MUSTEAȚĂ PATRICIA

MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

BETOANE SPECIALE

1. INTRODUCERE
Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat care se obțin în urma
întăririi unor amestecuri bine omogenizate de liant, apă și agregate, eventual aditivi.
Amestecul de liant și apă formează o pastă care, în urma unor procese fizico-chimice, se
întărește transformându-se într-o substanță solidă care leagă între ele granulele de agregat,
dând astfel caracterul de monolit al betonului. Betonul prezintă o bună rezistență la solicitarea
de compresiune, dar la solicitarea de tracțiune rezistența betonului este mult mai scăzută
(aproximativ de 10 ori mai mică decât cea la compresiune). Din acest motiv pentru a
îmbunătăți comportarea materialului la diferite tipuri de solicitări betonul poate fi armat cu
diferite produse din oțel.
Ca și alte materiale, betonul are proprietatea de a se dilata la temperaturi ridicate.
În industria construcțiilor, betonul, și în special cel armat și precomprimat, reprezintă
principalul material de construcții, folosit la structuri, datorită avantajelor pe care le are:
durabilitate, executarea elementelor de contrucții sub orice formă, rezistență la foc, caracterul
monolit și masivitatea construcțiilor, costul redus.
Betonul armat a fost inventat și dezvoltat concomitent de mai multe persoane la
mijlocul secolului al XIX-lea. În 1854, J. L. Lambot a construit la Paris ambarcațiuni din
beton armat cu sârmă și plasă de sârmă, dar metoda nu s-a răspândit până când un
grădinar, Joseph Monier, a patentat metoda pentru manufactura ghivecelor de flori în 1867. În
1854, un englez, William Wilkinson, din Newcastle a început să construiască case din beton
armat. Între 1850 și 1880, un francez, Francois Coignet, a construit case de beton întărite cu
bare de oțel în Anglia și Franța. În SUA, Taddheus Hyatt a inventat și experimentat în anii
1870 bârne din beton armate cu oțel. Prima clădire din beton armat din SUA este considerată
a fi una construită de E.W. Ward în 1875 în orașul Port Chester, New York.
În fiecare an, producția mondială de beton se ridică la 6 miliarde de metri cubi.
2. NOI DOMENII DE FOLOSIRE A BETONULUI

Betonul armat este folosit cu succes la realizarea construcțiilor civile, industriale și

agricole, poduri, tuneluri, lucrări subterane, lucrări portuare, construcții hidrotehnice, fundații,
etc. Dar, în ultimul timp, au apărut noi domenii de folosire a betonului: recipienți de presiune
pentru centrale nucleare, rezervoare submarine pentru gaze și produse petroliere, platforme
marine flotante, platforme fixe pentru exploatarea resurselor submarine de gaze și petrol, vase
fluviale și maritime, etc.

3. CĂI DE DEZVOLTARE A BETONULUI

Pentru ca betonul să se mențină ca principal material de construcție, a condus la două

căi de dezvoltare:
1. Îmbunătățirea performanțelor betonului greu (adică betonul obișnuit) pentru domenii
specifice de folosire.
În această categorie intră betoanele de înaltă rezistență și betoanele speciale pentru
domenii specifice, cum ar fi: betoane hidrotehnice, betoane în mediul marin, betoane rutiere,
betoane rezistente la diferite agresivități chimice, betoane rezistente la temperaturi înalte,
betoane de protecție împotriva radiațiilor, betoane aparente.

1
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

2. Crearea de noi tipuri de betoane, cu unele proprietăți fizico-mecanice sau chimice

speciale.
În această categorie, intră betoanele ușoare (cu agregate ușoare poroase, naturale sau
artificiale, macroporoase, celulare autoclavizate), betoane cu armare dispersă (armate cu fibre
de oțel, de sticlă), betoane cu polimeri (cu adaos de polimeri în ciment, numai cu polimeri sau
betoane de ciment impregnate cu monomeri care se polimerizează în masa betonului)

4. TIPURI DE BETOANE REZULTATE DIN ÎMBUNĂTĂȚIREA BETONULUI

GREU

4.1. BETONUL DE ÎNALTĂ REZISTENȚĂ

Prin betoane de înaltă rezistență se înțeleg betoanele a căror rezistență la compresiune,

la 28 de zile, este mai mare de 60 MPa.

Criteriile care stau la baza stabilirii betonului de înaltă performanță sunt:

 utilizarea unui ciment de calitate constantă, superioară (cu conținut de silicat tricalcic
mare și aluminat tricalcic mic)
 reducerea raportului apă/ciment sub valoarea de 0,35, prin utilizarea unui aditiv
puternic reducător de apă (superplastifianți de ultimă generație)
 folosirea unor agregate cu rezistență mare la strivire și modul de elasticitate ridicat,
acordandu-se o atenție deosebită și dimensiunilor, formei, texturii, absorbției
 îmbunătățirea scheletului mineral (matrice), prin adăugarea de materiale ultrafine, de
tipul micro-silicei, pentru creșterea compactității betonului

Fig.1. Rezistența la compresiune

In figura 2. este prezentată variația în timp a rezistenței la compresiune pentru trei
tipuri de betoane: seria 1 (obișnuit), seria 2 (de înalte performanțe) și seria 3 (de foarte înalte
performanțe)

2
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

Fig.2. Variația în timp a rezistenței la compresiune pentru trei tipuri de betoane

Modulul de elasticitate
Betonul de înaltă performanță, față de betonul uzual, are un caracter monolit mai
pronunțat, iar rezistența zonei de interfață matrice-agregat este mai mare. Micro fisurarea de
interfață este mai redusă, iar porțiunea lineară a curbei efort-deformație se extinde până la o
solicitare ce poate fi chiar și peste 85% din solicitarea de rupere. Ruperea are loc, de regulă,
atât prin matrice, cât și prin agregatul grosier.

