Regina Maria

rii mele i Poporului meu, Cnd vei ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tcerii venice, care rmne pentru noi o mare tain. i totui, din marea dragoste ce i-am purtat-o, a dori ca vocea mea s te mai ajung nc odat, chiar de dincolo de linitea mormntului. [...] Eu am ajuns la captul drumului meu. Dar nainte de a tcea pentru venicie vreau s-mi ridic, pentru ultima dat, minile pentru o binecuvntare.. Te binecuvntez, iubit Romnie, ara bucuriilor i durerilor mele, frumoas ar, care ai trit n inima mea i ale crei crri le-am cunoscut toate. Frumoas ar pe care am vzut-o ntregit, a crei soart mi-a fost ngduit s o vd mplinit. Fii tu venic mbelugat, fii tu mare i plin de cinste, s stai venic falnic printre naiuni, s fii cinstit, iubit i priceput. Am credina ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...

Regin a Romniei 10 octombrie 1914 20 iulie 1927 Domnie ncoronare 15 octombrie 1922 Predecesor Regina Elisabeta Regina Elena Succesor Cstorit() Ferdinand I cu Urmai Carol,Elisabeta,Maria,Nicolae,Ileana,Mircea Nume complet Marie Alexandra Victoria Casa regal Imn regal Tat Mam Natere Deces Casa Regal de Hohenzollern-Sigmaringen Triasc Regele Alfred, Duce de Saxa-Coburg i Gotha Maria Alexandrovna 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia 18 iulie 1938 (62 ani) Sinaia

Ferdinand

Deces

20 iulie 1927 (61 ani)Sinaia

Domnie ncoronare Predecesor Succesor

Rege al Romniei 10 octombrie 1914 20 iulie 1927 15 octombrie 1922 Carol I al Romniei Mihai al Romniei

Cstorit() cu Regina Maria Urmai Carol al II-lea al Romniei,Elisabeta Regina Greciei, Maria de Romnia, Regina Iugoslaviei, Nicolae, Ileana, Mircea Nume complet Ferdinand Viktor Albert Meinrad von HohenzollernSigmaringen Casa Regal de HohenzollernCasa regal Sigmaringen Triasc Regele Imn regal Leopold de HohenzollernTat Sigmaringen Antonia de Saxa-Coburg-Gotha Mam 24 august 1865Sigmaringen Natere

Arcul de Triumf, alturi de Catedrala ncoronrii de la Alba Iulia, de Mausoleul de la Mreti, de Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman sau de Mormntul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, el se impune la loc de cinste, printre monumentele menite sa consfineasc participarea Romniei la primul rzboi mondial- de partea Aliailor-, rzboi, la finalul cruia, toate teritoriile locuite de Romni s-au gsit, pentru prima dat, reunite.

Carol I

Domnitor, apoi Rege al Romniei aprilie 1866 10 octombrie 1914 Domnie 10 mai 1866 ncoronare Alexandru Ioan Cuza Predecesor Ferdinand Succesor Cstorit cu Regina Elisabeta Urmai Principesa Maria de Romnia (1870-1874) Nume complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern Sigmaringen Casa regal Casa Regal de Hohenzollern-Sigmaringen Triasc Regele Imn regal Prinul Karl Anton de HohenzollernTat Sigmaringen Prinesa Josephine Friederike Luise de Mam Baden 10 aprilie 1839Sigmaringen Natere 10 octombrie 1914 (75 ani) Deces Sinaia, Romnia Elisabeta a Romniei

Domnie ncoronare Predecesor Succesor

Regin consort a Romniei 3 noiembrie 1869 10 octombrie 1914 10 mai 1881 Elena Cuza Regina Maria

Cstorit() Carol I al Romniei cu Urmai Maria de Romnia Nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied Casa regal Casa Regal de Hohenzollern-Sigmaringen Triasc Regele Imn regal Hermann, Prin de Wied Tat Prinesa Marie de Nassau Mam 29 decembrie 1843 Natere Schloss Monrepos, Neuwied, Germania

Deces

2 martie 1916 (72 de ani) Curtea de Arge, Romnia Carol al II-lea

Rege al Romniei

ulterior Rege) Nume complet Carol Caraiman de Hohenzollern-Sigmaringen Casa regal Casa Regal a Romniei Imn regal Tat Mam Natere Triasc Regele Ferdinand I al Romniei Maria a Romniei 15 octombrie Sinaia, Romnia 4 aprilie Portugalia 1953 1893

Deces Domnie 8 iunie 1930 6 septembrie 1940

(59 ani)

ncoronare 8 iunie 1930 Predecesor Regele Mihai Succesor Regele Mihai

Cstorit() 31 august 1918 - Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino cu 10 martie 1921 - Prinesa Elena a Greciei i Danemarcei 3 iunie 1947 - Elena Magda Lupescu Urmai Prinul Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia (anterior i

Majestatea Sa Carol al II-lea, Rege al Romniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen cunoscut i sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatl su Ferdinand i folosit de Carol dup ce a fost dezmotenit i radiat din Casa Regal a Romniei (ntre 1925 i 1930) n urma renunrii lui Carol la calitatea de Prin Motenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al Romniei i al soiei sale Regina Maria.

Domnia (19301940) ntorcndu-se n ar pe 6 iunie 1930 n urma negocierilor cu Iuliu Maniu (cruia i promite s renune la relaia cu Elena

Lupescu), Carol a fost proclamat rege dup dou zile. El o exileaz ns pe regina-mam Elena i o aduce pe Elena Lupescu la Bucureti. Domnia sa n urmtorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influen implicat in acte de corupie, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda. Carol a ncercat s influeneze cursul vieii politice romneti, n primul rnd prin manipularea partidelor Naional Liberal i Naional rnesc i a unor grupri anti-semite i din (ianuarie 1938) prin alegerea sa a minitrilor. Pe 10 februarie 1938 a desfiinat partidele politice, ceea ce i asigura puterea suprem. Tot n 1938 a iniiat o reform administrativ de inspiraie fascist, prin care a mprit teritoriul Romniei n zece inuturi. Doi ani mai trziu, n anul 1940, forat de presiunea politic a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei i a Ungariei horthyste s inceput sa cedeze pri din teritoriul Romniei ntregite. Carol a acceptat n consiliul de coroan cedarea teritoriilor i a fost obligat de opoziie s abdice n favoarea

administraiei pro-german a generalului Ion Antonescu i n favoarea fiului su Mihai, stabilindu-se n final n Portugalia. Carol i Elena Lupescu s-au cstorit la Rio de Janeiro, Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformnd-o pe aceasta n Prinesa Elena de Hohenzollern. Carol a rmas n exil tot restul vieii sale. Se pare c att n timpul celui de-al doilea rzboi mondial ct i n perioada postbelic, Carol a fcut anumite ncercri de a-i recupera tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern. Carol a murit n Portugalia, fiind ngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril, iar n 2003 rmiele sale au fost aduse n Romnia, fiind renhumat la Mnstirea Curtea de Arge, n afara bisericii n care se odihnesc regii Romniei. Regele Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de Principesa Margareta i Principele Radu.

Hariclea Darcle nc o stea romn pe cerul artelor" (V. Alecsandri) ( n. 10 iunie 1860, Brila; d. 12 ianuarie 1939, Bucureti) a fost sopran, una dintre personalitile cele mai importante ale Romniei. Viaa de glorie i de pasiune a unei mari artiste, la naterea ei s-a prezis c duduia va cltori mult i va fi mereu n srbtoare. Darclee a fost o fire foarte religioas. Pe msua din cabina sa pstra icoana Maicii Domnului i, naintea nceperii oricrui rol din cele 60 interpretate, nchina acesteia o lumnare aprins, care s-o lumineze i pe ea pe scen.n toate mprejurrile, nu-i uita ara de obrie, Romnia, la cara patria della grande artista, i primea buchete de flori n cele trei culori sacre pentru romnii adevrai: rou, galben i albastru.Dorea din suflet s se ntoarc acas n ara ei, pe care o vizita des, dnd concerte extraordinare la Iai i la Bucureti, fiind primit cu strigarea: Triasc privighetoarea din Carpai! Regele Carol I a decorat-o cu Ordinul Bene Merente, clasa I, iar poeii i dedicau ode. Vizita capitala moldav cu mult, mult dragoste, mergea pe strada Lpuneanu, pe strada Banu, unde era Conservatorul care i-a deschis celebra carier muzical, revedea Palatul Roznoveanu i Teatrul unde nregistrase cele dinti succese, sub supravegherea maetrilor muzicieni moldavi. Numai tirea c Darclee a sosit la Iai i mobiliza pe ieeni; revederea i reauzirea ei era o mare srbtoare, cnd ieenii veneau la concertele Divei mbrcai n hai ne de srbtoare, ca de Sfintele Pati. Alte dai Darclee mergea la casa ei din Cotnari, unde exista pianina tinereii sale, a crei simpl vedere o emoiona puternic.n anii Primului Rzboi Mondial, dup 30 de ani de munc asidu, s-a retras de la Teatrul de Oper Pergola" din Florena, puin nainte de slbirea vocii sale minunate. Ulterior, la Milano, s-a ocupat de creterea i educarea unicului ei fiu, Ion, care a devenit un compozitor cu mult talent, Ion Hartulari Darclee.Arevenit n ar, pour toujours", n septembrie 1936, n Bucureti, cu dorina arztoa re n suflet de a activa la o coal de Canto, n calitate de profesoar, dup credo-ul maestrului George Enescu (188l-l955): S te odihneti de munc, prin alt munc!" A ateptat, pn la trecerea n eternitate, mplinirea dorinei sale la hotelul Bratu de pe strada Polizu. La cei 76 de ani ai si nu avea pensie i pentru a-i duce viaa zilnic a trebuit s se despart de toate lucrurile i amintirile frumoase din tineree. Interveniile pentru obinerea unei rente, fcute de maestrul George Enescu i scriitorii Cezar Petrescu i Victor Eftimi u nu au avut niciun rezultat.Cu sufletul zdrobit i suferind, la finele anului 1938, s-a internat la spitalul Filantropia, trecnd la viaa venic n 12 ianuarie 1939.Cele trebuincioase nmormntrii i nhumarea nsi au fost pltite de Ambasada Italiei la Bucureti, ntruct Hariclea Darclee a fost considerat de Italia o artist naional. Aa s-a mplinit dorina Haricleei, exprimat ntr-o scrisoare adresat iubitei sale mame, n care scria: Tot ceea ce fac este ca s ctig dreptul de a m ntoarce definitiv acas." n anul 1995, la 135 de ani de la naterea Haricleei Darcle, Brila, oraul ei natal, i-a adus artistei drept un omagiu primul concurs naional de canto care-i poart numele Festivalul de canto Hariclea Darcle

Maria Tanase s-a nascut in septembrie 1913 in mahalaua Caramidarilor din Bucuresti. Din cauza lipsei banilor, Maria este nevoita sa renunte la scoala in clasa a treia si sa munceasca in gradina de zarzavat si flori a parintilor. La cincisprezece ani isi incearca norocul la concursul "Miss Romania". Un medic tinerel de la spitalul Central o cucereste si o lasa gravida la numai 16 ani. Pentru a scapa de complicatii, "iubaretul" aranjeaza un avort. Gestul avea sa o coste pe Maria, care nu va mai putea avea niciodata copii. Maria fuge de acasa si se angajeaza casierita la unul din birturile ce animau mahalalele Capitalei in anii deceniului trei. Incepe sa cante si vocea ei place musteriilor din carciumile bucurestene. Apoi norocul ii surade si semneaza un contract cu restaurantul Neptun de pe strada Buzesti. In curand, avea sa vina si prima ei inregistrare magnetica. Simpli clienti ai restaurantelor, diplomati si oameni de afaceri incercau sa intre in gratiile Mariei. "Ii ingropau cabina cu flori". Printre cei care doresc sa o cucereasca pe Maria s-a numarat si americanul Ben Smith, supranumit "Regele aluminiului", care o cere in casatorie si ii propune sa mearga cu el in SUA. "Era in iunie 1940 si plecarea ar fi insemnat fuga de razboi. Maria a ajuns doar pana in Italia. Acolo, lovita de 'amorul de tara>>, cum spunea ea, lasa totul balta si se intoarce in Romania", isi aminteste impresarul. Avea sa se casatoreasca un an mai tarziu cu Clery Sachelarie, un fost mosier si magistrat, asociat la restaurantul Wilson. Michailescu spune ca nu era deloc un mariaj fericit, insa Maria nu-l putea parasi. Sachelarie era un jucator inrait la cursele de cai, iar Maria se temea ca fara ea va muri de foame. Securitatea comunista a urmarit-o pe Maria Tanase, pe care o considera un "element ce manifesta dusmanie fata de regimul nostru". Actiunile Securitatii impotriva ei nu au trecut dincolo de filaj. Maria Tanase era idolul maselor. Securitatea stia acest lucru si, cu toate ca nu au avut-o la inima, au lasat-o in pace. Vocea si talentul ei artistic au constituit atuul sau in fata noilor autoritati comuniste de la Bucuresti. Gheorghe Gheorghiu-Dej era un mare consumator de folclor si a incercat pe cat posibil sa o protejeze pe Maria Tanase. Artista este recompensata de autoritatile comuniste cu Premiul de Stat - 1955, iar in 1957 cu titlul de Artist Emerit, iar un an mai tarziu are un rol important in filmul "Ciulinii Baraganului". La 22 iunie 1963, Maria Tanase moare. Cancerul de plaman de care a suferit ani de zile avea in cele din urma sa o doboare. In testamentul, dat lui Temistocle Popa, Maria cerea ca dupa moartea ei sa fie sapata o fantana la care romanii insetati sa se opreasca sa bea apa si sa-si aminteasca de ea. Maria dorea ca "fantana ei" sa fie construita prin Dobrogea sau in Fagaras, de unde era mama ei. Din pacate, dupa inmormantare nu s-au gasit bani pentru troita care trebuia ridicata langa fantana, iar dorinta ei a ramas neimplinita.

Constantin Tnase (n. 5 iulie1880 la Vaslui- d. 29 august 1945, Bucuresti), actor de scen i de vodevil, celebru cupletist romn, a fost o figur cheie n teatrul de revist romnesc. In 1919 a pus bazele trupei de teatru Crbu n Bucureti, mpreun cu care urma s creeze o tradiie de teatru de cabaret/ revist pe parcursul urmtorilor 20 de ani, tradiie prezent i astzi, mai ales la teatrul de revist "Constantin Tnase" care functioneaza nc la adresa fostului "Crbu" pe Calea Victoriei, 33-35, n inima Bucuretiului. Teatrul lui Tnase era adesea politic i avangardist.

In ara asta, ara pinii S aib pine chiar i cinii Guvernul nostru ne oblig S-avem o zi de mmlig Lor ce le pas cum e traiul Scumpir tramvaiul trenul i

i cnd njuri pe leau de mam Ei, cic, eu fac pe nebunul. Cuplet al celui mai mare pamfletar pe care l-a avut Romania, Constantin Tnase, de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajant... Sau cum zicea Eminescu: "Toate-s vechi i noi sunt toate!" i cu asta ce-am fcut? Ne-am trezit din hibernare i-am strigat ct am putut: Sus Cutare! Jos Cutare!?

Scumpir tot, la cataram Pn i pinea i tutunul

i cu asta ce-am fcut? Am dorit, cu mic, cu mare, i-am luptat, cum am tiut, S-avem nou guvernare? i cu asta ce-am fcut? Ca mai bine s ne fie, Ne-a crescut salariul brut, Dar trim n sracie? i cu asta ce-am fcut? Ia corupia amploare, Cum nicicnd nu s-a vzut, Scoatem totul la vnzare? i cu asta ce-am fcut? Pentru-a ctiga o pine, Muli o iau de la-nceput, Rtcesc prin ri strine? i cu asta ce-am fcut? Traversam ani grei cu crize,

Leul iar a deczut, Cresc ntruna taxe-accize? i cu asta ce-am fcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile, se minte, i cu asta ce-am fcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nicicnd nu s-a vzut, ara-i plin de vedete, i cu asta ce-am fcut? Pleac-ai notri, vin ai notri! E sloganul cunoscut; Iari am votat ca protii, i cu asta ce-am fcut?

Constantin I. Nottara (n. 5 iunie 1859, Bucureti - d. 16 octombrie 1935, Bucureti) a fost un actor romn, una dintre personalitile cele mai de seam ale teatrului romnesc. Lucia Sturdza-Bulandra (n. 25 august 1873, Iai d. 19 septembrie 1961, Bucureti) a fost o renumit actri de teatru din Romnia, una dintre marile figuri ale scenei romneti. Cuibul de viespi, cum s-a intitulat n 1930 comedia Gaiele de Alexandru Kiriescu este una din cele mai valoroase comedii de moravuri din dramaturgia romneasc si a fost pusa in scena prima dat de trupa Teatrului Bulandradin Bucuresti. Tudor Muatescu (n. 22 februarie 1903, Cmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg i umorist romn. Una dintre piesele celebre ale lui Tudor Muatescu, romantica, plina de lirism si frumusete a caracterelor, "Visul unei nopti de iarna" a avut premiera pe scen n anul 1937, la Teatrul Comedia din Bucureti. Titanic vals este o comedie in trei acte. Un om bun, Spirache si fiica lui, Gena, d e l a a l t a s o t i e , c a r e s e s a c r i f i c a p e n t r u s o r a s a v i t r e g a , l u a n d u - s i a s u p r a e i sarcina nelegitima a surorii. S p i r a c h e e s t e f u n c t i o n a r l a p r e f e c t u r a , o m c u f a m i l i e g r e a . E l m o s t e n e s t e deodata 50 de milioane de ei, si nu se sperie de acest lucru. El incearca sa impace lumea din jurul sau. Odata, isi cumpara o palarie de 400 de lei, si fiindca i se pare ca a fost pacalit cu 100 de lei, minte acasa ca a luat-o cu mai putin. Dar oricat de mica e suma marturisita, familia ii spune ca s-a pacalit. Momentul culminant este acela al alegerii lui Spirache ca deputat. Famila lupta pentru candidatura lui Spirache care vrea sa se eschiveze, si in cele din urma ii roga pe a l e g a t o r i s a n u i l a l e a g a . R e z u l t a t u l e n e a s t e p t a t . A l e g a t o i r i s u n t i n c a n t a t i d e sinceritatea lui, il voteaza, si Spirache salveaza astfel, toata lista compromisa, trecand drept un mare politician. Grigore Vasiliu Birlic (n. 24 ianuarie 1905, Flticeni - d. 14 februarie 1970, Bucureti) a fost unul dintre cei mai mari actori romni de comedie. Profesorii aveau intuiie, l i vedeau pe marile scene, n roluri ce puteau face epoc. Roluri importante: Brnzovenescu n O scrisoare pierdut; Spirache Neculescu n Titanic Vals; Crcnel din D-ale carnavalului.

Umor, amor, fior de dor... n Bucureti Teatrul NOTTARA ntre mine i ieri, azi-ul s-a comprimat i ratm clipa. i totui, ce frumos era cndva!... Vei putea vedea mici fresce ale Bucuretilor la sfrit de secol XVIII i nceput de secol XIX. Proiecii cu Bucuretii vechi, muzic, dans, mod i atmosfera corespunztoare... Civa tineri descoper, ntr-o ,,lad a bunicii", gramofonul, discuri, rochii, pantofi, accesorii, poze, ziare... Intrnd, n joac, ei gliseaz ntr-o lume n care triete Unionul lui Caragiale i Crbuul lui Tnase, muzica lui Zavaidoc, Cristian Vasile sau Maria Tnase; fac civa pai senzuali de tango, nebunatici de charleston sau frenetici de cancan... Actorii devin personaje dintr-o epoc apus; fiecare pereche ntruchipeaz o mic poveste. Sunt veseli, dezabuzai sau plini de patim. Momente i schie alb-negru Proiectii in aer liber: Doua lozuri cu Birlic, Proces Verbal, Mofturi 1900 Moravuri din vremea lui Caragiale Trupa UNION Scenariul alctuit din schele: Amicii, CFR, Five OClock - Cum se neleg ranii, Inspeciune, Diplomaie, Lanul slbiciunilor Incursiunea n lumea moravurilor "caragialiene" ne prilejuiete rentlnirea cu tipuri ndrgite de la amicul mitoman, la fericitul magazioner a crui nevast circul n compartiment cu eful de gar, la norocosul so cu consoarta "diplomat" i la demimond ele scandalagioaice iubitoare de spectacole i de ceai. Personaje, locuri si obiceiuri din Bucurestii lui Caragiale Scenariul alctuit din schiele: 1 Aprilie, Justiia, Justiia romn, La pot -Petitiune, La moi (tabl de materii), Repaosul duminical, Cldur mare Bucurecii lui Caragiale cu obiceiurile i moravurile lor nu i-au pierdut hazul nici pn acum. Varianta de epoc a bazarelor contemporane Moii, Leanca Vduva cu Iancu Zugravu, cu Cucoana Caliopa i procesele lor, cetenii mahmuri i toropii de cldura mare, umblnd dup petiii, pe la pot i ncercnd s-i savureze repaosul duminical, mamele nnebunite s pun pile pentru promovarea odraslelor lor cu nume latine cu mare rezonan istoric... toate aceste personaje i situaii de via friznd absurdul ne dau ntlnire n grdina cu teatru de la "Conu Iancu".

