S.M. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

13 P.M. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA N U D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA
14 S.L. 4 ANI I DA DA DA D A N U DA N U DA N U DA DA D A DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

15 V.A.M. 4 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA DA N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

192
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

16 A.V. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA DA D A N U N U DA
17 B.D. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA N U N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A N U DA DA

18 C.A.S. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A N U DA DA DA D A DA DA N U N U D A N U DA DA

19 C.M.D. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA N U D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U N U DA

20 C.P. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA N U DA N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U N U N U

21 D.G. 4 ANI II DA DA DA D A N U DA DA DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

22 G.C. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA

23 I.P.G. 4 ANI II DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA D A DA DA N U N U D A N U DA DA

24 N.C.A. 4 ANI II DA N U DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA N U D A N U DA DA DA D A N U DA N U

25 P.B.A. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA N U DA DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

26 S.I. 4 ANI II N U DA DA D A DA N U DA DA N U DA N U D A DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U N U DA

27 S.M.S. 4 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA DA N U DA D A DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

28 T.D. 4 ANI II DA DA DA D A N U DA N U DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U N U DA
29 V.A. 4 ANI II DA N U DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

30 V.A.G. 4 ANI II DA DA N U D A DA N U DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

31 A.C.F. 4 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA DA N U DA D A N U DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA

32 B.C. 4 ANI III DA DA DA D A DA N U N U DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

193
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

33 B.M.C. 4 ANI III DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA DA

34 C.M. 4 ANI III DA DA DA D A N U N U DA N U N U DA DA D A DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA N U

35 C.R. 4 ANI III N U DA DA D A DA N U DA DA DA DA N U D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

36 D.P. 4 ANI III DA N U DA N U DA DA N U DA N U DA DA D A N U DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA N U

37 F.F. 4 ANI III N U DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA N U DA DA D A DA N U DA DA D A N U DA DA

38 G.F. 4 ANI III DA DA N U D A DA DA DA N U DA DA N U D A DA DA DA N U D A DA DA N U DA D A DA N U DA

39 G.M.V. 4 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA

40 P.G. 4 ANI III DA N U DA D A DA DA DA DA DA N U DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA N U D A DA DA N U

41 P.S.C. 4 ANI III N U DA DA N U DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A N U DA DA

42 P.S.C. 4 ANI III DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

43 S.I.C. 4 ANI III DA DA N U D A DA DA N U DA DA N U DA D A DA DA DA N U D A DA DA DA N U D A DA N U DA

44 S.I.C. 4 ANI III DA N U DA D A DA N U DA DA DA DA DA D A N U DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA

45 U.D.I. 4 ANI III N U DA DA N U DA N U DA DA DA DA N U D A DA DA DA DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

46 B.D.I. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

47 B.G. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A N U DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

48 C.A.M. 3 ANI I DA DA DA D A DA DA DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

49 C.C. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA N U D A DA N U DA

194
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

50 C.D. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA
51 C.I.M. 3 ANI I DA N U DA D A DA N U DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

52 C.L.B. 3 ANI I DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

53 D.R.M. 3 ANI I N U DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A DA N U DA

54 M.A.G. 3 ANI I DA DA N U D A DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A N U DA DA

55 P.D.C. 3 ANI I DA DA DA D A N U N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

56 S.A. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U N U DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

57 S.C. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA N U D A N U DA DA

58 T.A.N. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A DA N U DA

59 T.C. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

60 V.M. 3 ANI I DA DA DA D A DA N U DA N U DA N U N U D A DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA

61 A.T. 3 ANI II DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

62 B.M. 3 ANI II DA DA DA D A DA DA DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA
63 B.M.B. 3 ANI II N U DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

64 C.A. 3 ANI II DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA D A N U N U DA DA D A DA N U DA DA D A DA N U DA

65 C.D. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U DA N U DA DA DA D A DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA

66 C.I. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U N U DA DA N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

195
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

67 D.R. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA
68 G.D. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A DA DA DA DA N U N U DA DA

69 G.R. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A N U DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

70 N.O.A. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U DA N U N U N U DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A DA N U DA

71 O.A. 3 ANI II DA DA DA D A DA N U N U DA DA DA N U D A DA DA DA N U D A DA DA DA DA D A N U DA DA

72 P.C.M. 3 ANI II DA DA N U D A DA DA DA DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

73 S.A.M. 3 ANI II N U DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA N U N U N U DA DA

74 S.G.A. 3 ANI II DA N U DA D A DA DA DA DA DA DA DA D A N U N U DA DA N U DA DA DA N U D A N U DA DA

75 T.S.C. 3 ANI II DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA N U N U DA DA

76 A.D.R. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U N U N U N U DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA

77 B.A.A. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA N U

78 B.R.F. 3 ANI III DA DA DA D A N U N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA N U DA DA D A N U N U DA

79 C.D.V. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U DA DA DA DA DA D A DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U DA DA

80 C.S. 3 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA N U DA D A DA DA DA N U D A N U DA DA

81 D.A.G. 3 ANI III N U DA N U D A DA N U DA N U DA N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA N U N U DA DA

82 D.B.A. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA N U DA D A DA DA N U DA D A N U DA DA

83 F.A.F. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA DA D A N U DA DA N U D A DA DA DA DA N U DA DA DA

196
NR . NIVEL
SUBIECŢI SPEC . I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 I17 I18 I19 I20 I21 I22 I23 I24 I25
CRT. LICENŢĂ

84 G.S.M. 3 ANI III DA DA DA D A DA N U DA DA N U DA N U N U DA DA DA N U D A DA DA DA DA D A N U DA DA

85 I.M.M. 3 ANI III DA N U DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA DA D A N U DA DA

86 M.E.F. 3 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA N U N U DA DA

87 N.M.C. 3 ANI III DA DA N U D A DA N U DA DA N U DA N U D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA D A N U DA DA

88 O.A. 3 ANI III N U DA DA D A DA N U DA DA N U N U DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA N U D A N U DA DA

89 P.A.C. 3 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA D A DA DA DA DA D A DA DA DA DA N U N U DA N U

90 R.S.A. 3 ANI III DA DA N U D A DA N U DA N U N U DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA D A N U N U DA