Curgerea lentă
În cazul betoanelor de înaltă performanță, această caracteristică are valori mult mai
mici decât în cazul betoanelor uzuale, în special betoanele care conțin silice ultra fină.
Curgerea lentă este invers proporțională cu creșterea rezistențelor.

Contracția
În cazul betoanelor de înaltă performanță, contracția totală a acestora este similară cu
cea a betoanelor obișnuite, având însă o altă cinetică. Contracția endogenă poate fi de 2-3 ori
mai mare (din cauza microstructurii foarte fine), în timp ce contracția plastică – de uscare –
este mult mai mică datorită raportului mic apă/ciment. Betoanele de înaltă performanță sunt
foarte sensibile la evaporarea rapidă a apei din primele ore, prin urmare este extrem de
important să se protejeze/trateze corespunzător suprafețele proaspăt turnate/decofrate.

Rezistența la îngheț-dezgheț
Datorită structurii dense și a cantității reduse de apă din sistem, betoanele de înaltă
performanță au o comportare foarte bună la îngheț-dezgheț. Până la clasa de rezistență
C55/67, pot apărea exfolieri cauzate de prezența sării ca agent de dezghețare. Din studiile
efectuate în grupul Lafarge Holcim, reiese că la clase mai mari, la care betonul conține

3
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

microsilice, nu au apărut exfolieri ca urmare a aplicării agenților de dezghețare (în 56 de

cicluri de îngheț-dezgheț), chiar și în cazul neutilizării de aditiv antrenor de aer.

Carbonatarea
Structura compactă a betoanelor de înaltă performanță implică o comportare mai bună
la carbonatare. Din studiile efectuate în colaborare cu Universitatea Tehnică din București, a
rezultat că betoanele de înaltă performanță expuse în mediu îmbogățit cu CO2 sunt practic
impermeabile la acest agent.

Fig. 3. Carbonaterea betonului

4.1.1. BETOANE DIN PUDRE REACTIVE

4.1.1.1. Introducere. Principiile obţinerii

Betonul din pudre reactive (BPR) este caracterizat printr-o ultra înaltă rezistenţă la
compresiune, etanşeitate la apă şi gaze, punere în operă fără armături pasive ş.a.. Betoanele
din pudre reactive (BPR) sunt realizate din prafuri: nisip fin , ciment, cuarţ, silice ultrafină,
având granule ce nu depăşesc 600 μm (0,6 mm). Utilizarea unui superplastifiant şi a silicei
ultrafine permite reducerea raportului apă/liant chiar sub valoarea 0,15.
Caracteristicile deosebite ale BPR se realizează prin aplicarea a patru principii de
bază:
o îmbunătăţirea omogenităţii materialului prin eliminarea agregatelor mari;
o creşterea compactităţii prin optimizarea amestecului granular şi, dacă este posibil,
prin presarea înainte şi în timpul prizei;
o îmbunătăţirea microstructurii prin tratament termic, aplicat după priză;
o mărirea ductilităţii prin adăugarea de fibre de oţel. Performanţele BPR variază în
funcţie de metoda de obţinere.

Există astfel două game de betoane din pudre reactive:

o BPR 200, cu rezistenţa la compresiune în jur de 200 N/mm2 , care se obţin cu
tratament termic la 900 C;
o BPR 800, cu rezistenţa la compresiune în jur de 800 N/mm2 , obţinute prin presare şi
un tratament termic la 2500 C aplicat după priză.

Betoanele din pudre reactive sunt caracterizate prin:

o porozitate foarte redusă;
o grad foarte ridicat de impermeabilitate la apă, aer, agenţi agresivi, ioni de clor;

4
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

o rezistenţă foarte mare la îngheţ-dezgheţ;

o durabilitate excepţională. Adăugarea de fibre de oţel contribuie la creşterea rezistenţei
la întidere şi la creşterea sensibilă a ductilităţii ceea ce permite utilizarea betoanelor
din pudre reactive la realizarea unor elemente fără armături pasive.

4.1.1.2. Materiale componente

La prepararea betoanelor din pudre reactive sunt necesare următoarele materiale:
o ciment de clasă superioară;
o nisip silicios fin; - cuarţ măcinat (numai pentru BPR 800);
o silice ultrafină;
o apă;
o aditiv superplastifiant;
o fibre de oţel.

