Expediția lui Magellan

septembrie 1519 - septembrie 1522

Magellan a plecat din Spania în septembrie 1519 spre Insulele Condimentelor din zona
Indoneziei de astăzi. Pornind către Africa de Vest și traversând apoi Atlanticul către Brazilia.
Magellan a navigat spre sud în căutarea unei strâmtori care să-l ducă de partea cealaltă a
continentului American.
Pe 28 noiembrie 1520, 3 din cele 5 nave (una s-a scufundat, alta a renunțat) a lui
Magellan intrau în Oceanul pe care navigatorul avea să-l denumească „Pacific” datorită apelor
sale calme.
Fernando Magellan a rămas cunoscut în istorie ca fiind primul explorator european care
condus o expediție în jurul lumii, primul care a descoperit o cale de acces din oceanul Atlantic
către Pacific prin periculoasa strâmtoare din Țara de Foc, care acum îi poartă numele de
Stramtoarea Magellan, și primul care s-a încumetat să traverseze oceanul Pacific.

Traseul expediției în jurul lumii realizata de Fernando Magellan

 Fernando Magellan (în unele surse, Ferdinand Magellan) a rămas cunoscut în istorie ca
fiind primul explorator european care condus o expediție în jurul lumii, primul care a descoperit
o cale de acces din Atlantic către „Marea Sudului a lui Balboa” (Pacificul) prin periculoasa
strâmtoare din Țara de Foc și primul care s-a încumetat să traverseze imensa și pustia întindere
de apă a oceanului Pacific.

În secolul al XVI-lea, până ce europenii începeau să dezlege tainele din afara

continentului lor, toate călătoriile peste oceane aveau o semnificație deosebită, dar au existat și
unele care nu doar că s-au soldat cu descoperiri foarte importante, dar povestea lor pare
desprinsă din romanele de aventuri – călătoria lui Magellan în jurul lumii este una dintre
acestea.

Detaliile biografice care țin de cariera de explorator fac din Fernando Magellan probabil
unul dintre cei mai mari aventurieri ai vremii sale. În zilele noastre, a călători pe tot cuprinsul
planetei și să vezi tot ceea ce îți propui nu este deloc o dificultate și aproape că nici nu mai e
ceva ce impresionează, dar în secolul al XVI-lea, când cel mai rapid mijloc de transport, dar și
cel mai periculos era velierul (corabia cu pânze), realizăm că descoperirea unei simple insule
aflată la capătul lumii cunoscute era o faptă ce nu trebuia uitată.
Încă de la începtul carierei sale, în 1504, Magellan a fost un aventurier:s-a înrolat ca
voluntar într-o călătorie spre India, în 1509 a fost rănit în bătălia de la Diu, dar aceasta nu l-a
împiedicat să se îmbarce în același an pentru o altă călătorie spre Insulele Mirodeniilor (Insulele
Moluce), numai că expediția a fost atacată și oprită la Malacca. În 1510 s-a remarcat în mod
deosebit prin serviciile aduse Coroanei Regale portugheze, iar meritele i-au fost recunoscute
oferindu-i-se rangul de căpitan. De asemenea, a contribuit și s-a distins din nou în cucerirea
Malaccăi, dându-i-se sarcina de a aduce rapoarte despre mirodeniile găsite în Insulele Moluce.

Imediat după sosirea în Portugalia, în 1512, a participat la o expediție de cucerire a

orașului Azamor din Maroc, dar aici a fost rănit grav, rămânând șchiop pe viață. Fiind acuzat că
ar fi făcut comerț cu maurii, Magellan a căzut în dizgrația regelui portughez, dându-i de înțeles
că țara nu mai avea nevoie de serviciile lui. Acest lucru n-a făcut decât să rănească orgoliul
exploratorului, determinându-l să renunțe la cetățenia portugheză și să-și ofere serviciile Curții
Regale a Spaniei care a primit cu brațele deschise un om cu o asemenea experiență pe mare.

Luând exemplul predecesorului său, Columb, Magellan i-a prezentat regelui Spaniei,
Carol al V-lea, zis Carol Quintul, un plan prin care dorea să ajungă în Insulele Mirodeniilor prin
vest. Exista însă o problemă mult mai mare decât în timpul lui Cristofor Columb în sensul că
acum se știa că există un Ocean Atlantic și o intindere imensă de uscat dincolo de acesta, uscat
care se preconiza că s-ar întinde de la nord la sud blocând orice cale de acces, în special în
sud – pentru multți era și mai improbabil să se poată ajunge în Indiile Orientale prin vest, dar nu
și pentru Magellan. El credea cu certitudine că există o trecătoare prin America de Sud, chiar
dacă nu fusese descoperită încă vreuna – chiar declarase cu fermitate că era dispus să
navigheze până la 75º latitudine sudică dacă va fi nevoie, până ce va găsi calea de acces.

