Sceneta – Povestea unui elev lenes

(parodie după Povestea unui om leneş de I. Creangă)

PERSONAJE
 POVESTITOR
 PROFESOARA
 LENEŞUL
 ELEVI
POVESTITORUL
Cică era odată, undeva, nu ştiu să vă spun unde şi nici nu cred că asta să aibă mare
importanţă. Cică era un băiat căruia nu-i era deloc dragă şcoala. Era atât de leneş, încât
nici ghiozdanul nu şi- l ducea singur. Văzând că nu se dă pe brazdă, colegii hotărâră să-l
osândească la şcoală pe viaţă ca nu cumva să molipsească şi pe vreunul dintre ei… şi aşa se
aleg vreo câţiva elevi din clasă, se duc la banca trândavului, îl umflă pe sus ca pe un bolovan
fără minte şi hai cu el la direcţiune! Aşa procedează ei, elevii silitori şi cuminţi!
Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet. Doamna, văzând mogâldeaţa
târâtă de colegi, întreabă mirată:
PROFESOARA
– Ce faceţi, dragi copii? Încotro? Se vede că elevul pe care îl duceţi este bolnav, sărăcuţul! Îl
duceţi la cabinetul medical, nu-i aşa? (elevii se opresc)
ELEV 1
– Da de unde, doamna profesoară! Să ierte preabuna dumneavoastră faţă, dar acesta-i cel mai
leneş elev pe care l-a avut vreodată şcoala noastră şi nu-i de crezut că mai poate avea pereche
pe lume. Ne-am sfătuit toţi colegii clasei şi mergem cu el la director să ne scape dânsul de un
asemenea exemplu.
PROFESOARA
– Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit aşa de tare, ca un câine fără de lege!
Mai bine mi-l aduceţi mie în clasă că eu am mai avut câţiva ca el şi i-am lecuit pe toţi prin
muncă, perseverenţă dar, mai ales cu ajutorul colegilor care i-au susţinut şi încurajat!
ELEV 2:
– Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneşule, mâncate-ar repetenţia să te mănânce! Urâciunea
elevilor! Ridică-te repede şi mulţumeşte doamnei profesoare că te primeşte în clasa dumneaei
şi nu te lasă pe mâna noastră să îţi arătăm noi ce înseamnă şcoala!
ELEV 3
– I-auzi, mă! Poate aşa, cu ajutorul doamnei, se leagă ceva şi de tine că pe noi tare ne-ai mai
chinuit şi mult am mai fost pedepsiţi din cauza ta! Bine-a mai zis, cine-a zis: „Cine-i harnic şi
munceşte are tot ce vrea. Cine stă şi trândăveşte, are tot aşa!”
ELEV 4
– Hai, hai! Dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine, te prinzi?
ELEVUL LENES
– Da… la dumeavoastră în clasă îmi face cineva temele? Învaţă cineva în locul meu?
PROFA
– Ce-a zis?
ELEV 5
– Întreabă dacă o să înveţe cineva în locul lui şi dacă o să-i facă altcineva temele!?
PROFESOARA
– Doamne fereşete-mă. Aşa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să şi le facă singur?
ELEV 1
– Auzi, leneşule! Te prinzi să-ţi faci temele singur, ori ba?
Te prinzi să te strădui a învăţa?
LENESUL
– Ba io dragii mei la aşa corvoadă nu m-oi înhăma! Vai lene mi! Chiar nimeni nu poate
înţelege că sufăr de boala grea a lenei şi degeaba îmi căutaţi leacul că nu-l veţi afla.
ELEV 5
– Doamna profesoară, degeaba încercaţi să stricaţi orzul pe gâşte. Credeţi că noi n-am încercat
să-l aducem pe calea cea dreaptă şi vrem să scăpăm de el aşa, fără luptă?! Ce credeţi?! Toţi
elevii clasei au încercat din răsputeri: unul să-l ajute la română, unul la matematică, altul la
franceză şi engleză, ca să reuşească să ţină şi el ritmul cu noi. Ce să vedeţi! Ne-am luptat cu
morile de vânt mai ceva ca Don Quijote cu morile de vânt! Doar lenea-i cucoană mare,
seamăn pe lume nu are!
PROFA
– Dragii mei dacă-i aşa ce să mai zic? Faceţi voi cum credeţi că este mai bine atât pentru voi,
cât şi pentru el!
ELEVII (IN COR)
– Haideţi, la direcţiune cu el ! Exmatricularea te aşteaptă!
POVESTITORUL
Şi l-au dus elevii cei silitori pe leneş la director punându-şi speranţa în acesta că îl va lecui
de trândăvie. Şi iaca aşa au scăpat elevii clasei a… de „oaia cea neagră”, dar şi elevul cel
leneş de elevii cei silitori şi cuminţi. Mai poftească şi alţi elevi ca acesta în clasa noastră
dacă le doreşte inima şi nu cunosc povestea…
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea unora ce de lene suferă. Şi-am încălecat pe-o
căpşună şi credeţi că ce v-am spus nu-i minciună!