Cimentul trebuie să fie de clasă superioară (52,5). Alegerea cimentului nu poate fi

separată de cea a superplastifiantului. Cimenturile cu conţinut redus de C3A dau cele mai
bune rezultate. Pentru valori mici ale raportului apă/ciment utilizate la BPR, dozajul optim
pentru superplastifiant este ridicat, de cca 1,6 % substanţă uscată faţă de masa cimentului.
Supradozarea conduce la întârzierea prizei şi întăririi cimentului. Nisipul, conform unor
cercetări efectuate privind optimizarea amestecului granular, poate avea granule cu
dimensiuni cuprinse în intervalul 0,15-0,6 mm. Se poate utiliza nisip de concasaj sau natural.
Este preferat nisipul natural a cărui granule au o sfericitate mai bună şi deci necesită
mai puţină apă. Silicea ultrafină contribuie la: - umplerea golurilor dintre granulele de ciment;
- îmbunătăţirea lucrabilităţii betonului datorită perfectei sfericităţi a granulelor; - producerea
de hidraţi secundari prin reacţia puzzolanică cu varul rezultat la hidratarea cimentului. S-a
constatat că raportul optim silice/ciment are valoarea de cca 0,25. Tratamentul termic la 900 C
accelerează puternic reacţia puzzolanică. Cuarţul măcinat prezintă o reactivitate maximă în
condiţiile unui tratament termic pentru o dimensiune medie a granulelor de 5-25 μm. El
favorizează formarea 15 la un tratament termic de 2500 C a compuşilor TOBERMORIT-
XONOLIT care conduc la rezistenţe mecanice semnificativ îmbunătăţite. Este indicat pentru
BPR 800.

4.1.1.3. Compoziţiile betoanelor din pudre reactive.

Experienţa dobândită de cercetătorii francezi privind obţinerea betoanelor din pudre

reactive a permis stabilirea compoziţiilor prezentate în tabelul 1.

5
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

Tabel 1. Compozițiile BPR de referință

BPR 200 posedă o rezistenţă la compresiune în jur de 200 N/mm2 . Este constituit din
ciment, silice ultrafină, nisip (dmed = 250 μm), fibre de oţel ( cca 2% în volum ), un
superplastifiant şi apă. Compactarea betonului se face prin vibrare în straturi succesive. După
decofrare betonul se păstrează 7 zile în apă la 200 C, apoi este supus unui tratament termic de
4 zile în apă la 900 C şi 2 zile în aer uscat la 900 C. În aceste condiţii hidratarea cimentului
este accelerată şi reacţia puzzolanică a silicei ultrafine activată. BPR 800 are o rezistenţă la
compresiune ce poate ajunge până la 800 N/mm2 . Compoziţia este apropiată de cea a BPR
200. Granulometria amestecului granular este completată cu cuarţ măcinat ( dmed = 10 μm ),
iar fibrele de oţel cu lungimea de 13 mm sunt înlocuite cu microfibre din oţel inoxidabil cu
lungimea de 3 mm, în cantitate mult mai mare. Betonul se presează înainte şi în timpul prizei
la o presiune de 60 N/mm2 ceea ce permite eliminarea bulelor de aer şi a apei excedentare. Se
măreşte astfel compactitatea betonului.
Materialul este tratat termic la 900 C iar apoi la 2500 C îndepărtându-se astfel apa liberă şi o
parte din apa legată chimic. Produşii de hidratare amorfi sunt transformaţi astfel în produşi
cristalini cu rezistenţe mecanice superioare.

4.1.1.4. Domenii de utilizare ale betoanelor din pudre reactive

BPR 200, la a cărui obţinere nu este necesară presarea, se poate prepara şi pune în
operă ( malaxare si vibrare ) la fel ca şi betonul de înalte performanţe. Este însă necesară
asigurarea condiţiilor de tratament termic, ceea ce este mai uşor în cazul prefabricatelor
produse uzinal şi mai greu pentru prefabricatele produse la şantier. Fiind caracterizat de o
ductilitate mare este recomandat la elemente încovoiate din beton armat sau precomprimat
fără armături pasive (grinzi şi dale).
De asemenea se poate utiliza şi la elemente încovoiate solicitate axial , cum sunt
grinzile cu zăbrele, unde diferenţa dintre rezistenţa la întindere şi rezistenţa la compresiune
poate fi compensată prin precomprimare. La aceste structuri eforturile de întindere principale
sunt preluate de precomprimare în timp ce eforturile secundare ( de tăiere etc. ) precum şi cele
de compresiune sunt preluate numai de beton. Rezultă astfel structuri de cca 3 ori mai uşoare
decât cele realizate din beton obişnuit. Efectele conjugate de eliminare a armăturii pasive, de
reducere a încărcărilor permanente şi de micşorare a volumului de beton conduc la avantaje
economice importante. BPR 800, care necesită o presare înainte de priză şi un tratament
termic la 2500 C nu poate fi utilizat decât pentru elemente prefabricate uzinal. Se poate
presupune, datorită performanţelor deosebite, că poate să înlocuiască oţelul. Materialul are
rezistenţă deosebită la impactul proiectilelor şi poate fi utilizat pentru structuri şi echipamente
militare. Pe lângă proprietăţile mecanice excepţionale se remarcă prin microstructura lui

6
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

densă care-i conferă etanşeitate şi durabilitate. Poate fi astfel utilizat pentru stocarea
deşeurilor industriale şi containere pentru stocarea deşeurilor radioactive (cu radioactivitate
slabă şi durată lungă de viaţă).

4.1.2. BETONUL SPECIAL INDUSTRIAL

4.1.2.1. Introducere
Se aseamănă cu betonul din pudre reactive. Spre deosebire de acesta nu necesită
presarea lui înaintea sau în timpul prizei şi nici tratarea lui termică. În consecinţă poate fi
folosit atât pentru elemente prefabricate cât şi pentru elemente monolite. Reprezintă un
concurent pentru betonul din pudre reactive.