Caragiale si presa Scenariul alctuit din schiele: Ultima or, Tem i variaiuni, Articole mofturi, Bacalaureat, O noapte furtunoas scena ziarului, act I C presa de pe vremea lui Nenea Iancu nu se fcea mai altfel dect azi cu excepia undelor radio, TV-ului i a www-ului ne dovedesc fragmentele dramatice pe teme jurnalistice: memorabila scen a descifrrii articolului lui R. Vent. din Vocea patriotului naionale, incendiul din Dealul Spirii i variaiunile politice pe aceast tem culminnd cu negarea evenimentului, demena exagerrii i a inventrii tirilor de ultim or i articole nemuritoare din Moftul romn... Caragiale si politica Scenariul alctuit din schiele: Politic i delicatee, Situaiune - Politica nalt - O lacun, Atmosfer ncrcat, Discursuri electorale din "O scrisoare pierdut" Discursurile politice inepte dar furibunde ale lui Farfuridi i Caavencu, povestea bcanului conservator care-i vinde netulburat delicateurile liberalilor boicotiti scandalagii, elucubraiile socio-politice ale onorabilului so a crui nevast st s nasc sunt doar cteva dintre ntlnirile oferite de incursiunile dramatice pe temele politicii la Caragiale Cupletele de la Union Mofturi la Union Tot acolo Union-ului de fin de siecle i se d via printr-o savuroas "revist" muzical dansat ce are la baz cupletele ce "rupeau" uile grdinilor de var ale epocii. Iar spectacolul "Mofturi la Union" invit pe scen nu doar demoazelele nobile i versate la can-can ci i galeria de personaje caragieliene ce formau publicul vremii prezente n sal cu tot cu spumoasele lor preocupri. D'ale Carnavalului Celebrele replici, un text savuros si o situatie bine cunoscuta, adunate sub forma unui exercitiu. Decor minimal, sapte scaune, costume neutre, alb si negru pun imaginatia spectatorului la treaba. Spectatorii, va imaginati culorile pe care nenea Iancu le-a vrut pentru acest spectacol. Moner, stm ru Teatrul Metropolis i Teatrul de Comedie

Festivalul "Bucuretii lui Caragiale" timp de 3 luni a reunit peste 100 de spectacole, n aer liber la care accesul a fost gratuit. O nou revolutie n Centrul istoric, la intersecia strzii Francez cu strada Potei, la orele 20:30 trecute fix! Reaciunea e dumanul revoluiei la romni i asta ne-o spune Caragiale ntr-un spectacol tragico-comic, realizat dup proza politic a autorului. Un spectacol oglind, un spectacol puternic i extrem de actual. O Scrisoare Pierdut Teatrul MASCA - Spectacol de statui vivante Personajele lui Caragiale, unice i mereu actuale, sunt nviate de aceast dat prin discursul altfel al Teatrului Masca, ntr-o abordare n premier n spaiul teatral romnesc: opera marelui dramaturg adus n scen prin tehnica statuilor vivante. Alegerile au fost dintotdeauna prilejul unor frmntri teribile care au cuprins deopotriv marile i micile orae. n urbea X, Trahanache, eful partidului de guvernmnt, conduce cu mn de fier pregtirile pentru alegeri, alturi de Zoe, consoarta mai tnr a dumisale i de Tiptescu, prefectul judeului. Zoe pierde o scrisoric de amor pe care o primise de la Tiptescu, amantul su, i, din nefericire, pune mna pe ea Caavencu, reprezentantul Opoziiei i care cere, nici mai mult, nici mai puin dect sprijinul pentru obinerea postului de deputat. La adunarea electorala, n btaia care se isc scrisorica este din nou pierdut i regsit de Cetaeanul turmentat care o da andrisantei, coanei Joiica, dam att de bine. Este ales Dandanache, trimis de la centru, iar petrecerea este condus de Caavencu nsui, devenit acum celu asculttor cci, nu -i aa, aceasta nu este cea din urm camer. Aa se ntmpla pe vremuri , dovad fotografiile fcute de un martor de atunci i nu vedem vreo asemnare cu zilele noastre, cand lucrurile sunt att de limpezi i oamenii att de cinstii. Am luptat i am progresat! O Noapte Furtunoas Teatrul MASCA - Spectacol de statui vivante O lume pe care o tiam apus, nvie sub ochii notri etalndu-i sentimentele puternice de iubire i de ur, triri intense ce se ivesc uor-uor, pe msur ce se desfoar reprezentaia, de sub albul imaculat al unor, n fond, inocente statui de marmur. Jupn Dumitrache, cherestegiu i cpitan n Garda civil, merge la spectacol la Gradina Union mpreun cu Veta, consoarta dumisale i Zia, cumnata sa. Foarte atent la onoarea sa de familist, observ c Ric Venturiano privete prea atent la damele sale. Povestea aceasta i-o spune cu lux de amnunte colegului su de rond, ipistatul Nae Ipingescu. Ric se ndrgostise de fapt de Zia, de la care primete un bileel prin care

este invitat la ea acas. ncurcnd numerele de la poart Ric nimerete acas la jupn Dumitrache strnind un scandal de pomin. Totul este bine cnd se termin cu bine cci Veta rmne n continuare cu amantul ei Chiriac, Zia l uit pe ircdu, fostul ei so, prea beiv i mitocan i rmne cu Ric, Spiridon, biatul n cas rmne cu igrile sale, Nae Ipingescu citete n continuare "Vocea patriotului naional" fr s priceap ceva, iar jupn Dumitrache rmne un stranic aprtor al onoarei sale de familist. Spectacolul de la Union merge nainte, odat cu soarele, odat cu lumea! La fereastra unde doarme o pisica E-o placere doua fete sa privesti, Caci fetitele sunt nostime de pica Si e greu sa stii pe care s-o iubesti. Amandoua ,si cea mare si cea mica, Sunt cele mai dulci papusi din Bucuresti La fereastra unde doarme o pisica E-o placere doua fete sa iubesti. Eu ca sa traiesc Trebuie sa iubesc Si sa sufar pentru fete, Toate-mi sunt pe plac Si n-am ce sa fac Fie blonde sau brunete. Dar acum e ceva ingrozitor Doua fete eu iubesc cu acelasi dor. (Ion Vasilescu)

Fior damour in Bucuresci Teatrul MASCA - Spectacol de statui vivante O romantica poveste de dragoste pe muzica Bucurestilor de odinioara Bucuresti 1930! Micul Paris isi traieste fiecare clipa cu pasiune. Din mahala si pana la sosea, viata palpita cu frenezie. Se iubeste mult in Bucuresti, trasurile nu mai prididesc sa duca doamnele si domnii, domnisoarele si artistii la bataia de flori de la sosea, in toate restaurantele, in toate carciumile rasuna odele inchinate femeii, iubitei, lunii si stelelor.

Bucuresti 1930! Undeva, la portile Orientului un oras ca un ecou al marilor capitale.Orgolios, nepasator, ca un tanar fara griji, in anii'30 Bucurestiul fredona cu o rar intalnita bucurie. Pensionarele stabilimentelor Crucii de Piatra, baietii care striga in gura mare Universul, lustragiii, politaii, pierdevara, floraresele, elevele de pension, servitoarele geloase ca niste viespi, flasnetarii, boemii toti danseaza, canta, umplu la refuz gradinile de vara ca sa asculte glasul unei viori sau salile de cinema ca sa-si revada idolii. Femeia, eterna poveste sub balconul careia se zicea ca serenada este cea dintai si cea din urma.

aparte, o lume plina de farmec si savoare. In Bucurestiul de altadata se iubea mult, se iubea pasional, oamenii simteau ca timpul nu mai are rabdare cu ei, vorba lui Marin Preda, si incercau sa nu ramana datori vietii. Indiferent daca erau domni sau servitori plateau tribut iubirii. Spectacolul de la Masca se constituie ca un omagiu adus deopotriva iubirii si orasului Bucuresti.

Bucuresti 1930 !Timpuri care au fost! (Mihai Malaimare) Fior D'amor in Bucuresci este unul dintre spectacolele speciale ale Teatrului Masca. Reprezentatia readuce pe scena Bucurestiul de odinioara, Micul Paris ce palpita de viata si de frenezie in anii dintre cele doua razboaie mondiale. Prin regie si scenariu (Mihai Malaimare), prin costume sugestive, prin bronzul de pe fetele actorilor (care aminteste de statuile vechi) si muzica spectacolul ne introduce intr-o lume

Impresionant spectacolul Umbre pe calea Victoriei Teatrul MASCA - Spectacol de statui vivante Propunerea spectacolului era de a sugera o scurt istorie a Capitalei pe un scenariu ingenios conceput de Mihai Mlaimare, regizor i al spectacolului. Simplu i atractiv, scenariul relata n 14 momente importante pentru Bucuretiul de demult, perioada 1821 1930. Spaiul evocrilor era excelent indicat de scenografa Sanda Mitrache, prin 14 tablouri cu mici estrade, alturi fiind afie discret, cu precizare documentri istorice asupra epocii. Costumele, machiajul, scenografei erau senzaionale, indicau cu generozitate epoca personajelor alese prin scenariu. Lecia de istorie activ, o relata prin replic, un personaj al timpului, Ludovic West, interpretat cu finee de Mihai Mlaimare cu ajutorul unui microfon. Fiecare moment evocat, se ilustra conform stilului nonoverbal al conceptului regizoral, prin pantomim, excelent executat de interprei. Dup fiecare secven, actorii rmneau nemicai pe parcursul derulrii ntregii evocri . Susineau imaginea ilustrrii trecutului, surprins ca ntr-un album de inut grafic, fiind adevrate tablouri vivante ale timpului. Remarcabil interpretare, chiar i n condiii caniculare, printr-un concept regizoral, cultural ireproabil gndit. Boier de vita veche - 1810 - Era pe vremea ocuparii Bucurestilor de catre rusi!In seara de 17 ianuarie 1810, boierul Dinu Filipescu dadu un mare bal in onoarea Principelui Bagration, comandantul sef al ostirii rusesti, la care invita pe toti generalii rusi impreuna cu Zass, comandantul orasului. La sfarsitul balului, Generalul Zass scoase din buzunar un ucaz imparatesc prin care boierul Dinu Filipescu era surghiunit in Rusia. I se dadea ragaz de 48 de ore. Boierul Filipescu asculta in liniste si spuse: Porunca imparatului se va implini. Fiindca ne harazeste 48 de ceasuri, sa-i multumim si sa ne vedem de masa. Haide, cioara, trage din vioara ca am un mare foc la inimioara Primul Teatru- 1812 Sasul Mathias Brody a instalat in care se afla astazi Bucuresti, in care prezenta intr-o baraca de scanduri, in fundul curtilor casei Slatineanu, pe locul restaurantul si cofetaria Capsa, o diorama, primul spectacol din imagini din orase apusene, scene de razboi, calatorii pe mare, incoronari de imparati si regi. Ai nostri tineri - 1824 -

In Bucurestii anteriilor si giubelelor se intorc de la Paris in frac, cu bumbi de alama, patru feciori de boieri, patru prieteni. Unul dintre ei este Gheorghe Bibescu si peste 20 de ani va ajunge Domn al Tarii Romanesti. Acum ii asteapta pe ceilalti la o cafea.

Drogheria - 1828 Pe Ulita Frantuzeasca, sub casele doctorului Mihalache Darvaris, madam Lucovici deschide prima drogherie din Bucuresti si isi face reclama in Curierul Romanesc:Aici se vand cosmeticele si compozitiile chimice nascocite de I. de Miller o doftorie care face sa inceteze imediat orice durere de dinti, alifie de frumusete prin care pielita se face alba, neteda si raspandeste vioiciune peste fata, minunata compozitie care face sa creasca parul de isnoava, compresa pentru durere de cap, plasturi pentru negi, pomade de mustati castanii, negre si balane.

Pensionul de fete - 1829 In Bucuresti incep sa apara pensionatele particulare de fete, conduse de doamnele Vaillant, Bonnet, de Comble, Buvelot.Mai jos, madam Vaillant si una din elevele sale.

Rose Pompon- 1854 - In primavara lui 1854, pentru nespusa bucurie a ofiterilor rusi, soseste la Bucuresti Rose Pompon o mare dansatoare de cancan din Paris - interpretat de Alina Cri care dorea sa deschida o parfumerie sau sa treaca de-a dreptul in Rusia, nici ea nu stia prea bine. Ca sa obtina pasaportul, trebuia sa o ceara o audienta la Feldmaresalul Paskevici. Dupa 12 ore petrecute cu el, Rose primeste pasaportul si o floare de liliac pe care o pastreaza ca suvenir

Orice ora i afl valoarea dac are n spate o poveste; o mistic i un romantism aparte, personajele, misterele i angoasele lui, iar locuitorii si au, poate, obligaia s i confere acestuia o identitate Rose Pompon si Tolstoi Emisiunea Strict secret Asta seara o poveste cu o fermecatoare femeie care vine la Bucuresti de la Paris in cautarea unui logodnic disparut undeva in Europa, Iorgu Sturdza, ruda cu domnitorul Moldovei. Numele ei Rose Pompon, celebra dansatoare intr-un santan parizian, Bal Mabille. La aparitia ei in Bucuresti, Rose Pompon este in plina splendoare. Ocupatia ei reala nu i-o cunoastem. Unii au rostit cuvintul prostituata. Altii au numit-o dansatoare. Bucurestiul este in acel an, un oras al balurilor, kermeselor, si al idilelor amoroase. Strazile, salile de teatru, saloanele sunt pline de uniforme stralucitoare si de rochiile vaporoase ale doamnelor. Oras se gaseste sub ocupatie ruseasca.In toate hotelurile, hanurile, palatele, casele mai mari, au fost incartiruiti ofiterii tarului. Printre ei nimeni altul decit tinarul conte Lev Tolstoi. Se cam plictiseste pentru ca nu are parte de actiuni eroice, asa cum a sperat. Se consoleaza insa gasindu-si alte distractii. Frecventeaza cafenelele, isi pierde solda la jocuri de carti, face curte unor doamne din inalta societate, dar nu refuza nici femei care isi ofera serviciile stiute pe la colturile strazii. E un tinar plin de viata, visind la gloria de mai tirziu S-au intilnit cei doi? E o intrebare Lumea e mica. Rose Pompon e in cautare de clienti cu relatii. Tolstoi viseaza sa se intoarca in Rusia. Sa urmarim impreuna citeva umbre pe pinza vremii. O poveste de simbata seara.

Violonistul- 1888 Dupa moartea lui Iancu Otelesanu, Helene, femeia pe care a iubit-o atat de mult este singura si parca aude sunetele viorii lui Ludovic Wiest, cel care canta cele mai frumoase lancieuri, cadriluri si valturi. Amintirile unei frumoase doamne sunt ca o floare ce sta sa moara in amurg!

Anticarul Alcalay - 1890 Lumea ilvedea in fiecare zi, fie vara, fie iarna, langa dulapurile lui cu carti, pe care le mangaia ca pe niste copii.La vremea aceea, anticarul Alcalay parea traitor de cand lumea.

Flasneta - 1900 Nemaivazuta minune a cutiei care scoate muzica, aparu si la Bucuresti, inveselind strazile si trecatorii.

La Mosi intr-o taraba - 1910 Foarte la moda in balciurile vremii era fecioara, celebrul instrument de tortura medieval din care , se spunea, nu scapa nimeni cu viata.

Soldatul si cosarul- 1920 Cosarul aduce pretutindeni noroc si puterea de a rezista si de a transforma orice vis in realitate. Vanzatorii ambulanti 1930 Pe strazile Bucurestilor, umblau olteni cu cobilita, vanzand iaurt, zarzavaturi si cate si mai cate! Ei se auzeau strigand inainte de rasaritul soarelui: Hai la iaurt......zarzavaturiiiiiiii

In Cismigiu, la ghioc- 1930 In Cismigiu, puteau fi vazute adesea domnisoare care incercau sa-si afle partea si norocul din gura celebrelor ghicitoare si vrajitoare cu ghiocul.

Crucea de Piatra- 1930 Sunt multe povestile despre Crucea de Piatra, iar una dintre ele vorbeste despre o dragoste asa cum nu s-a mai vazutUn bogatas francez se indragosteste de una din prostituate si o cere de sotie pentru a pleca la Paris iar matroana bordelului ramane nostalgica privind in urma spre tineretea ei si le canta un ultim cantec de adio la acordeon.

Royal Fashion Artistul desvrit Dan Puric a creat, n onoarea Casei Regale a Romniei, un spectacol despre care se vorbete la superlativ Royal Fashion. Premiera a avut loc pe 10 Mai 2010 la Teatrul Naional de Operet "Ion Dacian". Oferit n cadrul proiectului Cltoria Regal 2010", iniiat de Familia Regal a Romniei, dup modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani, au participat Maiestile Lor Regele Mihai i Regina Ana, Alteele Lor Regale Principesa Motenitoare i Principele Radu.

Proiectul cultural Royal Fashion este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei i a valorilor monarhice, o pledoarie pentru frumos, pentru un model care te obliga s te-nali, s prseti cantitatea i s ai privilegiul existenei calitative. Dan Puric ,Dar, att nobleea ct i monarhia sunt privite de Dan Puric nu ca un rang sau un titlu, ci n sensul cel mai larg, mai bogat, mai generos, mai cuprinztor al acestor cuvinte. Pentru acest artist, totodat o personalitate cu totul aparte i deosebit de important n de ruta moral-cul-tural pe care o traversm n prezent, regalitatea presupune nnobilarea firii umane, att de supus biologicului i gregaritii". Pentru acest creator, care i spune ntotdeauna rspicat i ntru totul convingtor ideile -convingtor pentru c oricine simte c ele sunt pornite din adncul fiinei sale i nu de pe buze - monarhia este asemnat cu lumina natural a soarelui, n care fluturii calitii pot zbura n voie, n timp ce, att n comunism ... n 1947 n-a abdicat sub ameninarea tancurilor sovietice doar monarhia, ci i calitatea sub presiunea cantitii revoltate. De atunci, n Romnia, ducem o via pur cantitativ. Msurat mai nti n cincinale, accelerat azi dincolo de firea uman, aceast via ne-a gonit i ne gonete ncontinuu de noi nine. Am ncercat prin acest spectacol s aduc aminte ceea ce am pierdut: fiorul nltor al calitii. Cci regalitatea asta presupune: o nlare, o nnobilare, o scoatere din mulime. n termenii vieii, femeia pe care o iubim este regina noastr. Ea ne-nal dincolo de obinuitul trit pn s-o cunoatem. La fel, brbatul iubit de femeie este regele ei. Dragostea, deci, nu este nici pe departe o stare democratic, ci o stare aristocratic. Este, dac vrei, nnobilarea firii umane, att de supus biologicului i gregaritii, cu statutul de fiin.

Fiina omului este deci regalitatea firii. Ce mai faci cu intratul ntru fiin?, l ntreab Eminescu pe Slavici, tocmai ca s-l nvee s accead zilnic la zrile nalte ale sufletului frumos. Regalitatea, fiind nnscut, nu face eforturi i de-asta nu are nevoie de ideologii, pentru c este organic. Calitatea suprem atrage n jurul ei caliti. i astfel, la321 palatul regal, Maiestatea Sa Regina Elisabeta i chema pe oamenii de calitate ai rii, printre ei i Mihai Eminescu.Domnule Eminescu, cum scriei versurile? l-a ntrebat poeta Carmen Sylva, adic cea care era de fapt regina Elisabeta. Majestate, eu scriu versurile aa cum cade frunza din copac, a rspuns Eminescu. i astfel, numai n faa regalitii, spovedania lui ne-a fulgerat. Eminescu murea cu fiecare vers. Calitate lng calitate nu creeaz o cantitate calitativ, o sum, o mas, ci o lumin inefabil la care vin firesc i alte caliti. Monarhia este ca lumina soarelui unde fluturii calitii au putut s zboare n voie, fr frica de a se arde. Comunismul i lumea haotic de azi, fr de nume , dar sinistr, reprezint lumina fcut; lampa sau becul la care bieii fluturi ai calitii vin n naivitatea lor i mor ucii cu aripile frnte de cldura uciga. Romnia i-a ars fluturii calitii i-i arde fr mil i azi. De asta am fcut acest spectacol, ca s sting lumina uciga i s deschid fereastra ca s intre soarele. Dan Puric Royal Fashion este, in vizunea regizorala a lui Dan Puric un reper, un cumul de valori si traditii necesare oricarui tip de societate care doreste sa evolueze. Spectacolul este o parabola inedita a monarhiei realizata cu mijloace originale, imbinand pantomima, baletul, stepul dar i c adrilul cu rockul. Balerinii i actorii instaureaza cu acest spectacol un dialog trecut-prezent sub bagheta magica a lui Dan Puric.
Dan Puric ne-a trimis ntr-un soi de tunel al timpului, care a debutat cu dou secvene simbolice: uciderea Romanovilor i fragmente de film

documentar cu regii i reginele Romniei, Carol I i Ferdinand, Regina Elisabeta i Regina Maria. Lipsesc ultimii reprezentani ai familiei, Carol al II-lea i Regele Mihai I, pentru c arta spectacolului te face s nelegi i s gndeti mai profund la ceea ce nu este numit. Brusc, regizorul d timpul napoi i reintr n timpul nostru precum n scena att de semnificativ, n care menuetul e acope rit de hip-hop i de rap, iar adolescenii strzii ncep s nvee menuetul. n vasele comunicante ale memoriei se amestec pilduitor generaiile hippie cu cele ale rococo-ului francez, marile defileuri de mod europene i americane cu manifestanii Chinei i Rusiei sovietice, marurile i exerciiile la bar, ale unor balerini druii dansului clasic cu Babel-ul dansurilor contemporane, mecanic dezaxat sau dictatorial a unor prezentri ce fac tabula rasa din graia trecutului i habar n-au ce vor de la viitor.

Ion Luca Caragiale (n 30 ianuarie 1852 la Haimanale, judetul Prahova ; d 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem. 1878 La invitatia lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani in urma, incepe (in februarie) colaborarea la "Timpul" In 26 mai participa pentru prima data la intrunirile bucurestene ale "Junimii". La 12 noiembrie citeste la Iasi, la a XVa aniversare a "Junimii", comedia "O noapte furtunoasa" sau "Numarul 9" 1879 Premiera piesei "O noapte furtunoasa". La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul Nationalului intervine in text fara consimtamantul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de pe afis. Va face prima calatorie in strainatate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu. 1880 "Conul Leonida fata cu reactiunea" este citita in cercul "Junimii" acasa la Maiorescu. Va pune astfel o necesara distanta intre el si Veronica Micle, cu care avusese o scurta idila, evitand astfel si posibilele accese de violenta ale lui Eminescu. 1884 1 martie, premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi. 13 noiembrie, intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste orice asteptari unde o va cunoaste pe Maria Constantinescu; din aceasta legatura se va naste Mateiu I. Caragiale 1885-04-08 Premiera piesei "D-ale carnavalului" 1889 Se casatoreste cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Va avea cu aceasta mai multi copii, dintre care au supravietuit doi : Luca (n. 1893), viitor scriitor, mort tanar, si Ecaterina (n. 1894) 1890-02-03 Are loc premiera piesei Napasta. Rolul cel mai important in dezavuarea operei scriitorului il va juca liberalul D. A. Sturza, care l-a acuzat, declarand sententios ca dramaturgia lui ar fi imorala si antinationala. De altfel, singurul membru al "Junimii" care a avut lealitatea sa pledeze in favoarea fostului colaborator a fost Iacob Negruzzi Colaboreaza cu St. O . Iosif, Barbu St. Delavrancea , I. Slavici si G. Cosbuc. 1901 Sarbatorit la Ateneul Roman pentru 25 de ani de activitate literara Un gazetar obscur, Constantin Al. Ionescu (Caion), iritat de intepaturile din "Moftul", il acuza ca ar fi plagiat "Napasta" dupa piesa unui fictiv dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragiale ii intenteaza proces pentru calomnie.

