N. N.

LECTII •
Mihăileanu __

COMPL EJMFJNTARE
DE
_ GEOMETRIE
 PREFAŢA

Scriind această carte, mă gîndesc în primul rînd la elevii de liceu,

harnici şi cu uşurinţă în înţelegerea matematicii, din ce în ce mai
numeroşi şi mai înzestraţi, aşa cum o dovedesc an de an, concursurile
şcolare de specialitate. Aceşti elevi au nevoie de cunoştinţe mai bogate
decît acelea pe care le întîlnesc în manuale, deci au nevoie de unele
lecţii complementare. Prezenta lucrare se referă la geometrie.
Geometria este uneori pe nedrept depreciată în învăţămîntul
nostru. Jn realitate geometria are practic numeroase aplicaţii în tehnică
şi teoretic este la baza cursurilor ulterioare de geometrie superioară,
iar în matematicile moderne este tot mai mult utilizată metoda sintetică
pregătită de raţionamentele teoremelor de geometrie; foarte importantă
pentru învăţămînt este şi valoarea educativă intrinsecă a raţionamentu­
lui geometric. Efectiv, problemele de geometrie continuă să fie cele mai
dificile probe ale concursurilor, de la etapa locală pînă la olimpiadele
internaţionale.

Rezolvarea problemelor de geometrie cere tehnicitate şi sagacitate.

Sagacitatea este proprie tinereţii, vîrsta avîntului de inventivitate.
Ea trebuie să ai bă însă, pentru o corectă mobilitate, o bază solidă-le
cunoştinţe. Cîteva principii teoretice noi îi permit elevului bun, can-
didat la concursuri matematice, să-şi lărgească foarte mult gama
problemelor accesibile, rămînînd în cadrul elementar, şi să-şi formeze
un orizont mai adecvat de înţelegere, în care fiecărei probleme, să
i se dea soluţia ei, optimă.
Jn acest spirit au fost redactate aceste lecţii, urmărind mai ales
sporirea tehnicităţii în rezolvarea problemelor.
Lucrarea conţine multe aplicaţii, dar spre deosebire de ei culegere
de probleme am urmărit să o exemplificăm numai atît cit este necesar
să se fixeze metodele şi teoremele importante. Aplicaţiile sînt uneori
reluate ca exemplificări ale unor metode mai avansate.
Cartea poate să fie parcursă în întregime de un absolvent al anului
I II de liceu şi parţial în anii inferiori.
Lucrarea este formată din trei părţi. Jn prima parte sînt date
unele dezvoltări a căror urmărire nu necesită o tehnică specială faţă
de aceea dată de programa şcolară. Capitolul cel mai amplu al lucrării

3
intitulat „cîleva teoreme clasice relativ la dreaptă şi cerc" deşi îşi are
locul la începutul lucrării, referindu-se la materia din primul an de
liceu, poate să fie omis la o primă lectură.
Partea a doua este cea mai importantă a lucrării, pentru ridicarea
nivelului de înţelegere a geometriei elementare.
1n ultima parte sini date scurte referinţe istorice.
Scriind această carte, repet, am urmărit să pun la dispoziţia elevilor
interesaţi unele cunoştinţe complementare mai importante de geometrie
elementară, pe care cu greutate ei pol să le desprindă din diverse tratate.
Sper ca această lucrare să contribuie la întărirea interesului pentru
geometrie, cu o frumoasă tradiţie în ţara noastră.
Autoru)
 Prima parte
COMPLETĂRI DIRECTE

PRINCIPII SIMPLE

La nivelul geometriei predată în şcoală, fără adaos de cunoştinţe noi, dar

privind mai adînc anumite principii, putem să simplificăm unele demonstraţii
sau să obţinem rezultate noi.
Analogia. Intrebuinţarea cuvîntului „analogie" presupun recunoaşte­
rea unei situaţii de figură, care numai formal diferă de alta. l n acest caz,
fără să repetăm demonstraţia, adaptăm rezultatul în a doua împrejurare,
găsind astfel dintr-o proprietate o alta, ceea ce constituie o veritabilă metodă
de cercetare, care este în plus, foarte comodă.

Exemple. a) În triunghiul dreptunghic ABC fie D proiecţia v!rfului A pe ipotenuza BC;

avem relaţia (E u:c Ii d, sec. 3 l.e.n)

AB•=BC· BD.

în mod analog avem şi relaţia

AC 2 =BC· CD.

După ce am demonstrat prima relaţie, a doua rezultă din cauza structurii triunghiului
care se i;oartă ln acelaşi fel faţă de cele două catete. Dacă am vrea să repetăm demonstraţia,
n-am schimba declt literele B şi C Intre ele, fără o judecată efectiv nouă. Deci "analogia" nu
implică o repetare a raţionamentului ci recunoaşterea inutilităţii acestui proces. Nu întrebuinţăm
cuv!ntul „analog" din comoditatea de a nu repeta demonstraţia ci fiindcă recunoaştem că pentru
celălalt vlrf avem aceeaşi situaţie de figură, ca şi pentru primul.

b) Fie AD o !nălţime a triunghiului oarecare ABC; din relaţia simetrică de forma

AD=AB sin B=c sin B,

intrucit !nălţimea AD nu favorizează o latură a unghiului A mai mult decit pe alta, obţinem
fără repetarea raţionamentului şi

AD=b sin C.