ITEMII I26 – I40 – RĂSPUNSURILE SUBIECŢILOR ( CONTINUAREA ANEXEI 13)

NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

1 A.A.D. 4 ANI I DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 31 77,5 9 22,5 40

2 B.A. 4 ANI I DA DA DA DA N U N U DA DA N U DA DA DA N U DA N U 31 77,5 9 22,5 40

3 B.F. 4 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA N U DA N U 29 72,5 11 27,5 40

4 B.M. 4 ANI I DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

5 C.B.A. 4 ANI I DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 32 80,0 8 20,0 40

6 C.S. 4 ANI I N U DA DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA N U DA N U 31 77,5 9 22,5 40

197
NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

7 C.V.A. 4 ANI I DA DA DA DA DA N U N U DA DA DA DA N U N U DA DA 29 72,5 11 27,5 40

8 D.M.H. 4 ANI I DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

9 G.P. 4 ANI I DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 32 80,0 8 20,0 40

10 I.M.M. 4 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 34 85,0 6 15,0 40

11 I.R.A. 4 ANI I DA N U DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

12 M.S.M. 4 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA N U DA 33 82,5 7 17,5 40

13 P.M. 4 ANI I DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA N U 32 80,0 8 20,0 40

14 S.L. 4 ANI I DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

15 V.A.M. 4 ANI I N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 35 87,5 5 12,5 40

16 A.V. 4 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

17 B.D. 4 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 33 82,5 7 17,5 40

18 C.A.S. 4 ANI II DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 31 77,5 9 22,5 40

19 C.M.D. 4 ANI II DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA N U DA 31 77,5 9 22,5 40

20 C.P. 4 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 32 80,0 8 20,0 40

21 D.G. 4 ANI II DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

22 G.C. 4 ANI II N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

23 I.P.G. 4 ANI II DA DA N U DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA N U DA 29 72,5 11 27,5 40

198
NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

24 N.C.A. 4 ANI II DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 29 72,5 11 27,5 40

25 P.B.A. 4 ANI II DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 34 85,0 6 15,0 40

26 S.I. 4 ANI II DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA N U 30 75,0 10 25,0 40

27 S.M.S. 4 ANI II N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 33 82,5 7 17,5 40

28 T.D. 4 ANI II DA N U DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

29 V.A. 4 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 33 82,5 7 17,5 40

30 V.A.G. 4 ANI II DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

31 A.C.F. 4 ANI III DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 31 77,5 9 22,5 40

32 B.C. 4 ANI III DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA N U 31 77,5 9 22,5 40

33 B.M.C. 4 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA DA N U DA N U N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

34 C.M. 4 ANI III DA DA N U DA N U N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

35 C.R. 4 ANI III DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA 35 87,5 5 12,5 40

36 D.P. 4 ANI III DA DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA 30 75,0 10 25,0 40

37 F.F. 4 ANI III DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA DA 31 77,5 9 22,5 40

38 G.F. 4 ANI III DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA 31 77,5 9 22,5 40

39 G.M.V. 4 ANI III DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA 32 80,0 8 20,0 40

40 P.G. 4 ANI III DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA 33 82,5 7 17,5 40

199
NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

41 P.S.C. 4 ANI III DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 31 77,5 9 22,5 40

42 P.S.C. 4 ANI III DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

43 S.I.C. 4 ANI III DA DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA 31 77,5 9 22,5 40

44 S.I.C. 4 ANI III DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

45 U.D.I. 4 ANI III DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA 32 80,0 8 20,0 40

46 B.D.I. 3 ANI I DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA N U 34 85,0 6 15,0 40

47 B.G. 3 ANI I DA DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA 33 82,5 7 17,5 40

48 C.A.M. 3 ANI I DA N U DA DA DA N U N U DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

49 C.C. 3 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

50 C.D. 3 ANI I DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA 34 85,0 6 15,0 40

51 C.I.M. 3 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

52 C.L.B. 3 ANI I DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA 35 87,5 5 12,5 40

53 D.R.M. 3 ANI I N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

54 M.A.G. 3 ANI I DA DA DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA N U DA DA 33 82,5 7 17,5 40

55 P.D.C. 3 ANI I DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

56 S.A. 3 ANI I DA DA DA DA N U N U DA DA DA DA DA N U DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

57 S.C. 3 ANI I DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA 34 85,0 6 15,0 40

200
NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

58 T.A.N. 3 ANI I DA N U DA DA DA N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

59 T.C. 3 ANI I DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 33 82,5 7 17,5 40

60 V.M. 3 ANI I DA N U DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA N U 30 75,0 10 25,0 40

61 A.T. 3 ANI II DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

62 B.M. 3 ANI II DA N U DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

63 B.M.B. 3 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 33 82,5 7 17,5 40

64 C.A. 3 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

65 C.D. 3 ANI II DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA 34 85,0 6 15,0 40

66 C.I. 3 ANI II DA DA DA DA N U N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

67 D.R. 3 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA N U 34 85,0 6 15,0 40

68 G.D. 3 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA 34 85,0 6 15,0 40

69 G.R. 3 ANI II DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

70 N.O.A. 3 ANI II N U N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

71 O.A. 3 ANI II DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

72 P.C.M. 3 ANI II DA DA DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

73 S.A.M. 3 ANI II DA DA N U DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA 31 77,5 9 22,5 40

74 S.G.A. 3 ANI II DA N U DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA N U N U 30 75,0 10 25,0 40

201
NR . NIVEL TOTAL TOTAL
SUBIECŢI SPEC . I26 I27 I28 I29 I30 I31 I32 I33 I34 I35 I36 I37 I38 I39 I40 % % TOTAL
CRT. LICENŢĂ DA NU

