Operele lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost considerat de către cititorii români și de critica literară postumă drept cea
mai importantă voce poetică din literatura română. Cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu sunt
recitate și astăzi.

Opere semnate de Mihai Eminescu

Volumul Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetului. Restul operelor lui
Eminescu apar postum, iar printre cele mai importante sunt:

„Epigonii” (1872);

„Făt-Frumos din lacrimă” (1872);

” Călin (file din poveste)” (1873);

„Lacul”;

„Dorința”;

„Melancolie”;

„Crăiasa din povești” (1875);

„Povestea codrului”;

„Povestea teiului”;

„Singurătate”;

„Atât de fragedă”;

„Despărțire”;

„Revedere”;

„Departe sunt de tine” (1878);

„Mai am un singur dor” (1880);

„Scrisoarea I”;

„Scrisoarea II”;

„Scrisoarea III”;

„Scrisoarea IV” (1881);

„Când amintirile”;

„Pe lângă plopii fără soț”;

„Și dacă…” (1883);

 „Sara pe deal” (1885);

„La steaua” (1886);

„De ce nu-mi vii” (1887).

Opere incluse în programa de Bacalaureat de Mihai Eminescu

„Luceafărul” (1873);

„Sărmanul Dionis” (1872);

„Floare albastră” (1872);

„Scrisoarea I”.

Primele poezii scrise de Eminescu n-au nimic eminescian. Şi sunt, în general, lipsite de poezie.
Încă adolescent, cu mintea plină de ecourile lecturilor din „Lepturariul” lui Aron Pumnul, poetul imită
într-un mod exterior diverse voci lirice din vremea lui.

Peste mai bine de o sută de ani, tot într-un mod exterior – dar intenţionat exterior − va imita
acele voci lirice Mircea Cărtărescu, în volumul Levantul. Ceea ce Mircea Cărtărescu va parodia cu
premeditare, Eminescu parodiază involuntar, în ambele cazuri totul bazându-se pe o familiarizare
perfectă cu stilurile poetice ale epocii.

La mormântul lui Aron Pumnul, prima poezie publicată de Mihai Eminescu – pe vremea când
avea 16 ani, era elev la K.K. Ober-Gymnazium din Cernăuţi şi semna Mihail Eminovici – conţine un singur
vers demn de interes, un singur vers care ar fi putut atrage atenţia unui cititor atent şi binevoitor. Am să
revin asupra lui. Deocamdată trebuie spus că toate celelalte versuri, greoi-bombastice, lipsite de
capacitatea de a emoţiona, nu anunţă prin nimic un poet. În ceea ce mă priveşte, dacă le-aş fi primit la
„poşta redacţiei”, i-aş fi răspuns autorului că nu are talent şi că ar trebui să renunţe la poezie. Iar dacă
autorul m-ar fi ascultat, n-aş fi ştiut niciodată că am făcut o crimă împotriva culturii.

Top 10 cele mai frumoase poezii ale lui Mihai Eminescu

De câte ori, iubito…

Și dacă…

O, rămâi

Mai am un singur dor

Revedere

O, mamă…

De-aş avea

Crăiasa din poveşti

Adio

Ce te legeni?…