De asemenea, din relaţia care rezultă

b C
--=--,
sin B sin C

5
deoarece triunghiul are o structură egal îndreptăţită faţă de toate laturile, deducem fără demon-
straţie, că putem să continuăm şirul de rapoarte cu
a
sin A
Este inadmisibil ca ln triunghiul oarecare să avem o situaţie specială Intre două laturi numai.
c) După ce am demonstrat că mijloacele laturilor unui patrulater ABCD formează un
paralelogram, rezultă analog că şi mijloacele diagonalelor şi a două laturi opuse formează un
paralelogram. Demonstraţia iniţială a fost elaborată pe o poziţie arbitrară a punctelor A, B,
C, D deci este valabilă şi pentru patrulaterele ABCD, ADBC.

Roluri simetrice. Dacă două figuri au o situaţie simetrică una faţă de alta,
elementele omoloage în cele două figuri sînt simetrice şi orice proprietate re-
feritor la cele două figuri rămîne valabilă cînd schimbăm rolul lor.
Noţiunea de simetrie este întrebuinţată aici în sens mai larg, decît simetria
faţă de un punct sau faţă de o dreaptă. Aici ne referim la simetria unei relaţii.

Exemple. a) Pe laturile unui paralelogram ABCD construim exterior triunghiuri direct ase-
menea ABA', BCB', CDC', DAD'. Patrulaterul A' B'C' D' este un paralelogram.
În adevăr, laturile AB, CD slnt simetrice în raport cu centrul O al paralelogramului. Con-
strucţii analoage efectuate în figuri simetrice conduc Ia elemente simetrice. Deci punctele A',
C' slnt simetrice în raport cu O; analog B', D' sînt simetrice ln raport cu O, deci figura A' B'C' D'
cu diagonalele înjumătăţite este un paralelogram.
Raţionamentul utilizat scoate în evidenţă că nu este necesar ca toate triunghiurile să fie
asemenea sau toate construite în exterior. Trebuie să avem ABA'-CDC', BCB'-ADD' şi
ln fiecare pereche, triunghiurile să fie sau exterioare sau interioare amlndouă.
b) Fie B', C' proiecţiile vîrfurilor B, C ale triunghiului ABC pe laturile opuse. Perpendiculara
din A pe dreapta B'C' trece prin centrul cercului circumscris triunghiului. (N a gel, 1860).
În adevăr, patrulaterul BCB'C' cu unghiurile din B', C' drepte este inscriptibil (fig. 1).
Rezultă că ~AB'C'= ~ABC deci triunghiurile ABC, AB'C' slnt asemenea. Fie H intersecţia
!nălţimilor; AH este diametru în cercul circumscris triunghiului AB'C'. Deci perpendiculara
din A pe dreapta BC trece prin centrul cercului AB'C'; rolul triunghiurilor asemenea ARC,
AB'C' fiind simetric, are loc şi proprietatea din enunţ.
c) Perpendicularele pe laturile unui triunghi duse prin centrele cercurilor exînscrise respectiv
sînt concurente.
în adevăr, fie ABC un triunghi, ale cărui bisectoare slnt concurente ln I. Perpendicularele
în vlrfuri pe bisectoare slnt bisectoarele exterioare, care formează triunghiul / 1 / 2 / 3 astfel că
J, este situat pe AI etc.
Deci I,A, 12 B, l 3 C slnt !nălţimi ln triunghiul 1 1 1 213 •
Rezultă că I, şi BC joacă rolul vlrfului A şi
A dreptei B'C' din figura precedentă. Astfel, fără altă
demonstraţie, perpendicularele din I„ I., / 3 pe BC,
CA, AB slnt concurente ln centrul cercului circumscris
triunghiului 1 11 2 13 •

Metode trigonometrice. Trebuie să rezol-

văm problemele pe calea cea mai simplă,
Figura 1 adică plecînd de la nivelul actual al cunoş-

6
tinţelor să expunem demonstraţia prin cit
mai puţine silogisme. Soluţiile obţinute prin
construcţii artificiale sau cele chinuite prin
raţionamente lungi şi greoaie rezultate din
ambiţia de a folosi numai egalitatea şi a.se-
mănarea triunghiurilor sînt nenaturale. Ele
nu sesizează esenţa problemei.
4 B F H
Este posibil uneori să rezolvăm simplu
pe cale trigonometrică, probleme de geo- Figura 2
metrie.
Exemple. a) Considerăm trei pătrate egale ABCD, BCEF, FEGH. Dreptele AE, DH for-
mează un unghi de 45°.
În adevăr, notlnd cu cc., ţ3 unghiurile EAH, DHA şi cu 0 unghiul dreptelor AE, DH observăm
că 0=cc.+ţ3 (fig. 2). Avem tg cc.=__!__, tg ţ3 = __!___ Atunci
2 3

tg 0=tg (cc.+/3) = tg cc.+ tg /3 1.

1-tg cc. tg ţ3
Problema admite şi unele soluţii ingenioase mai elementare. Dar soluţia trigonometrică
mai naturală, este preferabilă.

b) lntr-un patrulater inscriptibil, produsul diagonalelor este egal cu suma produselor laturilor
opuse (P to I e ro eu, sec. 2).
Fie_A, B, C, D patru puncte ale unui cerc, ln această ordine. Trebuie să arătăm că

AB · CD+AD · BC=AC · BD.

