CONSTRUCTII CIVILE III

CURSUL 10-11

EVOLUTIA CODURILOR DE PROIECTARE

IN ROMANIA

DAN STOICA
In tara noastra, si in special in orasul Bucuresti, cladirile existente se pot clasifica in urmatoarele grupe
tipologice:
❑ Grupa tipologica a cladirilor executate pana in anul 1920 – caracterizata in special prin aceea ca se
situeaza inainte de introducerea curenta a betonului si a betonului armat ca materiale pentru elementele
structurale. Numarul de niveluri nu depaseste decat rareori P+2-3E iar cunoasterea notiunii de calcul de
rezistenta era foarte precara, majoritatea cladirilor fiind construite din experienta sau reguli empirice.
Planseele, de regula, erau fie din lemn, fie din bolti de zidarie si care, desigur, nu pot lucra in plan orizontal ca
o saiba rigida si rezistenta. Peretii “portanti” au caramizi destul de bune dar mortarele sunt deosebit de slabe.
Fundatiile de regula, sunt din caramida, iar buiandrugii din caramida, lemn sau profile metalice. Este de
remarcat discrepanta mare intre nivelul elevat de abordare si realizare din punct de vedere structural, a unor
constructii importante de stat (poduri, silozuri, gari, banci) legate in special de numele ing. Anghel Saligny si
caracterul rudimentar, empiric al modului de realizare a cladirilor obisnuite, atat locuinte cat si a unor cladiri
publice.
❑ Grupa tipologica a cladirilor executate intre 1920 si 1948 – caracterizata prin introducerea treptata a
betonului si a betonului armat la structurile de rezistenta si la fundatiile cladirilor, perioada in care insa, ca si
inainte, nu au fost luate in considerare decat cu totul intamplator si in mod rudimentar cerintele de protectie
antiseismica a cladirilor. Calculele se realizau in general dupa normele germane DIN 1045. Ca urmare a celor
doua mari cutremure din 1940, in 1941 aparuse instructiuni provizorii ale Ministerului Lucrarilor Publice in
care se recomanda o verificare la forte orizontale statice apreciate la 5% din greutate, dar care, probabil din
cauza economiei si gandirii acelei vremuri nu a fost aplicata decat de putini proiectanti. Numai in orasul
Bucuresti exista peste 500 de astfel de cladiri care adapostesc peste 10.000 de apartamente si care sunt cu
adevarat o mare problema la ora actuala. (in anexa 2, 2.4 sunt prezentate cateva extrase din literatura de
specialitate a acelei perioade)
❑ Grupa tipologica a cladirilor proiectate conform normativelor P13-63 si P13-70 caracterizata prin luarea in
considerare in mod organizat a cerintelor de proiectare antiseismica prin aparitia si oficializarea primelor
prescriptii de proiectare antiseismica de tip mai modern din nefericire preluate din normele internationale, realizate
in general pe baza spectrelor accelerogramei seismului de la El Centro 1940, cutremur de mica adancime, total
diferit fata de cutremurele de tip vrancean.
❑ Grupa tipologica a cladirilor proiectate conform normativului P100 impartita in patru subgrupe:
➢ Subgrupa tipologica a cladirilor executate in perioada 1977-1990- caracterizata prin trecerea pentru constructiile noi la prevederi de
proiectare antiseismica substantial imbunatatite, cu masuri semnificativ sporite fata de perioadele anterioare, bazata pe dezvoltarea
impetuoasa a cunostintelor teoretice si practice de inginerie seismica, dar in acelasi timp ignorarea deliberata a situatiei cladirilor
existente, generata de politica acelei vremi.
➢ Subgrupa tipologica a cladirilor ce au inceput sa se execute dupa 1991, avand la baza un normativ P100 imbunatatit substantial atat
in 1991, cat si in 1992 si 1996, avand ca suport celelalte standarde si normative pentru calculul elementelor structurale, ele insele
imbunatatite si aliniate la filozofia de proiectare moderna. Pentru prima data se pune problema oficial in legatura cu grupa cladirilor
existente, in capitolele 11 si 12, chiar daca studiul acestor tipuri de cladiri, neoficial incepuse inca de prin anii 1986 in cadrul Catedrei
de Constructii Civile, Inginerie Urbana si Tehnologica.
➢ Subgrupa tipologica a cladirilor ce au inceput sa se execute dupa 2006, avand la baza un cod P100 aliniat la Eurocoduri (in special
Eurocodul 8). A capatat pentru prima data extensia 1, numindu-se astfel P100-1/2006. In 2008, a aparut P100/3-2008 cu privier la
experizarea si consolidarea cladirilor existente, inlocuind astfel capitolele 11 si 12 din P100 precedent. Pana la aparitia acestuia in
2008, inca s-a folosit P100-92/96 la expertizarea cladirilor existente.
➢ Subgrupa tipologica a cladirilor ce au inceput sa se execute dupa 2013, este versiunea actuala, imbunatatita, a codului din 2006
numindu-se P100-1/2013. In 2019 a aparut si P100/3-2019, pentru cladiri existente. Pana la aparitia acestuia, pentru expertizarea
cladirilor existente se folosea P100/1-2006 si P100/3-2008.
 Cod Aparitie Observatii
DIN1045 Mijloc secol XIX Cod German folosit in toata Europa
P13-63 1963 De inspiratie sovietica
Circulara pentru considerarea unei forte orizontale cu Dupa seismul din 10.11.1940 Fiind o “recomandare” in timpul celui de-al doilea
valoarea de 5% din greutatea cladirii la proiectarea II-lea Razboi Mondial, nu prea s-a aplicat
cladirilor
P13-70 1970 O “imbunatatire” in rau a lui P13-63
P100-78 1978 Aparut dupa efectele seismului din 1977

