INDICATORI SINTETICI AI VARIAŢIEI

Aceşti indicatori au la bază calcularea valorii medii a tuturor abaterilor individuale ale
variantelor de la media lor (se poate lua ca reper şi mediana seriei sau oricare altă valoare a
seriei!). Se realizează astfel o sintetizare a variaţiei unei caracteristici printr-o singură expresie
numerică.
Indicatorii sintetici sunt abaterea medie liniară, dispersia, abaterea medie pătratică şi
coeficientul de variaţie. Vom prezenta formulele pentru seriile simple şi pentru seriile
(distribuţiile) de frecvenţe.
DISPERSIA
Dispersia (s2 sau σ2) sau varianţa, se calculează ca o medie aritmetică a pătratelor
abaterilor individuale ale tuturor valorilor faţă de media lor.
Dispersia în cazul seriilor simple:

Dispersia în cazul seriilor de frecvenţe:

Estimarea dispersiei unei populaţii, calculată pe baza unui eşantion:

Sunt autori care susţin că termenul de dispersie ar trebui evitat deoarece el „este unul
generic, fiind utilizat pentru toţi indicatorii din categoria celor care reflectă împrăştierea
valorilor” (Rotariu et.al., 1999, p. 42). Pe de altă parte, varianţa reprezintă „indicatorul sintetic
de bază al dispersiei” (Luduşan et.al., 1997, p. 277) sau „indicatorul statistic cel mai utilizat
pentru aprecierea împrăştierii datelor” (Clocotici & Stan, 2000, p. 68).
Dincolo de aceste opinii divergente, suntem de părere că el nu trebuie neglijat, oferindu-ne
date despre gradul de omogenitate/eterogenitate al caracteristicii vizate; utilitatea lui o vom
vedea la calculul următorului indicator şi în capitolele de statistică inferenţială.
 ABATEREA STANDARD
Abaterea standard (s sau σ), numită şi abaterea medie pătratică sau abaterea tip,
reprezintă rădăcina pătrată din valoarea dispersiei.

Abatere medie pătratică în cazul seriilor simple:

Abaterea medie pătratică în cazul seriilor de frecvenţe:

Estimarea abaterii standard a unei populaţii, calculată pe baza unui eşantion:

Mult mai des folosită în analiza seriilor statistice, abaterea medie pătratică are acelaşi
avantaj ca şi abaterea medie liniară, şi anume, se exprimă în aceeaşi unitate de măsură ca şi
datele iniţiale pe care le studiem. De exemplu, dacă studiul se bazează pe notele unui colectiv de
elevi, abaterea tip se exprimă tot în note, „permiţând să se analizeze mai corect gradul de
variabilitate al grupului” (Radu et.al., 1993, p.72).
Asemănător dispersiei, o valoarea scăzută a abaterii standard reflectă o serie statistică
omogenă; în caz contrar vorbim de eterogenitatea datelor. Mai mult, pe graficul distribuţiei acest
indice marchează punctele de inflexiune ale curbei.
Totuşi, atunci când dorim să comparăm serii statistice cu unităţi de măsură diferite,
ultimii doi indicatori nu ne mai sunt de folos. Vom folosi un alt indicator: coeficientul de
variaţie.