Prin construcţii auxiliare rezolvăm problema numai prin consideraţii de asemănare. Dar
este mai natural să procedăm astfel.
Notăm cu cc.,/3,y unghiurile opuse arcelor BC, AB, CD. într-un cerc de rază r, Intre coarda-I
şi unghiul opus 0 avem relaţia 1=2r sin 0. -
Înlocuim tn relaţia precedentă şi simplificăm cu factorul 2r; obţinem identitatea trigo7o':.
metrică

sin ţ3 sin y+sin cc. sin(cc.+/3+y)=sin(cc.+/3) sin(tX+y).

Avem ln adevăr

2 sin~ sin y=cos(ţ3-y)-cos(ţ3+y),

2 sin°' sin(tX+ţ3+y)=cos(ţ3+y)-cos(2 tX+/3+y),

2 sin(tX+/3) sin(tX+y)=cos(ţ3-y)-cos(2 tX+/3+y),

formule cu care identitatea este verificată.

c) Putem să exprimăm elementele unui poligon regulat sub formă trigonometrică.

Într-un cerc de rază r înscriem un poligon regulat. Fie n numărul laturilor, IX= 27t unghiul
n
Ia centru, ln latura, an apotema şi sn aria. Avem evident

(1)

7
 7t
(2) a.=rcos-,
n

(3) s.= -1 r• sin-,

. 2:n
2 n
De aici rezultă simplu, formulele pentru pătrat, exagonul regulat, :triunghiul echilateral.
Unind vtrfurile poligonului regulat de n laturi din p tn p (p nefiind divizor al lui n) obţinem
un poligon regulat stelat, a cărui latură este dată evident, de

(4) p p1t
ln=2r sin - •
n

Numărul poligoanelor stelate este numărul numerelor prime cu n şi mai mici ca .!!... •
2
Cu formulele stabilite putem să demonstrăm simplu unele relaţii metrice.
Aplic a ţii. 1. Raza cercului este diferenţa dintre laturile decagoanelor regulate convex şi
stelat înscrise în cerc şi totodată şi media lor geometrică.
Pentru decagonul regulat, n=10, avem un decagon regulat stelat pentru p=3. Avem de
demonstrat relaţiile

(5)

sau, cu formulele (1), (4)

. 31t . 1t 1 37t 7t
sm - - s m - = - • 4sin-sin-=1.
10 10 2 10 10
În adevăr,

sin 54°-sin 18°=2 sin 18° cos 36°, sin 54° sin 18°=sin 18° cos 36°

şi
sin 18° cos 18° cos 36° sin 36° cos 36° sin 72° 1
sin 18° cos 36°= - - - - - - - - - - =-
cos 18° 2 cos 18° 4 cos 18° 4

cu care enunţul este verificat.

Din relaţiile (5) exprimăm pe 110 şi -lio~in funcţie de r, ca rădăcini ale ecuaţiei

(6) x•+rx-r•=O,

deci
r ,1- a r ,k
(7) l,0=- ( y5-1), 110=- ( y5 +1).
2 2
Avem din (2) şi

• 31t 1 a
(8) a,=rcos-
7t

5
=T sm- =-110
10 2
= -r4 ('/5+1)
V
-
'
de unde, prin formula
I'
- +a'=r•
4

8
obţinem şi latura pentagonului regulat

(9)

2. Intre raza cercului circumscris unui pentagon regulai, apotema lui şi apotema pentagonului
regulat stelat avem relaţia
1 1 2
(10) ---=-·
r

în adevăr, relaţia (10) conduce Ia identitatea trigonometrică

21t . 7t
(11) sec - =2+sec-,
5 5
adevărată, deoarece
7t 31t
cos-+ cos-
27t 1t 5 5
sec - - s e c - = - - - - - - =2.
5 5 1t 21t
cos-cos -
5 5
3, lntr-un eplagon regulat ABCD. . . avem relaţia

1 1 1
(12) -=-+-·
AB AC AD
Relaţia este echivalentă cu
1t 27t 37t
(13) cosec - =cosec - +cosec - ,
7 7 7
în adevăr

. 21t . 3r. . 57! 1t 1t • 3.. . 27t . 3r. 1t

sm - + sm - =2 sm-cos- =2cos-sm- =sm - sm-cosec-•
7 7 14 14 7 7 7 7 7

Metode art'olare. Putem să demonstrăm unele relaţii metrice, exprimînd în

moduri diferite, egalităţile şi rapoartele de arii.

Exemple. a) 1. Suma distanţelor unui punci la laturile unui triunghi echilateral este constantă
Fie ABC triunghiul echilateral, M un punct interior şi A', B', C' proiecţiile lui pc laturi.
Avem relaţia areolară

(1) (BMC)+(CMA)+(AMB)=(ABC)

dar
1 , 1
(BMC)= -1 MA, (ABC)= -1 h
2 2

l fiind latura triunghiului echilateral şi h înălţimea. Rezultă

(2) 1v!A'+MB'+MC'=h.

Clnd punctul M este exterior, unele distanţe trebuie scăzute.