4.1.2.2. Materiale componente şi compoziţie

Materialele componente ale BSI sunt:
o ciment portland de clasă superioară (I 52,5);
o agregat de dimensiuni 0...8 mm; - silice ultrafină;
o superplastifiant;
o apă
o fibre de otel.
Compoziţia unui beton special industrial obţinut în Franţa şi,comparativ, compoziţia
unui beton din pudre reactive sunt prezentate în tabelul 2.

Tabel 2. Compoziția betonului special industrial comparativ cu compoziția unui beton din
pudre reactive

Comparativ cu betonul din pudre reactive din gama BPR 200, compoziţia betonului
special industrial prezintă următoarele deosebiri:
- utilizarea unor dozaje uşor mai mari de ciment, agregat, apă;
- utilizarea unor dozaje sensibil mai ridicate de fibre de oţel şi superplastifiant;
- reducerea dozajului de silice ultrafină;

7
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

- creşterea dimensiunii agregatului de la 0,6 la 8 mm.

4.2. BETOANE HIDROTEHNICE

Betoanele hidrotehnice sunt acele betoane care se găsesc în contact permanent sau
periodic cu apa și care asigură construcțiilor durabilitate în astfel de condiții.

Fig. 4. Categorii de betoane hidrotehnice

Betoanele hidrotehnice se grupează în mai multe categorii, funcție de:
1. Poziția lor în construcția hidrotehnică față de nivelul apei:
o beton permanent sub apa (zonele B)
o beton aflat deasupra zonei de variație a nivelului apei (zonele C și D)

2. Masivitatea construcției
o beton nemasiv (fig.4.a)
o beton masiv (fig. 4.b)

3. Poziția față de care se află betonul în raport cu fețele exterioare ale construcțiilor masive:
o betonul zonei exterioare (de parament-zonele A și C)
o betonul zonei interioare (de interior - zona D)

4. Presiunea apei care solicită construcția:

o beton pentru construcții supuse la presiunea apei
o beton pentru construcții nesupuse presiunii apei

Betonul aflat permanent sub apă (zonele B) este necesar să fie impermeabil și rezistent
la o eventuală acțiune corozivă a apei. În astfel de condiții, betonul trebuie să fie compact și să
se folosească ca liant un ciment cu adaosuri hidraulice, care îmbunătățește impermeabilitatea
și rezistența chimică a pietrei de ciment și care degajă totodată mai puțină căldură de
hidratare.
Betonul aflat în zona de variație a nivelului apei (zonele A) trebuie să fie impermeabil,
rezistent la acțiunea corozivă a apei și la acțiunea înghețului-dezghețului repetat. Întrucât
cimenturile cu adaosuri sunt, în general, gelive, este recomandabil a se utiliza cimenturi
speciale: SR I 32,5 -rezistență sulfatică, H I 32,5-hidrotehnice.
Betonul zonei interioare a construcțiilor masive (zona D) are ponderea cea mai mare
într-o astfel de construcție și se cere să aibă o densitate mare, impermeabilitate moderată și să
degaje cât mai puțină căldură de hidratare. O degajare de căldură ridicată duce la apariția unor
eforturi unitare interioare care provoacă fisuri și crăpături în construcția masivă.

4.3. BETOANE RUTIERE

8
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

4.3.1. Constituenții betonului rutier

1. CIMENT
Conform NE014:2002 tipurile de ciment acceptate sunt cimenturi Portland: CEM I
32,5R; CEM I 42,5N; CEM I 42,5R și CD 40 (actualul CR42 conform SR 10092:2008).
Normativul prevede și utilizarea altor tipuri de cimenturi în cazul obținerii avizului
unui institut de specialitate și al proiectantului (art. 3.2 din NE014:2002). Pentru cimentul
CEM II AS 52.5R a fost obținut agrementul tehnic ATE 004-07/1707-2022 Procedeu de
execuție a îmbrăcăminților rutiere din beton de ciment, cu CEM II AS 52.5R.

2. AGREGATE
Agregatele trebuie să provină din roci omogene din punct de vedere al compoziției
mineralogice, fără urme vizibile de dezagregare fizică, chimică sau mecanică și nu trebuie sa
conțină pirită, limonită sau săruri solubile. Se interzice folosirea agregatelor provenite din roci
cu conținut de silice microcristalină sau amorfă, deoarece reacționează cu alcaliile din
cimenturi.

3. APA
Conform SR EN 1008 sărurile dizolvate în apă trebuie să fie sub 1 g/l, din care mai
puțin de 0,5 g clorură de calciu, iar conținutul de materii prime în suspensie trebuie să fie sub
0,5 g/l .

4. ADITIVI
La prepararea betoanelor rutiere, pentru influențarea favorabilă a caracteristicilor
betonului proaspăt (îmbunătățirea lucrabilității, reducerea tendinței de segregare în timpul
transportului) cât și ale betonului întărit (rezistența mai bună la ciclurile de îngheț - dezgheț),
se vor utiliza atât aditivi plastifianți și / sau superplastifianți cât și aditivi antrenori de aer.
Aditivii influențează în mod favorabil caracteristicile betonului proaspăt sau întărit, în special
lucrabilitatea și rezistențele mecanice în condiții de exploatare, precum și procesele de priză și
de întărire.
Pentru obținerea unui beton rutier de calitate trebuie luate în considerare următoarele:
 Agregatele influențează caracteristicile BcR. Se vor folosi agregate naturale de
balastieră (sorturi 0-4 mm, 4-8 mm) și de carieră (cribluri), concasate, din roci dure, în
sorturile 8-16 mm și 16-25 mm.
 Respectarea raportului A/C stabilit în rețetă este obligatorie.
 Se vor utiliza aditivi plastifianți/antrenori de aer indiferent de clasa BcR urmărită.
 Se vor corela parametrii betonului proaspăt cu caracteristicile mașinilor de turnat cu
cofraje glisante, întrucât este foarte important ca betonului rutier să i se asigure
consistența necesară, care să permită transportul, turnarea, compactarea și finisarea
fără apariția fenomenelor de segregare sau fisurare.
 Protejarea betonului în perioada de priză și întărire este obligatorie.
 Eventualele greșeli de execuție și lipsa măsurilor de protecție în primele zile se
remediază foarte greu (în final numai prin demolarea și refacerea dalelor)

