Vaporizarea

Fenomenul prin care un corp trece din stare lichida în stare gazoasã este numit vaporizare.

În funcție de condițiile în care se produc, procesele de vaporizare se pot clasifica astfel:

◆în funcție de presiunea mediului înconjurător:
vaporizare în vid;
vaporizare in atmosfera gazoasă;
◆în funcție de temperatura corpului:
fierbere - evaporare la o anumită temperatură (numita temperatura de fierbere) ce depinde
de substanță și de presiunea exterioară; se produce în tot volumul ocupat de lichid;
evaporare - vaporizare la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere; se produce la
suprafață liberã a lichidului;
◆ în funcție de volumul disponibil pentru vapori:
vaporizare in volum limitat;
vaporizare in volum nelimitat.

Vaporizarea în vid, in volum limitat, se face instantaneu până când vaporii din incinta devin
saturanți (presiunea devine egală cu presiunea vaporilor saturanți).
Presiunea vaporilor saturanti depinde de natura substantei si de temperatura (dependentã
crescătoare).
Presiunea vaporilor saturanți nu depinde de prezenta altor gaze in incinta respectivã.
Echilibrul care se realizeaza intre un lichid si vaporii sãi saturanți este un
echilibru dinamic (debite egale în ambele sensuri).

Vaporizarea in aer (evaporarea)

Există o singurã deosebire esentiala între vaporizarea in atmosferã gazoasã si vaporizarea
în vid: evaporarea in atmosferă gazoasã se produce lent. Se constata că debitul de lichid ce
trece din stare lichida în stare de vapori (mărime numitã vitezã de evaporare) este invers
proporțional cu presiunea atmosferică.

Dacã evaporarea se face în volum limitat, ea se produce, la fel ca în cazul în care s-ar face
în vid, până când presiunea vaporilor din incintã ajunge egalã cu presiunea vaporilor
saturanți.

Dacă se efectuează măsurători asupra debitului de lichid ce se vaporizeazã, se constată că

viteza de evaporare este direct proporțională cu aria suprafeței libere a lichidului.

Bibliografie: Fizică Manual Clasa a X-a, editura Polirom 2007