Cum spui unui barbat ca nu te intereseaza

Intalnirile romantice pot fi extrem de frumoase si chiar distractive. Ele pot fi insa si sursa
unor situatii extrem de "inconfortabile".

Unul dintre cele mai rele lucruri care ti se pot intampla este sa trezesti interesul cuiva pe care tu nu il
placi. Cel putin, nu asa cum ar vrea el.

Desi la inceput te poti simti magulita, te vei gasi pusa in situatia de a gasi cel mai eficient si mai
delicat mod de a-l refuza. Iar asta se poate dovedi extrem de dificil, mai ales daca este vorba despre
un coleg sau un amic.

Refuza-l delicat
Respingerea este un lucru neplacut pentru oricine. Cel mai indicat este ca, atunci cand realizezi ca nu
te intereseaza o alta persoana, sa ii spui de la inceput.

Nu trebuie sa fii nepoliticoasa sau sa il pui intr-o situatie jenanta. Pur si simplu, fii sincera! Multe femei
ignora situatia si sfarsesc prin a trimite semnale amestecate pentru a nu rani sentimentele
"admiratorilor". Desi nimanui nu-i place sa faca rau altcuiva, este mai bine sa pui punct unor
asemenea situatii de la inceput.

Daca ai fost deja la cateva intalniri cu un barbat si nu ai simtit celebrii "fluturasi in stomac", ar trebui
sa lamuresti situatia imediat. Cel mai indicat moment pentru a pune punct este finalul unei intalniri
sau, daca preferi, ii poti spune ce simti la telefon, cand te suna pentru a te invita din nou in oras.

Explica-i, in cel mai delicat mod posibil, ca ti-a facut placere sa il cunosti dar ca pur si simplu nu crezi
ca relatia are vreun viitor. Poti fi prietenoasa dar fii foarte clara si ferma, astfel incat sa nu ramana loc
de interpretari.

Daca respectivul continua sa te caute si dupa ce l-ai respins deja, incearca sa ii scrii. Un mail sau o
scrisoare ar putea fi mai eficiente, atunci mesajul va fi "negru pe alb". Multi oameni interpreteaza
mesajele orale in functie de propriul interes. Asigura-te asadar ca nu ii va ramane nici un dubiu cu
privire la intentiile si sentimentele tale.

A refuza un barbat nu este deloc usor dar uneori este necesar. In loc sa prelungesti o situatie
neplacuta, fii sincera de la inceput. Trebuie sa fii pregatita pentru ca e posibil ca cel refuzat sa fie
furios ori ranit.

Sunt emotii absolut normale in cazul unui refuz. Incearca sa fii cat mai amabila si intelegatoare dar
este necesar sa fii, in acelasi timp, si extrem de ferma. Chiar daca la inceput, reactiile sale vor fi
negative, este spre binele amandorura. In felul acesta nici tu si nici el nu irositi timp pretios, timp in
care fiecare si-ar putea gasi partenerul ideal.

MAI MULT DESPRE: cuplu, despartire, parasire, partener, relatie

"A plecat...", "Ne-am despartit", "M-a parasit"  -  iata cateva dintre propozitiile cu care incep multe
topicuri de pe forum, multe scrisori in care cineva cere ajutor pentru a depasi o situatie grea cu care se
confrunta. Este vorba despre starea de a te simti parasit, abandonat de catre partener. Incercam astazi
sa ne apropiem de ceea ce simtim in acele momente, sa intelegem trairea de atunci, sa descoperim ce
facem fiecare in astfel de situatii.

Daca ne gandimla reactiile pe care oamenii le au intr-o astfel de situatie, ne vin in minte mai multe
moduri diferite, fiecare dintre ele fiind cel mai apropiat, cel mai firesc pentru cel in cauza. Poate veti
spune ca, de fapt, ajungem sa ne cunoastem cu adevarat dupa felul in care reactionam in situatii foarte
dificile, in situatii limita.

