13 ani fara ghinion. Ferdinant Ⅰ (1914-1927).

Intregitorul, “regele tuturor romanilor”

“Nu zidurile fac o scoala, ci spiritul ce domneste intr-insa”
Nimeni nu s-a ingramadit la tronul Romaniei. Princepele Leopold de Hohenzollern impreuna cu
cu cel mai in varsta nepot au spus “pas”. “Logic” ca la tron t​rebuia ​sa fie un barbat. Spre norocul
nostru, Princepele Leopold si principesa Antoaneta il aveau pe Ferdinant. Asa ca atunci cand
acesta a implinit varsta de “16 veri” , s-a semnat un pact de familie, iar, oficial, tronul avea sa ii
revina lui Ferdinant.
Acum, nici cel mai inteligent om de pe fata pamantului nu ar putea sa conduca o natie intreaga
fara sa stie pic de literatura, geografie si istorie! Profesorul Vasile Paun avea sa impartaseasca
aceste taine cu Ferdinant. Prinde, repede, totul.
“Nu-i destul ca v-ati nascut principi, ci trebuie sa munciti ca sa dovediti titlul vostru”
E-un tanar: ​“nalt, zvelt, blond, cu fruntea lata, ochii albastrii-verzui,nasul coroiat, mustata
stufoasa si urechi foarte mari, in forma de palnie”. ​Insfarsit, fiecare rege are nevoie de o regina,
nu? Mie mi se pare corect. Sincer sa spun, toata treaba asta mi s-a parut desprinsa din filmele
de drama la care se uita mama, si eu cu ea, cand aveam vreo 7-8 anisori. Lui Ferdinant, i-a
picat draga Elena Vacarescu, insa pentru ca nu era din neam nobil, s-a spulberat tot. S-a retras
la Sigmaringen, amenintand cu sinuciderea. Aoleu! Trebuie facut ceva! Asa ca la orizont apare
Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, cea cu neamuri prin toate
cotloanele Europei.
Primii ani de relatie sunt tumultosi.​ “Suntem naturi total diferite!”​ scrie​ Maria. ​Chiar mi s-au
parut dragute cuvintele pline de sinceritate, si poate si regret, ale reginei noastre:
“Ce pacat ca a trebuit sa irosim atatia ani ai tineretii ca sa invatam cum sa
convietuim.”-Maria
“Regele admira multe din insusirile sotiei sale- vointa, sinceritatea, vitalitatea, veselia.
Este sigur ca in fundul sufletului sau el a avut fata de dansa adevarata stima si adevarata
incredere.” - Ion G. Duca- “Amintiri”
​Regele Carol ​Ⅰ ​decide numirea principelui in calitate de comandant onorific al regimentului 4
Rosiori. Insa, in mai, acesta​ cade bolnav de febra tifoida.​ E la un pas de moarte. Maria e trezita
in miez de noapte. Gata, s-a zis cu el! Ba, nu! Ca prin minune, scapa! Din pacate asta nu va fi
primul semnal de alarma la sanatatea viitorului conducator.
Au venit si copii!
“Nando​ (asa il alinta Regina Maria pe sotul ei, ceea ce mi s-a parut extrem de dragalas, ceva
similar cu acele cuvinte pe care le rostesti cu atata simpatie unui Cane Corso mai mare decat
viitorul tau)​ se ocupa de timbrele lui si de regulamentele militare, lasand educatia copiilor
in seama primei persoane care insista sa o faca. La el, groaza de a nu face cumva ceea
ce nu se cuvine il impiedica sa faca lucrurile pe care ar trebui sa le faca” ​scria viitoarea
regina.
“Un necunoscut si un netinut in seama”
Gata, urca pe tron dupa decesul lui Carol ​Ⅰ. ​Cuvintele lui Nicolae Iorga m-au surprins placut,
zicea: ​“pentru multi e un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina,
aproape pentru nimeni o siguranta.”​ ​Cum este al doilea rege al Romaniei?​ ​“Minte
cumpanita, vorba masurata, precisa, judecata clara, intrebuinteaza vorba numai atunci
cand are ceva de spus bine gandit”
 Din pacate,​ Primul Razboi Mondial​ musca, deja, din trupul Europei. Normal ca toata lumea
avea pareri impartite. Doi ani stam pe margine si privim. Presiunea e din ce in ce mai mare.
La​ Consiliul de Coroana​, in cadrul caruia se ia hotararea dramatica: intrarea Romaniei in
razboi, impotriva tarii sale natale, Germania.​ Cine ar fi fost de acord cu asa ceva?
Sincer, daca stau sa ma intreb daca asta a fost o decizie buna sau nu, nu pot. Practic,
Romania trebuia sa aleaga la ce teritorii locuite de romani renunta. Deznodamantul razboiului a
fost extrem de norocos pentru Romania, insa la fel de bine putea sa fie un dezastru, lucru
demonstrat de ocupatia germana de la Bucuresti. In final, aliatii occidentali ai Romaniei au
castigat razboiul, iar Imperiul Tarist s-a dezmembrat. Intr-un context extrem de norocos,
Romania a obtinut mai mult decat spera: toate cele 3 provincii.
Pe 15 octombrie 1922, dupa ce facuse mari sacrificii in propria viata, Ferdinant esre incoronat,
la ​Alba Iulia​, rege al ​Romaniei Mari.​
​“Spune-mi, Nando, iti dai seama ca ai devenit un om mare? Realizezi pe deplin in
imaginatia ta ce reprezinti in istoria acestui popor? Tu, care o viata intreaga ai fost
modest, ai fost un om care te-ai indoit de tine, cuprinzi cu mintea ta toata semnificatia de
a intrupa visul secular al unui neam de 18 milioane de locuitori?”
“Sunt atat de obosit…”
Din 1925 incolo, sanatatea sa e subrezita. E operat de hernie. Nu, stai, vine altceva. Regele
are embolie la un plaman! Mergi in Franta, la tratament. Probleme, din nou. Medicii nu nimeresc
din prima. Bajbaie. Poate fi ciroza, poate di diabet, poate fi o criza de ficat. Regina Maria e prea
puternica. Diagnosticul: cancer de colon. Urmneaza o lunga suferinta.
Cand acesta vrea sa se duca la Papa, sa isi ceara iertare, in loc de bagaje, se alege cu o febra
ce urca la 40 de grade. Abia scapa.
Daca Maria, Regina, l-a iubit? Pai asta-i vorba? Toate noptile le petrecea pe o canapea din
salonul regelui, cu​ “usile deschise, ca sa aud orice zgomot”.

