Prima iubire nu se uită niciodată? - clișeu sau nu...

Adolescență. Iubire. Scopuri. Oare se vor uita vreodată?

Cu toții știm cât de manipulatoare poate fi această primă iubire. La început, credem că nu se va
sfârși; cu timpul, ne punem întrebarea „Chiar dacă n-a mers, voi uita senzațiile care m-au făcut
ceea ce sunt acum?”, dar, bineînțeles, în maniere total diferite.
Haideți să analizăm posibilele etape care ne fac să ajungem în acest tip de situație!
1. Socializarea pe Internet
Adeseori, rețelele de socializare ne amețesc (sau nu) sentimentele. În spatele ecranului poate fi
oricine, uneori și pisica care ne păzește conversația, în timp ce noi suntem la baie. Asta da
loialitate! Revenind... De obicei, vorbim cu persoane care ne sunt cunoscute din vedere; alteori,
ni se pare tipul/tipa drăguț/ă și zicem -„Hai să-i dau mesaj!”-. De aici pornește totul!
2. (Re)cunoașterea
„Re-”? Cum adică? Ei bine, odată ce primim un mesaj care ne satisface dorința de moment,
suntem în punctul de vulnerabilitate al cunoașterii (sau al recunoașterii, după caz, pentru că poate
interveni acea realizare de-o secundă care schimbă totul). Sunt sigură că am primit cu toții un
mesaj de tipul „Da, te știu; cred că te-am mai văzut la școală. Mereu mă uitam la ochii tăi, așa
frumoși...”. Ce e asta? Manipulare sau sentiment de persoană îndrăgostită?
3. Întâlnirea față-n față
Bun... Parfum? Da. Haine drăguțe? Normal. Oare chiar mă place? Hm... Nu știu ce să zic.
Aici e mai tensionant - începem să ne cunoaștem pe bune. E drăguț/ă, are simțul umorului, clar
suntem făcuți unul/una pentru altul/alta!
Din câte știm, din acest punct se începe, propriu-zis, relația. Dar, vorbind despre uitarea sau nu a
primei iubiri, din acest punct se rupe, propriu-zis, relația. Păcat?

Și așa am ajuns în prezent, la momentul mult așteptat de toți, chiar și de mine; e clișeu sau nu?
Cu siguranță, nu! Toate aceste etape ne fac să realizăm cine suntem de fapt, ce calități avem, ce
putem face ca să ne simțim mult mai bine în pielea noastră, cum să abordăm alte tipuri
asemănătoare de situații, cum să evităm vulnerabilitatea necontrolabilă și, de ce nu?, dacă să mai
abordăm astfel de situații în viitor sau să rămânem cu tovarășii de coate care ne-au fost alături
mereu.
Așadar, prima iubire nu se uită niciodată, prima iubire nu este un clișeu, întrebările pe care le
avem nu sunt, de asemenea, clișee. În alt mod spus, acestea sunt „porți” spre o versiune mai bună
a noastră.
Semnat,
Eu, pisica ta. Mi se păruse mie ceva ciudat când ți-am citit mesajele. Ei bine, da, le-am citit; tu
erai la baie, ce să-ți fac? Oricum era spre binele tău...
P.S.: Stai liniștit/ă, nu i-am spus mamei tale.
Miau!