Familia avocatului Iorgu Deleanu se retrage vara la țară, la moșia de la Medeleni, din Moldova.

Moșia
este a soției sale, Alice Deleanu, iar aceasta o moștenise de la tatăl ei, conu Costache Dumșa. După
moartea lui, moșia a fost pentru o vreme guvernată de o mătușă aprigă, Fița Elencu. Pe atunci
doamna Deleanu era și ea un copil, apoi o tânără care a trăit o frumoasă poveste de dragoste cu
tânărul ei profesor de filozofie, Iorgu Deleanu, cu care ulterior s-a și căsătorit. Împreună au doi copii,
pe Olguța și Dănuț, și o înfiază pe Monica, care nu mai are pe nimeni decât pe ei.

Cartea începe în vacanța de vară a copiilor. Cele două fetițe aveau zece ani, iar pentru Dănuț, un
băiețel de doisprezece ani viața de școlar mic s-a încheiat. Urmează să facă cele patru clase ale
cursului inferior. Părinții nu plănuiesc ca fiul lor să-și continue studiile departe de casă, însă familia
primește o vizită neașteptată de la fratele domnului Deleanu, Grigore, poreclit de copii Herr Direktor,
pentru aspectul, educația și disciplina sa germană, dar mai ales pentru conducerea unei activitatăți
desfășurate în comun cu industriași germani. Făcuse studiile de inginerie în Germania, iar acum în
calitate de unchi, cu gândul la datoria unui om care nu are pentru sine familie și copii ci doar nepoți,
le propune soților Deleanu să îi încredințeze lui educația lui Dănuț.

Dănuț consimte într-un moment de deznădejde să plece la școală, la București, sub atenta îndrumare
și camaraderie a unchiului său.