1902 Curtea cu jurati din Ilfov il condamna in lipsa pe Caion la inchisoare corectionala, cinci sute de lei amenda si zece mii de lei dauneinterese. Ulterior, Caion e achitat. El isi va continua calomniile, invocand si numele lui L. Tolstoi si publicand brosura "Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate". Caragiale a fost aparat la proces de Barbu St. Delavrancea. Academia Romana respinge in mai multe randuri premierea operelor sale. 1905 Dupa peregrinari, impreuna cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se stabileste, toamna, la Berlin. 1911 Din februarie pana in mai colaboreaza la "Romanul" din Arad. In 28-30 august se afla la Blaj, unde participa la serbarile prilejuite de semicentenarul Astrei. Cu aceasta ocazie asista la zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu, efectuat cu avionul construit de el. 1912 Refuza propunerea avansata de Emil Garleanu, in numele Societatii Scriitorilor Romani, de a fi sarbatorit cu prilejul aniversarii a 60 de ani.Moare subit in zorii zilei de 22 iunie . In toamna aceluiasi an trupul sau a fost deshumat din cimitirul berlinez si adus in tara, unde a fost reinhumat la cimitirul Bellu din Bucuresti, alaturi de M. Eminescu si G. Cosbuc. 1912 Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui Caragiale : "Caragiale n-a murit Caragiale nu poate sa moara ...Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus... incet sa nu-l desteptam... desprins din unda divina, oprit o clipa intre noi, geniu reversibil, se intoarce in splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile.... "

Icar deasupra Carpatilor, A.Vlaicu

Mihai Eminescu (n 15 ianuarie 1850 la Botosani - d 15 iunie 1889 la Bucuresti) a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti". 1870 1874 Student la Viena si Berlin. Netrecandu-si nici un examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. 1875 Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar in urma unor intrigi, e numit revizor scolar pe judetele Iasi si Vaslui. Cunoscand acum pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit Calin (extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei. Amandoua in proza, basmele raman nepublicate. 1876 La inceputul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor scolar. Este primit redactor al partii neoficiale si corector al "Curierului de Iasi" unde publica nuvela "La aniversare" si "Cezara". Vrea sa convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga cu el in lume. Veronica pleaca in vacanta, si Eminescu, intors la 15 august 1876 de la inmormantarea mamei sale, o acuza de usuratate. Scrie elegia "Pierduta pentru mine zambind prin lume treci". 1877 Silit sa scrie lucrari in care nu credea, la inceputul toamnei demisioneaza de la "Curierul de Iasi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucuresti si, lasand o scrisoare violenta Veronicai, paraseste Iasul. 1878 Intensa activitate jurnalistica la Timpul. Vara invitat la mosia lui Nicu Mandrea din Floresti-Dolj. In noiembrie participa la a XVI-a aniversare a Junimii la Iasi cu Maiorescu si Caragiale. Revede pe Veronica care-i face o dovada de netagaduit a dragostei sale 1879 6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri literare : Atat de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza la Bucuresti.

1880 Devine redactor sef la Timpul. Tradat de Veronica cu Caragiale, se impaca dupa o scurta cearta. 1882 Sfarseste ultima forma a marelui poem Luceafarul, inceput in 1880. "Nu voi iubi niciodata o alta femeie", scrie Veronicai la 28 februarie. Veronica il viziteaza in mai 1883 In aprilie almanahul "Romania juna" din Viena ii tipareste Luceafarul. In "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Cand amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe langa plopii fara sot.. , Si daca.. In iunie participa la serbarile dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi si citestela Junimea "Doina". La Bucuresti , in vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc nervos. Intre 28 iunie si 15 august

este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici Ravneanu il conduce la sanatoriul Ober-Dobling de langa Viena. Spre sfarsitul anului, Maiorescu publica la Socec prima editie de poezii a lui Eminescu. 1884 Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar insanatosit, revine in tara 1886 Merge la Bucuresti. Vara la baile Repedea langa Iasi. In noiembrie din nou internat, la ospiciul de la Manastirea Neamt. 1887 Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. Orasul ii voteaza un ajutor de 120 lei lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar. 1888 Veronica Micle il viziteaza la Botosani, si-l ia cu ea la Bucuresti. Primeste directia revistei unor tineri " Fantana Blanduziei". La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii. 1889 Recazut in noaptea mintii, Eminescu a fost internat in 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. In data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineaa, poetul a murit in urma unei sincope in sanatoriul doctorului uu din strada Plantelor. In ziua de sambata, 17 iunie Eminescu a fost inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romane. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost daruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in sedinta din 25 ianuarie 1902. In centul parcului Copou, langa Teiul lui Eminescu, se gaseste bustul lui Eminescu cat si bustul vechiului sau prieten Ion Creanga ridicat in 1932. Mai tarziu a fost ridicata Aleea "Junimea" cu busturile din bronz ale membrilor sai.

Casa din Ipotesti, Muzeul M. Eminescu si bustul

In iunie 1984, langa Teiul lui Eminescu s-a deschis un muzeu, pios omagiu adus geniului poetului. Planurile au fost realizate de arhitectul Virgiliu Onofrei, muzeul fiind inaugurat in 1989, la centenarul mortii poetului.

George Cosbuc (n 20 septembrie 1866 la Hordou - d 9 mai 1918 la Bucuresti) a fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916. 1866-09-20 Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu. 1884 In fata tatalui sau, evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla, spre a deveni preot si se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. Continua sa scrie poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna din SIbiu, condusa de I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic. 1886 Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.

1887 Devine redactor la Tribuna, datorita lui I. Slavici, care abordeaza in cadrul discutiilor o multitudine de probleme de teorie literara. O etapa rodnica, soldata cu publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut in Transilvania. 1889 Aparitia poemului Nunta Zamfirei in Tribuna (nr 108). Moment inaltin in cariera poetica. 1890 La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. 1894 - 1896 Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra. Publica aici, printre altele, poeziile "In opressores" si "Noi vrem pamant". 1895 Casatoria lui Cosbuc cu Elena Sfetea, avand binecuvantarea parintilor. Se naste singurul baiat al scriitorului, Alexandru. 1896 Apare "Fire de tort", a doua culegere de versuri originale. Da la tipar traducerile "Mazepa" de Byron, "Georgicele" , "Eneida" de Virgiliu. 1899 Publica cartile : "Razboiul nostru pentru neatarnare" si "Povestea unei coroane de otel", in care evoca cu patos luptele eroice ale ostasilor nostri.

1900 Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane. Se hotaraste sa traduca Divina Comedie de Dante Aligheri 1901 Cosbuc, impreuna cu Vlahuta, editeaza revista "Samanatorul", conceputa ca descendenta a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literara (1840), Tribuna (Sibiu). Scopul declarat : dezvoltarea traditiilor sanatoase ale presei romanesti, realizarea unitatii scriitorilor, aproprierea lor de popor. Dupa un rastimp, cei doi scriitori parasesc conducerea si publicatia, care, sub autoritatea altor intelectuali, abandoneaza orientarea initiala.

1902 Tipareste cea de-a treia culegere de versuri originale : "Ziarul unui pierde vara". Coleg cu Al. Vlahuta, M. Sadoveanu, Emil Garleanu.Pentru a face o traducere fidela a Divinei Comedii, dupa original, incepe sa invete serios limba italiana, intreprinde o calatorie mai lunga in Italia si sta mai multe saptamani in statiunea balneara Riva. 1904 Tipareste culegerea de versuri patriotice "Cantece de vitejie".Lucreaza intens la traducerea Divinei Comedii. 1907 Are neplaceri din cauza publicarii poemului manifest "Noi vrem pamant", care se raspandise in foi volante in masa rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile sociale ale vremii : "Pamantul uitarii" si "Parabola semanatorului". 1908 Reintoarcere pe pamanturile natale, unde este primit ca un apostol. 1910 Publicarea traducerii dramei "Don Carlos" de Fr. Schiller. 1912 Petrece timp de 6 saptamani in Italia, intreprinde studii dantesti in biblioteca din Florenta. 1913 Primirea sarbatoreasca la Nasaud, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la infiintarea gimnaziului. 1914 Declansarea primului razboi mondial. Poetul deplange trimiterea romanilor in razboi =de catre autoritatile Impreiului Austro-Ungar. 1915 Moartea fiului Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident de automobil la Balesti, in Oltenia. Durerea este coplesitoare si poetul nu-si va mai putea reveni.Isi gaseste refugiul in opera danteasca. Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a transilvanenilor si bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna actiunile dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani. 1916 Alegerea ca membru activ al Academiei Romane. 1918-05-09 Moare la numai 51 de ani, fiind inmormantat in cimitirul Serban Voda - Bellu, langa fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M. Eminescu, I.L. Caragiale

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Bistria-Nsud d. 1 septembrie 1944,Valea Mare, judeul Arge) a fost romancier, dramaturg i academician romn. ...Revenit n Prislop, spre disperarea prinilor, care l-au tiut domn: Aici am luat contact cu ranul romn, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferinele i visurile lui - lucruri care aveau s treac mai trziu n literatura mea

Casa Memorial Liviu Rebreanu din Valea Mare a fost deschis la 27 mai 1969, n casa pe care Rebreanu a cumprat-o n 1930 i pe care a stpnit-o pn la 1 septembrie 1944, cnd a ncetat din via la vrst de 59 de ani. Ceea ce m-a impresionat mult la Liviu Rebreanu de la nceput a fost faptul c a recunoscut c pentru el scrisul este un proces greu i dureros. Cred c iubesc mai mult o carte nscut din durere dect una care a curs lin din minile autorului ei. i Ciuleandra s-a nscut greu. Mi-e drag pentru c durerile naterii ei au fost grele, spunea Rebreanu despre romanul sau Ciuleandra(1927). S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa. Doua fire, doua paie, Luati Ciuleandra la bataie, S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa.

Ciuleandra cantat de Maria Tanase Foaie verde siminoc, Tineti Ciuleandra pe loc, S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa. Tineti-o flacai asa, Pan-o ajunge Puica, S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa. Intariti-o nitelus Ca ajunge acus-acus S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa. Mai intariti-o de-un pas, C-a ajuns si n-a ramas,

Tot asa, ca nu ma las, Ca sunt cu Puica pe-un pas, S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa. Doua fire, doua paie, Ia Ciuleandra la bataie, S-inc-odata mai baieti, Hop s-asa s-asa.

S-inc-odata mai baieti, !

Hop s-asa s-asa

Ion Creanga (n 1 martie 1837 la Humulesti - d la 31 decembrie 1889 la Iasi) este unul dintre clasicii literaturii romane. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga a intrat in istoria literaturii romane, in principal, datorita operei autobiografice Amintiri din copilarie 1880-09-22 Aflat in Bucuresti la sedintele Consiliului general al Instructiunii, Ion Creanga participa la intalnirile Junimii din casa lui Titu Maiorescu. La aceasta sedinta , Creanga este asteptat pana la orele 23. Ioan Slavici isi aminteste discutia " Se poate domnule Creanga?" i-a zis stapanul casei. " Faci ca atata lume sa te astepte ?" " Ce sa zic?!- a raspuns el zambind ca de obicei. Dumneavoastra ca d-voastra! Neavand , se vede alta treaba , ati asteptat in cea mai buna societate si asteptarea nu vi -a fost zadarnica. Eata-ma : sunt aici " 1880-11-08 Scrisoarea lui Constantin Creanga catre tatal sau releva starea precara de sanatate a acestuia " tata! Boala dumitale are sau nu leac, aceasta nu t-o pot spune nici doctorii. Daca tii la viata si la rugamintile copilului tau, prezerveaza-te! schimba-ti traiul, seleste-te a asculta sfaturile doctorilor de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot atat de savanti ca si acestia de aici ". In aceasta perioada Creanga se afla la Bodjeuca lui draga. 1880-12-10 Ministrul nu acorda concediul de boala de o luna cerut de Creanga. Motivul : lipsa actului medical care sa ateste acest lucru. 1880-12-13 Directorul scoloo primare de baieti nr.2 din suburbia Pacurari, Iasi, scrie pe adresa minsitrului urmatoarele : " D-l Ion Creanga va face prin domnii doctori care-l cureaza actul medical cerut de d-l ministru de a i se pute acorda concediul cerut " Ion Creanga era bolnav, primele cirze aparusera in 1877 , cand scria Povestea lui Harap Alb; acum insa solicita primul concediu medical Ministrului. 1880-12-20 In Calindarul bunului econom pe anul 1880 din Sibiu, se retipareste Ivan Turbinca de Ion Creanga. 1881 In revista Convorbiri literare nr.10 , Ion Creanga publica Amintiri din copilarie . Dedicatie d-soarei Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu. Se retipareste in ziarul Timpul "Amintiri din copilarie I " Este tot mai bolnav. In acest an se va interna la spitalul Brancovenesc sa-si caute de sanatate. 1882-09-01 Ion Creanga sustine alaturi de B.P.Hasdeu , in Consiliul permanent al Instructiunii introducerea in scolile reale ale limbilor germana si franceza si facultativ italiana. Scolile pedagogice sa faca mai multa practica si sa dea diplome abdsolventilor. Ion Creanga redacteaza , sprijinit de B.P.Hasdeu, Poriectul de regulament pentru cercetarea cartilor didactice - reprodus de Eminescu in Timpul din 22 septembrie 1882. Propunerea sa fie doua comisii : la Bucuresti si la Iasi si sa nu fie in comisii numai profesori universitari

1882-09-14 Ion Creanga se afla la Bucuresti la Comisia Consiliului Ministerului Instructiunii si Cultelor. Titu Maiorescu in Insemnari zilnice : " La masa Creanga , ne-a povestit cu haz multe despre hotul Chietraru si despre o inventie de masurat apa a fiului sau " 1882-11-13 Astfel dateaza Ion Creanga povestirea sa Ioan Roata si Voda Cuza. 1882-12-07 Societatea Romania Juna din Viena proclama pe Ion Creanga, N.Gane si A.D.Xenopol " membri onorari". 1883-01-21 Ion Creanga, C.Grigorescu, V.Raceanu si Gh. Ienachescu trimit Academiei Romane, pentru premiere, Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare. Comisia insa , formata din Vasile Alecsandri (presedinte), Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, G.Baritiu, N.Ionescu, respinge lucrarea pe motiv ca a fost depusa cu intarziere! 1883-01-21 Creanga va tipari in revista Junimii de la Iasi " Convorbiri literare" anecdota Cinci pani. Este ultima colaborare la prestigioasa revista,care-l publicase in urma cu 8 ani! De la 1 aprilie 1885, revista Convorbiri literare se va muta, impreuna cu redactorul ei, Iacob Negruzzi, la Bucuresti. 1883-06-04 Mihai Eminescu soseste la Iasi, ca trimis al ziarului Timpul. Va dormi la bojdeuca lui Creanga. Emil Garleanu , fost elev al lui Creanga a stat de vorba cu Tinca Vartic si a aflat ce s-a petrecut la bojdeuca " Eminescu veni abatut la Iasi. Nu statu mult si-i ceti lui Creanga Doina , scrisa la Bucuresti. Apoi cand se puse sa se odihneasca, scoase din buzunar un revolver mic si-l aseza pe masa. La intrebarea lui Creanga de ce-l poarta, Eminescu raspunse ca ii e frica sa nu-l ucida. Acest lucru il indurera adanc pe Creanga si-l opri de se uita indelung la fata obosita a poetului care adormise pe pat ... " 1883-10-16 O stire "grabita" in Curierul capitalei : " Dam cu toata mahnirea si sub rezerva stirea ca prea iubitul nostru scriitor popular din Iasi Creanga ar fi incetat din viata foarte grabnic". In vreme ce Mihai Eminescu este foarte bolnav si se aduna bani pentru a fi trimis la tratament in strainatate, Ion Creanga are o criza in clasa si se raspandeste vestea ca a murit! 1883-11-07 Ion Creanga este decorat cu ordinul " Cavaler al ordinului Coroana Romaniei " - ca o confirmare a meritelor sale didactice. 1884 Scrisoare a fiului sau, Cosntantin , catre Ion Creanga "Doresc de asemenea ca compresele cele reci si curatenia sa te vindece cu desavarsire " sau " Te rog mult, nu te scumpi si vesteste-ma imediat asupra sanatatei si felului cu care-ti duci batranetile tale nevrasnice " 1885-02-01 Revista Convorbiri literare retipareste anecdota Mos Ion Roata . 1885-03-01 Ion Creanga implinea 48 de ani. Este din ce in ce mai bolnav. Mihai Eminescu este la Iasi si se vad des. Creanga isi va cauta de sanatate si se va preocupa de soarta manualelor scolare.

1889-06-18 Ion Creanga afla din ziare despre moartea lui Eminescu, prea tarziu, nu mai are timp sa ajunga la Bucuresti. Acest eveniment nefericit ii va grabi sfarsitul. 1889-12-31 Moartea lui Ion Creanga in noaptea de ajun, in urma unui atac de epilepsie. 1890-01-02 Inmormantarea lui Ion Creanga la Cimitirul Eternitatea din Iasi. " Jalnica adunare - o dureroasa datorie, cea de pe urma, ne aduna azi pe toti in fata mormantului unde in curand va odihni pentru vecie Ion Creanga, acest fruntas al literaturii romane. Nemangaiatul fiu, rudele, prietenii si tinerimea entuziasta admiratoare a lui Creanga isi simt acum inima zdrobita si cugetarea innourata in fata muteniei si a neclintirei in care el zace, mutenie si neclintire care ne face sa ne ingrozim si sa ne podideasca lacramile, pentru ca nu mut si nu neclintit a fost Creanga in viata lui".

"Bojdeuca de casuta" cum o numeste insusi Ion Creanga,construita inainte de anul 1850, in mahalaua Ticau, "ce-i mai zic si Valea Plingerei", a devenit muzeu memorial (primul muzeu memorial de literatura din Romania) la 15 aprilie 1918. Casuta de pe strada Ticaul de Sus nr. 4 l-a gazduit pe Ion Creanga din vara anului 1872, dupa ce fusese raspopit. Humulesteanul s-a mutat aici, in camera din dreapta, avind-o ca vecina, in cealalta camera, pe Ecaterina Vartic. In Casa Creang (Strada Cuza Vod, nr. 51, Cldirea C10, Incinta Mnstirii GOLIA) s-a recreat un interior rnesc din epoca n care a trit Creang, iar expoziia de fotografii i marionete se afl n Turnul GOLIA(la primele 2 etaje ale acestuia). Toate Povestile si Amintirile din copilarie au fost scrise in Bojdeuca din Ticau. In anul 1876, o jumatate de an, Mihai Eminescu a locuit aici, traind "fara pic de ginduri rele" impreuna cu Creanga, cu personajele lui, viata adevarata pe care o visa. In bucatarie se afla cuptorul cu hornul asemanator celui de la casa parinteasca din Humulesti, masuta de lemn cu trei picioare, cuptorul, icoana - amintire de la mama sa, portretul Tincai Vartic si alte obiecte memoriale originale.

George Toprceanu (n. 20 martie 1886, Bucureti - d. 7 mai 1937, Iai) a fost un poet, prozator, memorialist i publicist romn . Poetul George Toparceanu a ajuns la Iasi , din capitala, in 1911, invitat de Garabet Ibraileanu la "Viata Romaneasca". Isi programase sa stea trei zile, insa a ramas "putin mai mult", adica vreo 25 de ani. Prietenilor sai de la Iasi, de la conu Mihai (Sadoveanu), Ionel Teodoreanu sau Mihai Codreanu, le-a ascuns mult timp ca in Namaiesti-Arges era "familia" sa: Victoria Iuga, cu care avusese o aventura la 20 de ani si care i-a zamislit un baiat, un fiu unic, Gheorghe, dar csnicia se va destrma. In dulcele targ, Toparceanu, care era uratel insa era charmant, a avut doua mari iubiri: "Otilia, care era desteapta, buna si avea un simt al umorului extraordinar, si Lucia Mantu, una dintre cele mai frumoase femei ale Iasului interbelic", povestea academicianul Constantin Ciopraga.

Piata Unirii, Iasi Toprceanu abandoneaz faza adolescentin a creaiei sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesiv i tendinele v dite spre filozofarea retoric, pornind spre noi orizonturi poetice. secretar de redacie la Viaa romneasc, aflat sub influena lui Ibrileanu,

Toprceanu cunoate i colaboreaz cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflat n lupt polemic cu smntorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant i importat de la Sburtorul lui Lovinescu. Din aceast perioad din ajunul Primului Rzboi Mondial dateaz parodiile dup Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai simbolismului i ai modernismului - sau dup Dimitrie Bolintineanu i Mircea Dem. Rdulescu, cu retorismul lor patriotard-sforitor i idilismul desuet.ntre 1912 - 1913, mpreun cu M. Sevastos public revista Teatrul. n 1916 debuteaz editorial cu dou volume: Balade vesele si triste i Parodii originale. La Iai ncearc s-i termine studiile de filozofie dar este mobilizat i particip la campania din Bulgaria, apoi la primul rzboi mondial, cznd prizonier n primele zile, la Turtucaia (1916). Rmne n captivitate pn n 1918. Experiena celor dou campanii i a prizonieratului va fi evocat n proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (Bucureti, 1918), n ghiara lor... Amintiri din Bulgaria i schie uoare, (Iai, 1920) i Pirin-Planina, epizoduri tragice i comice din captivitate, (Bucureti, 1936). ntors la Iai, redacteaz mpreun cu Sadoveanu revista nsemnri literare, pn la reapariia Vieii romneti (1920), al crei primredactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflect i n Povestirile vntoreti, n care tovarul de puc i de undi este numit de Sadoveanu prietenul meu, poetul. Volumele sale (Balade vesele i triste, Migdale amare, Scrisori fr adres, Pirin - Planina) se bucur de succes de public i de pres, n special poezia, pentru care obine n 1926 Premiul Naional de Poezie. n anul 1934 ncepe n Revista fundaiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfntului Sisoe (neterminat, publicat postum n 1938). n 1936 este ales Membru corespondent al Academiei Romne. Dei bolnav de cancer la ficat ntemeiaz mpreun cu Sadoveanu i Grigore T. Popa revista nsemnri ieene ca un ultim efort creator. Didi si Top Cand Alexandra Gavrilescu, alias Otilia Cazimir, liceeanca timida care trimisese poezii la redactia "Vietii Romanesti, semnate cu trei stelute, a dat ochii cu Garabet Ibraileanu, s-a speriat si a fugit. Toparceanu s-a dus dupa ea, razand si dojenind-o, amuzat de situatie: "tare mai esti prostuta! Doar e domnul Ibraileanu...". Atunci s-au intalnit prima data si a fost inceputul unei frumoase povesti de dragoste. Chiar daca, la scurt timp, George Toparceanu avea sa cunoasca o alta tanara scriitoare debutanta, de care s-a indragostit, Lucia Mantu. Nici aceasta, profesoara la liceul internat "Elena Doamna", nu s-a mai casatorit niciodata. "Cu Otilia mergea insa in toate vizitele, inclusiv la Mihail Sadoveanu, la mosia lui din Copou, nicodata nu a luat-o pe Lucia. Sadoveanu tinea la ei ca la copiii sai", spunea Ciopraga.