75 T.S.C. 3 ANI II DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

76 A.D.R. 3 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

77 B.A.A. 3 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

78 B.R.F. 3 ANI III DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA 32 80,0 8 20,0 40

79 C.D.V. 3 ANI III DA N U DA N U DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

80 C.S. 3 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 32 80,0 8 20,0 40

81 D.A.G. 3 ANI III DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA N U DA DA 30 75,0 10 25,0 40

82 D.B.A. 3 ANI III N U N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 31 77,5 9 22,5 40

83 F.A.F. 3 ANI III DA N U DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA DA 33 82,5 7 17,5 40

84 G.S.M. 3 ANI III DA DA DA N U DA N U DA DA N U DA DA DA DA N U DA 30 75,0 10 25,0 40

85 I.M.M. 3 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA N U DA 31 77,5 9 22,5 40

86 M.E.F. 3 ANI III DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA N U DA DA DA 34 85,0 6 15,0 40

87 N.M.C. 3 ANI III DA DA N U DA DA N U DA DA DA DA N U DA DA DA N U 31 77,5 9 22,5 40

88 O.A. 3 ANI III DA N U DA DA DA DA DA DA DA N U DA DA DA DA DA 32 80,0 8 20,0 40

89 P.A.C. 3 ANI III DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA N U N U N U 30 75,0 10 25,0 40

90 R.S.A. 3 ANI III N U N U DA DA DA N U DA DA DA DA DA DA DA DA DA 29 72,5 11 27,5 40

202
 Anexa 14
Tabelul A 14.1. Rezultatele studenţilor nivel licenţă 3 ani şi 4 ani – specializarea I
( cercetarea experimentală)
Aprof. într-o
Aprof. într-o ram.de
Nr. Manag. şi ram.de sport/
Subiecţii T.A.S. sport/ perf. într-o
crt. marketing efs perf. într-o ram.
ram. de sport (II)
de sport (I)
3ANI 4ANI 3ANI 4ANI 3ANI 4ANI 3 ANI 4 ANI 3 ANI 4 ANI
1 B.D.I.A.A.D. 7 7 9 8 9 8 9 8
2 B.G. B.A. 7 6 10 9 10 9 9 8
3 C.A.M B.F. 8 7 9 8 10 9 9 8
4 C.C. B.M. 7 6 9 7 10 10 10 9
5 C.D. C.B.A. 9 7 9 8 10 10 9 10
6 C.I.M. C.S. 7 7 10 8 8 9 9 8
7 C.L.B.C.V.A. 7 7 8 8 9 9 10 9
8 D.R.M D.M.H. 7 6 10 9 9 8 10 9
9 M.A.G G.P. 7 7 9 8 9 9 9 8
10 P.D.C.I.M.M. 9 7 7 7 10 9 10 8
11 S.A. I.R.A. 7 7 8 8 9 8 10 9
12 S.C. M.S.M. 8 7 10 9 9 8 9 8
13 T.A.N. P.M. 8 7 9 10 9 8 8 8
14 T.C. S.L. 7 7 9 8 10 9 9 9
15 V.M. V.A.M. 8 9 9 8 9 8 9 8
X 7,53 6,93 9 8,2 9,33 8,73 9,27 8,47
±m 0,19 0,18 0,22 0,2 0,16 0,18 0,15 0,17

Tabelul A 14.2. Rezultatele studenţilor nivel licenţă 3 ani şi 4 ani – specializarea a II-a
(cercetarea experimentală)
APROF.ÎNTR-O
APROF.ÎNTR-O
MANAGEMENT RAM.DE SPORT/
NR. RAM.DE SPORT/
SUBIECŢII T.A.S. ŞI MARKETING PERF .ÎNTR-O
CRT. PERF .ÎNTR-O RAM.
EFS RAM. DE SPORT
DE SPORT (II)
(I)
3 ANI 4 ANI 3ANI 4ANI 3ANI 4ANI 3ANI 4ANI 3ANI 4ANI
1 A.T. A.V. 7 6 10 9 10 9 10 8
2 B.M. B.D. 8 7 10 10 10 9 10 9
3 B.M.B. C.A.S. 7 7 9 8 10 8 10 9
4 C.A. C.M.D. 7 7 9 8 10 7 10 8
5 C.D. C.P. 8 6 10 8 10 8 10 9
6 C.I. D.G. 7 7 8 9 10 9 10 9
7 D.R. G.C. 8 7 9 8 8 10 9 10
8 G.D. I.P.G. 7 7 9 7 9 10 9 10
9 G.R. N.C.A. 7 7 9 8 9 9 9 8
10 N.O.A. P.B.A. 8 7 7 9 10 8 10 9
11 O.A. S.I. 9 7 9 9 9 9 9 8
12 P.C.M. S.M.S. 8 9 9 7 9 8 10 7
13 S.A.M. T.D. 6 7 9 8 10 9 10 10
14 S.G.A. V.A. 8 6 10 9 9 8 9 9
15 T.S.C. V.A.G. 7 7 10 9 9 9 9 9
X 7,47 6,93 9,13 8,4 9,47 8,67 9,6 8,8
±m 0,19 0,18 0,22 0,21 0,17 0,21 0,13 0,22

203
 Tabelul A 14.3. Rezultatele studenţilor nivel licenţă 3 ani şi 4 ani – specializarea a III-a
(cercetarea experimentală)
APROF.ÎNTR- O APROF.ÎNTR- O
MANAGEMENT RAM.DE SPORT/ RAM.DE SPORT/
NR .
SUBIECŢII T.A.S. ŞI MARKETING PERF.ÎNTR- O PERF.ÎNTR- O
CRT.
EFS RAM. DE SPORT RAM. DE SPORT
(I) (II)
3 4 3 4 3 4 3 4 3 4
ANI ANI ANI ANI ANI ANI ANI ANI ANI ANI
1 A.D.R. A.C.F. 8 7 10 9 10 9 10 9
2 B.A.A. B.C. 7 7 9 8 9 8 9 8
3 B.R.F. B.M.C. 7 7 9 8 9 8 9 9
4 C.D.V. C.M. 8 7 10 8 9 8 9 9
5 C.S. C.R. 8 6 10 9 10 7 10 8
6 D.A.G. D.P. 7 7 9 10 10 8 10 8
7 D.B.A. F.F. 8 7 9 9 10 9 10 8
8 F.A.F. G.F. 8 6 8 8 10 9 10 9
9 G.S.M. G.M.V. 7 7 9 7 10 9 10 10
10 I.M.M. P.G. 8 8 10 9 10 10 10 10
11 M.E.F. P.S.C. 10 7 10 8 10 10 10 10
12 N.M.C. R.I.M. 7 7 9 9 9 8 9 9
13 O.A. S.I.C. 8 9 9 9 9 10 10 10
14 P.A.C. T.I.C. 8 7 9 10 9 9 10 9
15 R.S.A. U.D.I. 8 7 8 8 8 9 9 9
X 7,8 7,07 9,2 8,6 9,47 8,73 9,67 9
±m 0,2 0,18 0,17 0,21 0,17 0,23 0,13 0,2

