NR.

28
ARTĂ. ARHITECTURĂ. PATRIMONIU. RESTAURARE

CUPRINS / Summary

EDITORIAL
De e, de miscare, de feeling, Mihai Ivaşcu 1
Of being, of moving, of feeling, Mihai Ivaşcu 3

PROIECTE / PROJECTS

Metafore vizuale create in sicla, Camelia Cogălniceanu 6

INTERVIURI / INTERVIEWS
E-moion cu Alina Manole sau Cum se scrie cu şi despre oameni frumoşi,
Mihai Ivaşcu 10
Expressing emoions with Alina Manole.
Or how to write about ‘beauiful people, Mihai Ivaţcu 15
Dansul, analizat sub lupa insituionalizarii, Laura Lucia Mihalca
Interviu cu Vava Ştefănescu 24
Dancing, analyzed under the magnifying glass of the insituionalizaion,
Laura Lucia Mihalca, Interview with Vava Ştefănescu 31
RECENZII / CHRONICLES
The Abandonment of Art (1948-1988) (at MoMA, through August 24, 2014)
Lygia Clark 19
Când ploaia se va opri, Silvia Cazacu 37
When the rain stops falling, Silvia Cazazu 40
DOSAR TEMATIC / THEMATIC FOLDER
E-Four, Diana Oprea 44
E-moion, senimente virtuale, Nona Pârvulescu 57
Poezii, Laura Lungu 60
Emoion versus E-moion, Dana Simionescu 62
 NR.28
ARTĂ. ARHITECTURĂ. PATRIMONIU. RESTAURARE

CUPRINS / Summary
E-moion - Emoţii şi Mişcare; O analiză psiho-coregraicǎ
a vieţii, Ana Nedelcu 68
Emoţia virtuală ca noţiune esteică moderna, Cezara Miclea 71
Virtual emoion as a modern aestheical noion, Cezara Miclea 74
Un megabyte de singurătate, Raluca Niţă 76
A megabyte of loneliness, Raluca Niţă 79
O emoie dansata intre un barbat si o femeie;
Un dans ca o viata!, Laura Iaru 82
CRUCEA, UN SIMBOL / THE CROSS - A PLURIVALENT SYMBOL
Semniicaiile crucii, Andrei Papadache 90
Instances of the Cross in the Byzanine and Roman-Catholic Religious Art
throughout Romania, Raluca E. Goleşteanu 93
ARHITECTURA, MODA, DESIGN / ARCHITECTURE, FASION, DESIGN
Legenda de ciment, Răzvan Postolache 108
Turnurile din Wats, Lucian Nan 110
Centru cultural şi lapidarium Mogoşoaia, A. Spirescu 116
PREMIUM BONUS
Privire comparaivă asupra reconversiei arhitectonice a
Căii Rahovei şi zonei Kamionek, Partea a-II-a, Raluca Goleşteanu 122
Abatele, schivnicul şi diavolul, Adrian Botez 129
The Abbot, the Hermit and the Devil (3h and a half), Adrian Botez 133
Interpretarea unor texte din Hans Gadamer, Maria Roxana Bischin 139
“Aristul a devenit liber”, Crisina Iancu 148
 NR.28
ARTĂ. ARHITECTURĂ. PATRIMONIU. RESTAURARE

ECHIPA EDITORIALĂ / Editorial team

ECHIPA PERMANENTĂ

Director & redactor-şef: Laura Lucia Mihalca

Director adjunct: Alexandru Gavan
Redactor-şef adjunct: Mihai Ivaşcu
Designer graic: Ruxandra Diaconu
Graician: Ruxandra Marin

ECHIPA PERMANENTĂ

Redactori permanenţi: Mihai Ivaşcu, Cezara Miclea, Laura Lucia Mihalca

Redactori colaboraiori: Maria Bischin, Adrian Botez, Silvia Cazacu

Raluca Goleşteanu, Crisina Iancu, Laura Lungu
Lucian Nan, Laura Iaru, Ana Nedelcu, Raluca Niţă,
Valery Oişteanu, Diana Oprea, Andrei
Papadache, Nona Pârvulescu, Răzvan
Postolache, Dana Simionescu, Adrian Spirescu