Iasi, Parcul Copou, 1927 Burlac inversunat Topirceanu devenise "om de casa" la familia Gavrilescu, in fiecare zi se ducea la Otilia si se juca cu nepotii acesteia. Otilia ii spunea Top, iar el o alinta Didi, de la numele sau real, Alexandra. Nu au locuit insa impreuna, pentru ca era un barbat cu tabieturile sale, un burlac inversunat. "Era un poet mare si un om deosebit, insa avea excentritatile sale", crede Constantin Ciopraga. Ionel Teodoreanu il creioneaza cu umor, in "Masa umbrelor": "In buzunarul de la piept al intarziatei sale tunici liceale purta pieptene si oglinda rotunda, pe care le intrebuinta mereu, potrivindu-si ba cararea, ba mesa de pe frunte, ba cravata, ba pieptanatura sprancenelor. Dupa cum si tocurile femeiesti inalte ale ghetelor lui(avea picior de femeie, minuscul) dovedeau ca urmasul lui Ahile nu era vulnerabil la un calcai, ci la amindoua". Fara copii Era cel de-al cincilea copil al invtorului Gheorghe Gavrilescu. i-a petrecut copilria in satul natal i a inceput s scrie poezii de cand era mic. In copilrie a simit lipsa prietenilor de joac, dup cum ea insi mrturisete: "Am fost o feti tare cuminte. Toi erau mai mari decat mine. M jucam singur. M sfiam de toi. Uneori cantam. Alteori priveam gazele, psrile, cand se topeau zpezile. Otilia Cazimir iubea copiii i a inceput s realizeze creaii literare pentru ei. "Otilia si-a dorit intotdeauna copii, imi spunea ca daca ar fi fost pusa sa aleaga intre cariera si copil ar fi ales fara sa clipeasca a doua varianta, nu a avut insa noroc", povestea academicianul Ciopraga, care i-a fost bun prieten poetei. Toparceanu visa sa o ia pe Otilia Cazimir si sa se mute la Bucuresti, aceasta mutare insemnand, poate, si o oficializare a legaturii lor longevive. S-a imbolnavit insa de cancer hepatic si a murit la 51 de ani. La inmormantarea sa a aparut si Victoria, mama baiatului sau, care i-a facut scandal Otiliei: "E un episod urat, nu trebuia sa se poarte asa intr-un astfel de moment, mai ales ca Topirceanu intrerupsese de mult legaturile cu ea", crede Ciopraga. Dupa moartea sa, Otilia Cazimir nu si-a refacut viata, desi era o femeie inca tanara; avea 40 de ani. A trait doar din amintiri, nescapand nici un prilej de a vorbi si despre a scrie despre cel care i-a fost iubit. Adevarata dragoste a fost Otilia, Didi a lui. Chiar daca Topirceanu a ocolit sa-si puna pirostriile, chiar daca nu i-a daruit copilul pe care Otilia si-l dorea atat de mult.

Din 1932 i pin in 7 mai 1937, poetul a locuit in casa din strada Ralet, nr. 7. Micua, discreta, aproape misterioasa casa a fost construit la sfiritul secolului al XIX-lea i a aparinut poetului Demostene Botez. Aici a fost instalat i sediul revistei "Insemnri literare", la 8 ianuarie 1919, din care fceau parte: M. Sadoveanu, G. Ibrileanu, G. Topirceanu i Demostene Botez. Memorialul a fost inaugurat la 22 iunie 1985, cu un an inaintea centenarului naterii poetului (centenar UNESCO). La intrare, fixat in zid, te intimpin basorelieful in marmur al poetului sub care sint gravate spusele lui Arghezi: "Inteli gent ca puini oameni ai condeiului i manuscrisului, Topirceanu din nobil i discret inut nu i-a imprtit sensibilitatea decit filtrat i btind intr-o nuan vast i a dat amrciunii i deziluziei, ironie i sarcasm." Primvara lui 1937 l prinde la Viena, ntr-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevrul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat n presa vremii i de protest fa de huliganismul care lua amploare n presa romn. Articolul acesta a fost publicat postum. Creaia literar a Otiliei Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vame, judeul Neam - d. 8 iunie 1967, Iai), desfurat pe o perioad de aproape aizeci de ani, este de o remarcabil varietate. Volumele de poezii (Lumini i umbre, Fluturi de noapte, Cintec de comoar, Licurici etc.), proz (Din intuneric. Fapte i intimplri adevrate, Grdina cu amintiri), un vodevil (Unchiul din America), numeroase articole incluse in revistele sau ziarele vremii, proz memorialistic (Prietenii mei scriitori) la care se adaug, ca o incununare, literatura pentru copii (Jucrii, A murit Luchi, Baba Iarna intr-n sat, Albumul cu poze) completeaz profilul unei scriitoare ce i-a fcut din neodihn un mod de a exista. In chip firesc, i se decerneaz, in 1937, Premiul Naional pentru poezie. Casa in care a locuit i a creat Otilia Cazimir a devenit muzeu memorial in 1972. Casa memoriala "Otilia Cazimir", ca stil arhitectonic, se caracterizeaza prin discretie si simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societatii romanesti din veacul trecut. In anul 1898, familia viitoarei scriitoare Otilia Cazimir cumpara casa prin licitatie. De la varsta de patru ani si pana la sfarsitul vietii (1967), Otilia Cazimir a locuit numai aici. Casa a fost amenajata ca muzeu in luna iunie 1972. Expozitia de baza s-a organizat in cele doua camere in care poeta isi primea musafirii si unde lucra pana noaptea tarziu. Sunt expuse trei sute de obiecte personale si manuscrise, fotografii, tablouri, in stransa legatura cu activitatea Otiliei Cazimir. Biroul la care scria Otilia Cazimir este plin de manuscrise. Climara, ochelarii i alte obiecte personale par c o ateapt. Biblioteca abund in cri cu dedicaii. Portrete ale sale sau peisaje din zona Bucinescu, realizate de pictori din coala ieean, pre cum Victor Mihilescu-Craiu, Nicolae Constantin .a. dau msura preuirii de care se bucura Otilia Cazimir in rindul artitilor plastici. Acum, la crucea dintre milenii, poeta se afl printre noi mai mult ca niciodat. Chiar dac in 1967 a urmat drumul Eternitii, ea i-a lsat inima florilor i sufletul "uitat pe undeva, pe-aici".

Martie

- Din volumul Fluturi de noapte, 1927

E-atta primvar-n noi, iubite! i-n toi fiorii care tremur-n natur, i-n zmbetul ce-i flutur pe gur Se-mbrieaz visurile noastre tinuite... Ridica-i ochii... n adnca strlucire A-ncremenit o horhot de nor subire i-acum i mistuie-n albastru forma fin i nu rmne-n marea de lumin Dect un punct ce-n aer se ridic Sgettorul zbor de rndunic. n iarba crud-i joac umbrele subiri Mldie verzi i lungi de trandafiri. Plutete-n atmosfera linitit Parfumul vag de floare nenflorit C liliecii i ridic-n soare Boboci mrunti, ciorchine zmbitoare, Iar din corole albe i fragile Se-nal, greu, parfumul de zabile. Mi-e sufletul mprtiat n toat firea... Sub ochii umezi care-mi caut privirea, Se-mbat ca o floare pe tulpin De rou, de parfum i de lumin.

Barbu tefnescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucureti, d. 29 aprilie 1918, Iai) a fost un scriitor, orator i avocat romn, membru al Academiei Romne i primar al Capitalei. Este tatl pianistei i scriitoarei Cella Delavrancea, precum i al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romnia. S-a nscut la n mahalaua Delea-Nou, din bariera Vergului, Bucureti, mezinul unei familii modeste. Tatl, tefan cru-goal, pe numele adevrat tefan Tudoric Albu, era coborator din oierii bajeniti, la inceputul secolului al XIX-lea, din tinutul Vrancei, strmutat n marginea Bucuretilor, n cutarea unei munci mai rodnice, devenind crua de grne pe traseul Bucureti-Giurgiu i staroste al cruilor din barier. Tatl lui Delavrancea a fost mproprietrit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vod i M. Koglniceanu. Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era fiica vduvei Stana din Postrvari, sat locuit de clcai, de pe moia familiei Filipescu. Primii ani de via i-i petrece n ulia Vergului, n tovria tatlui, ajuns la aproape 70 de ani: Mi-aduc i acum aminte (a fi mulumit dac n-ar fi dect o amintire) cum m agam de scurteica lui lung i mblnit cu mrs neagr i-l lingueam i-l mngiam pe obraji i pe pletele-i rotunjite ca s m ia n cru - i a povetilor spuse la gura sobei: Pleoapele-mi cdeau ncrcate de lene, de somn, de mulumire. i m simeam uor ca un fulg plutind pe o ap care curge ncet, ncetinel, ncetior ... Dup cele patru clase primare (il are ca inavatator pe Ion Vucitescu Dl. Vucea), Barbu este nscris, dup un an, ca bursier la Liceul Sf. Sava, nva cu cei mai de seam profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile tefnescu), fiind remarcat pentru talentul i capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la Sf. Sava i imaginea ad olescentului vibrnd de pasiune vor fi evocate n nuvela Bursierul. Din aceast perioad (1876 - 1877) dateaz i primele lui ncercri literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. n 1882, Barbu Delavrancea i trece examenul de licen la Facultatea de Drept din Bucureti, cu teza de licen n drept Pedeapsa, natura i nsuirile ei, pe care o public n acelai an, semnat Barbu G. tefnescu. Gheorghe era bunicul dinspre partea tatlui: Gheorghe Tudoric Albu din Sohatu. Scriitorul i va semna operele cu varianta definitiv Barbu Delavrancea (ortografiat la nceput de la Vrancea, dup acel inut de mare originalitate etno-cultural, de care scriitorul se simea foarte legat sufletete). Dup un scurt popas la Paris (1882 - 1884), pentru a-i desvri studiile juridice, Delavrancea public n 1885 volumul de nuvele Sultnica. Rentors n ar de la Paris (1884), Delavrancea devine un nume de circulaie i de prestigiu.Colaboreaz cu Romnia Liber, numrndu-se printre redactorii ei apropiai, alturi de Al. Vlahu i Duiliu Zamfirescu, semnnd cronicile muzicale i plastice, precum i nuvelele i povestirile din prima ediie a volumului Sultnica. Public, pe rnd, uier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, Rzmiria, Palatul de cletar i Odinioar, care anunau cu pregnan un nume nou n literatura romn, culminnd cu Trubadurul (1886) i cu Hagi-Tudose (1887). n 1884, Barbu Delavrancea reprezint redacia Romniei libere la cea de-a XXI-a aniversare a Junimii la Iai, publicnd reportajele Ultimele tiri i Iai i banchetul Junimitilor (Romnia liber, octombrie 1884). l cunoate pe I. L. Caragiale, cruia i consacr un admirabil portret. Face cunotin cu V. Alecsandri (era pentru prima oar cnd observam de aproape acel izvor limpede de lcrmioare i mrgritare, pe artistul de frunte al pastelelor, pe marele liric al lui Dan, cpitan de plai) i cu Titu Maiorescu, citind n 1886 la cercul de la Convorbiri nuvela Trubadurul.

Prozator i dramaturg, gazetar, avocat i orator, cu vocaia perceperii evenimentelor politice i culturale n cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat n politic, ajunge n 1899 primar al Bucuretilor. Rmne n literatur, ns, nti de toate prin Hagi-Tudose i prin trilogia dramatic moldoveneasc. La 12 mai 1912, ca o apreciere a ntregii sale activiti de prozator i dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Romne, urmnd s rosteasc, peste un an, alocuiunea omagial. Mulumind cu modestie membrilor naltului for cultural, autorul dramei Apus de soare apreciaz activitatea literar a altor colegi de generaie: Dar sunt alii cu merite mai de seam dect ale mele. Caragiale - cine ar fi crezut c ne va lsa aa de curnd - care a zugrvit nepieritor tipurile lui, mai populare ca ale oricui altuia. Vlahu, care a turnat n bronz inspiraiunile lui de adevrat poet, Cobuc, care a desprins dintr-un ghers al poporului strigte i poeme de care suntem mndri, i alii mai tineri, crora li s -ar potrivi aa de bine celebrul vers al btrnului Corneille: La valeur n'attend pas le nombre des annes ... Interesat de linia melodic a folclorului romnesc, temperamental un liric, scriitorul cultiv n acelai timp o proz realist a observaiei vieii, cu o expresie crud, adoptat ca form de renunare la formele idilice ale existenei. Delavrancea respinge naivitile romantice, n numele unei preferine pentru autenticitatea naturalist, care n -a disprut nici n ultima etap a creaiei sale. n ntreaga sa activitate literar, Delavrancea a demonstrat o mare preuire pentru valoarea uman a omului simplu, omul naturii, fa de ranul cu ntreaga sa zestre spiritual, cu imaginaia sa ingenu. Inspirat de evenimentul morii lui tefan cel Mare, Apus de soare" (1909) este o dram istoric, romantic, remarcabil prin lirismul su i prin dimensiunile grandioase ale personajului su central, a crui mreie confer lucrrii caracter poematic. Apus d e soare" face parte din trilogia Moldovei, alturi de alte dou lucrri dramatice: Viforul" (1910) - evocnd domnia viforoas a lui tefni Vod i Luceafrul" (1910) - a crui personaj central este Petru Rare. Cele dou conflicte ale dramei se mpletesc de-a lungul a patru acte care prezint ultimul an de via al marelui tefan (din toamna lui 1503 i pn la 2 iulie 1504 - ziua morii voievodului). Sperand ca primul razboi mondial va prilejui si infaptuirea unitatii noastre nationale, Delavrancea a sustinut cu inflacarare intrerea Romaniei in razboi. In anii razboieului, regretand ca varsta il impiedica sa fie combatant, mergea pana in primele linii sa vorbeasca ostasilor despre eroism si vitejie. Imbolnavindu-se grav, se stinge din viata la Iasi fiind inmormantat pe Aleea Eroilor din Cimitirul Eternitatea. Dupa descrierea lui Vlahuta, pe patul de moarte semana cu Stefan cel Mare din piesa lui. Poate ca era si o tainica inrudire, mai tare decat vremea, intre aceste doua mari suflete reprezentative, pentru care dragostea de neam si tara a fost o adevarata religie.

Pmnt i drepturi (9 iunie 1917) - Eu nu pot s uit c sunt copilul ranului clca mpropietrit la '64. Nu pot s uit ceea ce am nvat de la cei mai mari dascli ai mei, de la prini: basmele, cntecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limb un de se gsesc bogiile cu duiumul, n care mi-am spus durerea i dorul i am ncercat s m apropii de un ideal ce s-a deprtat treptat cu paii fcui nspre dnsul (...). Sunt al ranilor! i iubesc fatal. De ei m leag suferinele moilor i strmoilor mei. n mine se adun suferinele veacurilor trecute i ies la iveal i le dau n clipa aceasta graiul pe care li-l pot da. Temperament cu fond romantic, oscilnd ntre realitate i fantezie, prin bogia problematicii operei sale, Delavrancea reprezint una din cele mai puternice prezene literare de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului XX. Calea Victoriei

Caricatura a lui Barbu Stefanescu Delavrancea, primar intre anii 1899-1901, care a modernizat transportul in oras, introducand tramvaiele electrice in locul celor trase de cai (Muzeul municipiului Bucuresti)

Scrisoare de dragoste trimisa de Veronica Micle Emin-ului ei iubit

Miule Bet iubit si drglas, Azi ti-am mai scris o scrisoare, nestiind c voi primi un raspuns de la tine, tu iar incepi cu gelozia ta traditionala si de trista amintire. Bine Miule, nu recunosti tu c hachiele cochetariei mele e o consecven natural si e mai mult o compensaie si mai bine zicand un cer mai senin dupa o lung suferint fizic si sufleteasc care am avut-o toat iarna si iti spun drept mai umplu pustiul vietii care-l (text lipsa) dar o niic cochetarie d-mi voie s o practichez, e ceva atat de innscut in mine si care nu e deloc afectat. Cu aceasta te srut, te pup Miguel, Miguel si te rog s-mi scrii c de nu e pozn mare, m fac si mai cochet par desespoir, Miule sunt adevrat putin cam vesel, imi pare c am nscut din nou! Te pup, te srut dulcele meu amant si fiitor brbtel Veronica 15 Martie 1880

Icar A.Vlaicu

deasupra

Carpatilor,

Bucurestiul de altadata

Zaraza Cand apari senorita, in parc pe-nserat Curg in juru-ti petale de crin. Ai in ochi patimi dulci si luciri de pacat, Si ai trupul de sarpe felin. Gura ta e un poem de nebune dorinti, Sanii tai un tezaur sublim. Esti un demon din vis, care tulburi si minti, Dar ai zambetul de heruvin. Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza, Cine te-a iubit ? Cati au plans nebuni pentru tine, Si cati au murit ? Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza, Sa ma-mbete mereu. De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu! Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza, Cine te-a iubit ? Cati au plans nebuni pentru tine, Si cati au murit ? Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza, Sa ma-mbete mereu.

De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor s eu! Vrei sa ne-ntalnim sambata seara? As vrea ntr-o seara sa ne ntlnim Dar nu stiu cnd e mai bine sa iesim Lunea n-are nici un rost Marti e rau ca merge prost Miercuri stii si tu ca e zi de post Joi mi-e imposibil sa te ntlnesc Ca mannc c-un unchi pe care-l mostenesc Vineri nu se poate, nu Ca postesc si eu si tu Numai smbata putem sa ne dam rendezvous Si daca ne-o place stam chiar pna-n zori de zi Ca duminica putem dormi Vrei sa ne-ntlnim smbata seara? ntr-o crciumioara la sosea Unde cnta un pian si-o vioara Si-unde nu ne vede nimenea Perechi perechi amorezatii stau la masa Si nu vad nimic n jurul lor Gurita iau de consumatie ce le pasa Daca-si fac juraminte de-amor

Vrei sa ne-ntlnim smbata seara? ntr-o crciumioara la sosea Iubesc femeia Femei sunt in lumea asta mare Frumoase ca seninul instelat Gasesti placeri nebune in fiecare Si-s dulci ca o clipita de pacat De-mi place o bruna cu ochii de jaratec In focul caror inima-mi topesc Apare o blonda cu suras salbatec Si nu mai stiu pe care s-o iubesc Iubesc femeia! De dor nebuna Femeia bruna Cu ochi negri de foc Dar si pe aceia cu ochi verzi ca marea Imbratisarea ei ma imbata pe loc Blonda sau bruna imi e tot una Deopotriva la iubesc Deopotriva le doresc Iubesc femeia!Cand e femeie,A vietii cheie, doar prin ea o gasesc

Octavian Goga poetul taranimii (n. 1 aprilie 1881, Rinari d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet romn, ardelean, Doctor Honoris Causa, politician de extrem dreapt, (pro-nazist, mason i antisemit) i prim-ministrul Romniei de la 28 decembrie 1937 pn la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Romne din anul 1920. La 1 iulie 1902 a aprut la Budapesta revista Luceafrul, publicaie pentru cultura naional i unitatea politic a romnilor din Transilvania, unde Goga i-a publicat majoritatea poeziilor. nfiinarea revistei s-a datorat studenilor romni care activau la Budapesta n cadrul Societii Petru Maior: Al. Ciura, semnatarul articolului n loc de program din primul numr, i Goga, cel care n 1933 a afirmat c titlul revistei era nrudit cu starea sufleteasc i cu contiina literar din acele vremi. Majoritatea creaiilor incluse de Goga n volumul Poezii (1905) au aprut n revista Luceafrul, n paginile creia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic. n 1904 a aprut n Luceafrul cunoscuta poezie Oltul, apoi n nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dsclia, semnate Nic. Otav, iar n 1905, poeziile: Plugarii, Lutarul, Dasclul, Rugciune i Clcaii. Criticul literar Ion Dodu Blan aprecia c volumul lui Goga nseamn nceputul unei noi epoci pentru sufletul nostru romnesc, pentru c nimeni n-a ntrecut la noi vigoarea, puritatea i muzica limbii, bogia colorilor, originalitatea ideilor, senintatea concepiilor, candoarea expresiilor i fondul sntos naional, ce se concentreaz n aceste poezii. Poeziile din acest volu m sunt socotite creaiuni geniale i cei mai valoroi critici neleg rosturile sociale, naionale i estetice ale acestei apariii n istoria liricii romneti. Dup critica din Familia, Iosif Vulcan revine, cu ocazia publicrii poeziei Aa a fost s fie, cu aprecierea c Goga este un talent original inspirat numai de sufletul poporului Titu Maiorescu i-a revizuit ntr-o bun msur teoria estetic din 1866 (Politica este un product al raiunii; poezia este i trebuie s fie un product al fanteziei - altfel nu are material: una, dar, exclude pe cealalt). n noiunea de politic, mentorul Junimii includea i patriotismul ca element de aciune politic, recunoscnd pn la urm c patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei lui Goga i-l inspir n modul cel mai firesc. Dovada st n aducerea i descrierea unor figuri obinuite din viaa poporului, care ns ctig deodat - pe lng valoarea i menirea lor normal - o nsemntate, am putea zice o iluminare i strlucire extraordinar, ce nu se poate explica dect din aprinderea luptei pentru aprarea patrimoniului naional. Pn la declanarea primului rzboi, Goga s-a impus ca ziarist strlucit prin articolele publicate n revista ara noastr, ziarul Epoca, Adevrul, revista Flacra i revista Romnia, proza sa jurnalistic fiind comparabil, stilistic i tematic, cu a celei eminesciene. Articolele i s-au apropiat de valoarea operei unui prozator de vocaie. Scrierile n proz (cuprinse n volumul Precursori) au fost fie discursuri inute n edinele Academiei, fie cuvntri aniversare sau pur i simplu omagii aduse unor personaliti ori prieteni ai scriitorului. Considerate piese antologice ntr-o posibil istorie a portretului, T. Vianu l-a dedicat un semnificativ capitol n Arta prozatorilor romni.