Sa ne uitam mai de aproape la aceste reactii:

1. "Cum sa fac sa-l aduc inapoi?", "Ce e de facut acum?", "Am nevoie de sfaturi". Acesta este modul in
care incercam sa anulam ceea ce tocmai s-a intamplat, sa "facem la loc", sa "reparam", sa-l intoarcem
din drum pe cel plecat. Ceea ce simtim ne copleseste, uneori nici nu vrem sa exprimam tristetea,
disperarea, angoasa, golul pe care il simtim. Apararea contra acestor trairi dureroase si foarte intense
este aceea de a auzi pareri, sfaturi de la ceilalti, de a face neaparat ceva cat mai repede.

2. "Sa-l sun?", "Sa nu-l sun?", "Oare ma iubeste?" sunt moduri de exprimare a indoielii. O parte din noi
ar vrea sa reia legatura intrerupta, o parte ar vrea sa astepte aceasta reluare de la partener. Intr-un fel
este ca si cum ar fi un test: cine suna primul, cine se intoarce, cine pe cine cauta.

3. "Cum sa trec peste?", "Cum sa merg mai departe?", "Cum sa continui sa traiesc fara el?". O stare pe
care am putea-o numi de neputinta, imposibilitatea de face orice altceva fara celalalt. Ca si cum brusc
ne-am fi trezit fara o parte din noi insine, fara de care n-am putea exista, respira, munci...

4. "Nu stie ce-a pierdut", "Nu ma merita", "Mai bine ca s-a intamplat acum" - este reactia celei care se
retrage din relatie, care ar vrea sa termine foarte repede, sa nu simta durerea, tristetea. In ea vedem
mandrie, orgoliu, dispret, refuz de a arata suferinta, chiar si de a o recunoaste fata de noi insine. Este o
negare a ceea ce a fost intre cei doi, a partii frumoase, a legaturii lor, a trairii din cuplu. Ca si cum daca
acum s-a terminat, asta inseamna ca nu a fost, ca nu regretam, ca nu privim in urma.

5. "E vina mea", "Eu l-am alungat", "N-am stiu sa-i dau ceea ce avea nevoie" sunt forme de traire a
culpabilitatii, a neimplinirii, modul in care despartirea, plecarea celuilalt ne arata dintr-o data ca a lipsit
relatiei ceva esential. Pe moment credem ca daca am fi fost altfel, daca am fi incercat in alte moduri,
daca am fi vazut mai multe la timpul potrivit, aceast moment al separarii n-ar fi aparut. El apare adesea
insotit de regret, de temerea ca partenerul nu ne va ierta "pentru ce i-am facut", de disperarea,
desconsiderare fata de propria persoana ("L-am facut nefericit", "l-am ranit"). Despartirea este vazuta ca
o pedeapsa pentru o vina stiuta sau nestiuta.

6. "Nu vreu sa-l mai vad", "O sa vada el, va fi si el parasit la randul lui" - astfel se manifesta dorinta de
razbunare, revolta, lupta pe care o ducem cu celalat desi el nu mai este prezent. Un mod de incepe sau
de a continua un razboi intre parteneri. Adesea apare dorinta de a-l umili pe celalalt, de a-l vedea
intorcandu-se si a-l refuza, de a-l vedea invins, ingenuncheat.

7. "Nu credeam ca voi trece prin asa ceva", "Ce se intampla cu mine?", "Nu ma recunosc" sunt exprimari
ale unei stari greu de definit, de surpriza, dezamagire, neajutorare, perplexitate. Persoana are pentru
prima data stari care depasesc intensitatea obisnuita, se surprinde gandind lucruri de care nu se credea
capabila. Apare o teama, chiar groaza fata de propriul interior, fata de ce am fi in stare.

Ne trec prin minte scenarii care ne inspaimanta, pe care nu le cunoastem, cu care nu ne-am mai intalnit
in alta situatie. Ca si cum aceste lucruri n-au avut pana acum prilejul sa iasa la iveala. Una dintre ractii
este: "Vreau sa aflu ce este in mine", "Vreau sa ma cunosc asa cum sunt, sa ma descopar". Este
inceputul unui demers lung si anevoios dar si benefic de autocunoastere, care de multe ori incepe cu o
solicitare de psihoterapie sau consiliere psihologica.