Coordonator număr / Issue coordinator: Mihai Ivaşcu

Corectură/Proof: Denisa Nicoleta Viaşu

Graica coperta / Graphic cover: Ruxandra Marin

Concept: Mihai Ivaşcu

Model: Ioana Roman

Traducatori / Translators: Alexandra Gogoşaru, Alina Iordan,Alina-Raluca

Pipirigianu, Andreea Claudia Popa, Andreea Iulia
Popescu

Mail: redacie@artout.ro
Site: www.artout.ro
Facebook: www.facebook.com /ArtOutMagazine
122 | Premium bonus
Privire comparativă asupra
reconversiei arhitectonice a Căii
Rahovei şi zonei Kamionek: studiu
de caz al Centrului Cultural The Ark
(Bucureşti) şi al Centrului Cultural
Soho Factory (Varşovia)1
Articol de Raluca Goleşteanu
Partea a-II-a

Bursa marfurilor, Foto Andrei Gramaicu, www.panoramio.com

Este aşadar momentul să prezentăm câteva detalii referitoare la istoricul

clădirilor/locurilor în care funcţionează cele două centre culturale, precum şi
aspecte ale statutului lor prezent, legate de rezidenţi actuali şi de proiectele pe care
aceşia le desfăşoară. Dacă ne referim la The Ark, ansamblul iniţial de construcţii
poate i localizat temporal în ulimul deceniu al secolului al XIX-lea, în 1899, când
Vama Bucureşi-Antrepozite, a fost dată în folosinţă. Complexul ce găzduia sediul
administraiv al autorităţii vămii şi accizelor, bursa de mărfuri, precum depozite de
vinuri, cărbune şi metale, a fost construit de arhitectul italian Giulio Magni (1859-

1 Acest articol constituie a doua parte a studiului format din trei părţi şi dedicat reconversiei fostelor
hale industriale din Bucureşti şi din Varşovia. Prima parte a apărut în numărul 27 al revistei noastre.
 Premium bonus | 123

1930), arhitect şef al Bucureşiului în acea perioadă1. Asemeni altor construcţii

de ip industrial (Hala Traian), dar şi de agrement (vile ale unor demnitari publici)
ce îi poartă semnătura, Magni a optat şi în cazul Vămii Bucureşi-Antrepozite, în
special al Bursei de Mărfuri, pentru silul eclecic francez2, însoţit de puternice
accente locale, speciice silului numit neoromânesc, culivat de Ion Mincu, în fapt,
versiunea autohtonă a curentului în vogă, in-de-siècle. După cum arată şi astăzi
reconverita faţadă a The Ark, materialul folosit la construcţia clădirii a fost cărămida
şi elemente geometrice de zidărie care se îmbină cu ornamentaţia preponderant
lorală; la interior, eşafodajul era susţinut de masive grinzi de cherestea, menite
să luidizeze circulaţia oamenilor şi a mărfurilor, în realitate o soluţie tehnică des
uzitată în arhitectura industrială pentru evitarea incendiilor. Totuşi, clădirea Bursei
de Mărfuri contrastează cu modelul clasic al clădirilor industriale, aşa cum s-au
răspândit ele începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin aceea că
exteriorul nu era o prelungire a interiorului, faţada era decorată, alându-se în
contradicţie vădită cu modestele spaţii locaive din împrejurimi (acest lucru se
menţine şi astăzi, cu atât mai mult cu cât The Ark a accentuat discrepanţa prin
implementarea unor materiale moderne, precum sicla şi aluminiul). Soluţia aleasă
de Magni implică faptul că industria avea un statut aparte în perioada construirii
bursei, asfel, se poate spune că presigiul modernizării ţării era exprimat printr-o
clădire care, deşi uilitaristă, prezenta ambiţii esteice, şi prin asta, sociale.

1 Mai multe detalii despre activitatea lui Giulio Magni precum şi despre inovaţiile arhitectonice conce-
pute la Bucureşti a se găsi la următorul link: http://w3.uniroma1.it/strappa/?p=535#_tn4 [accesat 27.06.2014].
2 Vezi intrarea în imobil deasupra căreia s-a păstrat şi astăzi inscripţia “bursa de mărfuri”.