Relaţia este valabilă şi pentru tetraedrul regulat.
2. Reluăm relaţia (1) în cazul triunghiului oarecare. Avem

9
 (BMC)
--- = BC' sin MBC sin MCB
--------- BC' sin ABC sin ACB
(ABC) 2 sin BMC 2 sin BAC
rezultă

(3) E sin MBC sin MCB ,

sin BCM
sin A
------=1,
sin B sin C
în particular, dacă M = O, centrul cercului circumscris,

i;:BOC=2A, i:: OBC= i:: OCB=90°-A.

Obţinem

(4) sin 2A+sin 2B+sin 2C=4 sin A sin B sin C.

Dacă M=H, ortocentrul triunghiului,

~BHC=180°-A, ~HBC=90°-C, ~HCB=90°-B.

Rezultă din (3)

(5) .:E ctg B ct~ C=1,

echivalentă cu

(6) tg A +tg B+tg C=tg A tg B tg C.

Pentru M = I, centrul cercului lnscris,

B A A
~IEC=-, ~ICB=-, ~BIC=90+-•
2 2 2

Obţinem din (3)

(7) sin A +sin B+sin C=4 cos~ cos~ cos .!!__,

2 2 2
Obţinem astfel ln mod unitar, interpretarea geometrică a unor relaţii cunoscute.
b) Bisectoarea unghiului A a unui triunghi are lungimea

2bc A
(8) 1= - - c o s - ,
b+c 2

notaţiile fiind cele uzuale.

Fie D piciorul bisectoarei. Considerăm relaţia dintre arii
(ABD)+(ADC)=(ABC)

sau
1
2
.A
- c I sm -
2
+ -21 .A
b I sm -
2
= -1
2
b c sin A,

de unde rezultă relaţia (8).

Pentru bisectoarea exterioară AD'=l' avem
(AD'C)-(AD' B)=~--\.BC),

b l' sin ( 90° + : ) - c l' cos : = b c sin A,

10
deci

(9) l' =--

2bc . A
sm-,
b-c 2

în particular, dacă unghiul A al triunghiului ABC ar(120° atunci

(10) 1
-=-+-·
1 1 vs
--=---
1 1
1 b C l' C b

c) 1. Fie M un punct în planul unul triunghi ABC şi A', B', C' intersecţiile dreptelor AM,
BM, CM cu laturile opuse. Avem relaţia (V an Au b e 1)
AM AB' AC'
(11) - = -B'C+ -
MA'
·
C'B
în adevăl'. avem relaţiile areolare
AB' (ABM) AC' (ACM)
--=---,
B'C (BCM)
--=---,
C'B (BCM)
AM (ABM) (ACM) (ABM)+(ACM)
--=---=---=
MA' (BA'M) (CA'M)
-------
(BCM)

cu care relaţia (11) este verificată.

2. Dacă B', C' slnt mijloacele laturilor, regăsim proprietatea că pentru centrul de greutate
M=G avem relaţia AG=2 GA'.
Dac(M este:centrul cercului înscris I, atunci
AB' C AC' b
--=-, --=-
B'C a C'B a
deci
Al b+c
(12) -=--!>1,
IA' a
adică I este mai aproape pe bisectoare de A' declt de A.
3. Revenim la cazul general. Pe aceeaşi figură avem şi

MA' (BMC)
--=---
.4.A' (BAC)
deci dacă M este un punct interior unui triunghi ABC şi A', B', C' intersecţiile dreptelor AM, BM,
CM____crr laturile opuse, avem relaţia (Gerg o n ne, sec. 19)

MA' MB' MC'

(13) -+-+-=1.
AA' · BB' CC'

Rezultă şi

(14) ~+ MB+~= 2.
AA' BB' CC'
4. Dacă M este centrul I al cercului înscris
IA' r
AA' h1

11
hu h„ h 3 fiind lnălţimile triunghiului. Relaţia (13) devine

(15) 2-+2-+2-=2-!
h1 h, h8 r
Clnd punctul M este exterior, relaţia (13) trebuie modificată, luind unele rapoarte cu semn
schimbat. De exemplu, dacii M este situat în regiunea formatd de latura BC şi prelungirile laturilor
AB, AC avem
MA' MB' MC'
(16) --+-+-=L
AA' BB' CC'
De exemplu, cind M ~este în centrul / 1 al cercului exlnscris triunghiului ABC avem
I 1 A' r, I 1 B' r1
- ---,
AA'- h,
--=-
BB' h1

deci

(17)

Adunlnd relaţia (10) cu analoagele ei obţinem

(18)

:Metode statice, Fie doi vectori paralelCix, [3, de mărimi ix, respectiv ~. apli-
caţi în punctele A, B. Putem să înlocuim efectul lor printr-un vector unic, de
mărime~ +"/3: aplicat într-un punct C de pe dreapta AB astfel ca
CA = 1-_.
CB (X

Cînd vectorii au acelaşi sens, punctul C este interior segmentului AB iar

cînd au sensuri contrare, este exterior.
Dacă avem mai mulţi vectori paraleli ~. ~. y, . . . aplicaţi în punctele
A, B, C, . . . putem să compunem vectorii~.~ apoi rezultanta lor cu etc., y
sau în altă ordine. Compunînd în moduri diferite un sistem de vectori paraleli,
punctul lor de aplicaţie nu se schimbă. Acest simplu principiu static este sursa
unor proprietăţi geometrice.