4.4. BETOANE REZISTENTE LA TEMPERATURI ÎNALTE

9
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

Betoanele rezistente la temperaturi ridicate sunt acele betoane care isi menţin
caracteristicile fizico - mecanice esenţiale in anumite limite, chiar dupa ce au fost supuse timp
indelungat unor temperaturi inalte.
In funcţie de temperaturile la care sunt folosite, aceste betoane se clasifica in:
o beton termorezistent: refractaritate < 1500°C, temperatura de folosire 200- 1100°C;
o beton refractar: 1500°C < refractaritatea <1790°C, temperatura de folosire 1100-
1300°C;
o beton foarte refractar: refractaritatea > 1790°C, temperatura de folosire >1300°C.
Betoanele refractare se utilizeaza in agregate termice si cuptoare industriale in care
temperatura nu depăşeşte 1200°C.

Lianţii folosiţi la prepararea betoanelor refractare sunt: cimentul aluminos, cimentul

portland cu stabilizatori ceramici, lianţi speciali ca silicatul de sodiu, cimentul magnezian s.a.
Cimentul aluminos este liantul care se preteaza cel mai bine la prepararea betoanelor
refractare. Cimentul portland nu poate fi utilizat singur, ci in prezenta unui stabilizator
ceramic. Acesta are rolul de a menţine rezistenta mecanica necesara in perioada deshidratării
totale a cimentului intre 400 si 900°C, asigurand totodata si formarea unor silicati si aluminati
anhidri de calciu. Ca stabilizatori ceramici se adauga agregate fme, cum ar fi argile refractare,
zgura metalurgica refractara, samota.
La noi in tara se foloseste cimentul Portland I 42,5 si I 42,5 R cu un stabilizator
ceramic din samota refractara sau argila refractara. In afara cimentului Portland se folosesc
cimenturi refractare superaluminoase Alicem 1, 2 si Alicem M. [1.3.;
Agregatele utilizate la prepararea betoanelor refractare sunt: samota, minereu de crom,
bauxite albe refractare, alumina tabulara, carbura de siliciu, electrocorindon alb si negru s.a.
Agregatele trebuie sa aiba o forma cat mai colţuroasa.
Condiţia de baza care se pune agregatelor este de a avea o granulozitate buna pentru a
rezulta un beton cu un consum cat mai redus de liant si apa, asigurandu-se astfel o mai buna
refractaritate.
Apa folosita la prepararea acestor betoane este apa potabila cu A/C = 0,4-0,5.

4.5. BETOANE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA RADIAȚIILOR

Betoanele împotriva radiațiilor se utilizează la construcțiile in care se desfășoară
procese generatoare de radioactivitate sau se depoziteaza deseuri rezultate din aceste procese.
Aceste betoane trebuie sa indeplineasca obligatoriu cateva conditii :
 sa aiba o densitate cat mai ridicata posibil;
 sa reziste la temperaturi ridicate (uneori de ordinul sutelor de grade celsius), fara sa se
deformeze;
 sa aiba in compozitie materiale cu numar atomic adecvat interactiunilor cu care
radiatiile cu care vin in contact (exemplu - pentru neutroni se utilizeaza materiale cu
numar atomic mic: apa, parafina, granit si altele);

4.6. BETOANE CU CĂLDURĂ DE HIDRATARE REDUSĂ

Pentru lucrările de dimensiuni mari (elemente/ structuri masive) se recomandă
utilizarea betoanelor realizate cu cimenturi cu căldură de hidratare redusă. Asigurarea unei
evoluții mai lente a dezvoltării rezistenței și implicit a unei degajări de căldură mai mică sunt
extrem de importante în evitarea fisurării elementelor din beton, în orice anotimp.

10
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

Fig.5. Beton cu căldură de hidratare redusă pentru elemente masive

CARACTERISTICI:
 Rezistențe la compresiune conform prevederilor de proiectare, de regulă clase de
beton mai mari de C20/25.
 Consistență: în funcție de aplicație și cerințele specifice proiectului.
 Densitate: similară betonului standard.
 Punere în operă: timp de priză similar betonului standard, cu evoluție lentă a
rezistențelor la compresiune (raport Rc2z/Rc28z
 Reacțiile chimice ce conduc la întărirea betonului sunt exoterme și pot genera
temperaturi mari, în funcție de clasa betonului, rețeta adoptată (care dictează evoluția
rezistenței), temperatura betonului la punerea în operă etc.
 În cazul elementelor masive, căldura generată nu se poate disipa rapid și astfel se
poate ajunge la generarea de eforturi importante în interiorul elementului.
 Impunerea unei limite pentru temperatura maximă (de exemplu 70 °C- recomandare
preluată din SR EN 13670 ) sau pentru diferența dintre mijlocul și suprafața
elementului (de exemplu 20 °C sau 25 °C – recomandare preluată din literatura de
specialitate) este un mod eficient de limitare a riscului de fisurare al betonului din
contracție termică.

