Albă ca Zăpada (în engleză Snow White, franceză Blanche-Neige, germană Schneewittchen)

este un renumit personaj folcloric de basm popular în multe țări europene, mai ales în versiunea
culeasă de Frații Grimm în 1812: „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” (germană Schneewittchen und
die sieben Zwerge). Se spune că această fetiță s-a născut ca răspuns la dorința mamei ei de a avea
o fetiță frumoasă, fiind descrisă în raport cu standardele vremii: fața albă ca zăpada, buzele roșii
ca sângele, iar părul negru ca abanosul. Mama ei însă a murit la scurtă vreme.[1] Frații Grimm au
completat povestea, publicând versiunea finală în 1854.[2]

Pe baza povestirii, au fost create multe filme și desene animate. Versiunea germană prezintă
elemente devenite ubicuitare, precum oglinda fermecată, mărul otrăvit, prințul, sicriul de sticlă și cei
șapte pitici.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ilustrație din 1916

Povestea începe cu o împărăteasă care, în timp ce cosea lângă fereastră, se înțeapă cu acul în
deget. Picăturile de sânge o fac să-și dorească un copil cu pielea albă ca zăpada, cu buze roșii ca
sângele și păr negru ca abanosul. Timpul trece și împărăteasa naște o fetiță așa cum voia. Îi dau
numele de Albă ca Zăpada. După ce o aduce pe lume, împărăteasa moare. Împăratul își ia, după o
perioadă, altă soție. Femeia aceasta era frumoasă, dar trufașă. Avea o oglindă fermecată, și ori de
câte ori se privea în ea, o întreba: Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?

Într-o zi, ea întrebă oglinda spre a afla cine e cea mai frumoasă, iar ogli