Exemple. a) 1. Considerăm I rei puncte A, B, C şi trei vectori egali, aplicaţi în ace.~te punctr..
Prin vectori egali, îne/elegem vectori paraleli, de acelaşi sens şi aceeaşi mdrime. Fie (X aceşti vectori,
aplicaţi ln A. ln B şi ln C.

Compunlnd vectorii din B şi C obţinem un vector 2(X plasat ln mijlocul A, al laturii BC.
Rămîn vectorii;'ctin A şi 2;:din Ai- Rezultanta este 3:'aplicată ln punctul G, interior segmen-
tului AA, astfel ca
AG=2GA,.

Punctul de aplicaţie al rezultantei nu depinde de ordinea compunerii vectorilor.

Obţinem pe această cale proprietatea că medianele unui triunghi sini concurente într-un
punct G care le lmparte în raportul 2. G este centrul de greutate al triunghiului ABC.
Aceast1\ teoremă este datorită lui Ar hi m ed e (sec. 3 l.e.n.).

12
 2. Considerăm tn spaţiu patru puncte A, B, C, D şi patru vectori egali cu ex, aplicaţi tn
aceste puncte. Putem să-i compunem ln mai multe moduri.
Dacă com,iderăm vectorii aplicaţi ln vlrfurile A, B, C, rezultanta lor, 3ex este plasată ln
centrul de greutate, fie G„ al triunghiului ABC; o compunem cu vectorul ex din punctul D. Rezul-
tanta va fi situată lntr-un punct G pe dreapta AG 1 astfel ca

Deci medianele unui tetraedru sini concurente într-un punct G care le lmparte în raportul 3.
Spunem că punctul G este centrul de greutate al tetraedrului.
Concurenţa medianelor unui tetraedm a fost scoasă tn evidenţă de da Vinci (sec. 15).
Dar putem să compunem vectorii şi astfel. Vectorii plasaţi în punctele A, Bau o rezultantă
2ex aplicată tn mijlocul M al segmentului AB; vectorii rămaşi au o rezultantă 2ex aplicată în
mijlocul N al lui CD. Rămln doi vectori „gali, plasaţi tn punctele M şi N iar rezultanta lor
este aplicată în mijlocul segmentului MN, care trebuie să coincidă evident, cu punctul G, ob-
ţinut din compunerea precedentă a vectorilor.
Numim bimediane ale tetraedrului, dreptele care unesc mijloacele muchilor opuse.
Deci bimedianele unui tetraedru sini concurente în centrul lui de greutate, care le înjumătăţeşte
(C o m man din o, 1565).
3. Dacă punctele A, B, C, D sînt situate lntr-un plan, proprietăţile precedente rămln
valabile pentru patrulaterul ABCD. Dar ln acest caz, punctul G nu este centrul de greutate
al patrulaterului.
Ca să obţinem centrul de greutate al plăcii omogene ABCD ducem diagonala BD. Am
descompus placa ln două triunghiuri. Fie E mijlocul diagonalei BD şi J, J puncte care divid
medianele AE, CE în raportul 2, mai aproape de E. Dacă punctele A şi C sint situate de o parte
şi de alta a diagonalei BD, centrul de greutate al patrulaterului ABCD este situat pe segmentul
IJ pe care îl împarte în raportul ariilor triunghiurilor AED, ACD care este egal cu AO; OC, O
fiind intersecţia diagonalelor. Acest punct este diferit ln general, de mijlocul comun al segmen-
telor care unesc mijloacele laturilor.
în cazul tetraedrului, punctul G este efectiv centrul de greutate al solidului omogen ABCD.
în adevăr, ca să deter.minăm centrul de greutate al tetraedului li desfacem ln flşii subţiri prin
paralele Ia baza ABC; fie A' B'C' o secţiune paralelă şi G~ centrul de greutate al triunghiului
A'B'C'. Centrul G de greutate al tetraedrului va aparţine mulţimii punctelor G~; dar tetrae-
drele ABCD, A'B'CD" slnt asemenea cu toate punctele lor omoloagesituate pe drepte concu-
rente în D; rezultă că punctul G~ este situat pe mediana DG1 a tetraedrului iar dreapta DG~ şi
analoagele trec prin centrul de greutate G al tetraedrului.
Punctul obţinut compunlnd vectorii egali aplicaţi ln n puncte date este centrul distanţelor
medii al sistemului de puncte.
Rezultă că pentru n=2, n=3 centrul distanţelor medii coincide cu centrul de greutate al
fiJurii. Pentru n=4, dacă punctele slnt situate ln spaţiu, cele două centre considerate coincid.
Dacă punctele slnt în plan, centrul de greutate şi centrul distanţelor medii slnt !n general, dife-
rite. în acest sens, un tetraedru este o figură mai simplă declt un patrulater plan.
4. Putem să continu,rm acest raţionament.

De exemplu fie dale cinci puncte arbitrare (!n acelaşi pian sau ln spaţiu). Cele zece drepte
care unesc mijlocul unei laturi cu centrul de greutate al triunghiului vîrfurilor rămase sini concu-
rente in centrul distanţelor medii O al pentagonului, care le împarte în raportul 3: 2.
Cele cinci drepte care unesc un vîrf cu centrul distanţelor medii ale celorlalte pairu virfurt sini
concurente ln acelaşi punci O, care divide fiecare segment în raportul 4.
b) Considerăm punctele A„ B„ C1 care divid laturile unul triunghi ABC ln acelaşi raport
şi sens. Triunghiurile ABC, A 1 B 1 C 1 au acelaşi centru de greutate (Papus, sec. 3).