Goga i-a axat publicistica pe problemle romnismului (originea romnilor, continuitatea nentrerupt n vatra de formare a poporului romn, ideea unitilor tuturor romnilor, idealul unirii ntr-un stat naional, lupta mpotriva asupririi austro-ungare). Prin revista Luceafrul a reuit s-i ntreasc legturile culturale cu Romnia, spre unirea politic de mai trziu. i revista ara Noastr, axat pe ideologia lui Goga, i-a ntrit legtura cu oamenii de la sate, fiindu-le sftuitor, dar i un factor capabil s le rezolve nevoile spirituale i materiale. Activitatea literar a lui Octavian Goga a fost dublat de o susinut activitate politic-social. Goga a devenit, la nceputul secolului al XX-lea, mesager al aspiraiilor naionaliste ale romnilor transilvneni. n septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al Asociaiei transilvan pentru literatura romn i cultura poporului romn (ASTRA), urmnd ca, mpreun cu Octavian C. Tsluanu, s politizeze activitile celui mai important aezmnt cultural din Transilvania. Prin articole publicate n revista ara noastr, a adoptat o poziie critic fa de exploatarea la care erau supui ranii din Romnia i fa de guvernanii de atunci. Ca o consecin a acestor atitudini curajoase, Goga a fost deinut n iar na anului 1911 timp de o lun n penitenciarul din Seghedin, unde a fost vizitat de Caragiale, care a protestat n articolul Situaie penibil mpotriva arestrii. Dup doi ani, n 1913, Goga a fost din nou arestat la Seghedin. Dup izbucnirea primului rzboi mondial, Goga s-a stabilit n Romnia, continund de acolo cu tenacitate lupta pentru ntregirea romn prin alipirea Transilvaniei la Romnia i pentru desvrirea unitii statale romne. S-a lansat ntr-o ampl campanie publicistic n ziarele Adevrul i Epoca, pentru lmurirea opiniei publice din Romnia asupra situaiei frailor de peste Carpai, supui la persecuii. A semnat, alturi de Octavian Tsluanu, Onisifor Ghibu i Sebastian Bornemisza, scrisoarea ziaritilor ardeleni refugiai n Romnia (Epoca, 15 iunie 1915), cu scopul de a continua activitatea publicistic n vederea alipirii Transilvaniei. La 14 decembrie 1914 s-a desfurat Congresul extraordinar al Ligii Culturale (preedinte V. Lucaciu, vicepreedinte: Barbu tefnescu Delavrancea, secretar: Nicolae Iorga). Goga era membru al comitetului, ca reprezentant al Transilvaniei. La ntrunirea organizat de Liga politic a tuturor romnilor, la Bucureti, n ziua de 15 februarie 1915, declara: Pentru jertfa de mine am trecut grania, s venim n ara Romneasc. Noi ne-am pierdut ara, noi ne-am pierdut patria, dar avem nc capetele noastre. Vi le dm dumneavoastr, facei ce vrei cu ele. Ele pot s cad, Ardealul nu poate cdea. Din cauza activitii sale politice n Romnia, guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetean austro-ungar - un proces de nalt trdare, fiind condamnat la moarte n contumacie. S-a nrolat n armata romn i a luptat ca soldat, n Dobrogea. La ncetarea ostilitilor i semnarea pcii de la Bucureti, Goga a fost nevoit s prseasc Romnia, plecnd n Frana. n vara anului 1918 s-a constituit la Paris Consiliul naional al unitii romne, forum de presiune asupra marilor puteri pentru obinerea unitii statale romneti. La nceputul anului 1919, Goga s-a rentors n Romnia rentregit. Retras ntr-o apstoare singurtate la Castelul de la Ciucea - soia sa, Veturia a preferat s rmn la Bucureti - Goga a suferit un accident vascular cerebral cu hemiplegie la 5 mai 1938, n parcul conacului i a intrat n com. A decedat dup dou zile, pe 7 mai

1938 la ora 14,15, la vrsta de 57 de ani. Regele Carol al II-lea a dispus s i se fac funeralii naionale care, datorit srbtorii de 10 Mai, urmau s nceap la 11 mai. Prin faa catafalcului din Ciucea, duminic 8 mai i luni 9 mai a continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit i i-au preuit opera. Mari, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre Bucureti. Sicriul a fost aezat miercuri, 11 mai, n rotonda Ateneului, unde a stat pn smbt 14 mai, cnd s-au desfurat funeraliile naionale. Conform dorinei sale menionate n testament nu s-au rostit cuvntri iar pe corpul nensufleit a fost depus o zvastic nazist. Goga a fost nmormntat la Bucureti, la cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost renhumat la conacul su de la Ciucea, conform dorinei acestuia Goga i Masoneria Paoptitii, bonjuritii i ali romni cu studii n strintate au importat moda masoneriei, la care a optat - cu un entuziasm i o fidelitate inegale - fruntea intelectualitii romneti. Dei nvestit ca mason, Goga nu a neles idealurile confreriei: ... aprilie 1929: Octavian Goga militeaz pentru fondarea Blocului cretin francmasonic. D. Octavian Goga, care, dei este mason, habar n'are d e rostul francmasoneriei, cci i-a permis s vorbeasc n loj despre cretinism greeal ce masonii nu i vor ierta niciodat. D. Goga a mers aa de departe cu naivitatea sa, nct a propus ca Loja Naional s se numeasc Loja Cretin-Naional De ce m-ati dus de lnga voi? De ce m-ati dus de-acasa? Sa fi ramas fecior de plug, Sa fi ramas la coasa ... Atunci eu nu mai rataceam Pe-attea cai razlete, Si-aveati si voi n curte-acum Un stlp la batrnete... Cti ai avea azi dumneata Nepoti, sa-ti zica "mosul" Le-ai spune spuza de povesti Cu mparatul Rosu...

Poezia Batrani , mai tarziu si romanta M-as fi-nsurat cnd ispraveam Cu slujba la-mparatul; Mi-ar fi azi casa-n rnd cu totii... Cum m-ar cinsti azi satul...

Mihail Sadoveanu Ceahlul prozei romneti (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d. 19

octombrie 1961, Vntori-Neam) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician i om politic romn. Tatl, Alexandru Sadoveanu,era avocat; despre mam,Profira Ursache, autorul nota : ,,tia s povesteasc frumos i tainic lucruri de la noi de la Moldova. Mihai Sadoveanu a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori ai lumii, despre care George Clinescu spunea c ,,e un mare povestitor,cu o capacitate de a vorbi autentic, asemntoare lui Creang i lui Caragiale, mai inventiv dect cel dinti ,mai poetic dect cel de al doilea. Mihail Sadoveanu a scris peste 120 de volume.

Brancusi - Coloana Sacrificiului Infinit "Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si cand am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste mini." (Constantin Brncusi) Constantin Brncusi s-a nascut pe 19 februarie 1876, n Hobita, judetul Gorj, fiind unul dintre cei mai mari artisti pe care Romnia i-a daruit omenirii, n sculptura contemporana. Despre drumul pe jos pna la Paris, avea sa-si aminteasca la varsta de 62 de ani: "ceea ce m-a sustinut n tot drumul pe care l-am strabatut, a fost sentimentul acesta al propriei raspunderi n fata oricarei fapte si al bucuriei depline n fata oricarui lucru."

La Paris refuza sa lucreze pentru Auguste Rodin, n atelier rostind celebrele vorbe: Nimic nu creste la umbra marilor copaci.Artistul moare pe 16 martie 1957, la Paris, Franta, fiind ngropat n cimitirul Montparnasse. Bolnav fiind, a refuzat internarea n spital, rostind nca o fraza ramasa celebra: "Ei bine, eu l voi atepta, oricum, pe bunul Dumnezeu la mine, n atelierul meu". In anul 1964, n Romania, Brncusi este, n sfarsit, numit si recunoscut un fel de geniu national, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului, fiind dat spre amenajare dupa aproape 25 de ani de paragina.

Capodoperele sale: Pasrea miastr, Domnioara Pogany, Coloana infinitului, Masa tcerii i Poarta srutului

FIUL SECRET AL LUI BRANCUSI Pictoria francez Sonia Delaunay (1885-1979), contemporan cu Brncui, i-a fost confident marelui sculptor n ultimii ani de via ai acestuia. ntr-una din nsemnrile Soniei e descris relaia profund dintre Brncui i Vera Moore, o mare pianist, cu care artistul a avut, la 58 de ani, singurul su copil, John, nerecunoscut ns de printele su celebru.Prieten apropiat a lui Brncui (1876- 1957), prezen constant n atelierul artistului din cartierul parizian Montparnasse, Sonia Delaunay a fost uimit de influena pe care o avea Vera Moore (1896-1997) n viaa sculptorului. La o ntlnire de cteva ore din studioul lui Brncui, el mi-a povestit mai multe despre Vera Moore, pe care a numit-o vrjitoare . Mi-a mrturisit c puterea Verei a fost att de mare, nct dup ncheierea relaiei lor nu a mai fost atras de nimeni altcineva, nici fizic i nici psihic. C dup Vera nu a mai existat nimeni n viaa lui, nu a mai atins nici o femeie. De bun voie i nesilit de nimeni a devenit un ascet. Aceast transformare a fost remarcat de toi, ns nimeni nu a pus-o n legtur cu Vera", a notat Sonia Delaunay n nsemnrile sale. Brbat charismatic, Brncui - care nu s-a cstorit niciodat - a fost totui subjugat de pianista pe care o cunoscuse n 1930 i care- i fcuse un copil, pe John Moore, patru ani mai trziu, cnd artistul mplinise 58 de ani.Brncui mi-a spus c nici un personaj feminin, din multele personaje atrgtoare ce i-au clcat pragul atelierului, nu a reuit s-l mite i s-i accelereze btile inimii aa cum a fcut- o Vera". Sonia Delaunay remarc, plin de tristee, faptul c dup povestea de dragoste cu Vera Moore, Brncui nu a mai fost acelai om.Sculptorul plin de via ce tia s fac atmosfer la petreceri, ce gtea mncruri fantastice i care tia ce fel de vin sau de butur se potrivete cu ce fel de mncare, s-a transformat ntr-un personaj desprins parc din crile cu poveti. Se metamorfozase ntr-un fel de clugr btrn, cu barb alb, mbrcat de obicei n alb, cu saboi de lemn n picioare... un vegetarian ce-i petrecea timpul filozofnd i contemplnd lumea", povestea Sonia n memoriile sale.Influena Verei Moore n viaa lui Brncui este remarcat i de cercettoarea Siena Miller, ntr-un articol din revista Apollo despre femeile din viaa artistului. Cea mai puin cunoscut, dar cea mai important femeie din viaa lui Brncui a fost pianista Vera Moore, pe care a cunoscut-o n 1930 la un concert de-al ei. n 1934 i-a nscut un fiu sculptorului, John Moore, pe care acesta nu l-a recunoscut niciodat. n arhiva lui Brncui sunt aproape 40 de scrisori ce relev relaia pasional cu Vera. n contrast cu

alte poveti de dragoste pe care le-a trit, despre care s-a aflat din mai multe surse, cea cu Vera Moore, datorit naturii sale delicate, a rmas un secret pstrat cu atenie". John Moore, singurul urma pe care l-a avut marele Constantin Brancui, i-a vzut de viaa lui normal, motenindu-i tatl nu n geniul pentru art, ci n pasiunea pentru fotografie. Nerecunoscut vreodat de titanul nscut la Hobia (judeul Gorj), John Moore triete astzi n Frana, lng Paris, cu amintirea, nc vie, a perioadei petrecute ca fotograf la celebrul cabaret Crazy Horse. Rodul unei relaii amoroase a lui Brncui cu Vera Moore, fosta sa secretar i o pianist foarte apreciat acum 80 de ani, John Moore na fost ns niciodat recunoscut de marele artist. Originar din Noua Zeeland, Vera Moore l-a ntlnit pe Brncui n 1930, pe cnd ea avea 34 de ani, la un concert desfurat la Londra, prin intermediul unui prieten comun, Jim Ede. Din legtura lor pasional, ascuns mult timp de ochii lumii - n spatele funciei de secretar a artistului pe corespondena n limba englez, Vera i-a druit sculptorului un copil, pe 15 septembrie 1934, cnd ea avea 38 de ani, iar el mplinise 58.Preocupat numai cu latura artistic a vieii sale, Brncui nu l-a legitimat ns niciodat pe John ca pe urmaul su natural. De altfel, de la bun nceput, John a primit numele de familie al mamei sale, motenin-du-i tatl ntr-o singur privin: pasiunea pentru fotografie, a doua natur i pentru Brncui, dup sculptur. La 54 de ani de la dispariia celebrului su printe, John Moore triete la fel de discret n Frana, la Jouy en Josas, la o arunctur de b de Paris. Ascuns deliberat, de la bun nceput, n anonimat, John Moore, un francez de 77 de ani, este cel mai bun exemplu c Brncui, marele nostru artist, a rmas i dup moarte la fel de surprinztor. Pe site-ul celebrei case de licitaii Christies, care vinde multe din operele lui Brncui, la pre-zentarea sculpturii Prometeu, realizat n opt versiuni, se face din nou o referire cert la existena lui John Moore. Prieten apropiat a lui Brncui, Vera Moore a achiziionat un Prometeu sculptat n ciment negru. n 1934 ea i-a nscut lui Brncui unicul fiu. Casa de licitaii mai noteaz c Verei i plcea s in lucrarea pe pian: Capul de copil al lui Prometeu poate fi interpretat nu numai ca un alter ego al lui Brncui, dar i ca o reprezentare a fiului su nou-nscut. Hanul lui Manuc, important obiectiv turistic i monument istoric construit in 1808, este unul dintre hanurile bucuretene care s-au bucurat de o faim deosebit n prima jumtate a secolului al XIX -lea

Aceast faim se datorete n cea mai mare msur lui Manuc Bei, un om despre care s-au spus att de multe, adevruri i legende, nct figura sa nu se va putea reduce niciodat la proporiile juste ale adevrului istoric. Bogat i mai trziu foarte bogat, puternic prin relaiile politice pe care i le-a fcut, el urc scara mririlor cu mare uurin, ncrcat de titluri i recunotine, dar se prbuete cnd nimeni nu se atepta la aceasta. Istoricul Hanului Manuc, pentru epoca sa de nceput, ar fi incomplet fr o schi biografic a acestui om excepional de abil i de nzestrat; mai trziu hanul urmeaz destinul familiei i averii stpnului su.

Hagi Gheorghe Polizu i tefan Popovici, pe strada Lipscani. Era cunoscut i sub numele de Hanul de pe Ulia cea mare a Marchitanilor. Este singurul han istoric din Bucureti care i-a pstrat forma de origine. La intrarea de pe strada Blnari se pot nc vedea sigiliul primilor proprietari (A.P. i S.P.). Fiecare proprietar avea 14 magazine, situate n partea de sus a pivnielor cu bolt.

Hanul cu Tei este unul din puinele hanuri vechi care mai exist din centrul Bucuretiului. A fost construit n anul 1833 de ctre Anastasie

Printele Arsenie Boca i securitii Printele aeza msua din lemn pe zidul dinspre rsrit, transformnd-o ntr-un mic altar, pe care puse tot ce avea n mica boccea luat din chilia lui de la mnstirea Brncoveanu. El aprinse o lumnare pe un sfenic de lemn, cu un chibrit din singura cutie luat cu el n boccea. Alturi puse crucea sfinit, ct i Sfnta Evanghelie. Aezat n genunchi pe lespedea rece, Printele trecu imediat n lumea marei spiritualiti divine, mulumin-du-I Domnului Atotputernic pentru revrsarea harului Sau, peste omeneasc s existen. Dup un timp, veni n inspecie ofierul de serviciu, nsoit de gardianul de pe secia respectiv, ridicnd capacul vizetei de la celula Printelui Arsenie i vzndu-l cum se ruga. Cnd deschiser ua celulei, imediat dup vizionarea prin vizet, vzur cu stupoare i groaz, ca aceasta era complet goal. Cu ct priveau mai mult celula goal, cu att ntreaga lor fiin se tulbur. Gardianul, care provenea din mediul rnesc din zon, avea binele i mila nscute n fiina sa. El fusese tulburat c trebuia s ie nchis un preot, care era un sfnt, care se ruga tot timpul n genunchi Domnului Atotputernic. Ochii celor doi se mreau n orbite, n timp ce sngele adunat n capul lor, le transforma figura ntr-un cuptor n flcri, aproape de a ni prin piele. Att ofierul, ct i gardianul i scuturau ntregul corp, s se poat trezi din cel mai mare comar trit de ei vreodat. Cu ct se uitau mai atent n celul, cu att aceasta aprea complet goal. Deja prin minile celor doi se depanau scenariile cele mai sumbre, de arestare i de anchet prin tortur, pentru dezvluirea ntregii operaii de facilitare a evadrii unui deinut, aflat n timpul anchetei. Nevenindu-le s cread acea realitate, amndoi se proptir n u pentru a o nchide cu cheia, dup care, plini de emoie, cu minile tremurnd, au dat la o parte capacul vizetei, uitndu -se fiecare pe rnd, din ce n ce mai derutai, avnd fiecare din ei senzaia c i-au pierdut minile. Revenindu-i treptat din acel oc groaznic, au nceput s se uite pe rnd, prin vizeta,nevenindu-le s cread c deinutul lor, printele Arsenie Boca, sttea nemicat n genunchi, lipit de msua pe care era aprins lumnarea i avnd alturi Sfnta Evanghelie. Starea lor psihic i nervoas se nrutea, pe msur repetrii deschiderii celulei, neaflnd pe nimeni nuntru i cea de privire pe vizeta, n care Printele Arsenie era nuntru n carne i oase. Ofierul cu faa congestionat, dndu-i seama c se afla n pragul demenei, ordona gardianului s vie cu el, ndreptndu-se ca hipnotizat spre biroul comandantului su, aflat n apropierea porii de intrare n cetate. ntre timp, un alt securist, alarmat de turbulena creat n legtur cu celula printelui Arsenie, ddu telefon comandantului securitii din Fgra, s vie de urgen acolo. ntreaga formaie de securiti se ndrept spre celula n care era ncarcerat Printele, fiind siguri c att ofierul de serviciu ct i gardianul, delireaz din motive pe care erau siguri c le vor afla imediat. n drumul spre celul, securistul ef l apostrof pe ofierul de serviciu, acuzndu-l de incompeten i de labilitate psihic, ct i de faptul c este sub influena unui misticism retrograd. Ajuns n faa celulei cu probleme, eful securitii se apropie de u i, dnd la o parte clapeta vizetei, l vzu pe Printele Arsenie. Cu faa radiind de victorie, el se adres dispreuitor att gardianului, ct n special ofierului d e serviciu, anunndu-i c viitorul lor va fi mai mult dect sumbru, ei fiind implicai ntr-o aciune de derutare i de inducere n eroare a comandamentului securitii, urmnd s se stabileasc n slujba crui serviciu strin se afl. Venirea zgomotoas i plin de orgoliu a conducerii securitii ddu loc la un spectacol unic. ntreaga superioritate i sigurana de sine a proasptului comandant de securitate se dezumfl ca balonul nepat de ceva ascuit, cnd ofierul de serviciu, cu faa crispat de iritare, smulse cheia celulei din mna gardianului, deschiznd brusc ua. n faa tuturor aprea celula goal, aa cum raportase ofierul de serviciu, care-i strig ieit din fire, s-i spuie crui serviciu strin aparine acel comandant. Comandantul zonei de securitate Braov, avnd gradul de colonel, se deplas a doua zi la Fgra, unde se declanase un mare scandal, n cadrul cadrelor de acolo. Cazul respectiv ajunsese i la organele superioare de partid care coordonau ntreaga zon. Ei venir special s vad ce elucubraii pot scoate nite cadre de partid, insuficient pregtite i influenate de curente mistice retrograde . O comisie compus din medicul ef al municipiului Braov, eful regionalei de partid, ct i a celei de securitate, fu ntrunit n plen pentru a rezolva manifestrile retrograde recente. Cercetrile ntreprinse de acetia au decurs la fel ca cele anterioare, vzndu-l pe printele Arsenie prin vizet i disprnd atunci cnd se descuia ua celulei. Atunci s-a produs unul din puinele cazuri de mare compromis i de pstrare sub total tcere a unui fenomen pe care atottiutorul partid marxist-leninist nu l-a putut explica. De comun acord, ntr-un context de pstrare total a secretului, s-a ajuns la o hotrre unic, de punere n liberate a clugrului preot Arsenie Boca. Aceast decizie era singura care putea rezolva acel inexplicabil eveniment.