P100-81 1981 cu mici revizii in 1982 Revizii

P100-92 1991/1992 Primul cod care a continut doua capitole (11 si 12)
cu privier la expertizarea si consolidarea cladirilor
existente)

P100-92 REVIZIE 96 1996 S-au revizuit numai capitolele 11 si 12 referitoare

la cladirile existente
P100/1-2006 2006 Aliniere la Eurocod 8
P100/3-2008 2008 Transformarea capitolelor 11 si 12 din P100/92
intr-un volum separate dedicate cladirilor
existente
P100/1-2013 2013 Revizie si imbunatatiri minore
P100/3-2019 2019 Revizie si imbunatatiri minore
CODUL GERMAN “DIN 1045”
 In perioada ante si interbelica nu existau prescriptii nationale pentru proiectare si nici coduri
romanesti.
Enumeram unele caracteristici structurale ale acestor grupe tipologice, privind metodologia de
proiectare din perioada respectiva:
❑ Lipsa de cunoastere si de metodologii corecte si complete de proiectare nu i-a oprit pe
proiectantii de atunci sa proiecteze aceste cladiri complicate, cu metode rudimentare si fara
rezerve de siguranta;
❑ Sistemele structurale cu stalpi si grinzi nu aveau o configuratie regulata astfel incat sa realizeze
cadre spatiale
❑ Structurile au in general multe neregularitati structurale
❑ Metoda Cross a fost formulata pentru cadre cu noduri fixe intr-o comunicare din 1932. Mai
tarziu a fost extinsa si pentru cadre cu noduri deplasabile
❑ Conceptia de cadru era dupa o singura directie (“cadre portante”)
❑ Grinzile se calculau dupa caz (continue pe 2,3, 4 sau 5 deschideri), dupa tabelele din Beton
Kalender
❑ Inginerul facea o dimensionare cu metoda rezistentelor admisibile astfel incat
sef  sadm
❑ pentru calculul la forta taietoare tef  tadm
❑ se calculau momentele incovoietoare in camp si pe reazem iar sectiunea de
M 1
armatura se calcula cu relatia: Aa = k cu k =
h 1.2 • 0.9
pl 2
❑ Momentul incovoietor in reazem M r = iar in camp M c = (0.4  0.6) M r
8
❑ stalpii se dimensionau la compresiune centrica
❑ evaluarea eforturilor axiale se realiza multiplicand aria aferenta a unui stalp
cu o incarcare medie pe m2
❑ se luau incarcari reduse in asa fel incat consumurile de beton si otel sa fie cat
mai reduse si sa se incadreze in niste indicatori de piata
❑ consumul de otel in armaturi era limitat la 100Kg/m3 (stalpi, grinzi si placi)
cu grinzile facute cat mai inguste, sectiunea stalpilor cat mai mica si placile
cat mai subtiri
❑ consumul de beton era de circa 20-25 cm/nivel (dupa 1977 devine 40-45 cm
cu un consum de armatura de peste 170 kg/m3)
❑ aceasta dimensionare se facea sub minimul admisibil pentru proiectarea
gravitationala a structurilor sadm=W28zile/3
❑ armatura verticala se limita la procente minime de 0.5-0.6%
Caracteristici d.p.d.v. al capacitatii de rezistenta ale elementelor structurale:
❑ dimensionarile s-au facut numai pentru incarcari gravitationale
❑ grinzile au fost calculate ca grinzi continue cu deschideri egale
❑ stalpii se dimensionau ca aria de beton supusa la compresiune axiala:
❑ armarea longitudinala se facea pe procente reduse de 0.5-0.6%
❑ etrierii la stalpi erau 6 la minim 12 distanta