13
 Fie triunghiul ABC şi Ai, B„ C1 puncte plasate pe laturi astfel ca

IA1B B1C C,A

--=--=--·
Notăm cu k valoarea
Aplicăm
comună a acestor rapoarte.
-
în virfurile triunghiului vectorii IX şi vectorii (3 astfel ca IX
~
şi (3 să fie paraleli, de
acelaşi sens, iar mărimile lor să stea ln raportul k, (3=koc.
Vectorii 1X+f3 - - plasaţi în A, B, C au punctul de aplicaţie ln centrul de greutate G al triun-
ghiului.
Compunem acum:sistemul de vectori conform schemei alăturate.

JJ plasaţi ln:B şi C!dau rezultanta -;_+13 aplicată

A
B
1

IX
2

r -3
(X

(3 de
Vectorii~ şi
în A,; analog, considerăm vectorii; din C .şi
aplicaţie ln B, şi vectorii rămaşi IX şi
f3 din A, cu punctul
f3 din A şi B cu punctu,
C iA, (X

B, c,
de aplica ţie ln C,. Obţinem o nouă distribuţie a aceloraşi vectorii

anume vectorii egali 1X+f3 plasaţi ln A„ B„ C, care au deci rezultanta ln centrul de greutate
al triunghiului A,B,C,.
Punctele A„ B,, C, pot să fie evident şi exterioare laturilor; atunci vom lua vectorii IX şi
(3 de sens contrar.
c) Fie M un punct în planul triunghiului ABC şi A„ B„ C, intersecţiile dreptelor AM, BM
CM cu laturile BC, CA, AB; A„ B„ C, intersecţiile aceloraşi drepte cu B,C„ C,A,, A 1 B 1 etc.
Centrele de greutate nle triunghiurilor ABC, A 1 B 1C1 , A,B,C., . .. tind către M.
y
În adevăr, fie-;, f3, trei vectori plasaţi ln vîrfurile A, B, Ca căror rezultantă p=;+~+y
să fie plasată ln M (fig. 3). Atunci
C,A (3
--=-·
În A,, B„ c, slnt plasaţi vectorii l3+Y , r+~ , ~+13 a căror rezultantă peste aplicată tot
2 2 2
in M, deoarece acest sistem de vectori este echivalent cu sistemul de vectori (IX, (3, y) plasaţi
in A, B, C.
Considerăm vectorii din B,, C,; rezultanta va fi plasată 1ntr-un punct A, situat pe B,C„
dar astfel incit compunînd vectorul din A, cu cel rămas din A, să obţinem rezultanta aplicată
ln M, deci A, este intersecţia dreptelor B,C,, AM şi evident
A,B, 1X+f3
--=--·
Vom compune insă vectorii y+~ din B, şi ~+f3 din C1 ; rezultanta lor este evident tot
2 2
ln!A, şi analog cu ceilalţi vectori. în punctele A,, B„ C, slnt aplicaţi acum vectorii

2y+~+/3
4

14
 A

/
J
-----1
B A B
Figura 3 Figura 4

cu aceeaşi rezultantă p aplicată ln M. Analog obţinem un triunghi A,B0 C 0 pentru care

A,B, 2y+oc+f3
--=
A 1C2 2f3+y+oc
etc. Avem
A,B f3-y A,B, y-f3 A 3B 1 f3-y
1---=--,
A,C p
1---=--,
A 2 C1 oc+y
1---=----,···
AC 2f3+oc+y
3 1

numărătorii slnt constanţi ln modul, iar numitorii cresc mereu, deci rapoartele tind către 1, adică
punctele A„ A„ A., . . . tind să devină mijloacele laturilor pe care stnt situate. Triunghiurile
se string ln punctul M dar astfel Incit centrul lor de greutate să tindă către M.

Rolul spaţiului. Utilizăm spaţiul ambiant fie prin interpretări spaţiale

date figurilor plane, fie prin secţionări ale figurilor spaţiale, fie prin reprezen-
tări plane ale figurilor din spaţiu etc. 1n aceste moduri putem să dăm demon-
straţii simple pentru unele probleme de geometrie plană.

Exemple. a). 1. Considerăm un paralelogram ABCD; ducem dreptele paralele şi egale AA',
BB', CC', DD'; patrulaterul A' B'C' D' este un paralelogram egal cu cel dat.
Figura este desenul unui paralelipiped (fig. 4). Deoarece există această figură spaţială,
cu toate feţele paralelograme, şi desenul ei, executat conform principiilor uzuale, conduce la
paralelograme.
2. Considerăm dreptele concurente 1, 2, 3 şi A un
punct situat pe dreapta 1; paralela din A la dreapta 2
taie pe 3 în B; analog obţinem punctele C, D, E, ...
Conturul obţinut se închide.
Desenul 1ste executat ln figura 5. Observăm că în
fond este un caz particular al figurii 4, corespunzător
unui desen al paralelipipedului, clnd ochiul observa-
torului este plasat de diagonala A'C.
3. Desenul convenţional al unui paralelipiped (ln
particular al unui cub) pe un plan are următorul
principiu. Luăm punctele A, B, B', C' la lntlmplare
(fig. 4). Efectuăm apoi următoarele construcţii libere:
AA' li BB', B'A' li AB, BC li B'C', c'c li B'B, AD li
li B'C', CD li AB, DD' li BB', C' D' 11 CD. Cu aceasta
desenul s-a închis Unirea punctelor A', D' este o con- Figura 5