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, d. 28 noiembrie 1989), printe ieromonah, teolog i artist romn, a fost stare la Mnstirea Brncoveanu de la Smbata de Sus i apoi la Mnstirea Prislop, unde datorit personalitii sale veneau mii i mii de credincioi, fapt pentru care a fost hruit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, nchis la Securitatea din Braov, dus la Canal, nchis la Jilava, Bucureti, Timioara i la Oradea. A pictat biserica din Drgnescu (la 25 Km de Bucureti), supranumit Capela Sixtin a Orientului. n 1948 stareul mnstirii devine Printele Arsenie Boca, iar dup ce slaul s-a transformat n mnstire de maici, a rmas ca duhovnic, pn n 1959, cnd comunitii au risipit obtea i printelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forat la Bucureti.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bdcin, n apropiere de imleu Silvaniei d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmaiei) a fost un om politic romn, deputat romn de Transilvania n Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al Romniei, preedinte al Partidului Naional-rnesc, deinut politic dup 1947, decedat n nchisoarea Sighet. Maniu nu a recunoscut Constituia din 1923, afirmnd c ar fi nul de drept, ea neprovenind de la o adunare abilitat. n mai multe rnduri Iuliu Maniu a reclamat faptul c noua constituie nu ar fi fcut nimic altceva, dect s cimenteze oligarhia din Vechiul Regat, oligarhie aflat sub influena PNL-ului. Iuliu Maniu nu a participat la ncoronarea regelui Ferdinand i a reginei Maria la Alba-Iulia, ceremonia fiind monopolizat de ierarhii ortodoci, dei o mare parte a romnilor din Transilvania erau la acea vreme greco-catolici. Diveri autori din epoc au pus aceste aciuni pe seama orgoliului lui Maniu, fr s analizeze cauzele mai profunde ale atitudinii sale. Ion Mihalache (1882-1963) nvtor, lider istoric al PN, preedinte i, alternative, vicepreedinte al PN, ministru n mai multe guverne rniste. Arestat la 65 ani (14 iulie 1947), cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de nscenarea de la Tmdu, punctul de plecare al unui proces intentat mpotriva unor personaliti marcante ale PN. La 12 noiembrie 1947, n urma acestui proces, a fost condamnat la temni grea pe via pentru "crima de nalt trdare", 10 ani degradare civic, confiscarea averii i 50.000 de lei cheltuieli de judecat. Internat iniial la Galai, a fost transferat la Sighet la 15 august 1951, apoi din 1955 la penitenciarul Rmnicu Srat, n nchisoarea cu regim de exterminare fizic a deinuilor politici, unde a murit, grav bolnav i lipsit de orice asisten medical, la 5 februarie 1963. Comunistii au ucis peste 500.000 de oameni nevinovati. Dintre victime peste 1.800 de persoane au fost din clasa politica din care aproximativ 836 de lideri (ministri, subsecretari de stat, scriitori).Dintre acestia, 350 de persoane au fost omorite sau au murit in detentie.

Nicolae Iorga (n. 6 iunie 1871 (S.N. 18 iunie), Botoani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, primministru, profesor universitar i academician romn. Este cunoscut n lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor i filozof al istoriei. Dup cum a afirmat George Clinescu, Iorga a jucat n cultura romneasc, n primele decenii ale secolului XX, rolul lui Voltaire. A fost cofondator al partidului Partidul Naionalist-Democrat n 1910, membru al Parlamentului, preedinte al Camerei Deputailor i al Senatului, ministru, i, pentru o scurt perioad, primministru. Copil minune, polimat i poliglot, cu o activitate tiinific prolific, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole i studii i 4963 recenzii, aceasta culminnd cu Istoria Romniei, n zece volume. A predat la Universitatea din Bucureti, la cea Paris i la alte instituii de nvmnt academice i a fondat Congresul Internaional al Studiilor Bizantine i Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat oraul Vlenii de Munte ntr-un centru academic i cultural. n paralel cu contribuiile sale tiinifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, a crui teorii politice includeau conservato-rismul, naionalismul i agrarianismul. A fost o figur proeminent n tabra pro-Antanta n timpul Primului Rzboi Mondial, datorit suportului pentru cauza romnilor din AustroUngaria i a avut un rol politic important n Romnia Mare n perioada interbelic. A iniiat campanii pentru a apra cultura Romniei. A strnit controverse datorit retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Naional Liberal i al Partidul Naional Romn. S-a opus gruprii fasciste Garda de Fier i, dup o perioad de cumpnire, s-a hotrt s l susin pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, ntrnd dup dizolvarea tuturor celoralte partide n partidul unic, de sorginte corporatist i autoritarist, Frontul Renaterii Naionale. Pentru c fusese implicat ntr-o disput personal cu liderul Grzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel nevoit la uciderea sa, Iorga i-a atras antipatia legionarilor. A rmas o voce independent a opoziiei dup ce Garda a instaurat Statul Naional-Legionar, fiind n cele din urm asasinat de un comandament legionar. Dup aflarea vetii asasinrii lui Iorga, 47 de universiti i academii din ntreaga lume au arborat drapelul n bern.

Comunistii au dat dovada de multa imaginatie cind i-au acuzat pe adversarii lor politici.

Primele persoane condamnate la moarte i executate au fost cele din lotul Antonescu, inculpate ca criminali de rzboi: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu i Constantin Z. Vasiliu.Ca intr-un ciclu inchis, comunismul in Romania s-a incheiat tot prin condamnare si impuscare. Insa tot cu pretul vietii studentilor si tinerilor vremii. Dintre victimele comunismului: Constantin I.C. Brtianu, preedinte al Partidului Naional-Liberal. A murit n 1952 n nchisoarea din Sighet. Gheorghe I. Brtianu (n. 1898 - d. 1953), istoric, profesor universitar. Nu a putut suporta torturile si s-a sinucis prin strangulare n nchisoarea din Sighet. Petre uea (n. 1902-d. 1991), economist i filosof, deinut politic timp de 13 ani. Vladimir Streinu (n. 1902 - d. 1970), scriitor i critic literar, a fcut parte din grupul de lectur din casa Sltineanu. A fost deinut ntre 1959 i 1962 n nchisoarea de la Gherla. Vasile Voiculescu (n. 1884 - d. 1963), medic, cunoscut mai ales ca poet. A suferit 4 ani de detenie n nchisoarea de la Gherla (1958-1962). Moare dobort de boal la cteva luni dup ce a fost eliberat. Mircea Vulcnescu filosof, scriitor i ministru; din grupul din jurul revistei Gndirea. A fost arestat in al doilea lot al criminalilor de razboi si a murit n nchisoarea de la Aiud la varsta de 48 de ani, bolnav de plamani. Ion Cmrescu liceniat n drept la Paris, fost ministru de Interne (1921-1922), mort n nchisoarea din Sighet. Constantin (Ticu) Dumitrescu (n. 1928 - d. 2008), nc din liceu activ n organizaia de tineret a Partidului Naional-rnesc. Permanent hruit de autoriti, arestat i torturat, n mai multe rnduri ntemniat. Petre Pandrea deputat; doctor in stiinte juridice si filosofie (specializari la Berlin, Heidelberg, Mnchen, Paris, Roma), avocat (consultant la Atena, Barcelona New York, Philadelphia, Rotterdam etc). Scriitor gindirist si redactor la "Adevarul" si "Dreptatea". Casatorit cu sora lui Lucretiu Patrascanu. Reeducarea sub tortura este o poveste trista si ingrozitoare de care-mi este rusine sa ma ating. Mi-este rusine ca sint om. Mi-e rusine ca sint roman. Mi-este rusine ca am meditat pe Marx, Engels si Lenin. Mi-este rusine ca am trait in secolul XX. .... La Ocnele Mari, Pitesti si Gherla, s-a dat sa se bea urina si sa se consume fecale pe motive... teoretice. Trebuia sa se creeze un soc psihologic, o transformare radicala launtrica, prin care detinutul, student sau intelectual, devenea brusc si definitiv prin inspaimintare din reactionar cel mai bun marxistleninist." povestea Petre Pandrea.

Dupa discursurile triumfaliste si dupa schema pe care s-a construit ideologia, comunismul s-a vadit mai degraba o religie sau, mai corect spus o utopie, ce aminteste de ereziile dualiste: - existand o lupta maniheica ce se da intre proletariat (Binele, Mesia) si burghezie (Raul) - in urma acestei inclestari violente si sangeroase se naste o noua era, paradisiaca, din care Raul (burgezia) a fost abolit, - iar cetateanul noului paradis a fost omul nou, comunist. In implementarea pe care ideologia comunista a cunoscut-o in Uniunea Sovietica, au existat doua mijloace de manipulare care s-au folosit: minciuna si violenta, cu multiplele lor forme de manifestare. Exista o evidenta schimbare de optica intre comunismul marxist si comunismul bolsevic, desi amandoua isi declara aceleasi finalitati si au suprapuneri in cele mai multe aspecte. Diferenta este aceea ca Marx vedea nasterea revolutiei proletare ca un proces firesc rezultat din crizele provocate de evolutiile tehnologice, astfel ca implicarea factorului politic era oarecum secundara, pe cand in viziunea leninista revolutia politica este elementul declansator, dealtfel nici nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, cand aceasta era aproape o metafora pentru Rusia anului 1917. Debutand cu o lovitura de stat, comunismul in URSS se instaureaza sub auspiciile lui Lenin si evolueaza sub cizma necrutatoare a lui Stalin. Cu toate ca vizeaza nasterea unui om nou, comunismul depersonalizeaza si deznationalizeaza, astfel substanta umana isi pierde consistenta ramanand doar invelisul corporal. Constiinta, sentiment, intr-un cuvant intreaga interioritate sunt dinaminate si se naste homo sovieticus, un humanoid ce are o grila morala conform careia orice este bun si sfant daca slujeste la victoria revolutiei. Prezenta demonului este demonstrata poate cel mai bine prin aceasta obstinatie cu care masinaria comunista vizeaza depersonalizarea, care duce neindoielnic la o demonizare. Se opereaza falsificarea tuturor valorilor, a istoriei si in consecinta a existentei insesi. Anii 1936-1938 sunt cunoscuti in istoria URSS ca anii terorii cand executiile se faceau zilnic de ordinul sutelor. Exista o evidenta violenta verbala la nivelul discursului oficial si se opereaza mutatii de baza in limbaj care si el isi pierde consistenta nascandu-se acel monstru lingvistic numit limba (sau) limbaj de lemn. Duritatea metodelor aplicate in anchetele Securitatii si regimul exterminant aplicat in penitenciare a determinat ca sa se realizeze o serie de anchete in aceasta privinta fara insa sa existe rezultate concrete notabile, aceasta fiind imposibil pentru ca raul nu era in neglijenta sau in excesul de zel al unor angajati ci la radacinile aparatului, Securitatea fiind o institutie criminala si represiva ce lupta impotriva propriei populatii. Intrat intr-un astfel de aparat, fundamental rau se producea fragmentarea constiintei si personalitatii omului, el putea fi tata bun acasa dar tortionar neintrecut la servici.Penitenciarele reeducarii erau caracterizate prin aplicarea metodelor de tortura in vederea convertirii la ideologia comunista. Acestea au fost la Suceava, Pitesti, Gherla, Targu Ocna, Targsor, Brasov, Ocnele Mari, Peninsula. Inchisorile de exterminare a elitei politice si intelectuale: Sighet, Ramnicu Sarat, Galati, Aiud, Craiova, Brasov, Oradea, Pitesti. Lagare de munca: Canalul Dunare-Marea Neagra (Peninsula, Poarta Alba. Salcia, Periprava, Constanta, Midia, Capul Midia, Cernavoda, etc.), coloniile de munca din Balta Brailei. Inchisori de triaj si tranzit: Jilava, Vacaresti. Inchisori de ancheta: Rahova, Malmaison, Uranus. Inchisori pentru femei : Margineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbraveni. Penitenciare pentru minori : Targsor, Margineni, Cluj. Penitenciarele Spital: Targu Ocna si Vacaresti. Este evident ca pentru omul crestin, comunismul se constituie intr-o provocare. Fata-n fata cu comunismul crestinul este pus fata-n fata cu o forta demonica ce se manifesta in istorie intr-o forma fara precedent. Parcul Carol. Iniiativa de amenajare a Parcului Carol I i se datoreaz exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor n Guvernul George Gr. Cantacuzino , Parcul a fost amenajat ntre anii 1900-1906 dup planurile arhitectului peisagist elveian francez Eduard Redont i a fost inaugurat n 1906 pentru a srbtori 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu aceast ocazie a fost organizat o expoziie jubiliar.

Parcul coninea i o mic grdin zoologic, ale crei elemente au fost ulterior transferate la grdina zoologic Bneasa, precum i cteva pavilioane expoziionale i cldiri anexate acestora. Conform planurilor ntocmite de tefan Burcu, Victor G. tefnescu, Ion D. Berindey a fost construit un castel de ap, denumit Cetatea lui Vlad epe. n faa Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar pn n 1938, an n care palatul a luat foc i a fost demolat dup cutremurul din 1940, a fost construit o cascad mare.Cele 3 sculpturi sunt Frumoasa adormit i 2 sculpturi care reprezint 2 tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganii. Dup construirea Mausoleului, giganii au fost mutai pe marginea aleii Centrale a parcului, aproape de intrarea dinspre Piaa 11 iunie, iar frumoasa adormit a fost mutat n Parcul Herstru.n interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor n aer liber, i o moschee n apropierea lacului de agrement. Grdina Cimigiu inaugurat n 1847 dup german planurile arhitectului Carl F. W. Meyer.este cea mai veche grdin public din Bucureti. Este aezat n centrul oraului i este mrginit de dou artere importante: bulevardul Regina Elisabeta i bulevardul Schitu Mgureanu. Grdina Cimigiu este amenajat n genul parcurilor engleze.Este clasat pe lista monumentelor istorice din Bucureti.Prima cimea s-a fcut pe locul unde este astzi grdina dinspre strada tirbei Vod. Balta aprut era un focar de infecie n mijlocul oraului. n vecintatea acestei cimele i-a ridicat o reedin Dumitru Siulgi-basa, eful lucrrilor peste cimelele oraului, numit i "marele cimigiu". El avea ca principal nsrcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, n folclorul urban "lacul lui Dura Negutorul" dispare din toponimie i apare acela al "Cimigiului.Lucrrile de nfrumuseare s-au ncheiat n 1854, cnd s-a fcut i inaugurarea oficial a grdinii Cimigiu. n 1856, o parte a lacului a secat datorit pantofarilor dimprejur ce aruncaser aici resturile de materiale specifice meseriei lor.La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou i de aventuri galante, realitate descris de N.T. Oraanu: aici fu o balt mare, un loc umed, mocirlos/slbatec din natur, necurat, nesntos/ns arta poate multe i ea fcu un paradisu/cum la muli din ipokimeni nici c le trecea prin visu./.. Aici vine toat mna, i s'amestecar mpreun/elegana, lux, mndrie, maniere i turnur,/vorbe dulci i complimente sbor din fiecare gur./Cte un june c'o grizet, prin tufiuri c se pierde.... n iarna anului 1883, lacul din grdin a ngheat i s-au organizat concursuri pe ghea. Primria oraului a cumprat un teren din fosta grdin a familei Creulescu, mrind astfel suprafaa grdinii Cimigiu cu 15.000 de metri ptrai. Au fost aduse lebede i pelicani. n partea dinspre Schitu Mgureanu s-a amenajat n 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori romni: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Cobuc, tefan Octavian Iosif, Ion Creang, Alexandru Vlahu, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hadeu, Nicolae Blcescu i Vasile Alecsandri.Pe o alt alee se gsete monumentul de marmur pentru cinstirea soldailor francezi din primul rzboi mondial. Alte monumente ale grdinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi.n Grdina Cimigiului exist un loc special, La Cetate, unde se afl ruinele unei mnstiri construite de logoftul Vcrescu n 1756, din incinta creia pornea un tunel secret care lega Palatul Creulescu de malul plin de ascunziuri al Dmboviei.

Cei trei titani care au pus bazele invatamantului romanesc: Gheorghe Lazr (n. 5 iunie 1779, Avrig - d. 17 septembrie 1823, Avrig) a fost un pedagog, teolog i inginer romn, considerat fondatorul nvmntului n limba naional din ara Romneasc (n 1818 a nfiinat n Bucureti prima coal cu predare n limba romn, coala de la Manastirea Sfntul Sava). Fiu de ran liber, Gheorghe Lazr a fost luat de mic n casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcndu-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis s studieze

la gimnaziile din Sibiu i Cluj, i apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie i de tiine fizico-matematice. Ulterior a studiat i teologia. La mai bine de un secol mai trziu, n anul 1934, coala militar de ofieri de infanterie din Sibiu a reamenajat mormntul su. Primii biografi i-au fost elevii si, Ion Heliade Rdulescu i Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date biografice precum i primele analize ale ideilor pedagogului Gheorghe Lazr.

Ion Heliade-Rdulescu (n. 6 ianuarie 1802, Trgovite d. 27 aprilie 1872, Bucureti) a fost un scriitor, filolog i om politic romn, membru fondator al Academiei Romne considerat cel mai important ctitor din cultura romn prepaoptist. n 1818, el devine elevul lui Gheorghe Lazr, cruia i va urma la conducerea colii de la "Sfntul Sava". A fost primul preedinte al Academiei Romane (1867 - 1870). Monumentul a fost ridicat n 1881, la doar 9 ani de la moartea lui Heliade Rdulescu i este a doua aprut n acea ax a monumentelor, dup statuia ecvestr a lui Mihai Viteazu. Este opera italianului Ettore Ferrari, acelai care a realizat i statuia lui Ovidiu de la Constana. Statuia se nal pe locul vechilor cldiri ale Mnstirii Sfntul Sava, astzi disprut.De remarcat ar fi i forma iniial a vechiului corp al cldirii Universitii. Aceast parte va fi puternic afectat de bombardamente, n 1944, i demolat apoi. Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iai; d. 17 decembrie 1912, Bucureti), matematician romn, astronom, pedagog, reformator al nvmntului romnesc, ministru (Ministrul Cultelor i Instruciunii Publice), academician. Din 1879 se face cunoscut drept "om al colii", urmnd o via de inspector i de om politic, lucrnd n favoarea colii i a educaiei. El a fost poate cel mai mare reformator al colii romneti din secolul al XIX-lea. Profeseaz pn n 1910, cnd se pensioneaz, ba chiar i dup aceea, pn la moarte, innd prelegeri de popularizare la Uni versitatea popular. n 1910 public Mecanica social, la Paris i Bucureti, utiliznd pentru prima oar, matematica n explicarea i nelegerea fenomenelor sociale.

Atmosfera liceelor interbelice a fost prezentata cu aleasa maiestrie de contemporanii vremii in scrierile lor, cum sunt: Cismigiu & Comp. si Buna dimineata, baieti!de Grigore Popescu Bajenaru, Mihail Drumes Elevul Dima dintr -a saptea, La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Corigent la limba romana de Ion Minulescu, Orasul cu salcami de Mihail Sebastian, Cartea nuntii de George Calinescu, Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade.

Cismigiul toamna... Doamne, cum mai infioara vantul frunzele copacilor din Cismigiu! Si ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide fosnesc parca ma i puternic si mai nostalgic decat cele inca verzi...Poate unde stiu ca sfarsitul li-e mai aproape...In umbra destramata de toamna a parcului, toti copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutura viata de o clipa a unui efemer vegetal si, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se astern covor moale sub pasii intarziati ai trecutului plictisit de banalul vietii cotidiene! Lacul tremura la fel ca si atunci; si la fel isi leagana barcile uitate pe sub salciile plangatoare, ce au suras cu duiosie la soaptele de dragoste ale indragostitilor care si au plimbat infiorarile pe aici. Pe vremea aceea, Lazarul era una cu Cismigiul, caci, din curtea mica a liceului, intrai direct in gradina...Acum vad ca lic eul a fost separat de Cismigiu printr-un zid inalt, in locul portilor mari de odinioara. A, si cat de rar m-a vazut Cismigiul, dupa ce am terminat liceul!...Si doar de cate ori nu i-am jurat ca in fiecare ora libera am sa viu sa ma odihnesc sub baldachinele de crengi inflorite, ce mi le oferea cu atata generozitate! Pietrele sunt acum aranjate cu totul estetic; dar parca mai mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntamplare, unele peste altele, dandu-ne prilejul sa ne cataram in varful lor, ca pe niste piramide, si sa sarim, intocmai unor Tarzani in miniatura, pe crengile pomilor, spre spaima si indignarea gardienilor care fluierau alarmati! De la morminte, o poteca ingusta duce spre aleea mare... Desuetul evocator Grigore Popescu Bajenaru al Cismigiu & Comp.

Calea Victoriei in cele patru anotimpuri... Pe Calea Victoriei e o revarsare fara istov, din toate ungherele capitalei, din toate cotloanele tarii. Amestec de glasuri s i de limbi, de pofte si de nerabdari...tori se striga, rad, fredoneaza, se intrec, se indeamna, arunca privirea la ceasul de la Fundatie si de la Palat.