❑ conformarea armaturilor:
❑ la grinzi barele drepte inferioare se duceau numai pe latimea
reazemelor
❑ la stalpi innadirile prin petrecere erau scurta (20-30 cm)
❑ in executie:
❑ nu existau betoniere
❑ nu se vibrau betoanele
❑ calitatea betoanelor era la limita inferioara deoarece deseori
retetele de dozare nu se respectau
❑ Placile de planseu aveau in general dimensiunea camerelor si armare pe doua
directii avand grosimea minima lmin/40;
❑ Grinzile principale au urmarit configuratia peretilor despartitori;
❑ Structura de rezistenta a bowindourilor era realizata din:
❑ grinzile perpendiculare pe fatada scoase in consola in afara planului fatadei;
❑ grinda paralela cu fatada rezemata pe capul grinzilor in consola;
❑ stalpi rezemati pe grinzile in consola si pe grinda paralela cu fatada;
❑ intreruperea grinzilor de legatura intre stalpi in planul fatadei pe lungimea
bovindourilor;
❑ in loc de o distributie ortogonala a stalpilor pot fi identificate 6-8 directii de
distributie;
❑ rezemarea stalpilor pe grinzi, in special la etajele superioare care se retrag
succesiv fata de planul fatadei nivelurilor curente;
❑ existenta salilor de conferinte si spectacole la nivelurile inferioare (in special
la parter) au condus la realizarea de grinzi Vierendel care sustin 6-8 etaje
deasupra;
❑ unul sau 2-3 niveluri de la partea superioara sunt complet din zidarie sau se
ridica numai o parte din stalpi;
❑ nu exista conceptul de cadru planar si cu atat mai mult cadru spatial
antiseismic;
 Lipsa grinzii de legatura in planul
fatadei

Grinzi
transversale in
consola

Stalpi de
fatada Stalpi
bovindou
❑ Conceptele de proiectare pentru constructiile inalte nu erau diferite fata de
cele aplicate la proiectarea constructiilor joase;
❑ Nu existau concepte de proiectare antiseismica;
❑ Calculul eforturilor sectionale se facea numai pentru incarcari
gravitationale;
❑ M grinzi; Q grinzi; N aferent pentru stalpi ;
❑ Eforturile sectionale pentru grinzi erau stabilite in ipoteza de grinda
continua cu incarcari gravitationale;
❑ Dimensionarea grinzilor si stalpilor;
❑ in lipsa prescriptiilor de proiectare, fiecare inginer calcula cu
coeficienti personali de siguranta;
➢
stalpii interiori centrali: s admisibil = 40 kg/ cm2
➢
stalpi marginali: s admisibil = 30 kg/ cm2
➢
stalpi de colt: s admisibil = 20 kg/ cm2
❑ procentele minime totale de armare longitudinala pentru stalpi: 0,5-
0,6% functie de raportul dintre dimensiunea minima a sectiunii
transversale si lungimea stalpului;
❑ diametrele barelor longitudinale curent folosite 12- 14;
❑ armarea transversala a stalpilor cu etrieri rari: 6 / 15  ;
❑ otelul folosit de obicei era otelul comercial cu s admisibil = 1200 kg/
cm2
❑ in general stalpii erau considerati ca fiind comprimati centric;
❑ pentru proiectarea fundatiilor se aplica o singura regula: “terenul bun de
fundatie poate sa fie incarcat cu 2-3 kg / cm2
Aspecte privind modurile de rupere ale elementelor din beton armat. Ruperea din
forta taietoare
Modurile de rupere ale elementelor din beton armat:

M
U

Mu

My
Y
F

MF

F y u 

Domeniul Domeniul Domeniul de

Elastic Post-curgere Rupere
❑ Modul de rupere ductil
❑ E caracterizat de QF si un Qy destul de mare astfel incat Dcap,final=d/x>10
❑ Nu se produce rupere inclinata
❑ Nu se produc tipuri degradari din cauza unor defecte (de proiectare sau
executie)
❑ ruperea ductila este favorabila
❑ un element are tendinta de rupere ductila cand fisurile au fost provocate
predominant de efectele momentului incovoietor
❑ exista riscul de rupere a elementului iar daca elementul este vertical poate
duce la colaps partial sau total
❑ Modul de rupere fragil
❑ Se datoreaza Qmax si se poate produce imediat dupa Qy sau inainte de QF
sau Qy
❑ Nu are un caracter de deformare post-curgere
❑ fisurile oblice, zone de expulzare a betonului arata tendinta de rupere fragila
(forta taietoare provoaca fisuri oblice in timp ce expulzarea betonului este
provocata de insuficienta capacitate de ductilitate)
❑ fisurile inclinate arata un efect puternic al fortei taietoare ruperea producandu-
se dupa curgere
❑ ruperea fragila este defavorabila
Ruperea din forta taietoare

M I a + N = Ca + Cb dar deoarece Aa=Aa’ atunci Ia=Ca=Aa y deci N=Cb

 x
M y = 0.5dN 1 −  + Aas y z
Rc
 d
N bx N
Cb
N = Cb = bxRc deci se poate scrie = Rc iar cum = s 0 rezulta
Ca bd b d bd
Ia
x d R
a
s0 = Rc si in final = c
d x s0

Aa A a’ b

d
x
❑ se poate aprecia ca, capacitatea de ductilitate este invers proportionala cu inaltimea
zonei comprimate sau direct proportionala cu raportul d/x
❑ STAS 10107 prescrie o inaltime minima pentru zona comprimata (x) pentru a asigura
o capacitate minima de ductilitate
d/x
10

2
cap
In conditiile in care pentru un element de beton armat de lungime H avand la capete
momentele capabile My se poate scrie:
2M y  x
Q= avand M y = 0.5dN 1 −  + Aas y z atunci
H  d

d  s0  z
Q=N 1 −  + 2 Aas y si se poate aprecia ca intensitatea solicitarii fortei
H  Rc  H
taietoare este data de doua valori:
t0
❑ t= cu
Rt

Q
❑ t0 =
bd

Q d N  s 0   Aa  A
putem scrie t 0 = = 1 −  + 2 s y Z dar a = p = procent de armare
bd H bd  Rc   bd  bd

 d   s 0  0.85d  d   s 0  
t0 =  s 0 1 −  + 2 ps y =  s 0 1 −  + 1,7 ps y 
 H   Rc  H  H   Rc  

t0
si determinand raportul obtinem
s0

t 0  d  s 0 sy 
=   1 − + 1,7 p 
s 0  H   Rc s0 

si care este coeficientul capabil al stalpului la forta taietoare asociata capacitatii de