15
 strucţie forţată. Dar deoarece am reprezentat un
K
paralelipiped conform normelor uzuale, rezultă
de la sine că A' D' li B'C'.
Am precizat că desenul este convenţional.
Corect, dreptele paralele din spaţiu trebuie de-
sena te ca drepte concurente în plan. Avem cite
patru drepte paralele care dau drepte concurente
respectiv în construcţie. Astfel AB, A' B', DC,
D'C' devin drepte concurente într-un punct
I; AA', BB', CC', DD' devin concurente ln J;
AD, BC, A'D', B'C' în K. Construcţia prece-
dentă urmează corect următoarea schemă, ca şi
cum am proiecta toată figura ln plan, dintr-un
punct exterior. Fie I, J, K trei puncte suport şi
punctele arbitrare date: A la întlmplare, B pe
dreapta AI, B' pe BJ, C' pe B' K (fig. 6).
o-+--,t.--~--------~'b'f Efectuăm apoi următoarele construcţii libere:
JA n IB'=A', BK n C'J=C, AK n Cl=D,
DJn C'l=D'. Trăsătură forţată A'D'. Deoa-
rece schema este traducerea desenului exact
al unei figuri spaţiale efective, rezultă că dreap-
ta A' D' trece prin K. Am obţinut astfel o
proprietate a unei figuri plane. Ea este demon-
Figura 6 strată prin chiar procedeul reprezentării.
4. Considerăm trei cercuri egale, concurente
într-un punct O, care se taie cîte două, a doua
oară în punctele A, B, C. Cercul care trece prin
punctele A, B, C este egal cu cercurile date. (Teo-
rema Ţiţei Ca, 1908).
Fie şi 0 1 , O„ 0 3 centrele cercurilor (fig. 7).
Unim Intre ele, punctele considerate. Figura
este desenul parţial al unui cub, în care toate
segmentele din reprezentare sînt egale. Fie O'
vlrful opus lui O, care există, garantat de prin-
cipiile desenului convenţional al figurii din spa-
ţiu; avem atunci

O'A=O' B=O'C=00 1 = ...

Figura 7 deci O' este centrul cercului ABC, egal cu cercu-

rile celelalte. (Soluţie dată de G. P 6 I y a, Des-
coperirea în matematică, trad. Edit. Ştiinţifică Bucureşti, 1971, p. 241 ş.u.).
n(n-1) a
b) Considerăm n puncte în spaţiu; cu ele formăm
2
Cn= - - - drepte, Cn = n(n-l)(n-2)
2 6
• 2 (n-l)(n-2)
plane astfel că fiecare punct este situat pe n-1 drepte ş1 pe C,,_ 1 == - - - - - plane; pe fie-
2
care dreaptă sînt situate două puncte şi prin fiecare dreaptă trec cite n-2 plane, în fiecarce plan
slnt situate trei puncte şi trei drepte.
Numim configuraţie o figură ln care prin fiecare punct trece acelaşi număr de drepte, acelaşi
număr de plane etc.

16
 Obţinem schema următoare a configuraţiei.

n n-1

2 c2n n-2

3 3

Să secţionăm configuraţia spaţială cu un plan; fiecare dreaptă va avea ca urmă un punct

şi fiecare _pian, o dreaptă. Avem deci c!
puncte şi c!
drepte; prin fiecare punct vor trece atltea
drepte, cite plane trec 1n figura originară printr-o dreaptă; fiecare dreaptă conţine at1tea puncte
cite plane trec iniţial, printr-o dreaptă. Obţinem configuraţia plană decupată din cea spaţială,
scăz1nd toate dimensiunile cu o unitate, deci omiţ1nd prima linie şi prima coloană ln schema de
ordin superior. Obţinem schema configuraţiei plane

c"n n-2

3 c!
Deci existd în plan configuraţii formate din c! puncte şi c! drepte astfel ca prin fiecar_e punct
sd treacăn-2 drepte şi pe fiecare dreaptd sd fie conţinute cite trei puncte. (St aud t, 1847).
Astfel, pentru n=3 obţinem trei puncte colineare, secţiunea plană a unui triunghi 1n spa-
ţiu.

Pentru n=4 avem schema

6 2 D

3 4

care corespunde unui patrulater complet, adică

unui patrulater ABCD completat cu intersecţiile
laturilor opuse E şi F. Patnilaterul complet
este secţiunea plană a unui tetraedru (fig. 8),
c) 1. Să reprezentăm punctele spaţiului
prin cercuri orientate ln plan, astfel lnclt cen-
trul cercului să fie proiecţia punctului 1n plan
iar cota punctului, adică distanţa lui la plan Figura 8
să fie raza cercului.