5. TIPURI DE BETOANE CU UNELE PROPRIETĂȚI FIZICO-MECANICE SAU

CHIMICE SPECIALE

În această categorie, intră betoanele ușoare (cu agregate ușoare poroase, naturale sau
artificiale, macroporoase, celulare autoclavizate), betoane cu armare dispersă (armate cu fibre

11
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

de oțel, de sticlă), betoane cu polimeri (cu adaos de polimeri în ciment, numai cu polimeri sau
betoane de ciment impregnate cu monomeri care se polimerizează în masa betonului)

5.1. BETOANE UȘOARE

Prin betoane ușoare se înteleg acele betoane care au o densitate aparenta sub 1700
kg/m3.

5.1.1. BETON UȘOR COMPACT

Acest tip de beton usor este produs prin includerea in compozitie a unor agregate cu
caracteristici minerale naturale, ori artificiale, a caror greutate este foarte redusa.
Acest lucru este datorat porozitatii lor si se va amplifica cu cat agregatul inclus este de
dimensiune mai mare.
Domeniul de utilizare al acestor betoane usoare compacte este regasit la punerea in
opera a unor elemente portante cum sunt peretii cladirilor, darsi unele produse care se
armeaza.
Asftel se pot construi sectiuni sau panouri de dimensiune mare pentru pereti, sectiuni pentru
plansee ori zone de acoperis, placi cu proprietati de termoizolare in cladirile din agro-
zootehnie, alte lucrari de rezistenta armate sau realizate din produse cu beton precomprimat.
Prin urmare sunt utilizate atat pentru rezistenta, dar si pentru structura. Timpul de
lucru (lucrabilitatea), este mai mic si exista potential de segregare mai accentuat in comparatie
cu betoanele obisnuite.
Se va tine cont de acest aspect, astfel ca socurile la transport sau vibrarea excesiva sa
fie evitate deoarece agregatele usoare tind sa urce la suprafata masei de beton care se toarna.
La prepararea unei cantitati de beton usor se va tine cont de faptul ca agregatele ce
prezinta suprafata rugoasa vor absorbi mai multa compozitie de ciment si apa.
Ca atare cantitatea de ciment utilizata poate fi de circa 20 pana la 30% mai mare fata
de betoanele clasice.
Chiar daca costul acestor betoane usoare este usor mai ridicat comparativ cu cele
clasice, efortul este justificat deoarece se reduce incarcarea constructiei, iar lucrarile de
fundare si armare vor avea un impact mai mic in costul general.

5.1.2. BETON MACROPOROS (SEMICOMPACT)

Un beton usor macroporos poate fi realizat prin includerea unor agregate de tip
compact grele sau usoare, asta in functie de granulozitatea lor.
Tehnologia legării acestor agregate cu pasta din ciment si apa se bazează pe dozajului
acesteia. Astfel se va obtine o legare a agregatelor doar in punctele lor de contact, in schimb
golurile dintre ele vor ramane prezente.
Se poate atinge astfel un nivel de porozitate fata de masa mixata de pana la 35%.
Aceasta versiune a betoanelor usoare are o conductivitate mai ridicata fata de cele de tip
compact, lucru datorat dimensiunii porilor.
Porozitatea impune ca la utilizarea lor pentru ridicarea de pereti la exterior sa fie
protejate cu o tencuiala eficienta pentru a nu permite patrunderea apei.
Pentru evitarea condensului se utilizeaza masuri de tip bariera de vapori atunci cand peretii
din betoane usoare macroporoase separa incinte calde de alte incinte reci.

Un beton macroporos usor se poate utiliza cu succes pentru construirea unor blocuri de
zidarie de diferite dimensiuni, la straturi de umplere sau egalizare, pentru produse care asigura
drenarea, sau pentru sape ori panouri mari termoizolante.

12
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

5.1.3. BETON CELULAR

Betonul celular se remarca in primul rand prin proprietatea lui de termoizolare
excelenta fata de alte produse.
Astfel, nivelul sau de conductivitate termica este foarte mic, situandu-se la valori
cuprinse intre 0,10 si 0,30 W/m×K. Acest lucru se datoreaza structurii alveolare ce contine
pori inchisi cu o dimensiune mai mica de 1mm si care sunt egal imprastiati in masa betonului.
Responsabil de aceste valori apreciate in bransa este agregatul inclus in amestec de
ciment, sau var, cu apa.
In functie de tehnologia de fabricare se disting betoane usoare celulare din tip
gazbetoane sau spumobetoane. Drept rezultat al productiei sunt blocurile de diferite
dimensiuni, cu acronimul BCA, adica beton celular autoclavizat.
Rezistenta acestui beton usor este diferita in functie de densitatea aparenta, directia in
care se executa solicitarea de rezistenta in comparatie cu directia in care a fost produs prin
expandare, dar si de continutul propriu de umiditate.
Un avantaj important pentru constructori este oferit de lucrabilitatea ce il
caracterizeaza. Blocurile BCA se pot taia, ajusta sau gauri extrem de usor.
De aceea sunt preferate pentru lucrari de etansare, montaj de tamplarie de orice tip,
imbinare de structuri, realizarea de trasee pentru instalatii sanitare sau electrice. Gratie
calitatii impecabile a blocurilor din BCA, lucrarile ulterioare pentru finisare se fac usor si cu
consum mic de materiale.
In gama de utilizari sunt incluse toate elementele in constructiile simple portante sau
neportante, adica: pereti portanti sau despartitori, plansee, acoperisuri, izolari termice, etc.
Pentru armarea lucrarilor din BCA se pot folosi carcase metalice ce ulterior se acopera cu
materiale ce protejeaza structura ridicata.