204
 An exa 1 5
Pro fesio grama pro fesoru lu i de edu ca ţie fi zică
C AR AC T E R I S T I C I G E N E R A L E
DENUM IREA PROFESOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
P R O F E SI E I
M E TO D A
D O M I N AN T Ă A D AP T AR E F O R M AL I Z AR E - P R O C E D U R Ă
DE GÂNDIRE
N R .1 ./ P E D AG O G I E , P SI H O L O G I E
DOM ENIUL M AN AG E M E N T G E N E R AL
C U N O Ş TI N ŢE L O R D E N R .2 ./ M E D I U T E O R I A C U L TU R I I F I Z I C E ŞI
B A ZĂ ŞI N I V E L U L L O R SP O R TU L U I
N R .3 ./ Î N AL T TE O R E T I C M AN AG E M E N T SP O R TI V
DOM ENIUL E D U C A ŢI A F I ZI C Ă ŞI SP O R T , P E D A G O G I E ŞI
P R O F E SI O N AL AD M I N I S TR AR E
I N TE R AC ŢI U N E A F R E C VE N T Ă DUPĂ M ODELU L „ AL Ă TU R I , ÎM PREUNĂ”
I N T E R P E R SO N AL Ă
I N TE R E SU L D O M I N AN T SO C I A L
S U P L I M E N T AR R E AL I S T AR T I S T I C
C O N D I ŢI I L E DE LUCRU MOB IL
Î N SE D I U
T I P U R I D O M I N AN TE D E A C TI VI T A T E
- formarea capacităţi intelectuale de înţelegere a structurilor motrice, a scopurilor exersării
acestora şi a mecanismelor producerii mişcării;
- exersarea capacităţilor gândirii în direcţia conducerii spaţiale eficiente a mişcărilor;
- conştientizarea cu privire la efectele organice a exersării conţinuturilor specifice;
- măsuri de igienă corporală şi prevenire a accidentelor;
- informaţii cu privire la, reguli de execuţie şi de comportament, la regulamente şi conduită
- formarea sistemului de deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative;
- dezvoltarea priceperilor motrice specifice practicării ramurilor sportive;
- dezvoltarea calităţilor motrice;
- stimularea marilor funcţii ale organismului şi îmbunătăţirea capacităţii de efort.
- îmbunătăţirea capacităţilor de reglare a coordonatelor de desfăşurare a mişcărilor motrice;
- dezvoltarea schemei corporale, nucleu al formării imaginii de sine;
- formarea capacităţilor de comunicare nonverbală;
- dezvoltarea expresivităţii, a forţei de persuasiune a gestului motric.
- menţinerea unei stări de sănătate care să permită desfăşurarea profesiei;
- menţinerea unei dezvoltări armonioase şi a unei capacităţi motrice specifice.
C AL I T Ă Ţ I C E ASI G U R Ă SU C C E SU L
CO M PETEN ŢE
- de comunicare;
- creative;
- reflexive;
- de interacţiune socială;
- praxiologice;
- cognitive.
- pregătire psihologică;
C AP AC I T Ă Ţ I - cunoştiinţe pedagogice;
PROFE- - cunoştiinţe economice şi juridice;
SI O N A L E - cunoştiinţe tehnice;

205
 - rezistenţă fizică;
- rapiditatea reacţiei;
- organizatorice înalt dezvoltată;
- de comunicare;
- de autoreglare a voinţei;
- echilibru emoţional şi psihic.
- de prognozare şi previziunea situaţiilor;
- de analiza şi soluţionare;
C AP AC I T Ă Ţ I - de motivare;
P E R SO N AL E - simţ al responsabilităţii;
- autocontrol;
- adaptabilitate;
- iniţiativă;
- tact şi perseverenţă în urmărirea scopului propus;
- insistenţă, voinţă şi dorinţa de atingere a obiectivului stabilit.
- dezorganizare;
- dezechilibru psiho-emoţional;
Î N SU ŞI R I
CE - agresivitatea şi egoismul;
ÎM PIEDICĂ - lipsa capacităţilor organizatorice;
SU C C E SU L - teama de eşec, nesiguranţa;
- slaba organizare şi indisciplina;
- lipsa de iniţiativă;
- rigiditatea gândirii ( incapacitatea de a-şi schimba modalităţile de
soluţionare a problemelor în conformitate cu mediul înconjurător schimbător).

F U N C ŢI I A SO C I A T E P R O F E SI E I
- cunoaşterea particularităţilor psihologice de vârstă ale studenţilor;
- cunoaşterea mecanismelor, operaţiilor, proceselor şi secvenţelor activităţii
PROIECTAREA

studenţilor privită ca proces psihologic de învăţare;

- transpunerea în performanţe şi comportamente observabile a obiectivelor procesului
de predare/învăţare în domeniul educaţiei fizice şi sportului;
- structurarea conţinutului învăţării pe categorii (cunoştiinţe, deprinderi, capacităţi),
organizate potrivit logicii psihologice a procesului învăţării;
- adaptarea strategiilor didactice la particularităţile de vârstă.
- comunicarea fluentă, dinamică şi expresivă cu studenţii în timpul procesului de
învăţământ;
- îmbinarea optimă a comunicării verbale cu cea non-verbală;
- dirijarea activităţii de învăţare a studenţilor, controlul şi orientarea prin mijloace de
influenţare externă a proceselor intelectuale (interne mentale) ale acestora;
ORGANIZAREA