Calea Victoriei rasuna de clamoare multimiicare se intoarce de la cea mai stralucita cursa de cai, cu cele mai extravagante surprize la pariuri din acel an, in cel mai triumfal amurg din acea toamna. E o fatfaire nebuna de esarfe in urma automobilelor, o intrecere biciuita de echipaje, o larma hohotitoare de glasuri... Ajunsera in Calea Victoriei. Fulgii se leganau magic in luminile vitrinelor. Trecatorii paseau voios in alba fluturare. Farurile automobilelor prindeau potopirea molatica in evantaliile albastrii, soseau de departe, dispareau, sa faca loc altora si altora, virand, oprindu-se, pornind, incrucisandu-se intr-o ametitoare intoarcere. Ninsoarea, navala luminilor, reclamele aprinzandu-se si stingandu-se absorbite de albastrul serii pretimpurii de iarna, ca sa tresara in ghirlandele altfel colorate, rosii, verzi, galbene; soneria cinematografelor; ferestrele incarcate cu sclipitoare bijuterii, pasii elastici ai trecatorilor inviorati de raceala blanda si jilava a fulgilor; totul dadea strazii un aer proaspat si festiv....Il incanta acum numai orasul pavoazat de ninsoare. Oras al dezmatului! Intr-o singura noapte au inflorit liliecii. A fost ca o eruptie de egrete albe si violete, revarsate peste grilajuri de fier ruginit. Si deodata capitala si-a dezghicat crisalida posomorata si sura, ca sa apara in soarele diminetilor cu fraged surus de copil. In aerul transparent si molatic, glasul trecatorilor suna cu timbru de clestar. Sonor cadenteaza si pasii scolarilor pe asfaltul zbicit. Iata si cel dintai domn fara pardesiu: e un domn batraior, sur, uscativ, cu barbita; pare provocator si intimidat. In vitrinele modistelor au aparut palariile de pai. E o moda mult mai simpatica decat cea de anul trecut. Toate fiicele si surorile Evei vor navali sa nu cumpere altele intai fiindca a doua zi nu vor mai avea nici un haz. Toate au sa para intr-o uniforma. Poate undeva, departe, in campuri, su sosit de mult cocorii. Pe-o pajiste, tot acolo zburda si un miel alb cu rosu canaf de lana la ureche. Era ceasul cand Bucurestii, dupa ce si-au inchis ghiseurile bancilor, usile magazinelor si cele zece mii de birouri, suspendandu-si pentru douasprezece ore rumoarea afacerilor, alerga la desfat. Automobilele se incrucisau purtand perechile spre teatre, cinematografe, cluburi si cabarete. Trecatorii aveau alte vesminte si aratau alte fete. Cei care toata ziua se indarjisera sa-si mareasca agoniseala cu o destindere bolnava si nerabdatoare in ochi, alungati din urma de ceasurile prea scurte si de panica suspendata da desteptarii de maine... Cezar Petrescu Calea Victoriei

Colectivizarea a fost o experien limit a rnimii romne a sec. XX. n Romnia, Partidul Comunist Romn a desfurat n perioada 19491962 procesul de colectivizare, ce a constat n confiscarea aproape a tuturor proprietilor agricole private din ar i comasarea lor n ferme agricole administrate de stat. nceput nti greoi i haotic, procesul de colectivizare a stagnat ntre 1953 (Stalin a murit i presiunile Uniunii Sovietice asupra statelor europene ocupate privind colectivizarea au sczut) i 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate i dus la final n 1962. Numeroi rani, att sraci, ct i mai nstrii, s-au opus acestei aciuni, iar guvernul comunist a recurs uneori i la represiuni violente, deportri, ncarcerri i confiscri ale ntregii averi a celor implicai. Dei nc napoiat tehnologic, agricultura reprezenta principala ocupaie economic n Romnia n perioada imediat urmtoare celui de al Doilea Rzboi Mondial. Reforma agrar din 1921 fusese cea mai radical din Europa i condusese, prin distribuirea n medie a 4 hectare de pmnt p e familie, la formarea unei pturi sociale semnificative de rani mici proprietari de pmnt. Dup venirea la putere, la presiunile Moscovei, a guvernului Petru Groza, s-a trecut, n 23 martie 1945, la o nou reform agrar, menit mai ales s dezintegreze marile proprieti funciare i s adune voturi pentru comuniti la alegerile ce urmau s fie organizate. Prin aceast reform, 1.057.674 ha de pmnt au fost date n proprietatea a 796.129 de familii. n 1948, rnimea reprezenta aproximativ 75% din populaia rii. Pe baza fenomenului de permanent frmiare a micilor proprieti de teren agricol i a crizei agriculturii din perioada rzboiului, liderii comuniti erau convini c micile proprieti agricole sunt inerent nerentabile, c sunt condamnate la napoiere tehnologic i c nu se pot moderniza. De asemenea, ei considerau c soluia acestei probleme o constituie exploatarea agricol pe suprafee mari i c singura entitate capabil s adune aceste proprieti mari i s le administreze eficient este statul. n etapa final, represiunea a atins maximul de violen. Numeroi rani care se opuneau au fost arestai, condamnai sau deportai, mai ales n

Brgan. 1945

Titlu de proprietat in urma Reformei agrare din

Bunicul meu, Stoica Gheorghe Petrache (1907 1989) fiul lui Alexandru si al Tincai si frate cu Neculai, Ioana, Constantina si Florica (mama biologica a tatalui meu) a fost desproprietarit in anul 1962, la sfarsitul Reformei agrare, in comuna Sendreni, Covurlui, (la 10 km distanta de orasul-port Galati, pe malul stang al Siretului, nu departe de varsarea acestuia in Dunare). Din ce imi povestea pe cand eram copil si imi petreceam vacantele acolo, lumea de la sate a fost necajita, deoarece Romania ramasese cu datorii dupa Razboi si odata cu ocuparea tarii de catre comunisti, nu-si mai puteau lucra singuri pamantul lor mostenit din mosi stramosi si creste animalele pentru a beneficia de roadele acestora si a se bucure de glia si avutul lor, fiind nevoiti de cele mai multe ori sa manance mamaliga pripita pe plita cu magiun, turte, mancare de gutui ori de prune afumate, untura sau zahar pe paine si sa bea apa de la fantana. Casele erau modeste, acoperite cu papura, pe jos aveau rogojini, se incalzeau si gateau la gura sobei si lumina aveau de la lumanare sau lampa cu gaz. Copiii invatau in aceste conditii. Bunica imi povestea ca nu se gasea imbracaminte, incaltaminte si cand erau le gasea la un pret mare. Odata, i-a luat tatalui meu o pereche de pantaloni pentru scoala iar el s-a lipit de soba clasei sa se incalzeasca si i-a ars apoi a umblat asa cu ei peticiti tot anul. Elevii scriau pe tablite de lemn, iar pe hartie cu toc si penita inmuiata in calimara cu cerneala. Aveau penare modeste, din lemn, la fel ca si putinele jucarii. Nu erau televizoare, rar gaseai la cineva un aparat de radio. Imi amintesc parca si acum imaginea bunicilor, batrani fiind, intr-o seara de iarna, ca dintr-o icoana parca, dansa impletind un pluovar iar bunicul citind Aleodor Imparat, o carte a mea de povesti de cand eram foarte mica, pentru ca mereu imi cerea sa-i aduc sa citeasca. Soba trosnind, mirosul de fum ori cel al gutuilor de pe fereastra, cojile de nuci sparte sunt amintiri din casa bunicilor, unice, simtite candva, pe vremea cand eram copil. Bunicul a fost un barbat chipes, cu ochii albastri, intelept, credincios, cu o vorba calda si blanda, plina de snoave, tipul neaos romanesc si ma iubea tare mult. Bunica il respecta ca pe nimeni altul. Nu au avut copii si l-au infiat pe tata pentru ca erau multi frati acasa. Ce amintire am mai pastrat despre dansul este faptul ca era un om tare muncitor, gospodar, isi iubea tare mult pamantul sau din batatura si gradina plina de flori. A muncit pana in ultimele zile ale vietii sale. Intr-o zi de toamna, dupa ce a sapat in via din fata casei, la varsta de 82 de ani, s-a asezat in pat pentru ultima data. Asta se intampla cu o luna inaintea Revolutiei. Ce mult s-ar fi bucurat bunicul sa mai traiasca o luna! Colectivizarea a fost o experienta foarte trista pentru el, pentru care ura regimul comunist in frunte cu conducatorul lui si lacrima cand imi zicea. In comuna, imi povesteste bunica care azi se indreapta schiopatand spre 93 de ani, au umblat activistii de partid alaturi de politie, din poarta in poarta, silind oamenii sa isi cedeze terenurile, animalele, carutele si erau pusi sa semneze fara a se tine cont de faptul ca au luptat pe front in al Doilea Razboi Mondial. Cine se impotrivea era urcat in duba politiei si dus pe deal unde era batut iar celor care nu cedau li se dadea terenul cel mai neroditor. Bunicului meu i s-a luat cu forta caruta noua cu doi cai frumosi si terenul arabil extravilan cu o suprafata de 3 ha si 6500 mp. Dupa Revolutie, noua mostenitorilor ne-a fost retrocedat integral terenul si ni s-a restituit de la fosta Cooperativa Agricola de Productie, un cal pricajit.

Du-m-acasa, mai tramvai, Du-ma acasa, ce mai stai... Du-ma la casuta mea, Cu portita si cismea. Noaptea se lasa in mahala, Pe strada noastra e pustiu. La o portita sta cineva, Si ma asteapta ca sa vin.

cand n-o mai fi nimeni in local si in zori in trasura spre sosea fericit in sfarsit am sa-ti spun iubirea mea

Hai acasa, puisor, Ca-n micuta carciumioara, Din toti cati au fost aseara, Am ramas numai noi doi. Hai acasa, puisor, Ca a adormit si pianul, Pianul negru ca tiganul, Ce-a cantat si-a plans cu noi.

Mana, birjar! Si du-ma-n noapte! Cat mai departe, Oriunde-ai vrea! Iubirea mea I-o nebunie; Nici in betie N-o pot uita. Pe bolta cnd apare luna Cnd noaptea-i cu luna Iubita-ti jura-n fraze parfumate Iubirea-i nebuna Dar minte cum mintira toate celelalte Minciuna, minciuna De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvnt Tu esti durerea

Esti mngierea Tu farmeci totul pe pamnt Pe bolta cnd apare luna Printre soapte, cnd e noapte Atunci apare si minciuna Cu cununa ei de vis Si-atunci zefir Si trandafiri De fermecatele iubiri Viata fara de minciuna N-ar mai fi un paradis Minciuna, minciuna Tu dai iluzii dulci ca si morfina Minciuna, minciuna Tu esti otrava, esti placerea, esti lumina Minciuna, minciuna Prin tine farmecul vietii l simtim Si tot prin tine, n nopti senine Visam, iubim si suferim

Ce faci asta-seara tu O sa-mi dai un Rendez-vous ca sa mergem intr-o carciumioara ne va zice din tzambal un tigan sentimental

Prin 1944, sub cele mai indarjite bombardamente americane, Bucurestiul petrecea la fel ca in anii nebuni ramasi in urma cu doua decenii. Mancarea era ieftina, hotelurile primitoare iar gradinile de vara, Rasca, Otetelesanu si Carabus, dar si Bordeiul, inca de pe atunci asezat la marginea Herastraului, raspandeau pana in mahalalele marginase mirosul de patricieni la gratar si sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau si ieseau din umbra enorma a Palatului Telefoanelor atat automobile negre, cu ferestre de cristal, cat si trasuri, asa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau sa care lumea bogata a orasului la Sosea. Distractiile erau peste tot la-ndemana. La Opereta canta inca Leonard, circul Sidoli se lauda, dupa ce arsese deja de patru ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, si cu douazeci si patru de cai impodobiti cum nu se mai vazuse pana atunci, iar santanurile atrageau o clientela vesela si petrecareata, intre care distingeai nu rareori ofiteri germani insotiti de femei de lux, femei fara oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe intretinute de unul sau de altul, dar destule si dintre cele care nu se jenau sa-si afiseze tariful pe usa lor din hotelul in care primeau musterii. Una dintre acestea era Zaraza. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume tiganesc traditional. El inseamna Minunata. Femeia foarte tanara ce-si facuse intrarea, in seara fatala cand a inceput totul, in localul Vulpea Rosie de pe Selari, la bratul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era intr-adevar tiganca, avea fata aspra, buzele ca de barbat senzual si parul atat de negru si de lucios, incat de buna seama ca fusese dat cu pumni intregi de ulei de nuca. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri si pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame. Cristian Vasile (n. 1908 Braila- d. 1974 Sibiu) a fost un cntre de muzic uoar cu voce de tenor, din perioada interbelic, a cntat n special la restaurantul Vulpea Roie Cel mai cunoscut cntec al lui Cristian Vasile a fost faimosul lagr Zaraza, o versiune plagiat a unui tango uruguayan cu acelai nume compus n anul 1929.Adaptarea n limba romn aparine textierului Nicolae Kiriescu. Alte lagre: Nusha, Nunuo, Iubesc femeia, Aprinde o igare, Nu!, Pentru tine am fcut nebunii, Pe cer s-a stins o singur stea, Pe bolt cnd apare luna, Minte-m!. Scriitorul Mircea Crtrescu creeaz n cartea sa De ce iubim femeile , n povestirea Zaraza, o legend despre o rivalitate imaginar dintre Cristian Vasile i Zavaidoc, ct i despre un personaj al Zarazei, iubit a lui Cristian Vasile i muza faimosului cntec cu acelasi nume. Povestirea lui Mircea Crtrescu, o pur creaie literar, fr surse de inspiraie istorice, scris nsa ca i cnd ar fi o poveste real, a avut un succes att de mare, nct este astzi confundat adesea cu povestea real a cntecului i cu biografia lui Cristian Vasile. Ea a stat si la baza unui plagiat n scenariul filmului Supravieuitorul de Sergiu Nicolaescu.

Mihai I a devenit pentru prima dat rege al Romniei dup moartea bunicului su Ferdinand, n urma renunrii la tron a lui Carol al II-lea din decembrie 1925. Detronat de tatl su, dup doar trei ani de domnie sub regen (format din prinul Nicolae, patriarhul Miron Cristea i Gheorghe Buzdugan, preedintele naltei Curi de Casaie), a reprimit coroana un deceniu mai trziu, dup abdicarea forat a lui Carol al IIlea, domnind peste regimul progerman al marealului Ion Antonescu care i-a impus sa abdice in favoarea fiului sau. Mihai (n vrst de 18 ani) a fost proclamat rege fr depunerea vreunui jurmnt pe constituie (abrogat la acea dat) i fr votul de aprobare al parlamentului (suspendat, redeschis abia n 1946). n schimb, Mihai a fost ncoronat cu Coroana de Oel i uns rege de Patriarhul Romniei Nicodim Munteanu, n catedrala patriarhal din Bucureti imediat dup abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie, 1940]. Astfel, Mihai a domnit a doua oar doar prin graia lui Dumnezeu, ca rege absolut, de drept divin, nu i constituional. Legal, ns, Mihai nu putea exercita prea mult autoritate, n afara prerogativelor de a fi eful suprem al armatei i de a desemna un prim -ministru cu puteri depline, numit Conductor.Regele Mihai I, n calitate de mareal i comandant suprem al armatei romne, a fost decorat prin jurnalul Consiliului de Minitri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind singurul deintor n aceast situaie, alturi de marealul Ion Antonescu. Din 1941, regele Mihai a fost mareal al Romniei. La 10 mai 1941, de ziua naional a Romniei, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost nlat la gradul de mareal, bastonul fiindu-i nmnat de conductorul statului. Dup colaborarea Romniei cu Germania n al Doilea Rzboi Mondial i dup ce forele sovietice au ptruns pe teritoriul Romniei, regele Mihai s-a alturat politicienilor favorabili Aliailor, care i includea pe comuniti. La 23 august 1944 Mihai l-a destituit i l-a arestat pe Antonescu. n aceeai noapte, noul prim-ministru, generalul locotenent Constantin Sntescu, l-a ncredinat pe Antonescu comunitilor, care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944. ntr-un apel radiodifuzat ctre naiune i armat, Mihai a proclamat loialitatea Romniei fa de Aliai, a acceptat un pretins armistiiu oferit de acetia, a ordonat ncetarea focului mpotriva Aliailor i a declarat rzboi Germ aniei.Acestea, ns, nu au mpiedicat o ocupaie sovietic, rapid, nici capturarea de ctre URSS a circa 130.000 de militari romni, dui ulterior n prizonierat n Uniunea Sovietic, unde muli au pierit n lagre de munc forat. Armistiiul cu Aliaii a fost semnat trei sptmni mai trziu, la 12 septembrie 1944, n termeni impui aproape n ntregime de Uniunea Sovietic. La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului sovietic, Mihai a acceptat un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Romn, prim-ministru fiind numit Petru Groza. Sub regimul comunist, Mihai a funcionat ca simplu ef de stat fr autoritate. ntre august 1945 i ianuarie 1946, Mihai a ncercat fr succes - prin ceea ce s-a numit mai trziu greva regal - s se opun guvernului comunist al lui Petru Groza, refuznd s-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britanice i americane, regele Mihai a renunat n cele din urm la opoziia sa fa de guvernul comunist, ncetnd s-i mai cear demisia. Nu i-a amnistiat pe Ion Antonescu sau pe liderii opoziiei, victime ale proceselor politice comuniste, deoarece, potrivit unei interpretri, constituia l mpiedica s fac aceasta fr contrasemntura ministrului comunist de justiie. Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Piteti, d. 1 iunie 1946, nchisoarea Jilava) a fost un om politic romn, ofier de carier, general, eful seciei de operaii a Marelui Cartier General al Armatei n Primul Rzboi Mondial, ataat militar la Londra i Paris, comandant al colii Superioare de Rzboi, ef al Marelui Stat Major i Ministru de Rzboi, iar din 4 septembrie 1940 pn n 23 august 1944 a fost prim-ministru al Romniei i Conductor al Statului cu puteri dictatoriale.

Antonescu a decis intrarea Romniei n al Doilea Rzboi Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler c teritoriile romneti pierdute n 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena i Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate Romniei sub presiunile Germaniei. ntre 1923 i 1926, Antonescu a fost ataatul militar al Romniei n Frana, Marea Britanie i Belgia. Dup rentoarcerea n Romnia a fost numit comandantul colii Superioare de Rzboi (1927-1930), eful Marelui Stat Major al armatei (1933-1934), promovat la 25 decembrie 1937 general de divizie i dup trei zile numit ministru al aprrii n guvernul de 44 de zile al lui Octavian Goga (1937-1938). n urma unei afirmaii vexatorii la adresa lui Carol al II-lea - i-a clamat notoriu moralitatea prin refuzul de a se aeza la mas cu regele acompaniat de Elena Lupescu, pe motiv c nu st la mas alturi de-o ... metres dei el nsui i alesese o femeie nc mritat, pe Maria Fueller, nainte ca aceasta s fi fost divorat - a fost demis i trimis disciplinar la comanda Corpului 4 Teritorial, apoi, n 1940, i s-a impus domiciliu forat la mnstirea Bistria. Puciul anticarlist Viaa politic romneasc interbelic era un amestec ciudat de intrigi, autoritarism i o democraie fragil i corupt de ti p balcanic. Pe acest fundal de dezbinare politicC, speriat de ofensiva german n vestul Europei i ocuparea Olandei, Danemarcii, Belgiei i mai ales, a Franei, principalul sprijin al Romniei fa de expansionismul Axei i simindu-se vinovat de retragerea haotic din Basarabia, regele Carol II decide s cumpere cu moned evreiasc simpatia i sprijinul lui Hitler la viitoarele tratative cu Ungaria i Bulgaria, ale cror pretenii teritoriale erau susinute de Germania. La 8 august 1940 regele semneaz cele dou decrete-lege antisemite promulgate de prim-ministrul Ion Gigurtu: Decretul-lege privitor la starea juridic a locuitorilor evrei din Romnia i un al doilea decret, emis n aceeai zi, care interzicea cstoriile ntre romni i evreii de snge sub sanciunea de nchisoare corecional de la 2 la 5 ani. Cedrile teritoriale impuse Romniei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) au marcat declinul regimului carlist. Romnia pierdea o suprafa de 99.738 km cu o populaie de 6.821.000 locuitori, reprezentnd aproape o treime din teritoriul i populaia ri i. Manifestaiile de protest mpotriva Dictatului de la Viena, iniiate de rniti au devenit - sub influena agitatorilor legionari - anticarliste, Carol al II-lea fiind considerat principalul vinovat de impasul n care ajunsese Romnia. Dorind s-i pstreze puterea, la propunerea lui Horia Sima - cu care se reconciliase scurt timp nainte la recomandarea lui Moruzov, Carol al II-lea i-a ncredinat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu prin decret regal mandatul de formare a unui guvern de uniune naional. Potrivit istoricului Mihai Ionescu, Antonescu, nclcnd mandatul de numire i promisiunea fa de rege, nu a fcut un guvern de uniune naional (mai trziu, la procesul din 1945, a dat vina pe poltroneria partidelor politice). Liderii politici ai partidelor istorice au refuzat s participe la un guvern dictatorial, xenofob i progerman (de fapt, a existat un simulacru de participare, la nivel de subsecretari de stat). n consecin, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui s-i acorde puteri depline, suspendarea constituiei i dizolvarea parlamentului i n seara aceleiai zile i-a cerut regelui s abdice i s prseasc ara. Puciul a reuit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 i s-a expatriat, cednd tronul fiului su Mihai I. Antonescu i-a oferit garanii de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu i suitei lor i s-a inut de cuvnt, protejnd cu pichete militare trenul regal, asupra cruia legionarii au tras cu mitralierele. Statul Naional-Legionar