5.2. BETON CU AGREGATE VEGETALE

Un beton usor de acest tip se remarca prin varietatea de agregate care sunt utilizate la
prepararea sa.
Astfel, alaturi de ciment si apa se vor mixa in functie de disponibilitate sau solicitare
agregate vegetale cum sunt: cojile de orez, rumesul, talasul, resturi (puzderie) de in sau
canepa, toate fiind mineralizate anterior.
Aspectul legat de mineralizarea agregatelor este important deoarece ofera o
netrutralizare eficienta a efectului de corodare al pietrei de ciment, blocheaza degradarea
agregatului lemnos la umezeala sau actiunea unor microorganisme si creste aderenta dintre
pasta de ciment si agregat.
Aceste betoane usoare cu agregate vegetale se remarca prin nivelul foarte bun de
termoizolare si reducere a impactului fonic.
Vor aduce deasemenea si o aderenta crescuta la aplicarea mortarelor si prezinta un
ecart de contractie mare dupa uscare.
acoperisurilor, a placilor pentru ridicarea peretilor la interior sau exterior in cazul unor
constructii cu termen scurt de utilizare, precum si la punerea in opera a unor blocuri de zidarie
ori elemente de umplutura.
Agregatele pot fi inlocuite, dupa caz si disponibilitate, cu alte deseuri naturale specifice zonei
de constructie, insa doar daca au fost verificate anterior ca fiind proprii utilizarii.

5.3. BETON VIBROCILINDRAT (RCC)

RCC este un beton special compactat prin vibrocilindrare al cărui nume provine de la
metoda utilizată la punerea în operă. Așternerea RCC-ului se face prin folosirea grinzilor

13
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

finisoare, iar compactarea se realizează prin utilizarea cilindrilor, aceleași echipamente

folosite și la așternerea mixturilor asfaltice.
RCC (Roller Compacted Concrete) se utilizează la realizarea straturilor de fundație / bază /
îmbrăcăminte rutieră pentru construcții noi, modernizări sau ranforsări de:
• Drumuri industriale interioare și exterioare;
• Platforme industriale (auto sau de depozitare în aer liber);
• Platforme aeronautice;
• Drumuri publice;
• Drumuri de exploatare (forestiere, petroliere, agricole, miniere);
• Platforme portuare.

5.4. BETOANE CU ARMARE DISPERSĂ

Betoanele cu armare dispersă pot fi grupate în două mari categorii, în funcție de tipul
fibrelor folosite:
• Betoane cu fibre structurale cu rol de preluare a încărcărilor: în acest scop pot fi folosite
fibre metalice sau macro fibre sintetice /de polipropilenă.
• Betoane cu fibre nestructurale cu rol de prevenire și reducere a riscului de fisurare și de
limitare a deschiderii fisurilor, caz în care se folosesc micro fibre sintetice.

Fig.6. Betoane cu armare dispersă

5.4.1. BETON CU FIBRE METALICE

Betonul cu fibre metalice conține în compoziție fibre din oțel de înaltă performanță,
dozate de către stația producătoare de beton, fiind furnizat ca un beton gata preparat, livrat
direct în șantier. Betonul cu fibre este un amestec omogen, cu un dozaj garantat de fibre și o
distribuție uniformă a acestora în masa betonului proaspăt. Acest beton reprezintă o variantă
alternativă la armarea cu plasă sudată și oferă posibilitatea utilizării în combinație cu barele de
armătură uzuale, soluția stabilindu-se pe baza prevederilor GP-075-02: Ghid pentru stabilirea
criteriilor de performanță și a compozițiilor pentru betoanele armate dispers cu fibre metalice.
Pentru producere, pot fi folosite diferite tipuri de fibre, conform specificațiilor
proiectului. Prin utilizarea armării disperse se poate asigura armarea uniformă în secțiunea
elementului și în zonele de suprafață/ margine. Astfel, elementul va fi mai robust și va avea o
rezistență mai bună la uzură mecanică în comparație cu armarea convențională. Elementele
armate dispers cu fibre metalice au o capacitate mai mare de deformare sub încărcări,
rezistențe mai mari la impact și la oboseală. Utilizarea fibrelor metalice contribuie la creșterea
rezistențelor la încovoiere și forfecare și la reducerea deschiderii fisurilor.