- autoreglarea comportamentului de predare în funcţie de feed-back-ul primit de

studenţi;
- diferenţierea comportamentului de predare în funcţie de particularităţile individuale
şi tipologice ale studenţilor;
- valorificarea interacţiunilor de grup şi a comunicării de grup în procesul de
învăţământ;
- colaborează cu diverse instituţii şcolare şi instituţii superioare din teritoriu pentru
acordarea de ajutor în organizarea şi dezvoltarea sportului şcolar şi universitar;
- sprijină atragerea de resurse materiale şi financiare, pentru practicarea sportului
pentru toţi. Cunoaşterea

206
 - cunoaşterea metodelor de evaluare orală;
- cunoaşterea metodelor de evaluare scrisă;
- cunoaşterea metodelor de evaluare practică;
- elaborarea şi utilizarea probelor standardizate de evaluare(probe, teste, chestionare);
EVALUAREA
- traducerea în îndicatori de evaluare a capacităţilor psihice complexe;
- analiza psihologică a rezultatelor evaluării şi elborarea de explicaţii privind
nivelurile de performanţă atinse de elevi;
- folosirea tehnicilor de investigaţie psihologică în evaluarea elevilor;
- verifică şi evaluază performanţelor realizate la un moment dat;
- evaluarea trebuie să se exercite în mod curent, să fie operativă, reală, permanentă,
evideţiind rezultatele care se situează la nivelul previziunilor şi aşteptărilor.
- cunoaşterea studenţilor prin observarea comportamentului de învăţare în lecţie;
C U N O A ŞT E R

ST U D E N Ţ I L

- cunoaşterea studenţilor prin folosirea metodelor şi tehnicilor de investigaţie psiho-

pedagogică;
OR
EA

- caracterizarea psihologică a studenţilor şi întocmirea fişelor psihopedagogice;

- cunoaşterea şi caracterizarea grupei de studenţi ca un grup social
educaţional.studierea
- studierea bibliografiei de specialitate, întocmirea de fişe bibliografice şi tematice;
- proiectarea, realizarea şi valorificarea cercetărilor psihopedagogice concrete;
PERFECŢIONARE

- întocmirea rapoartelor de cercetare şi a referatelor ştiinţifice;

CERCETARE

- participarea la sesiuni de comunicări ştiinţifice şi acţiuni metodico-pedagogice;

- analiza şi valorificarea experienţei didactice proprii şi a celorlalţi profesori;
- asistarea metodico-ştiinţifică a sportivilor şi tehnicienilor;
- sporirea contribuţiei ştiinţei sportului la ridicarea nivelului performanţelor sportive;
- încurajarea cercetării tiinţifice în sport şi a schimbului de informaţii de specialitate;
- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, a copiilor, adulţilor, prin educaţie,
alimentaţie raţională şi mişcare.
- cunoaşterea noţiunilor de bază de psihopedagogie a familiei şi educaţie familială;
( S O C I AL

PROFES
M E DI UL
R E L AŢ I

IONAL)

- comunicarea cu colectivul didactic, cu conducerea instituţiei şi cu alte structuri;

- autoevaluarea în funcţie de semnalele primite din mediul înconjurător;
I CU

ŞI

- motivarea agenţilor sociali în susţinerea învăţământului.

- folosirea pregătirii psihologice în caracterizarea propriei personalităţi;
AUTOCUN
O A ŞT E R E

- autodefinirea stilului pedagogic;

- valorificarea autocunoaşterii în dirijarea comportamentului profesional;
- autocunoaşterea şi autocontrolul în funcţie de informaţiile provenite de la elevi;
- autocunoaşterea prin raportare la activitattea celorlalţi profesori.
A

D O M E N I I L E D E AP L I C AR E A C U N O Ş TI N Ţ E L O R P R O F E SI O N A L E
 Cluburi, asociaţii şi federaţii sportive;
 Şcoli sportive;
 Şcoli sportive de specialitate;
 Şcoli sportive de măiestrie superioară;
 Instituţii de învăţământ mediu şi superior.

207
 Anaxa 16
Profesiograma managerului

CARACTERISTICI GENERALE
DENUMIREA PROFESIEI MANAGER
METODA DOMINANTĂ DE GÂNDIRE ADAPTARE / COORDONARE
DOMENIUL CUNOŞTINŢELOR DE BAZĂ ŞI NR.1./ ANTREPRENORIAT,
NIVELUL LOR BUSINESS
NR.2./MEDIU MANAGEMENTUL
FINANCIAR,CONTABILITATE
NR.3./ÎNALT
TEORETIC
DOMENIUL PROFESIONAL ADMINISTRARE (GESTIUNE)
INTERACŢIUNEA INTERPERSONALĂ FRECVENTĂ DUPĂ MODELUL „ÎMPREUNĂ”
INTERESUL DOMINANT ANTREPRENORIAL
SUPLIMENTAR SOCIAL
CONDIŢIILE DE LUCRU ÎN SEDIU MOBIL
TIPURI DOMINANTE DE ACTIVITATE
 Munca în colectiv, în scopul atingerii obiectivelor de organizare şi a succesului economic;
 Cercetarea cererii de ofertă şi a ofertei pe piaţă;
 Planificarea activităţii organizaţiei;
 Comunicarea (stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de personal, a altor instituţii şi organizaţii);
 Găsirea şi utilizarea mijloacelor şi a resurselor necesare pentru realizarea scopurilor de bază ale
organizaţiei;
 Elaborarea business-planului şi controlul realizării lui;
 Conducerea (respectarea instrucţiunilor şi a atribuţilor), organizarea şi evaluarea activităţii
subalternilor;
 Controlul îndeplinirii sarcinilor de către subalterni;
 Participarea la procesul de angajare, selectare şi creştere a nivelului de calificare a subalternilor;
 Negocierea, tratative şi discuţii cu clienţii.
CALITĂŢI CE ASIGURĂ SUCCESUL ÎNSUŞIRI CE ÎMPIEDICĂ SUCCESUL
 Organizatorice bine dezvoltate;  Lipsa capacităţii organizatorice;
 De comunicare( abilităţi de a intra în  Teama de eşec, nesiguranţa;
contact şi de a stabili relaţii);  Incapacitatea de autogestiune;
 De autogestiune;  Slaba organizare, indisciplina;
CAPACITĂŢI