Ansamblul industrial din zona Kamionek, Praga, intrare

124 | Premium bonus
Ansamblul industrial din zona Kamionek-Praga3 nu datează dintr-un moment
anume, ci constă într-o aglomerare de clădiri construite în ulima decadă a secolului
al XIX-lea sau în primii ani ai secolului XX, când industria a luat avânt în această
regiune a Imperiului Rus (Varşovia era, cum am mai menţionat, parte a acestei enităţi
poliice). Primele spălătorii şi vopsitorii deţinute de proprietari germani sunt ridicate
în Kamionek. Situl se îmbogăţeşte cu noi adăugiri în perioada interbelică, perioadă
în care ansamblul ia formă deiniivă (şi ansamblul Vama Bucureşi-Antrepozite
a luat formă inală tot mai târziu, în 1945, însă era consituit ca un nucleu bine-
determinat în impurile în care zona înconjurătoare reprezenta un punct important
pe harta industrială a Bucureşiului (exemplu: fabricile Bragadiru funcţionau tot în
acest areal). În interbelic aşadar, pe suprafaţa Kamionek era localizată aproximaiv
un sfert din munca industrială a Varşoviei, în care industria grea (armament, metal),
a aparaturii electrice şi a produselor alimentare ocupau locurile importante.
Arhitectura speciică siturilor industriale caracterizează ansamblul din Kamionek,
cel puţin micul nucleu ce a scăpat neavariat în urma gravelor evenimente cu care
s-a confruntat Varşovia pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, culminând
cu distrugerea unei mari părţi a acestui oraş. Se pare că nu au existat ambiţii în
ce priveşte statutul construcţiilor ce adăposteau primele rudimente industriale
varşoviene sau dacă au existat în concepţia iniţială, ele nu au fost reiterate în cadrul
succesivelor reconstrucţii ale zonei. Aşadar, silul este simplu şi sobru, cărămidă
atât în interior cât şi în exterior, faţadele sunt aerisite, iind marcate doar de
ancadramente realizate tot din cărămidă, iar interioarele sunt degajate, punând
în valoare ferestrele imense. Industria juca un rol de presigiu în spaţiul polonez în
3 Kamionek este un district situat în partea sudică a cartierului Praga; a fost ataşat Varşoviei, localizată
în partea stângă a Vistulei, în 1889. Menţionat încă din secolele XI-XII, zona ce îşi trage numele de la
locuinţele de piatră existente în împrejurimi (kamień în poloneză înseamnă piatră) a fost fundalul unor
evenimente importante în istoria poloneză, precum încoronarea a doi regi, în secolul al XVI-lea şi respectiv al
XVIII-lea (de văzut de asemeni: http://www.sohofactory.pl/content/historia), [accesat 09.06.2014].

Cladiri din fosta Fatada de imobil din cadrul

incinta industriala Kamionek, Praga ansamblului Kamionek, Praga
 Premium bonus | 125
acea perioadă, asemeni cazului românesc, însă desinaţia clădirilor din Kamionek a
prevalat mesajului ideologic, asfel uilitarismul s-a impus în detrimentul esteicului,
menţinerea unui low-proile arhitectonic a consonat cu respectarea standardelor de
siguranţă pe care un imobil în care se desfăşurau acivităţi industriale se presupunea
că le are (ferestre mari, spaţii interioare necomparimentate, acoperişuri plate, lipsa
podurilor). În contextul polonez nu putem vorbi, asfel, de o discrepanţă exterior/
interior şi de un efect frapant al clădirilor ansamblului în comparaţie cu cele ale
mediului înconjurător, cum este cazul Bursei de Mărfuri. Există şi în Varşovia o clădire
de ip industrial asemănătoare Bursei de Mărfuri, ba chiar mai spectaculoasă în
plan tehnic, cu o faţadă în care clasicismul, neo-goicul, se combină, aminind de
clădirea în care este actualul Muzeu al Transportului din Londra, din piaţa Covent-
Garden. Este vorba de Hale Mirowskie (halele Mirów), construite în anii 1899-1901;
asemeni Bursei de Mărfuri, aceste hale erau aşezate în zone sărace ale Varşoviei,
consituind un contrast puternic cu mediul înconjurător.
După al Doilea Război Mondial, Vama Bucureşi-Antrepozite şi zona Kamionek
au avut un parcurs diferit. Prima a fost lăsată în părăsire de către autorităţile
comuniste sau, cel mult, a fost uilizată ca spaţiu anexă al proiectelor ceauşiste