Ferdinant Ⅰ , Loialul si Intregitorul, “regele tuturor romanilor”, pleaca spre miezul noptii
dintre 19 si 20 iulie 1927.
“Sunt atat de obosit.”

Regina nu vrea negru, ea sigura aranjase flori rosii in jurul trupului sau. E coborat la cele sfinte
la Curtea de Arges, alaturi de Regele Carol ​Ⅰ ​si de Regina Elisabeta (cei care pusesera
semnul de interzis intre el si Elena Vacarescu).
Am mai gasit, o pagina, destul de veche dupa mine, de ziar, care plangea de sus pana jos
moartea regelui. Am stat sa o citesc. Mi-a placut, greu am descifrat-o, insa curiozitatea tocmai
atunci s-a dublat. Un paragraf m-a cucerit, iar cu el imi doresc sa termin ce am avut de spus.

“Chemat in asemenea momente si in asemenea conditiuni in fruntea Statului, Ferdinant

Ⅰ ​si-a rezumat credinta si vointa in patru cuvinte, strabatute de maretia lui Plutarh, si
menite sa se impuna ca devisa cea mai simpla si totus cea mai frumoasa deasupra
scaunului domnesc al Romaniei:
“VOI FI BUN ROMAN!”
Asa a spus si asa a fost.
A dovedit-o prin fapte, nu prin vorbe.”