CARACTERISTICI:
Aportul armării disperse cu fibre metalice la îmbunătățirea proprietăților mecanice ale
betoanelor depinde de mai mulți factori, cum ar fi forma, dimensiunea și volumul fibrelor. În

14
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

funcție de specificațiile proiectului pot fi produse betoane cu diferite tipuri de fibre metalice
într-o gamă largă de clase de rezistență.
o Rezistențe la compresiune conform prevederilor de proiectare, C20/25…
C40/50.
o Clasa de consistență: în funcție de aplicație și de cerințele specifice pentru
menținerea lucrabilității.
o Densitate în funcție de clasa betonului și cantitatea de fibre utilizată. •
o Dozajul de fibre: în funcție de cerințele de armare variază între 15-30 kg/m³, în
funcție de tipul lucrării și încărcării.
o Punere în operă: similară cu betonul obișnuit, cu atenție sporită la pregătirea
stratului suport în cazul pardoselilor industriale și platformelor, la cofrarea
elementelor pentru evitarea pierderilor de material și la vibrarea betonului (nu
este indicată utilizarea pervibratoarelor). •

Fig.7. Beton cu fibre metalice

5.4.2. BETON CU MACRO FIBRE SINTETICE

Macro fibrele din polipropilenă sunt fibre sintetice utilizate cu succes pentru a înlocui
fibrele de oțel, plasele de sârmă sudată și, parțial, barele de armare convențională într-o mare
varietate de aplicații. Aceste fibre au fost dezvoltate avându-se în vedere îmbunătățirea atât a
rezistențelor la încovoiere, abraziune și impact, cât și scăderea riscului de apariție a fisurilor,
diminuarea deschiderii acestora și modificarea alurii acestora. În urma avansării cercetării și
dezvoltării în domeniu, s-a dovedit că macro fibrele de polipropilenă, deși inițial dezvoltate ca
alternativă la fibrele de oțel în unele aplicații (beton torcretat) aduc beneficii într-o gamă largă
de aplicații. Având o rezistență mare la întindere, chiar și de 600MPa (în funcție de tipul
fibrei) și un modul de elasticitate relativ ridicat (ex.10GPa), macro fibrele adăugate în beton
pot crește semnificativ capacitatea de preluare a încărcărilor a platformelor din beton spre
exemplu. Macro fibrele pot fi de diferite dimensiuni, lungimea acestora variind între 12-50
mm, iar diametrul este de regulă mai mare de 0,30 mm. Dimensiunea fibrei se alege în funcție
de dimensiunea maximă a agregatului, iar tipul de fibră se stabilește în funcție de încărcări.
Unele tipuri de fibre ajută și la diminuarea fisurării din contracție plastică, cu efect benefic
asupra durabilității elementului construit (care va avea un grad de permeabilitate mai redus).
În plus, în comparație cu fibrele metalice, aceste macro fibre sintetice oferă un real avantaj în
cazul expunerii la medii agresive, cum este cazul structurilor marine și de coastă, având în

15
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

vedere că nu conduc la exfolieri sau la apariția de pete ce rezultă în urma corodării oțelului.
Mai mult, deoarece sunt neconductoare de energie, pot fi utilizate în lucrări de
construcții/ prefabricate pentru calea de rulare a tramvaielor și alte căi ferate ușoare.
Adăugarea fibrelor în compoziția betonului de către producătorul de beton are ca rezultat un
amestec omogen cu un dozaj garantat de fibre în masa betonului proaspăt și o distribuție
optimă de fibre în betonul livrat în șantier. Unul dintre cele mai importante beneficii ale
betonului armat dispers cu fibre din polipropilenă este rezistența la foc, aceste fibre reducând
riscul de exfoliere/ degradare dinamică a suprafețelor, fenomen ce apare la temperaturi înalte
(cunoscut sub denumirea de „spalling”).

Fig. 8. Beton cu macro fibre sintetice

5.5. BETOANE CU POLIMERI

5.5.1. BETOANE CU POLIMERI FĂRĂ CIMENT
Aceste betoane se obțin prin amestecarea agregatelor minerale cu lianți pe bază de
polimeri.
Materiale componente:
1. Polimeri epoxidici. Sunt utilizați acești polimeri deoarece conferă betonului rezistențe
mecanice mai mari, rezistențe la acizi, micșorează fenomenul de contracție la uscare și
accentuează gradul de aderență a betonului
Principalele tipuri de polimeri epoxidici utilizați sunt:
 poliesteri (creșterea aderenței, creșterea rezistențelor mecanice, creșterea rezistențelor
la agresivități chimice)
 furanici (creșterea rezistențelor mecanice, creșterea rezistențelor la agresivități
chimice, mărirea gradului de impermeabilitate)
 fenolici
2. agentți de întărire. Se aleg în funcție de polimerii utilizați. În general, cei mai folosiți
sunt: poliamida, polietilen-poliamida, cumen, acid sulfuric, acetona, alcool și alții
3. agregate. Se poate utiliza în general: agregat cuarțos de balastieră, agregat de concasaj,
agregat silicios de balastieră. Este necesară utilizarea filerului (nisip cuarțos) care are
rolul de omogenizare a amestecului, de umplere a interspațiilor dintre agregatele cu
diametrul mai mare și economisirea polimerului, precum și ameliorarea lucrabilității
amestecului cu evitarea segregării.

16
MUSTEAȚĂ PATRICIA
MASTER IS
AN 2023-2024, SEM I

6. BIBLIOGRAFIE

1. Betoane speciale- Iosif Buchman-Universitatea Politehnică din Timișoara

2. Betoane speciale-teză de doctorat- Ing. Simona Stancuta
3. https://www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/BETOANE-IMPOTRIVA-
RADIATIILOR34412.php
4. Fisa de produs-Beton de inalta performanta- Holcim
5. Fisa de produs- Betoane cu caldura de hidratare redusa
6. https://www.betonexpert.ro/betoane-usoare/
7. https://www.scribd.com/doc/176536022/Betoane-Cu-Polimeri-Fara-Ciment

17