La 14 septembrie 1940 lua fiin Statul naional-Legionar Romn. Horia Sima, eful Micrii Legionare, numit vicepreedinte al consiliului de minitri, se considera creatorul i sufletul acelui guvern. Instaurarea Statului naional-Legionar a dus la o situaie paralizant. Ordinea intern a ncput pe mna a dou fore antagoniste: poliia, responsabil cu pstrarea ordinei publice conform legii, condus administrativ de Ministerul de interne - noul ministru de interne, generalul Constantin Petrovicescu a fost numit de Horia Sima fiind un simpatizant legionar activ - i coordonat de instanele judectoreti, i legionarii. Pentru a rezolva acest antagonism, Sima i Petrovicescu au decis constituirea unui corp de poliie auxiliar, Poliia legionar. Antonescu a intuit avantajele pe care le putea avea de pe urma unei astfel de uniti semi-oficiale: eliminarea unor dumani personali folosindu-se de legionari pe care-i va putea acuza ulterior de aceste crime i ilegaliti, aa c s-a grbit s-i dea mn liber: Avei toat latitudinea, dublai toate elementele de la Siguran, de la Poliie, dublai cu legionari, s poarte cma albastr, verde, n -am nimic de spus, dar s fac parte din aparatul oficial. n privina Siguranei, Antonescu tria, tiind foarte bine c la conducerea Serviciului Special de Informaii - SSI Moruzov fusese nlocuit cu Eugen Cristescu, anti-legionar i fidel Conductorului statului. Unul dintre primele acte ale noului prim-ministru a fost arestarea lui Mihail Moruzov (creatorul i eful Serviciului Secret de Informaii - SSI - al armatei romne n perioada 1924-1940, instituie care avea s ias de sub tutela militar i s se subordoneze nemijlocit efului statului, sub denumirea de Serviciul Special de Informaii, SSI), pe care l-a nlocuit cu Eugen Cristescu. La scurt timp dup arestare, Moruzov i adjunctul su, Niky tefnescu au fost asasinai n noaptea de 26-27 noiembrie 1940 de un comando al Poliiei legionare la nchisoarea Jilava). Moruzov a fost eliminat pentru c tia prea mult - Horia Sima fiind interesat s nu se afle c el fusese agent informator al SSI, iar Antonescu se temea de difuzarea coninutului compromitor al dosarului su personal aflat n posesia lui Moruzov. Legionarii se prezentau ca principala for politic i paramilitar din ar, dar, conform instruciunilor de la Berlin, care voia s-i asigure participarea Romniei la rzboiul care se pregtea (planul Barbarosa), au fost nevoii s suporte n fruntea statului un militar agreat de Germania i acceptat de populaie, mai ales de armat. Aa a ajuns Antonescu la guvernare; el nu ar fi putut de unul singur s devin eful statului, ntruct nu fusese lider politic i nu avusese vreo formaiune politic proprie (n timpul revoluiei legionare, Antonescu era n domiciliu forat la mnstirea Bistria). Ajuns la conducere, Antonescu a preluat ministerele ce reprezentau armata, justiia, finanele i serviciile secrete - conduse de antilegionarul Eugen Cristescu - i a respins constant preteniile legionarilor de acumulare de putere n guvern. Garda de Fier i Micarea Legionar au fost loiale regimului nazist din Germania, ns, din motive strategice, Hitler l-a preferat la conducerea Romniei pe Antonescu, folosindu-se n acelai timp de Micarea Legionar ca de o contrapondere, o ameninare, pentru a-i preveni o eventual nesupunere. n timpul celor patru luni de guvernare mixt, corupia a devenit oficial, legea facultativ, iar drepturile omului, precum i sigurana persoanei, a libertii de exprimare, a exercitrii profesiei i a proprietii au fost lsate la bunul plac al cuiburilor legionare. Antonescu i-a folosit pe legionari la executarea unor activiti la care el nu a vrut s-i murdreasc minile. Bugetul Romniei, deficitar din cauza pierderilor teritoriale, cnd au fost absorbii un milion i jumtate de refugiai, crora trebuia s li se asigure cele necesare traiului, iar la nceputul lunii noiembrie 1940 se mai produsese i un cutremur de pmnt devastator, a devenit excedentar la finele anului 1940 prin jefuirea sistematic a averilor evreieti. Miliarde de leiaur au intrat att n vistieria rii, ct i n

buzunarele legionarilor. Procesul de expropriere forat a capitalurilor i bunurilor evreieti numit romnizare a fost aplicat de comisiile de romnizare controlate de legionari). La 4 decembrie 1940 a fost ncheiat Acordul economic romno-german pe zece ani. Acordul suplimenta Pactul Petrol-Armament pe care-l ncheiase prim-ministrul Gheorghe Ttrescu cu Germania la 27 mai 1940 n ralierea economiei romne la aciunile germane de rzboi. Dispunnd de puteri depline, generalul Antonescu a preluat majoritatea prerogativelor fostului suveran, Carol al II-lea, i s-a autoproclamat Conductorul statului. Conducerea statului se fcea prin decrete-legi, care nlocuiau abrogatele legi votate de parlament. Conductorul nu mai trebuia s rspund pentru actele sale n faa nimnui, un for politic sau o alt form de control public. Se instaura astfel un regim dictatorial caracterizat prin anularea drepturilor i libertilor ceteneti, eliminarea separrii puterilor n stat, desfiinarea instituiilor democratice, conducerea prin decrete-legi, ncurajarea rasismului (n special, antisemitismului) i a naionalismului extremist. Regele Mihai, n vrst de 19 ani, a acceptat s devin o fanto n mna lui Antonescu, care se visa un Philippe Ptain al Romniei . Rebeliunea legionar Legionarii au ncercat s pun mna pe aparatul de stat folosind metodele i experiena organizaiilor paramilitare naziste d in Germania, SA i SS: teroare i haos, descinderi prin for, maltratri, sechestrri de persoane, arestri ilegale, tortur, asasinate. Legionarii i-au asasinat n special pe acei lideri politici care se opuseser ascensiunii lor, ntre care Virgil Madgearu, Nicolae Iorga, Gheorghe Argeanu, Victor Iamandi. Aciunile criminale au culminat cu masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, cnd au fost ucii 64 de deinui, toii foti demnitari. Simindu-se ameninat, Antonescu a plecat la 14 ianuarie 1941 la Berlin s cear ajutorul lui Hitler pentru nlturarea legionarilor d e la guvernare i dobndirea puterii politice absolute. ntlnirea a avut un succes total.Legionarii au reacionat cu o serie de aciuni teroriste, jafuri, masacre, devastri i incendieri de instituii, sinagogi etc. Au fost atacai, schingiuii, batjocorii i ucii demnitari romni, militari i evrei (Pogromul de la Bucureti) La Bucureti a fost prins pe strad un grup de soldai, asupra crora, dup ce au fost btui, s -a turnat petrol i li sa dat foc. Rebeliunea legionar a fost declanat la 21 ianuarie 1941 i nbuit de armat, la ordinele lui Antonescu, la 23 ianuarie 1941. Aproximativ 8.000 de legionari au fost prini, judecai i condamnai la diferite pedepse, iar micarea legionar a fost nlturat de la conducerea statului (circa 40% dintre cei 900-1.000 de ceteni romni ucii de legionari au fost evrei). Sub guvernarea lui Ion Antonescu, regatul Romniei a reuit performana de a deveni unicul stat n afar de Germania nazist care a nfiinat i operat propriul lagr de exterminare (n Podolia), unde peste 100 000 de evrei au pierit. Jaful care nsoea masacrele armatei romne i-au dezgustat pna i pe naziti, rapoartele militare ale Wehrmacht-ului din iulie 1941 fcndu-se ecoul nemulumirilor germane n ce privete bestialitatea cu care soldaii romni sub comanda lui Antonescu i executau politica de masacrare evreilor. Nemii se temeau c asociai fiind cu romnii, imaginea armatei lor ar putea s fie murdrit de zelul acestora din urm. Ordinul de curirea terenului, de deportare i de exterminare a evreilor din Basarabia i Bucovina a fost dat de Antonescu din proprie iniiativ i nu sub presiuni germane. Pentru Antonescu, evreii, francmasonii, comunitii, ruii, sistemul democrat i liberal constituiau un amalgam, dumanul care trebuia nimicit, ca o cerin impulsiv, ventral, n afar de logic, explicaii sau motive. Antonescu declara la 7 martie 1941: ...Principiul e c ce este romn l instalez n Bucovina: ce este strin, ucrainean etc. l punem n lagre i de acolo l expediem n rile slave. (...)Domnilor, s avei naintea dumneavoastr necesitatea pentru acest neam de a profita n acest dezastru ca s se purifice, s devin omogen. Suntem fr mil. Nu m gndesc la om; m gndesc la interesele generale ale neamului romnesc, care ne dicteaz s nu mai fim ngduitor i cum am fost pn acum i datorit crui fapt suntem azi mpestriai cu atia strini care ne-au fcut cel mai mare ru.

Ostai! V ordon: trecei Prutul! Cu acest ordin s-a pornit rzboiul sfnt, anticomunist, drept i naional. La 22 iunie 1941, armata romn a trecut Prutul, atacnd Uniunea Sovietic, alturi de Germania i aliaii si. Antonescu avea un comportament sinusoid. De ordinele pe care le ddea la furie, dimineaa, adesea se dezicea seara, fie c er a vorba de masacre de evrei sau de romi, fie c interzicea cetenilor s ias din cas n cma n miezul verii (vara lui 1941), fie c pretin dea pietonilor s circule pe trotuare cu sens unic, fie c decreta felul n care le era permis femeilor s mearg pe biciclet i cu ce lungime de fust. Se zvonea c suferea de boli cronice. Gheorghe Magherescu, ofier din anturajul lui Antonescu n perioada 1940 -1944: acesta mi-a spus c suferea de malarie, dar c doctori plasai de micarea legionar pe lng Antonescu ar fi ncercat s utilizeze tratamentul cu bismut pentru a-l lichida. De aici (spunea el ncercnd s apere memoria fostului ef) legenda c Marealul ar fi suferit de sifilis. Magherescu lsa s se neleag c tratamentul cvasiidentic aplicat i sifilisului i malariei a putut da natere mitului unui Antonescu sifilitic. Potrivit istoriei medicinei, n acea perioad malaria nu se trata cu bismut, tratamentul de preferin era chinina, completat cu plasmokina i atebrina (produse Bayer). Injeciile cu bismut se administrau la tratarea sifilisului teriar, cerebral, dei provocau intoxicri cronice (bismutoz). Tot ca tratament antisifilitic se folosea malarioterapia - infestarea indus cu malarie care, prin ocurile hipertermice periodice pe care le provoca, avea potenialul s omoare spirochetele sifilitice sensibile la temperaturi de peste 400 C. Aceste trei boli mpreun (sifilis, malarie, bismutoz) i fiecare separat ar fi fost suficiente pentru a limita activitatea normal a unui conductor de stat. La 12 aprilie 1944, i-a fost comunicat delegaiei romne de la Cairo, condus de Barbu tirbey, condiia armistiiului: capitulare necondiionat, condiie respins de Antonescu, care i exprima nencrederea n promisiunile sovieticilor. Regele i -a dat acordul pentru nlturarea prin for a lui Antonescu dac acesta va refuza semnarea armistiiului cu Naiunile Unite. La 23 august 1944, n urma refuzului net al lui Antonescu de a admite acest armistiiu, regele Mihai l-a destituit i l-a arestat prin Actul de la 23 august 1944. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de rzboi de Tribunalul Poporului din Bucureti. La 1 iunie 1946 a fost executat prin mpucare la nchisoarea Jilava. nainte de execuie, Ion Antonescu a exclamat: "Iar ie, popor ingrat, nu-i va rmne nici mcar cenua mea".

2012 declarat Anul Caragiale. 100 de ani de la disparitia sa si 160 de ani de la nastere. Spiritul caragialesc, atat de zeflemitor, a ramas nealterat de-a lungul timpului, caci lumea de impostori, de escroci, de imorali i de naivi creata de scriitor la momentul respectiv se transpune incredibil in contextul actualei perioade.Si cine sa ii ofere o manifestare de respect mai originala lui Nenea Iancu si sa reinvie magistral creatiile acestuia decat Tudor Gheorghe, singurul artist care a profitat de fiecare oportunitate pentru a pune in valoare elementele

esentiale ale culturii romanesti? Textul la Caragiale este esential... Fara trucuri exterioare, fara inventii, fara farafaslacuri.... Sala Palatului a devenit pe data de 21 octombrie gazda unei premiere desavarsite, prin intermediul careia maestrul a impartasit publicului magia creatiilor lui Caragiale, adaugand evident atingerea sa personala inconfundabila. In spatele numelui spectacolului - Nu se poate cu de toate se ascund cteva versuri moralizatoare, dragi sufletului meu, din poezia mai putin cunoscuta a lui Caragiale , dupa cum afirma insusi maestrul, ce a pregatit asfel un eveniment surprinzator dedicat celui care s-a constituit intr-una dintre cele mai remarcabile figuri ale culturii romanesti.Acompaniamentul orchestral a completat atmosfera epocii caragialistice, cu care Tudor Gheorghe a invaluit auditoriul. Pe oceanul vremii Rime de lux Un an, de cnd cu tine pe al vremii ocean Plutind, viaa-mi pare-un cntec ... O, ce an ! Ce an de fericire ! i noi ce putem oare ? S-l pironim ? ... n vremuri rencepute moare, i moartea-i ca clul, de bine ne desparte ! O, timp, Saturn ! te-ndur i ine-ne des parte! Rentinerete visul, iubirea noastr mare Un vas sub cer albastru i pe-o albastr mare ! Attea calde inimi st an trecu legnd, C parc vd pe-acelai amant reculegnd, Fugind de-a lungul vremii, pribag, Messalina ! Ce-mi pas c la urma mi bag messa Lina ! Amici ! -a voastre bunuri pe veci pierdute vi-s, Cnd zicei : Taci, Chimer, c nu sper ! du-te vis !
http://www.bestmusic.ro

Acest ALBUM a fost prilejuit de sarbatorirea Centenariului mortii lui Ion Luca Caragiale si declararea Anului 2012 Anul Caragiale Si cu ocazia deschiderii Expozitiei Distrugerea taranimii romane la Muzeul Taranului Roman Dimitrie Gusti Bucuresti decembrie 2012

Obiecte care vorbesc despre epoca respectiv, obiecte cu relevan pentru spaiul urban si rural, din gospodariile apartinatorilor lor, obiecte care aparin vechii butaforii de epoc ranul vechi nu se nconjura de lucruri multe, strlucitoare i moarte. Obiectele lui erau puine la numr, niciodata pur de corative, impersonale, anorganice. Avea la ndemn lucrul viu al minilor lui care chinuiau materia i o nnobilau prin suferin. Torturile cnepei, ale lemnului, ale grului se sfresc prin apariia lucrului martir. Povetile spun c orice alctuire aparent umil a casei, ori ce lucru domestic are puterea s te salveze de la moarte. n condiii extraordinare lancea, gluga i fluierul ciobanului tnr, strinel, cruia c ntecul nu-i d numele, vegheaz moartea stpnului lsat n paza lor sfnt. mprejurrile grave trezesc energia lucrurilor rneti. Din aparena profan se nate o putere nebnuit. Un muzeu viu, fcut mpotriva lucrurilor moarte, trebuie s rosteasc aceste sensuri strvechi fr cuvinte . www.mtr.ro

````````````````````````````````````````````````4 Legea Naionalizrii din 1948 se refer la Legea nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naionalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurri, miniere i de transporturi, prin care statul romn naionaliza toate resursele solului i subsolului care nu se gseau n proprietatea

sa la data intrrii n vigoare a constituiei Republicii Populare Romne din 1948, precum i a ntreprinderilor individuale, a societilor de orice fel, asociaiilor particulare industriale, bancare, de asigurri, miniere, de transporturi i telecomunicaii, etc. Ziua de 11 iunie 1948 a intrat n calendarul realizrilor comuniste drept vinerea patimilor burghezilor. Puini cunoteau ns dimensiunea deciziei Partidului Muncitoresc Romn, dat fiind c aceast binefacere fcut dup modelul moscovit a fost atent ascuns de urechile celor muli. Simul proprietii private la acea dat se manifesta autentic, iar o iobgizare a ntregii populaii nu ar fi fost pe placul nimnui. ncepnd cu 1945 i pn n 1948, n Romnia se parcurseser toate etapele premergtoare marilor reforme comuniste. Dup abdicarea forat a Regelui Mihai ultimul bastion n calea noii puteri , proclamarea Republicii Populare Romne i nfptuirea unei serii de reforme, cea agrar i cea monetar, la jumtatea anului 1948 a venit rndul naionalizrii. Dac pn atunci toate lucrurile fcute de comuniti aveau un precedent, naionalizarea era primul act concret ctre o alt epoc, radical difer de tot ce triser romnii pn atunci. Despre naionalizare, exact n termenii n care a fost pus n practic, nu s-a vorbit deloc. Singurele scpri apar n noua Constituie a Republicii Populare Romne, care prevedea la articolul 11: Cnd interesul general cere, mijloacele de producie, bncile, societile de asigurare, care sunt proprietate particular a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adic bun al poporului, n condiiunile prevzute de lege. n fond, naionalizarea nsemna aciunea de a lua bunuri private i a le pune n domeniul statului, urmrind destabilizarea acelei pri din societatea urban care ar fi putut reaciona la msurile luate de noii guvernani. Ulterior, procesul a continuat i n domeniul agrar prin colectivizare, pentru a nltura exact aceeai ptur social, dar din lumea rural. Msurile nu au fost luate ns n acela i timp pentru c, orict de multe precauii i-ar fi luat guvernanii, exista posibilitatea unei rzmerie. Principiul aplicat a fost: Divide et Impera. Dup ce regimul a scpat de marii industriai, pe care i-a trimis la nchisoare, a pornit, anul urmtor, rzboiul contra chiaburilor. Un aspect interesant l constituie faptul c legea a trecut nevzut prin Parlament. n cadrul sesiunii care aniversa 100 de ani de la Revoluia de la 1848, Legea 119, prin care erau naionalizate 1.050 de ntreprinderi din toate ramurile industriale, era una mic, n doar apte capitole, dar atent elaborat. Se pare c Biroul Politic, reunit n tain, pregtea de luni bune trecerea ei prin Parlament, dar i aplicarea n teritoriu. Diversiune: scrisoare ctre Stalin.De la sigilarea seifurilor cu bani i pn la organizarea mitingurilor de susinere, totul a fost atent aezat n plan, or cu or. Pn i elementele nesigure din fiecare uzin au fost monitorizate pentru a mpiedica aciunile de sabotaj, terorism, agitaie, propagand dumnoas i sustragere de bunuri, acte, registre, dup cum s-a exprimat ministrul Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, n sarcina cruia a czut mare parte din aciune. Mai mult chiar, pentru a nu atrage atenia opiniei publice, liderii PMR, n fr unte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, au pus la punct o diversiune. La ntrunirea din 4 iunie 1948, Consiliul de Minitri a decis trimiterea unei scrisori ct re Stalin, prin care Guvernul romn s cear reducerea sumei datorate de ara noastr n contul datoriei de rzboi.Exact n ziua naionalizrii, Scnteia avea pe prima pagin mulumirile pentru tovarul Stalin. Cteva zile mai trziu, mai exact pe 13 iunie, cnd aspectele privind marele pas nainte erau lmurite, oficiosul a dat glas sloganurilor din vreme pregtite cu privire la naionalizare.

Figure 1

Muzeul Sighet: Sala 18 - Colectivizarea. Rezisten i represiune

Trecerea sub controlul statului a proprietilor agricole s-a fcut prin diferite mijloace i n mai multe etape. n noaptea de 2/3 martie 1949 au fost sechestrate resturile marilor proprieti funciare, reduse prin reforma agrar din 1945 la 50 hectare. Proprietarii i familiile lor au fost deportai n locuri ndeprtate, iar pmntul i inventarul trecut n posesia primelor gospodrii agricole de stat. n primii ani de dup reforma agrar, comunitii au promis c nu vor face colhozuri. Statul a introdus, n schimb, sistemul cotelor obligatorii, prin care ranii erau obligai s cedeze cantiti nsemnate din recolt, n scopul de a deveni falimentari i a intra apoi, din disperare, n ntovriri i colective. Cine se sustrgea cotelor era considerat sabotor, fiind arestat i condamnat. Plenara P.M.R. din 3-5 martie 1949 a hotrt c este momentul trecerii mrturisite la colectivizarea de tip sovietic. n spiritul luptei de clas, ranii au fost mprii n trei categorii: sraci, mijlocai i chiaburi. Luptnd mpotriva chiaburilor i a mijlocailor care oviau, sracii trebuiau s fie lmurii de avantajele intrrii n gospodriile agricole. Rezistena a fost nsemnat, n primii ani de dup plenar activitii trimii pe teren erau refuzai i gonii, iar n multe comune au avut loc rscoale fie i lupte cu trupele de miliie, care s -au soldat cu mori, rnii, condamnri i deportri. Dup datele comunicate chiar de Partidul Muncitoresc Romn, au avut loc ntre 1949 -1952 peste 80000 de arestri de rani, dintre care 30000 finalizate cu sentine de nchisoare. ntre 1952-1958 ritmul colectivizrii a mai slbit. Totui, n vederea ncheierii colectivizrii pe ar, partidul a declanat o nou ofensiv, urmat de noi mpotriviri. n rscoalele din 1959-1962 i-au pierdut viaa sau libertatea ali i ali rani. Rscoala din Vadu Roca (regiunea Galai), n care i-au gsit moartea nou oameni, a fost reprimat de Nicolae Ceauescu personal. n alte sate s -a tras cu tunul pentru intimidarea i lmurirea ranilor. Dup treisprezece ani de terorizare i srcire a ranilor, colectivizarea a fost, n sfrit, declarat de Gheorghiu -Dej ca ncheiat la 27 aprilie 1962, n faa a 11000 de rani, mbrcai n costume naionale, adui din toate raioanele i regiunile rii! Rezultatele anunate de Dej n discursul inut n plenul Marii Adunri Naionale: 96% din suprafaa arabil a rii i 3.201.000 familii au fost cuprinse n structurile colectiviste. Sala 18 prezint imagini din toi aceti ani de ngenunchere i reprimare a rnimii. Ca un simbol, n mijlocul slii este figurat o brazd permanent nverzit, care simbolizeaz n acelai timp pmntul viu i liber, dar i mormntul celor care s -au jertfit pentru el. Muzeul Sighet: Sala 19 - Anul 1948 - sovietizarea Romniei Anul ofensivei finale a comunitilor pentru sovietizarea Centrului i Estului Europei a fost 1948. Dac n anii anteriori obinuser majoritatea sau unanimitatea puterii, folosind de fiecare dat teroarea i viclenia, n 1948 i-au impus propriul sistem economic i social, potrivit reetelor experimentate n deceniile anterioare de Lenin i Stalin. Practic toate instituiile statului au fost refcute dup ablonul existent n URSS: justiia, securitatea, nvmntul, academia, cultele. La 11 iunie a fost decretat naionalizarea principalelor mijloace de producie (de la fabricile siderurgice la atelierele de degetare i crem de ghete). Vezi lista Colectivizarea n-a fost nc aplicat, dar a fost copiat de la sovietici sistemul cotelor obligatorii de cereale, ca i mprirea ranilor n sraci, mijlocai i chiaburi. n 1948 a fost impus n instituii apelativul tovare (n loc de domnule), au fo st introduse cursurile de nvmnt politic, salariaii erau obligai s se nscrie n sindicate. Tot n 1948 a fost constituit partidul unic al clasei muncitoare, prin absorbirea menevicilor (social-democraii) de ctre bolevici (comunitii). n 1948 au fost introduse defilrile comuniste obligatorii cu ocazia zilei de 1 mai (chiar n smbta Patelui), iar n locul icoanelor au fost introduse n clase portretele membrilor sec retariatului P.M.R.

Tot n 1948 s-au fcut mii de arestri n rndul tineretului anticomunist, dar i al membrilor de frunte ai partidului comunist (lotul Ptrcanu). Au fost schimbai conductorii principalelor culte religioase, a fost interzis Biserica greco-catolic, iar Academia a fost, practic, nlocuit n bloc cu favorii ai puterii. Pentru c totul era deja vorbit i scris n limba de lemn, iar documentele erau descurajant de plate, organizatorii slii au simit nevoia s introduc fragmente zguduitoare din jurnalele academicianului C. Rdulescu-Motru, al esteticienei Alice Voinescu i al profesoarei de liceu Mrgrita Vulcnescu.

Muzeul Sighet: Sala 20 - Comunism versus monarhie Fotografiile, documentele i textele se refer la ultimii ani de domnie ai regelui Mihai I, marcai de ocupaia efectiv a rii de ctre armata sovietic. Dup actul de la 23 august 1944, cnd s-a alturat coaliiei antihitleriste dnd peste o sut de mii de mori pe frontul de Vest, Romnia a fost transformat de sovietici din stat aliat n satelit. Profitnd de ineria i oboseala occidentalilor, bolevicii i-au extins sfera de influen peste rile dintre Oder i Prut, dintre Gdansk i Tirana. Romnia era singura dintre cele opt ri satelizate i patru ri incluse de-a dreptul n URSS care avea un rege iubit, considerat ultimul obstacol mpotriva comunizrii. Cum au reuit comunitii s -l nlture de la putere, dup ce fusese considerat unul din artizanii sfritului rzboiului, decorat de rui i americani, se putea vedea din aceast sal Celula n care a murit Iuliu Maniu (1873-1953).n fiecare atom al acestui univers de suferin se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar i pstreaz gndurile, sentimentele i memoria proprie.