Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Flota a cărei comandă o deţinea era alcătuită din cinci nave şi dispunea de
18 tunuri. Nava amiral a lui Magellan se numea "Trinidad". Celelalte nave
erau conduse de căpitanii: Juan de Cartagena - "San Antonio"; Luis de
Mendoza - "Victoria", Gaspar de Quesada - "Concepcion", Joao Serrao -
"Santiago". Cel din urmă căpitan menţionat a publicat mai târziu povestea
întregii expediţii, la care au participat şi un navigator renumit, Elcano, şi mai
mulţi preoţi.
Magellan a navigat apoi de-a lungul coastei, fiind atent la fiecare golf. A
ajuns pe râul Rio de la Plata, la 10 ianuarie 1520, însă după ce a navigat
câteva zile spre amonte a ajuns la concluzia că nu este drumul în căutarea
căruia era, şi şi-a continuat drumul spre sud, ajungând în portul San Julian,
la 31 martie 1520, pentru popasul de iarnă, potrivit informaţiilor din volumul
''Magellan'', de Stefan Zweig, Editura Tineretului, 1959.
În perioada cât au staţionat la San Julian căpitanii săi s-au revoltat, iar o
conspiraţie a fost organizată împotriva lui. Echipajele, susţinute de căpitanii
lor, se plângeau de climatul dur şi de lipsurile pe care au trebuit să le
suporte în locurile în care se aflau de câteva luni, şi insistau ca Magellan să
se întoarcă în Spania. Magellan nu a făcut nimic câteva zile, apoi, ştiind ca
majoritatea marinarilor îi erau devotaţi, a trimis un om de încredere la
bordul navei "Victoria", care l-a înjunghiat pe Mendoza în mijlocul
echipajului său. Aceeaşi pedeapsă a primit-o şi Quesada. Însă Magellan nu
s-a aventurat să-l omoare şi pe Cartagena, având în vedere rangul său, şi
l-a lăsat pe acesta, împreună cu un preot care luase parte la revoltă, pe
uscat.
2
pe insula Mactan din arhipelagul Filipinelor, la 27 aprilie 1521.