Totuși, Magellan nu era un visător;el își planificase bine călătoria și se consultase în

prealabil cu astronomul Faleiro și se asigurase că va fi finanțat de Christopher de Haro (care de
altfel și el îi purta pică regelui portughez). Prin semnarea unei convenții cu regele Carol Quintul,
Magellan și Faleiro, amândoi sub funcția de căpitan general, urmau să primească 5% din
profiturile expediției, iar teritoriile cucerite intrau sub propria lor guvernare, urmând să le rămână
și moștenitorilor lor.

Magellan a pornit în călătorie pe 10 august 1519 din Sevilla, cu cinci corăbii și 270 de
oameni în total, dar fără Faleiro care s-a hotărât să nu mai meargă după ce își făcuse
horoscopul și aflase că această expediție i-ar putea fi fatală;presupunerile sale se vor dovedi
destul de aproape de adevăr – din cele cinci nave, doar una singură, „Vittoria”, se va mai
întoarce din călătorie.

Magellan a navigat spre sud de-a lungul coastei Argentinei, unde a întâlnit grupuri de
băștinași pe care i-a numit „patagonezi”, adică „picioare mari” – întreaga regiune o va numi de
altfel Patagonia. Desigur, călătoria nu a fost lipsită de tot felul de pericole, printre care revolta
echipajelor, cea mai grea provocare pentru un căpitan aflat în mijlocul unei călătorii importante.
Surprinzător, acesta a găsit mult așteptata trecătoare care i-a oferit calea de acces către o
provocare mult mai mare – trecătoarea îi poartă și astăzi numele:Strâmtoarea Magellan, o zonă
înșelătoare, deosebit de periculoasă pentru nave;avea să rămână spaima navigatorilor multe
sute de ani de aici înainte. Strâmtoarea desparte masa continentală a Americii de Sud de Țara
de Foc;mult timp s-a crezut că aceasta din urmă era de fapt promontoriul cel mai nordic al unui
continent sudic uriaș;ulterior s-a dovedit că nu este decât o insulă.

Pierduți în mijlocul oceanului necunoscut

Mica flotă începea deja să se destrame foarte rapid:prima avea să fie distrusă, a doua
s-a întors în Spania, iar cea de-a treia a trebuit să fie incendiată și scufundată deoarece
muriseră atât de mulți oameni încât mai rămăsese echipaj suficient doar pentru două corăbii. În
final și acestea se vor despărți, una dintre ele fiind capturată de portughezi.

Când au ieșit în cele din urmă în imensa Mare a Sudului a lui Balboa, Magellan a
numit-o, parcă o dată pentru totdeauna, Oceanul Pacific. Acesta s-a dovedit însă ultima și cea
mai mare provocare a expediției deoarce nu se așteptase nimeni ca gigantica masă de apă
care se afla în fața lor să fie atât de vastă, o întindere pustie de apă sărată care te farmecă prin
frumusețea ei, dar care te ucide lent odată ce rămâi fără provizii (sau rapid dacă ai „noroc”).
Magellan a avut nevoie de 98 de zile pentru a traversa Oceanul Pacific iar în toată călătoria sa
nu a întâlnit decât două mici insule, sterpe și pustii (cel puțin pe ruta pe care a urmat-o el).
Echipajul rămas a suferit cumplit din cauza lipsei de alimente proaspete, de apă potabilă
proaspătă și a scorbutului, oamenii fiind nevoiți să mănânce talaș, piei de vită și șobolani.

Șfârșitul odiseei

Abia într-un final au ajuns pe arhipelagul Guam, în niște insule locuite de băștinași
sălbatici, periculoși – exploratorul a numit aceste insule Ladrones. Cu toate că Magellan avea
să își găsească sfârșitul într-o luptă cu niște băștinași din Filipine, corabia comandată de ultimul
căpitan supraviețuitor, Juan del Cano a reușit să se întoarcă în Spania cu o mare încărcătură de
cuișoare pe 6 septembrie 1522, devenind astfel primul om care a călătorit în mod efectiv în jurul
lumii într-o singură expediție. Din cei 270 de oameni, doar opt au mai revenit în viață în Spania;
Magellan nu a mai apucat să se întoarcă, dar a murit la Mactan, aflat puțin mai la vest de
longitudinea celui mai îndepărtat punct din est la care ajunsese cu câțiva ani în urmă, adică în
Insulele Moluce – astfel, am putea spune că Magellan a realizat ocolul Pământului. Călătoria sa
se înscrie alături de cele mai importante expediții din istorie, demonstrându-se pentru prima
dată că Pământul este sferic și totodată descoperindu-se Patagonia, Strâmtoarea Magellan și
revelându-se imensitatea Oceanului Pacific, denumire dată tot în cadrul acestei călătorii.

