Casa de nebuni

Exported from Wikisource on 16 martie 2024

1
Casa de nebuni

1. banca 4
de anonimul necunoscut care iubeste pleonasmul

Clienţii doctorului Şuţu au scăpat din chiliile lor şi au pus

stăpânire pe guvernul ţării româneşti.

Asta este impresia ce ne fac faimoşii noştri ocârmuitori în

toate ocaziile.

Dar, cu ocazia grevei studenţilor împotriva noului proiect

de lege a recrutării, ne-am făcut o convingere deplină că
trăim sub regimul unor alienaţi.

Iată, în adevăr, faptele monstruoase ce s-au petrecut cu

prilejul acesta:

Studenţii s-au adresat mai cu seamă la trei autorităţi,

expunându-le doleanţele lor: rectorului universităţii,
ministrului instrucţiunii şi primului-ministru.

Ei bine, fiecare din aceste trei autorităţi, care s-ar fi cuvenit

să meargă în cea mai deplină înţelegere, au ţinut studenţilor
un limbagiu deosebit.

Rectorul universităţii, care este şi vicepreşedinte al

Adunării legiuitoare, le-a spus:

2
„Legea împotriva căreia vă plângeţi este o lege personală.
Ea a fost votată de Senat prin surprindere. Vă asigur că, pe
cât timp voi fi eu rector al universităţii, nu voi permite să se
atingă drepturile studenţilor.”

Ministrul instrucţiunii — şi de astădată avem chiar un text

oficios, publicat de organul guvernului în chip de rectificare
— a zis:

„Proiectul în contra căruia vă plângeţi este pornit dintr-o

iniţiativă privată. Eu n-am avut nici o cunoştinţă despre el.
Îmi iau angajamentul să lupt pentru modificarea lui.”

Iar primul-ministru, după ce în faţa delegaţiei studenţeşti s-a

mărginit să facă morală antigrevistă, a venit să răspundă
dlui Fleva în Cameră:

„Proiectul este opera guvernului. El a fost discutat în

Consiliul de Miniştri şi nu va fi modificat, pentru că e un
proiect foarte bun.”

Ce însemnează această duplicitate... sau mai bine această

triplicitate.

Fără-ndoială, nimic altceva decât că avem un guvern care

ne dă exact impresia unei case de nebuni.

Ştim bine ce ni se va răspunde: că oamenii din fruntea

guvernului sunt nişte mari şireţi, că declaraţiile rectorului şi
ale ministrului de instrucţiune sunt făcute în timpul grevei,
3
pe când declaraţia primului-ministru este făcută după
încetarea grevei; că aşa fiind, nu trebuie să căutăm armonie
între ele, pentru că cei dintâi au urmărit un scop —
înşelarea studenţilor — iar cel din urmă alt scop —
menţinerea proiectului incriminat.

Este oare această argumentare o dovadă de onestitate şi de

cuminţenie politică?

Nicidecum.

Noi credem că, sub nici un pretext, un guvern nu poate să

aibă purtarea unei asociaţii de făcători de rele care caută să
înşele, şi atâta tot.

Nu este permis unui guvern să umble cu chichiţe, cu

şarlatanii, cu vicleşuguri ordinare, pentru ca să dea aparenţe
înşelătoare unor fapte ce nu-i convin.

Şiretenia, în asemenea caz, este poate mai condamnabilă

decât nebunia.

Consecinţele morale ce decurg de aci sunt dezastruoase.

Cum adică? Să nu mai creadă studenţii în cuvintele

rectorului? Să-şi facă ei convingerea că ministrul
instrucţiunii este un păcălici de rând, care pentru obţinerea
unui rezultat dorit e capabil de o minciună?

4
Dar aceasta este o morală groaznică, pe care numai codicele
ocultist o mai poate concepe.

Şi pentru ruşinea vremii în care trăim, noi convenim mai

lesne a crede că a fost şi aci o manifestare de demenţă, cum
se arată în toate actele acestui guvern desperat.

E o tovărăşie pe care n-o leagă nici o idee superioară, un

sindicat de interese meschine, care trăieşte din expediente şi
care, în total, e o casă de nebuni.

Să sperăm că ţara va scăpa în curând de această aglomeraţie

smintită.

5
Despre această ediție
electronică
Această carte electronică provine de la biblioteca digitală
Wikisource.[1]. Această bibliotecă digitală multilingvă este
construită de voluntari cu scopul de a pune la dispoziție o
colecție de publicații de orice fel: romane, poeme, reviste,
scrisori...

Distribuim cărțile noastre pe gratis, începând cu lucrări care

nu sunt protejate de drepturi de autor sau sunt publicate sub
o licență liberă. Sunteți liber să folosiți cărțile noastre
electronice pentru orice scop (inclusiv exploatare
comericală), sub termenii Creative Commons Attribution-
ShareAlike 3.0 Unported[2] sau, dacă doriți termenii GNU
FDL[3].

Wikisource este în căutare constantă de noi membri. În

timpul realizării acestei cărți, este posibil să fi făcut greșeli.
Le puteți raporta la această pagină[4].

Următorii utilizatori au contribuit la această carte:

Mvelam

6
1. ↑ http://ro.wikisource.org
2. ↑ http://www.creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0
3. ↑ http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html
4. ↑ http://ro.wikisource.org/wiki/Wikisource:Scriptoriu