rezistenta

t 0  bd  Q
C=  =
s 0  bd  N
formula este foarte importanta pentru determinarea modurilor de rupere a elementelor
din beton armat
❑ in cazul stalpilor scurti din beton armat sau a elementelor de tip stalpi scurti (zidarie)
au raportul d/H foarte mare, de aceea se rup in sectiuni inclinate, din forta taietoare
fara ca elementul respectiv sa atinga stadiul de formare al A.P.
❑ ruperea inclinata se poate produce inainte de fisurare, inainte de curgere datorita
fortei taietoare ce se dezvolta in element
t 0, max
❑ daca t =  0.5 betonul nu fisureaza in planuri inclinate
Rt

t 0, max
❑ daca t =  0.5 betonul fisureaza in planuri inclinate si daca exista suficienta
Rt

armatura nu se produce ruperea. In schimb daca armatura este insuficient atunci se

pot produce ruperi.
GENERATIILE DE CODURI ROMANESTI
P13 SI P100
În urma primului mare cutremur care a avut loc pe teritoriul României, la data de 10 noiembrie 1940, Asociaţia
Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu amplu referitor la efectele devastatoare ale acestuia
asupra clădirilor. Principala concluzie a fost că în acea vreme structurile nu erau proiectate la acţiunea seismică.
Astfel, în decembrie 1941 apare o reglementare inspirată din norma italiană conform căreia forța seismică se
consideră egală cu 5% din rezultanta încărcărilor gravitaționale uniform distribuite la planșeele clădirii.
De asemenea, s-a realizat o împărțire a teritoriului țării noastre în două zone: una seismică şi una neseismică.
Primul normativ de proiectare seismic datează din anul 1963 şi a fost inspirat în mare măsură din normativul
sovietic.
În continuare sunt prezentate principalele modificări întreprinse în codul seismic de proiectare din ţara noastră,
din 1963 și până în prezent, privind evoluția forței seismice de bază și a termenilor care intervin în relația de
calcul a acesteia.
Cercetările efectuate în urma cutremurului puternic care a avut loc pe teritoriul țării noastre în 4 martie
1977 cu magnitudinea pe scara Richter M = 7.4, au condus la elaborarea normativelor pentru proiectarea
antiseismică a construcțiilor de locuințe, social-culturale, agrozootehnice și industriale P100-78 și P100-81.
Alte seisme importante au avut loc în 30 august 1986 (M = 7.1) și 30, 31 mai 1990 (M = 6.9 și M = 6.4), iar
efectele acestora asupra structurilor au condus la modificarea normativului pentru proiectarea antiseismică a
construcțiilor, rezultând alte două variante ale acestuia P100-91 și P100-92.
Aceste normative au în vedere răspunsul structurilor la acțiunea cutremurelor cu incursiuni în domeniul
post-elastic de deformare.
Evoluția coeficienților ks, εr și ψ
Evoluția coeficientului ks → ag
Accelerația seismică de calcul pe baza căreia se determină încărcările seismice, se ia în considerare prin intermediul
coeficientului ks.
Acest coeficient exprimă raportul dintre accelerația convențională a terenului și accelerația gravitațională. Conform
normativului P13-63 valorile coeficientului ks sunt în funcție de gradul de seismicitate de calcul al construcției. Acesta se
stabilește pe baza gradului de seismicitate al zonei în care este amplasată clădirea (conform STAS 2923) și a clasei de
importanță a construcției. În tabelul 3.1 sunt prezentate valorile gradelor de seismicitate de calcul pentru cele cinci clase de
importanță în care sunt încadrate clădirile. În tabelul 3.2 sunt date valorile coeficientului ks pentru cele trei grade de
seismicitate de calcul (7, 8 și 9).
Normativul P13-70 prezintă patru clase de importanță pentru clădiri și introduce un nou grad de seismicitate de calcul pentru
construcții (gradul 6). Conform acestui normativ valorile coeficientului ks variază între 0.02 și 0.12, după cum se poate
vedea în tabelul 3.3.
În normativul P100-92 coeficientul ks este definit ca fiind raportul dintre accelerația maximă a mișcării seismice a terenului
(considerată cu o perioadă medie de revenire de cca. 50 de ani) corespunzătoare zonei seismice de calcul și accelerația
gravitațională. Valorile acestuia sunt prezentate în tabelul 3.4, în funcție de zonele seismice de calcul în care este împărțit
teritoriul României: A, B, C, D, E și F. În comparație cu normativele anterioare valorile coeficientului ks cresc semnificativ,
acestea variază între 0.08 și 0.32. În calculul acțiunii seismice clasa de importanță a clădirii este introdusă separat prin
coeficientul α. Valorile acestui coeficient pentru cele patru clase de importanță sunt date în tabelul 3.5.
Conform codului P100-1/2006 hazardul seismic pentru proiectare pe teritoriul României este
descris de valoarea de vârf a accelerației terenului ag, determinată pentru un interval mediu de
recurență de 100 de ani. Teritoriul țării noastre este împărțit în șapte zone de intensitate seismică
față de cele șase prevăzute în vechiul normativ seismic P100-92. Aceste zone sunt descrise de
valoarea accelerației terenului pentru proiectare (ag) care poate avea următoarele valori: 0.08g,
0.12g, 0.16g, 0.20g, 0.24g, 0.28g și 0.32g. Relația între coeficientul ks și accelerația terenului ag
este prezentată în ecuația 3.5. O altă diferență față de vechiul normativ seismic P100-92 o
reprezintă simbolul utilizat pentru factorul de importanță, γI, înainte acesta fiind notat cu α.
Valorile acestui factor corespunzător claselor de importanță și de expunere la cutremur ale
clădirilor sunt prezentate în tabelul 3.6.
ks = ag/g (3.5)