 De conducere;  Lipsa iniţiativei;

 De formare şi dezvoltare a grupurilor  Incapacitatea de a lua decizii;
de activitate eficientă;  Stângăcie (incapacitataea de a-şi schimba
 De soluţionare a situaţilor comportamentul sub influenţa mediului
problematice întru-un timp redus; înconjurător);
 Analitice bine dezvoltate;  Tendinţa de a ceda altora
 Un nivel înalt al gândirii decizionale. responsabilităţile pe care le are.
 De prognozare şi de previziune a situaţiilor;
 Siguranţă în sine şi în deciziile luate;
CAPACITĂŢI
PERSONALE ,

 Energie;
ÎNCLINAŢII
INTERESE ,

 Scopuri personale bine determinate ( ştie ce vrea de la munca sa);

 De a se supune cerinţelor şi normelor organizaţiei;
 Tendinţa spre progresul personal permanent;
 Experienţa şi stilul managerului, are o importanţă decisivă în activitatea de organizare,
în luarea deciziilor.

208
 FUNCŢII ASOCIATE PROFESIEI
 Managerul realizează cu succes legătura dintre certitudine şi posibilităţile de viitor în obţinerea
unor rezultate performante;
PROIECTAREA

 Direcţionează întreaga activitate pe care managerul urmează să o desfăşoare în scopul atingerii

scopului propus;
 Analizează resursele disponibile, rezultatele activităţii trecute, a situaţilor actuale şi a scopurilor
activităţii;
 Conform operaţiunilor prin care se realizează previziunea, este rezultatul diagnozei, prognozei,
planificării şi programării activităţii.
 Managerul stabileşte şi îmbunătăţeşte în performanţă structura organizatorică a unităţii;
 Managerul stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile ce revin fiecăruia subordonat în
conformitate cu regulamentele de organizare şi funcţionare;
 Creează un sistem informaţional care să asigure o informare operativă şi completă a tuturor
ORGANIZAREA

compartimentelor din subordine, precum şi o circulaţie operativă a informaţiilor în ambele sensuri;

 Asigură coordonarea între organizarea conducerii şi activitatea structurilor;
 Întocmeşte unu plan de acţiune eficient, bine gândit;
 Stabileşte structura organizatorică a unităţii şi a compartimentelor;
 Stabileşte rolul şi scopul activităţii prestate de către fiecare compartiment, post şi membru al
acesteia;
 Urmăreşte repartizarea şi controlul îndeplinirii sarcinilor şi a resurselor în funcţie de obiectivele
stabilite.
 Managerul asigură coordonarea:
 Acţiunilor tuturor factorilor care participă la realizarea obiectivelor, a deciziilor şi măsurilor
COORDONAREA

întregului personal al unităţii;

 Resurselor umane;
 Activităţii curente;
 Strategiilor, planurilor şi a programelor;
 Prin regulamente, instrucţiuni, ordine, etc.;
 Prin activităţile de instruire a personalului;
 Evaluează rezultatele şi stabileşte eventualele corecţii.
 Managerul transmite decizia adoptată către executanţi şi diferitelor structuri din subordine;
COMAN

 Motivarea unei comenzi este dată de autoritatea managerului, de funcţia şi competenţa sa;
DA

 Ordinele date de manager nu trebuie să depăşească competenţa subordonaţilor sau capacitatea

lor de execuţie.
 Managerul verifică şi evaluează performanţele realizate la un moment dat;
CONTROL

 Controlul trebuie să se exercite în mod curent, să fie operativ, să aibă caracter preventiv, şi să se
UL

desfăşoare imediat după adoptarea hotărârilor şi deciziilor;

 Controlul este fundamentat în principal în sesizarea permanentă a rezultatelor care se situează
la nivelul previziunilor şi aşteptărilor;
DOMENIILE DE APLICARE A CUNOŞTINŢELOR PROFESIONALE
 Cluburi, asociaţii şi federaţii sportive;
 Firme industriale;
 Sfera comerţilui ( companii de vânzări en gross şi en detail);
 Sfera construcţiilor şi industriei de extragere (agenţiile de vânzări; case, terenuri, imobile;
companiile de extragere şi prelucrare a petrolului);
 Sfera transporturilor (companiile de livrări auto şi transportări);
 Companii turistice,businessul hotelier şi restaurante;
 Companiile şi agenţiile de publicitate.

209
 Anexa 17
Profesiograma antrenorului
CARACTERISTICI GENERALE
DENUMIREA PROFESIEI ANTRENOR
METODA DOMINANTĂ DE GÂNDIRE APLICARE – PROCEDURĂ
DOMENIUL CUNOŞTINŢELOR DE BAZĂ ŞI NR.1./ PEDAGOGIA, PSIHOLOGIA
NIVELUL LOR NR.2./MEDIU CULTURĂ FIZICĂ ŞI SPORT
(APLICAREA CUNOŞTINŢELOR)
NR.3./ÎNALT TEFS, MEFS, TAS,
TEORETIC
DOMENIUL PROFESIONAL SPORT
INTERACŢIUNEA INTERPERSONALĂ FRECVENTĂ DUPĂ MODELUL „ ALĂTURI”
INTERESUL DOMINANT SOCIAL
SUPLIMENTAR REALIST
CONDIŢIILE DE LUCRU ÎN SEDIU MOBIL
TIPURI DOMINANTE DE ACTIVITATE
 Activitatea didactică şi de antrenament în grupele de cultura fizică curaivă şi în secţiile de
sport;
 Atragerea copiilor, adolescenţiilor şi tinerilor, care nu au interdicţii medicale, la practicarea
sportului, iar celor mai talentaţi pentru perfecţionare sportivă;
 Pregătirea copiilor pentru competiţii;
 Pregătirea sportivilor de performanţă, membri ai loturilor naţionale,pentru competiţiile
internaţionale;
 Luarea măsurilor de creştere a rolului culturii fizice în sănătatea muncitorilor, a membrilor
familiei lor,prevenirea bolilor şi protecţia sănătăţii lor;
 Elaborarea propunerilor de perfecţionare a regimului de lucru şi odihnă, a instrucţiunilor,
recomandărilor şi a altor materiale metodice privind utilizarea diverselor forme şi metode ale
culturii fizice pentru profilaxia bolilor;
 Efectuarea acţiunilor curative de cultură fizică în organizaţii;
 Organizarea paradelor, concursurilor şi a altor activităţi;
 Consultarea persoanelor care exercită cultura fizică;
 Efectuarea pregătirii fizice.
CALITĂŢI CE ASIGURĂ SUCCESUL ÎNSUŞIRI CE ÎMPIEDICĂ SUCCESUL
 Rezistenţă, putere fizică optimă  Lipsa rezistenţei fizice şi psihice;
pentru tipul dat de sport;  Agresivitatea;
CAPACITĂŢI

