“Călători cu crenume – aventurism, scop al vieții sau necesitate istorică”

Tendința la necunoscut, e unul dintre principiile de bază găsite în subconștientul oricărui om. Toate
realizările și descoperirile grandioase ale omenirii, fiind făcute din acest simplu instinct. Fiecare secol se
caracterizează print-o descoperire sau mai multe, dar se disting deosebit secolele 14-16, în care
descoperirile geografice mai ales cele pe cale maritimă erau de neoprit. Dintre cele mai cunoscute
personalități ale acestor secole sunt: Vasco da Gama, Cristofor Columb și Ferdinand Magellan.
Aventurismul acelei perioade într-adevăr reprezintă nu doar un scop al vieții dar și un mod de a pretrece
propria viață, deoarece călătoriile acelor timpuri se întindeau pe luni întregi. Navele lente, proviziile
limitate și condițiile nefavorabile duceau o mare parte a călătorilor la deces, fie din cauza unor boli din
cauza schimbului de climă, fie din lipsa unei surse de apă potabilă și hrană stabilă. Fapt foarte cunoscut,
pentru care călătorii erau considerați eroi ale propriilor patrii. Descoperirile țărmurilor necunoscute erau
cele mai apreciate și memorabile, în zilele de astăzi nu au ajuns toate descoperirile, dar sunt bine
cunoscute cele ale personalităților menționate mai sus. Descoperirea Americii este una dintre ele, ce nu a
fost plănuită înainte de debarcare, nici declarată după reîntoarecere de Către Cristofor Columb, ce rea
convins că a vizitat răsăritul Indiei, până la capătul zilelor sale. Primul care a declarat oficial descoperirea
Lumii Noi a fost un florentian din Spania cu numele de Amerigo Vespucci, relativ după numele căruia a fost
denumit continentul.
O altă călătorie proeminentă, ce nu doar a găsit un drum nou spre ,,Insulele Mirodeniilor” dar și justificarea
teoriei că pământul este o sferă. În anul 1529 portughezul Fernando Magellan însoțit de echipajul său
amplasat pe 5 nave a pornit în cătuarea drumului spre India. Din păcate în cursul expediției Fernando și o
mare parte a echipajului a decedat într-o luptă cu indigenii ăn Arhipelagul Filipinelor, înapoi la patrie
ajungând doar o navă. Mirodeniile aduse au acoperit cheltuielie întregii expediții, Magellan dovedind că
poate ajunge la mirodenii fără a tinge țările ți mările portugheze, încojurând globul pământesc.
Fiecare pas spre necunoscut are nevoie de jertve, deseori tragice, dar cele cunoscute duc o valoare
testamentală mai valoroasă ca orice viață umană. Descoperirile făcute în trecut, rămânând memorate și
transmise pe decenii înainte, amintind omului contemporan că fiecare cunoștință are un potențial punct de
expansiune.