Sursa:

https://historia.ro/sectiune/general/fascinanta-calatorie-in-jurul-lumii-a-lui-fernando-575504.html

Mirodeniile din Moluce și întoarcerea în Spania (1521-1522)

Victoria, prima navă care a finalizat circumnavigația

globului. Replică prezentată la Expo Aichi 2005⁠.

Nu mai rămăseseră decât 113 oameni acum sub

comanda lui Juan Sebastián Elcano⁠. Numărul lor
era insuficient pentru a asigura manevrarea celor
trei nave. Pe 2 mai 1521, Concepcion a fost arsă în
fața insulei Bohol⁠. Victoria și Trinidad au ieșit în larg
la începutul lui mai, au făcut o oprire la Palawan⁠
pentru aprovizionare cu orez, și apoi a ajuns la
mijlocul lunii iulie în orașul Brunei, din nordul insulei Borneo, pentru o escală plină de
peripeții. În cele din urmă, pe 29 iulie, s-a ridicat ancora și spre insulele Mirodeniilor,
unde au ajuns după puțin mai mult de patru luni.

Navele au ajuns la Tidore⁠, insulele Maluku, la 8 noiembrie 1521. Aceste insule erau deja
cunoscute portughezilor de circa cincisprezece ani, Francisco Serrão⁠ (mort cu câteva luni
înainte de sosirea navelor), fiind prezent acolo încă din 1512. Echipajele au încărcat cu
mirodenii cele două nave rămase. În timp ce Victoria era pe cale să iasă din port, a fost
descoperită o gravă scurgere de apă pe Trinidad. Ea a fost nevoită să rămână pentru reparații,
și a pornit la drum patru luni mai târziu. Cu 50 de oameni la bord, și sub comanda lui João
Lopes de Carvalho, nava a fost în cele din urmă arestată de portughezi, care nu au mai găsit la
bord decât douăzeci de marinari foarte slăbiți de încercarea lor zadarnică de a se îndrepta spre
Istmul Panama.

Victoria, cu 60 de oameni (dintre care 13 molucani), sub comanda lui Elcano, a părăsit
insula Tidore pe data de 21 decembrie 1521 și a reușit să traverseze Oceanul Indian și să
treacă de Capul Bunei Speranțe, ajungând înapoi în Spania. Numai optsprezece membri ai
echipajului au ajuns la Sanlúcar de Barrameda pe 6 septembrie 1522. Doisprezece oameni au
rămas prizonieri în Capul Verde portughez și s-au întors câteva săptămâni mai târziu. Victoria a
fost primul vas care a efectuat o circumnavigație completă a globului. Vânzarea mirodeniilor
aduse în cală a acoperit cea mai mare parte a costurilor inițiale ale călătoriei, dar nu a fost
suficientă pentru a acoperi datoriile față de urmașii și văduvele celor morți. În fapt, situația
financiară a fost foarte negativă, și chiar și următoarele expediții (García Jofré de Loayza, în
1526, și Alvaro de Saavedra⁠ în 1527) s-au soldat cu dezastre. În 1529, prin tratatul de la
Zaragoza, Spania a renunțat la pretențiile sale față de Insulele Moluce, vândute scump pentru
350.000 ducați. Beneficiul politic a fost aproape de zero până la deschiderea liniei
Manila–Acapulco, în 1565, și până la ocupația Filipinelor, revendicate de Spania, în numele
primei descoperiri. Pierre Chaunu scria: „întoarcerea lui El Cano pe drumul portughez de la
Carreira da India are valoare științifică, dar nu și economică. Ea a demonstrat că nu se poate
concura eficient prin trecerea din sud-vest cu navigația indo-portugheză pe la Capul Bunei
Speranțe”. A trebuit să mai treacă 58 de ani pentru o a doua călătorie, efectuată de către
Francis Drake. Strâmtoarea Magellan, ca trecere spre Pacific, a fost abandonată mai multe
secole, și numai săparea canalului Panama în 1914 a oferit o soluție satisfăcătoare dificilei
„treceri de sud-vest” pe la Capul Horn, descoperită și ea în 1616.

Hartă reprezentând traseul navelor prin strâmtoare. Această strâmtoare va fi numită după
Magellan - Strâmtoarea Magellan. Strâmtoarea separă partea continentală a Americii de Sud și
insulele Țării de Foc și leagă Pacificul și Oceanul Atlantic.
Nava Victoria, una dintre cele cinci nave aflate sub comanda lui Fernando Magellan ce aveau
ca destinație Insulele Condimentelor.

Exploratorul portughez, Fernando Magellan