Culori indraznete ale fatadelor Imobile din cadrul

si numerotarea caselor proiectului Kamion Cross

grandioase din vecinătate (Casa Poporului)4, în imp ce a doua, grav afectată de

bombardamentele din impul războiului, după cum am menţionat, a slujit drept
sediu al companiilor de stat producătoare de maşini sau de… motociclete.
Reconversia ambelor ansambluri în actualele centre datează din preajma
anului 2009, mai exact perioada 2004-2008 în cazul The Ark, în imp ce Soho Factory
este caracterizat prin intervenţii ce se desfăşoară şi în prezent, primele re-uilizări
de spaţiu din zona industrială Kamionek-Praga iind din 2009, iar actualele evoluţii
concentrându-se pe construirea unor imobile de locuit în spaţiul adiacent (proiect
4 În anii 1980, Vama Bucureşti-Antrepozite era locul unde se organiza şantierul Casei Republicii.
126 | Premium bonus

numit Kamion Cross). Şi în plan românesc şi în plan polonez, re-inventarea spaţiilor

expuse în acest aricol s-a făcut graţie eforturilor unor arhitecţi cu proiecte la aciv
în ce priveşte restaurarea, conservarea de clădiri-monument şi mai ales, reconversia
acestora. Echipa de arhitecţi de la Re-Act Now s-a implicat în transformarea bursei
în ceea ce este The Ark, în imp ce ansamblul din Kamionek a fost reconceput de
arhitecţii de la WWAA. În primul caz, Mario Kuibuş5, ce se remarcase deja prin
reconversia unei case de pe strada Mântuleasa din Bucureşi în spaţiu pentru
birouri, a imaginat o coninuitate simbolică dintre funcţia clădirii reconverite şi cea
a fostei Burse de Mărfuri. S-a păstrat pracic doar faţada iniţială, în imp ce corpul
principal (un melanj de forme şi conţinuturi geometrice, metal, siclă, toate puse
în valoare de corpuri de iluminat dispuse generos, atât în interior, cât şi în exterior)
a fost conceput în lagrant contrast cu ce rămăsese din clădirea originală. Asfel,
clădirea rezultată are aspectul unei “arce” în care elemente disonante sunt aduse
împreună. Acest contrast la nivelul clădirii, ce se relectă şi în exterior prin aspectul
general, dar mai ales prin efectul pe care tuburile luorescente îl creează, este în
spiritul celui promovat de Bursa de Mărfuri. Clădirea The Ark se remarcă frapant
pe fundalul zonei, este o revoluţie a silului pe Calea Rahovei, întocmai Bursei de
Mărfuri de odinioară. Mai există o coninuitate cu fosta clădire: faţada principală a
Bursei de Mărfuri arbora statuia zeiţei Minerva, aceasta a fost înlăturată la renovările
ulterioare, însă a fost refăcută de către echipa actuală. Suliţa din mâna zeiţei (aşa
cum o şim pe Palace-Athena în reprezentările clasice) a fost înlocuită cu un neon,
asfel, simbolisica acestei zeităţi, strâns legată de universul industrial (exemplu:
simţul pentru comerţ, planiicarea, înţelepciunea) este subliniată în plan vizual de
incandescenţa neonului. Se poate spune că The Ark se vrea a i un far-simbol al
industriilor creaive reprezentate în interior (locatarii iind companii din domeniul
arhitecturii, deci vizualului şi al comunicării), marcând importanţa locului acestora
în societatea contemporană; neonul de pe faţada The Ark este farul-simbol al zonei
urbane în care clădirea este situată, izolând-o de spaţiul înconjurător dar, mai ales,
reprezintă ambiţiile periferiei în raport cu centrul.
Referindu-se la reconversie, Mario Kuibuş spune că ,,povestea oferită de noi
casei de la fosta Bursă de Mărfuri trăieşte de fapt în mic MIRODENIA vieneză, unde
melancolia imperială e pusă în cadru de contextul anarhic al sincerităţii şi simplităţii
frumosului tehnic virgin”6. Mirodenia, spice-ul, reprezintă mixtul de tendinţe
contradictorii, clasice şi avangardiste în arhitectură, tradiţionaliste şi moderniste în
societate (iar Viena de la 1900, Viena imperială aşadar, era un laborator al acestor
proiecte contrastante); asemeni, The Ark simbolizează contrastul în, se poate deini
excelent aşa, peisajul ”anarhic” al suburbiei reprezentate de Calea Rahova.
5 Arhitectul care a condus echipa de proiectare a irmei Re-Act Now.
6 Citatul se poate găsi la http://www.arhiforum.ro/proiecte/reabilitare-bursa-de-marfuri-rahova.
 Premium bonus | 127