Conform standardului european SR EN 1998-1:2004 și respectiv Anexei Naționale SR EN 1998-

1:2004/NA:2008 [148] zonarea teritoriului României se face în termeni de valori de vârf de
referință ale accelerației terenului (agR) pentru evenimente seismice având perioada de revenire
pentru cerința de siguranță a vieții de 100 de ani. Împărțirea în zone seismice a teritoriului țării
noastre și valorile accelerației terenului agR sunt aceleași ca și în cazul codului seismic P100-
1/2006. Clădirile sunt clasificate în aceleași patru clase de importanță în funcție de consecințele în
cazul prăbușirii asupra vieții omenești și de importanța lor pentru siguranța publică. Valorile
factorului de importanță γI sunt date în tabelul 3.7.
Pentru proiectarea construcțiilor noi la acțiunea seismică conform actualului cod P100-1/2013 teritoriul României este
împărțit tot în șapte zone de hazard seismic. Acestea sunt definite de accelerația terenului pentru proiectare (ag) pentru un
interval mediu de recurență de 225 de ani (probabilitate de depășire de 20% în 50 de ani).
Nivelul de hazard seismic față de versiunea anterioară a codului de proiectare este mărit, accelerația terenului având
următoarele valori: 0.10g, 0.15g, 0.20g, 0.25g, 0.30g, 0.35g și 0.40g. S-a recurs la această mărire în scopul reducerii
pierderilor seismice așteptate pe durata de viață proiectată a clădirilor, sporirii nivelului de siguranță al utilizatorilor
clădirilor, precum și în scopul alinierii la nivelul hazardului seismic recomandat de standardul european SR EN 1998-
1:2004. Valorile factorului de importanță pentru acțiunea sesmică γI,e, precum și definirea claselor de importanță-expunere
la cutremur sunt aceleași ca și în cazul vechiului cod de proiectare P100-1/2006, prezentate în tabelul 3.6 .
Evoluția coeficientului ψ → q
În vechile normative P13-63 și P13-70 coeficientului ψ se determină în funcție de capacitatea de
amortizare a vibrațiilor și de ductilitatea structurii, iar valorile acestuia sunt supraunitare. Iar
conform P100-92 coeficientul ψ este un coeficient de reducere a efectelor acțiunii seismice ținând
seama de mai mulți factori, cum sunt: ductilitatea structurii, capacitatea de redistribuire a
eforturilor, ponderea cu care intervin rezervele de rezistență neconsiderate în calcul și efectele de
amortizare a vibrațiilor. Astfel, valorile acestui coeficient pentru toate tipurile de structuri (de
beton armat, metalice, din zidărie) sunt subunitare.
După codurile mai noi: P100-1/2006 , SR EN 1991-8:2004 și P100-1/2013 coeficientul de reducere
al efectelor acțiunii seismice ține seama de capacitatea de deformare post-elastică a structurilor și
este inversul factorului de comportare q (ψ = 1/q). Valorile factorului de comportare diferă în
funcție de tipul structurii şi capacitatea acesteia de disipare a energiei (clasa de ductilitate).
Pentru prima dată, codul P100-1/2006 încadrează structurile în două clase de ductilitate: înaltă
(H) și medie (M), în funcție de capacitatea de disipare a energiei. Pentru construcțiile amplasate în
zone seismice caracterizate de valori ale accelerației terenului pentru proiectare ag ≤ 0.16g, se
poate adopta o proiectare care să înzestreze structurile cu capacitate de ductilitate mai mică,
încadrându-se astfel în clasa de ductilitate M. Construcțiile de beton care pot asigura o capacitate
substanțială de deformare în domeniul post-elastic se încadrează în clasa de ductilitate H. Valorile
factorului de comportare sunt în funcție de raportul αu/α1, care introduce influența unora dintre
factorii cărora li se datorează suprarezistența structurii, în special a redundanței construcției. Valori
aproximative ale acestui raport pentru construcții obișnuite sunt furnizate în cod. Codurile P100-
1/2006 și P100-1/2013 prevăd aceleași valori ale factorului q pentru cele două clase de ductilitate
H și M. Valorile coeficientului ψ pentru structurile în cadre din beton armat sunt detaliate în tabelul
3.8.
EVOLUTIA SPECTRULUI b
3.1.4. Evoluția spectrelor seismice de răspuns elastic
Conform normativelor P13-63 și P13-70 coeficientul dinamic β se determină în funcţie de: perioada proprie de vibraţie
(T) corespunzătoare modului de vibraţie pentru care se face calculul şi de natura terenului de fundare. Relația de calcul a
coeficientului β în funcție de natura terenului de fundare este prezentată în tabelul 3.10 după normativul P13-63 și în
tabelul 3.11 conform P13-70. Curba care descrie valoarea coeficientului dinamic β în funcție de perioada proprie de
vibrație T este ilustrată în figura 3.1 conform P13-63, respectiv în figura 3.2 conform P13-70.
3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00