 Rapiditata reacţiei;  Lipsa responsabilităţii;

 O bună coordonare a mişcărilor;  Indiferenţa;
 Capacitatea autoreglării voinţei;  Lipsa voinţei.
 Rezistenţa psihică şi emoţională;
 Un înalt nivel de dezvoltare a
memoriei motorie de mişc.
CAPACITĂŢI  Răbdare şi voinţă;
PERSONALE ,  Insistenţă,
INTERESE ,  Tendinţă de trecere peste neplăceri;
ÎNCLINAŢII  Siguranţă de sine;
 Dorinţa de atingere a scopului propus.

210
 FUNCŢII ASOCIATE PROFESIEI
 Antrenorul realizează cu succes legătura dintre certitudine şi posibilităţile de viitor
în obţinerea unor rezultate performante;
PROIECTAREA

 Direcţionează întreaga activitate pe care managerul-antrenor urmează să o

desfăşoare în scopul obiectivelor propuse;
 Analizează resursele disponibile, rezultatele activităţii trecute,a situaţiilor actuale şi
a scopurilor activităţii;
 Conform operaţiunilor prin care se realizează previziunea este rezultatul diagnozei,
prognozei, planificării şi programării activităţii.propus.
 Antrenorul stabileşte şi îmbunătăţeşte în permanenţă structura organizatorică a
ORGANIZARE

echipei;
 Colaborează cu autorităţile centrale de specialitate în vederea utilizării eficiente a
A

fondurilor administrate şi repartizate

 Managerul – antrenor stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile ce revin fiecărui
subordonat în conformitate cu regulamentele de specialitate;

 Încheie şi perfectează contractele necesare unei organizări şi desfăşurări adecvate a

ORGANIZA

competiţiilor sportive naţionale şi locale;Colaborează cu diverse instituţii şcolare şi

REA

instituţii superioare din teritoriu pentru acordarea de ajutor în organizarea şi dezvoltarea

sportului şcolar şi universitar;
 Sprijină, material şi financiar, practicarea sportului pentru toţi.ropus.
 Antrenorul asigură coordonarea:
COORDONAREA

- Jucătorilor;
- Activităţii curente;
- Strategiilor,planurilor şi a programelor;
- Prin regulamente instrucţiuni,ordine etc.;
- Prin activităţile de instruire a jucătorilor şi subordonaţilor;
- Evaluează rezultatele şi stabileşte eventualele corecţii.
 Antrenorul manager transmite decizia adoptată către executanţi şi diferitelor
COMANDA

structuri din subordine;

 Motivarea unei comenzi este dată de autoritatea antrenorului manager, de funcţia şi
competenţa sa;
 Ordinele date de antrenorul – manager nu treburie să depăşească competenţa
subordonaţilor sau capacitatea lor de execuţie.
 Antrenorul verifică şi evaluează performanţele realizate;
CONTROL

 Controlul trebuie să se exercite în mod curent, să fie operativ,să aibă caracter

preventiv, şi să se desfăşoare imediat după adoptarea hotărârilor şi decizilor;
 Controlul este fundamentat în principal în sesizarea permanentă a rezultatelor care
se situează la nivelul previziunilor şi aşteptărilor.
DOMENIILE DE APLICARE A CUNOŞTINŢELOR PROFESIONALE
 Cluburi, asociaţii şi federaţii sportive;execuţie
 În şcoli medii, colegii şi instituţii superioare de învăţământ;
 În centre şi complexe de sport;
 În piscini; execuţie
 În sanatorii şi centre de odihnă pentru adulţi şi copii;
 În cente de pregătire olimpică;copii;
 În ligi profesioniste.

211
 Anexa 18
Acte de implementare a rezultatelor în practică

212
213
214
215
 Declaraţie privind asumarea răspunderii

Subsemnatul, Albină Constantin, declar pe proprie răspundere că materialele prezentate

în teza de doctorat cu tema „Metodologia pregătirii profesionale a antrenorilor–manageri în
cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport” se referă la propriile activităţi şi realizări, în caz
contrar urmând să suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Albină Constantin

24 decembrie, 2013

216
CURRICULUM VITAE
Informaţii personale

Nume / Prenume ALBINĂ CONSTANTIN

Naţionalitate(-tăţi) Român
Data naşterii 04.02.1966
Sex Masculin
Date de contact Craiova, Str. Mihail Strajan, Bl.a6, Sc.4, Ap.7
0763669970, email albinamihai@yahoo.com
Activitate sportivă Campion naţional al României de juniori, tineret şi seniori la
atletism proba 800m;
Component al lotului naţional de juniori şi tineret al României
Apartenenţă la asociaţii Membru în Consiliul Ştiinţei Sportului din România
profesionale Membru fondator al Asociaţiei Profesorilor de Educaţie Fizică
şi Sport –jud. Dolj
Distincţii, titluri onorifice Certificat de Excelenţă F.R. Atletism 2012

Perioada 1995 - Până în prezent

Funcţia sau postul ocupat Lector universitar
Numele şi adresa Universitatea din Craiova
angajatorului Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Tipul activităţii Învăţamântul superior
Disciplinele şi competenţe Dublă specializare: Atletism
profesionale dobândite Culturism şi Fitness
Limba maternă Română
Limba(i) străină(e) Înţelegere Vorbire Scriere
cunoscută(e)
Autoevaluare Ascultare Citire Conversaţie Discurs Exprimare
oral scrisă

