Metodele psihologiei

Psihologia, ca majoritatea celorlalte științe, are propriul set de instrumente pentru a investiga
întrebările importante de cercetare din domeniul său. Spre deosebire de alte științe, psihologia
este un domeniu relativ nou, cu metode și practici care evoluează într-un ritm rapid. să gândești
ca un cercetător în psihologie.

Metoda definește calea, itinerarul, structura de ordine sau programul după care se reglează
acțiunile intelectuale și practice în vederea atingerii unui scop. Metodele cercetării psihologiei au
un caracter instrumental, de intervenție,de informare, de interpretare și de acțiune.

Cercetările în domeniul psihologiei ne atenţionează că trebuie să fim foarte vigilenţi atunci când
colectăm în mod sistematic date despre condiţia umană. Ca fiinţe umane, noi putem avea idei
preconcepute înrădăcinate adânc în sinele nostru profund şi am putea avea tendinţa de a
generaliza pornind chiar de la propria noastră experienţă. Suntem unici şi, prin urmare, avem
experienţe unice de viaţă, unele dintre acestea pot fi chiar atipice. E posibil să vedem în
exteriorul nostru exact ceea ce ne aşteptăm noi să vedem, studiile asupra percepţiei şi memoriei
vin în sprijinul acestei aserţiuni. Alteori se întâmpla exact ceea ce am presupus că se va întâmpla
deoarece "profeţiile se împlinesc". Aceasta este posibil deoarece expectaţiile noastre pot deveni
predicţii, ceea ce ar putea însemna să ajungem în situaţia să determinăm anumite fapte să se
întâmple tocmai pentru că avem convingeri puternice în acest sens şi ne aşteptăm ca ele să se
împlinească.

Metode de cercetare în psihologie şi pedagogie este una din disciplinele de bază care contribuie
la dezvoltarea cunoştinţelor teoretice şi practice ale studenţilor în înţelegerea specificului fiecărei
metode, precum şi la conturarea unei vederi de ansamblu asupra unei cercetări ştiinţifice.

În general, există două mari categorii sau tipuri de cercetări: cercetări fundamentale şi
cercetări aplicative. Cercetările fundamentale, sau cercetările pure cum mai sunt denumite, au
rolul de a extinde graniţele cunoaşterii cu privire la diferitele aspecte ale vieţii psihice. Ele au
menirea de a fundamenta şi evalua concepte şi teorii şi nu de a găsi soluţii la anumite probleme
concrete. Cercetările aplicative au în vedere cerinţe specifice ale diferitelor organizaţii, ale
societăţii în general şi sunt efectuate în raport cu necesităţile procesului de decizie. Cu ajutorul
lor se urmăreşte găsirea unor răspunsuri la anumite probleme reale, specifice, sau la adoptarea
unor decizii corespunzătoare privind o anumită acţiune sau intervenţie psihopedagogică.

Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei şi pedagogiei, natura ideală, subiectivă a

psihicului nu puteau să nu se repercuteze şi asupra metodelor utilizate încercetarea
psihopedagogică. În ştiinţele naturii cercetătorul se rezumă la a constata, explica şi prevedea
mersul proceselor, la a re-produce cât mai exact obiectul investigat, manifestând orelativă
detaşare şi indiferenţă faţă de obiectul studiat, în psiho-pedagogie el se "implică şi chiar se
identifică cu destinul obiectului", este interesat de "relevarea sensului valoric al prefacerilor pe
care le suportă obiectul", angajându-se "pe direcţia ofertei de soluţii care săoptimizeze fluxul
schimbărilor".

Observaţia ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă,

sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului) ca şi a
contextului situaţional al comportamentului.

Ancheta este unul din instrumentele cu cea mai largă întrebuinţare în cercetarea sociologică. Se
deosebeşte de interviu prin caracterul scris al întrebărilor care sunt standardizate şi care aplicate
la mase mari de subiecţi, primesc răspunsuri identice.Ancheta pe bază de chestionar este o
metodă de cercetare care înglobează tehnici, procedee şi instrumenteinterogative de culegere a
informaţiilor, folosindu-se de un ansamblu de întrebări (închise,deschise sau mixte) aranjate şi
prezentate într-o ordine precisă în scris, ori imagini grafice sau fotografice ordonate logic şi
psihologic, servind acumulări într-o situaţie standardizată, deinformaţii privind opiniile,
atitudinile, sentimentele, aspiraţiile, credinţele, convingerile,interesele, cunoştinţele, conduitele
de ordin individual ori colectiv, care pot duce la realizarea de statistici descriptive despre
categorii sociale sau profesionale, populaţii locale,regionale sau naţionale.

Interviul reprezintă una dintre metodele „universale", fiind utilizat atât în cercetarea ştiinţifică
pedagogică şi psihosocială cât şi în practicarea diferitelor profesiuni. Bucurându-se de o
asemenea răspândire, interviul este o metodă des utilizată de psihologi, pedagogi, sociologi,
asistenţi sociali ş.a. chiar dacă în privinţa definirii şi explicăriiacestei tehnici apar şi unele
diferenţe. Ele sunt justificate, deoarece într-un fel aplică psihologul această metodă în domeniul
clinic, de exemplu, şi într-alt fel foloseşte sociologulinterviul în cazul unei anchete de teren.

Metoda brainstorming este o activitate complexa, menită să producă idei noi. În limbajul comun
prin brainstorming se înţelege consultarea colectivului şi considerarea tuturor opiniilor
formulatede membrii grupului.

Metoda sinectică se bazează pe strategii euristice şi implică trei forme de analogii: analogia
personală, care presupune identificare empatică cu problema anticipândconsecinţele prezumtive;
analogia directă, adică transpunerea cunoştinţelor dintr-un domeniucunoscut pentru a afla
soluţiile la probleme dintr-un alt domeniu; analogia simbolică, adică înlocuirea unui obiect
problematic fie cu o imagine simbolică, fie cu imagini onirice,fantastice.