P13-63 P13-70
3.00

P13-63 P13-70

P100-78 P100-92 Tc=0.70

2.50
P100-92 Tc=1.00 P100-92 Tc=1.50

P100-2006 Tc=0.70 P100-2006 Tc=1.00

2.00 P100-2006 Tc=1.60 P100/2006 BANAT

P100-2013 Tc=0.70 P100-2013 Tc=1.00

P100-2013 Tc=1.60
1.50

1.00

0.50

0.00 T [sec]
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
 P13-63 P13-70 P100-78

3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
 P13-63 P13-70 P100-78 P100-92 Tc=0.70 P100-92 Tc=1.00 P100-92 Tc=1.50

3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
 P100-78 P100-92 Tc=0.70 P100-92 Tc=1.00 P100-92 Tc=1.50 P100-2006 Tc=0.70 P100-2006 Tc=1.00
P100-2006 Tc=1.60 P100/2006 BANAT P100-2013 Tc=0.70 P100-2013 Tc=1.00 P100-2013 Tc=1.60
3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
 P100-92 Tc=0.70 P100-92 Tc=1.00 P100-92 Tc=1.50 P100-2006 Tc=0.70 P100-2006 Tc=1.00
P100-2006 Tc=1.60 P100/2006 BANAT P100-2013 Tc=0.70 P100-2013 Tc=1.00 P100-2013 Tc=1.60
3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
 P100-2006 Tc=0.70 P100-2006 Tc=1.00 P100-2006 Tc=1.60 P100/2006 BANAT P100-2013 Tc=0.70 P100-2013 Tc=1.00 P100-2013 Tc=1.60

3.50

3.00

2.50

2.00

1.50

1.00

0.50

0.00
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 5.00 6.00
EVOLUTIA HARTILOR DE ZONARE SEISMICA