Limba Engleză Engleză Engleză - -

Competenţe şi abilităţi Capacitatea de adaptare la situaţii diferite
sociale Capacitate de comunicare verbală şi nonverbală
Competenţe şi aptitudini Experienţă în conducerea şi coordonarea echipelor de studenţi
organizatorice
Competenţe şi aptitudini de Posibilităţi de utilizarea pachetelor Software, Microsoft Word,
utilizare a calculatorului excel, Internet Explorer, Power Point

217
 ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ DE CERCETARE
1. Articole publicate în reviste de specialitate cotate CNCSIS B+ - 10
 Albină C. Coache’s personality and its role in high performance sport activity. În:
Journal of Sport and Kinetic Movement. The 5 International Conference ,, Physical
exercises a complex and modern way to promote healthy living, 29-30 Martie 2013,
Craiova, ISSN 2286 – 3524 ISSN – L 2286 - 3524, p.14 -16
 Albină C. Aspecte actuale privind elaborarea programelor analitice în domeniul
activităţilor sportive. În: Ştiinţa culturii fizice, nr.12/4, Chişinău, 2012, p. 73-76.
 Albină C., Triboi V. Elaborarea unui model de planificare privind pregătirea
profesională a studenţilor specializaţi în disciplinele atletism, gimnastică şi handbal. În
Cultura fizică - probleme ştiinţifice ale învăţămîntului şi sportului: Conferinţa
ştiinţifică internaţională a doctoranzilor. Chişinău: Editura USEFS, ISSN 1857-4114,
2012, p. 3-7.
 Albină C. Use of motion games during the physical education class for developing motor
abilities endurance to 10-11 year pupils, The 4 International Conference ,, Physical
exercises a complex and modern way to prote healthy living, 21-23 Octombrie 2011,
Craiova. În Medicina Sportivă, supliment nr.4, ISSN 1841-0162, p.- 621-623.
 Albină C. Trainer´s management styles - abstract, The 4 International Conference ,,
Physical exercises a complex and modern way to prote healthy living, 21-23 Octombrie
2011, Craiova. În Medicina Sportivă, supliment nr.4, ISSN 1841-0162, p.- 605.
 Albină C. The personality of the trainer and the ralationships with the sporting
envioronment, The 3 International Conference ,, Physical exercises a complex and
modern way to prote healthy living, 28-30 Octombrie 2010, Craiova. În Medicina
Sportivă, supliment nr.3, ISSN 1841-0162, p- 411-412.
 Albină C. The managerial roles of a trainer, The 3 International Conference ,, Physical
exercises a complex and modern way to prote healthy living, 28-30 Octombrie 2010,
Craiova. În Medicina Sportivă, supliment nr.3, ISSN 1841-0162, p. – 412-413.
 Albină C. Repere de manifestare a conduitei sociale a profesorului de educaţie fizică şi
sport, În Ştiinţa Culturii Fizice, nr. 2/2, 2009, Chişinău, ISSN 1857-4114, p. – 5-6.

 Albină C. Study on development of resistance to schoolgirls cycle secondary education

(class VIII); International Conference – Physical exercises a complex and modern way to
prote healthy living, 22-25 Octombrie 2009, Craiova. În Medicina Sportivă, nr.2, ISSN
1841-0162, p. - 197

218
 Albină C. Studiu privind modelul sportivului de performanţă care practică probele de
semifond, Conferinţa ştiinţifică internaţională cu tema :,, Exerciţiul fizic-mijloc complex
şi modern de promovare a sănătăţii,, 6-8 Iunie 2008, Craiova. În Medicina Sportivă, nr.1,
ISSN 1841-0162, p. 785.

2. Articole publicate în reviste de specialitate indexate CNCSIS B - 1

3. Participări la manifestări ştiinţifice internaţionale - 18
4. Participări la manifestări ştiinţifice naţionale - 25
5. Cărti publicate în edituri nationale recunoscute CNCSIS - 1
 Dragomir M., Albină A.E., Albină C. Terenuri, materiale şi instalaţii Regulamentul
concursurilor de atletism. Craiova : Reprografia Universităţii, 2001. 54 p.
6. Rezumat ştiinţific în Culegere de rezumate ştiinţifice – 1
 Ambrosi N., Budevici A.(coord.) Evoluţia Ştiinţei Managementului Culturii Fizice în
Republica Moldova (Culegere de rezumate ştiinţifice). Chişinău:Valinex, 2012. p.197-
245.
7. Colaborări la editarea de cărţi de specialitate – 3
 Dragomir M., Albină A.E. Atletism în şcoală. Craiova: Universitaria,2009.ISBN 973-
742-411-5 978-973-742-411-2. 394p.
 Dragomir M. Atletism. Tehnica probelor. Aria vocaţională şi extracurriculară. Craiova:
Ed. Universitaria, 2008. ISBN 978-606-510-339-9. 261 p.
 Dragomir M. Atletism. Metodica învăţării şi regulament. Aria vocaţională şi
extracurriculară. Craiova : Ed. Universitaria, 2009. ISBN 978-606-510-695-6. 433 p.
8. Participări la proiecte de cercetare/dezvoltare – 3
 Practica ta pentru educaţia viitorului, contract POSDRU 60/2.1./S/33675, Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară 2:,,
Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii,, - Domeniul major de
intervenţie 2.1.: „Tranziţia de la şcoală la viaţa activă” - supervizor FEFS Craiova.
 Potenţialul biomotric al studenţilor Universităţii din Craiova, corelaţia cu gradul de
conştientizare şi activism, Beneficiar MEN, Director proiect: Rinderu I. Colectiv de
cercetare: 12 membrii.
 Program “Vacanţe active”, Beneficiar CJEFS Craiova, Director proiect: Cătăneanu S.,
Colectiv de cercetare: 15 membrii.
9. Alte lucrări reprezentative în reviste de specialitate - 16

219