În cazul Soho Factory, echipa de arhitecţi de la WWAA7, formată din Marcin

Mostafa şi Natalia Paszkowska, creează un spaţiu compozit presărat cu inluenţe
orientale, recognoscibil în special în colorisica depozitelor alate pe teritoriul Soho
Factory (alternanţă roşu-negru la exterior, exces de culori reci la interior pe un
fundal negru etc.). Acest efort vine în coninuarea tradiţiei acestei irme, dat iind
că WWAA a conceput pavilionul ce a reprezentat Polonia la expoziţia mondială de la
Shanghai din 2010. WWAA are, de asemenea, contact mai îndelungat cu restaurările:
după proiectul Soho Factory, în 2013, arhitecţii de la WWAA au reamenajat galeria
de artă medievală din cadrul Muzeului Naţional de Artă din Varşovia. Ca şi în cazul
Soho Factory, intervenţiile la nivel de decoraţie şi reamplasare au fost minime
7 După cum spun chiar fondatorii companiei, WWA vine de la Varşovia (Warszawa în poloneză), iar al
doilea A de la Arhitecţi (architektów). Vezi: http://www.wwaa.pl/en/about/proile [accesat 27.06.2014].

Halele Mirow, sursa www.warsawtour.pl

(exemplu: nu există pereţi despărţitori), accentul căzând pe punerea în valoare a
clădirii, a mediului înconjurător (exemplu: curtea interioară a muzeului) şi, evident,
a lucrărilor de artă expuse.
Într-adevăr, dacă vorbim despre ansamblul Soho Factory, viziunea s-a limitat
la a îmbogăţi în sil modernist-futurist depozitele industriale existente, fără a rupe
cu tradiţia locului numit Praga, şi anume locuinţe sobre sil vagon şi amplasamentul
exclusiv geometric al acestora. Există pavilioane, jardiniere, ce costau în reţele de
forme geometrice dispuse simplu, acoperişuri de siclă adăugate clădirilor iniţiale
(cazul restaurantului Dworzec Wschodni, Gara de Est în traducere) sau semicercuri
şi unghiuri drepte dispuse pe faţade într-o tentaivă de sil clasicizant, dar şi clădiri
care au fost promovate prin însuşi rolul pe care l-au avut iniţial (este vorba de
128 | Premium bonus

clădirea ce adăpostea coşul uneia din fabricile din zonă; clădirea este numerotată8
şi implicit denumită Coşul nr. 73 şi este sediul irmei proiectante, WWAA); în cazul
acestui fost coş de fabrică transformat în birou vorbim preponderent de opţiunile
pentru amenajarea interioară, deoarece acestea preiau simbolisica amestecului
de public şi privat (comunicată deja prin aspectul exterior, faţadă, acoperiş, în
cazul celorlalte clădiri, exemplu: Muzeul Neonului, Dworzec Wschodni etc.). Peste
toate aceste elemente insolite tronează o reprezentare vizuală menită să asigure
joncţiunea cu trecutul locurilor pe care acum există Soho Factory, dar mai ales să
deinească expresiv noua idenitate, una alternaivă, criică, ironică, ce are ambiţia
să înlocuiască simboluri vechi, venind din impuri închistate, precum comunismul.
Reprezentarea pe care o descriem este un graii ce îl înfăţişează pe regele Henric al
III-lea al Franţei, ce a fost încoronat rege al Poloniei în secolul al XVI-lea, în Kamionek-
Praga. Desenul, alat pe zidul uneia din cele mai înalte clădiri ale complexului, arată
un rege cu şapcă de ciclist, piercing, un tot aducând aminte de un hispter şi nu de
o personalitate istorică9.
Aşadar, prin silul modernist, internaţionalist culivat, Soho Factory face parte
integrantă din zona imediat-înconjurătoare, dar şi din Varşovia, traducând aspiraţiile
acesteia. Prin vicisitudinile istorice, Varşovia este un oraş nou, reconstruit în cea mai
mare parte, asfel că amenajările arhitectonice propuse de către cei de la WWAA la
Soho Factory exprimă spiritul îndrăzneţ, de pionierat (pe care îl simţim de alfel şi la
zgârie-norii din centrul oraşului), dublat de un aer cosmopolit, asemeni mesajului pe
care Varşovia îl transmite: oraş modernist în plan esteic, actor economic important
pe piaţa central-europeană.

Raluca E. Goleşteanu

8 În Soho Factory, casele-foste depozite nu au denumire, ele sunt numerotate (întocmai precum străzile
New-York-ului), o altă aluzie directă a ambiţiilor actualului ansamblu de a reprezenta un Soho new-yorkez în
variantă varşoviană.
9 Povestea amuzantă a desenului poate i citită pe blogul Soho Factory, care este, din păcate, exclusiv
în limba poloneză: http://www.sohofactory.pl/blog/walezy-na-przebitych-blachach [accesat 09.06.2014].