Fie 1t un plan şi A un punct ln spaţiu, O pro-

iecţia lui A 1n plan (fig. 9). Punctului A 1i cores-
punde cercul c din planul 7t cu centrul 1n O şi
raza OA, orientat 1n sens direct pentru puncte ~A
din semispaţiul superior şi 1n sens invers pen-
tru puncte din celălalt semiplan. Numim ciclu
un cerc orientat. Deci unui punct A ii corespunde
un ciclu şi reciproc. Am obţinut o reprezentare
a spaţiului pe_ plan, care este o transformare
datorită lui L a g u e r r e (1880). Dacă punctul
A este situat 1n planul 7t corespunzătorul lui
este punctul însuşi. Figura 9

2- Lecţii complementare de geometrie. 17

 Considerăm două puncte A, A' cărora le co-
respund două cercuri c, c'. Fie d dreapta AA' şi S
intersecţia ei cu planul 7'; punctul S este situat şi
pe dreapta centrelor 00', proiecţia dreptei d; avem

SO AO r
-=--=-
SO' A'O' r'
r şi r' fiind razele cercurilor. Deci punctul S este
centrul de asemănare al celor două cercuri, centru
exterior ctnd A, A' stnt de aceeaşi parte a planu-
lui şi centru interior, clnd slnt situate de o parte
şi de alta. Rezultă că unui punct M arbitrar, pe
dreapta d li corespunde un cerc, admiţlnd acelaşi
centru de asemănare cu c, c', deci tangent aceloraşi
drepte duse prin S.
Evident că dacă dreapta este situată ln planul
7' se transformă ln ea lnsăşi.

2. Considerăm trei puncte A„ A„ A, ln spa-

ţiu, cărora le corespund trei cercuri c„ c„ c3 de
centre O„ O„ 0 3 1n planul 7' şi oentre de asemănare
Figura 10 S„ S„ Sa, (fig. 10). Punctele S„ S„ S, slnt urmele
tn planul 7' ale dreptelor A 2 A„ A,A„ A,A, deci
colineare pe dreapta de intersecţie a planelor A,A,A 3 şi 7',
Obţinem enunţul: centrele exterioare de asemănare a trei cercuri sînt colineare (Teorema
d'A 1 e mb e r t, 1805).
Dacă punctele A,, A„ A, stnt de aceeaşi parte a planului 7' slntem ln cazul enunţului.
Dacă punctul A, este de cealaltă parte, S 1 este centru exterior iar S„ S 3 interioare. Deci fiind
date trei cercuri, un centru exterior de asemănare şi două centre interioare sînt colineare.
r·-:-vc-.-- - ~ .-

Geometria descriptivă, a) Considerăm două plane perpendiculare; planul

H ( orizontal) şi planul V (vertical) (fig. 11 ).
Un punct A se proiectează pe planul
H în punctul a şi pe planul V în a'. Pla-
I nul Aaa' taie în a" intersecţia Ox a plane-
lor H şi V (linia de pămînt).
Dreptele aa", a'a" sînt perpendiculare
II pe Ox. Printr-o rabatere (rotaţie de unghi
drept a planului vetical superior V pe
planul orizontal posterior H', obţinem
epura punctului A, adică un desen sche-
matic în care în planul HH', reprezentăm
linia Ox şi punctele a, proiecţia orizontală
o şi a', proiecţia verticală, ale punctului A,
situate pe o perpendiculară pe Ox (linie
N de ordine).
Dl Am obţinut o reprezentare a punctelor
spaţiului pe un plan, datorită lui M o n g e
(1798).
Invers, din citirea epurei ne dăm seama
Figura 11 despre poziţia în spaţiu a punctului A
18
(fig. 12). De exemplu, punctul B, cu ambele Q' T
I c·
proiecţii b, b' sub linia de pămînt, este si- I
tuat în diedrul IV format de orizontalul II i
I
anterior H şi verticalul inferior V'. Punctul b" 1 d"
a' \ I I )(.
C, cu proiecţia orizontală pe linia de pămînt I
I
I
C,C" I
şi cea verticală deasupra ei, este situat în o I
I tb' I
I
planul vertical superior V. Punctul (d,d') cu I I *d,d'
a 1 I
proiecţiile confundate sub linia de pămînt I
I
corespund unui punct situat în bisectorul *b
diedrului II. Figura 12
b) Dreapta D este determinată de ur-
mele ei A, B adică intersecţiile cu planul
orizontal, respectiv vertical (fig. 13). Punctul V
A se proiectează în A =a şi în a' pe linia Ox,
iar punctul B se proiectează în b pe Ox şi B
în B =b'. Dreptele ab =d, a' b' =d' sînt pro-
iecţiile dreptei D pe plane.
În epură, dreapta D este determinată de
cele două proiecţii d, d' (fig. 14). Un punct H
M al dreptei D are proiecţiile situate pe pro-
iecţiile de acelaşi nume al dreptei.
a~-------~
Verificăm simplu în epură, concurenţa a
Figura 13
două drepte, deoarece în acest caz intersec-
ţiil('proiecţiilor orizontale d, e ale dreptei şi
ale proiecţiilor verticale d', e' trebuie să_ fie
situate pe aceeaşi linie de ordine (fig. 15).
c) Planul P'(XP este -determinat de urma
orizontală (XP şi de urma verticală (XP' (fig. 16).
Proiecţiile dreptei (XP sînt (XP şi Ox, ale drep-
tei (XP' sînt Ox şi (XP'.
X
!n epură reprezentăm planul prin pere-
che a_ de drepte._ (XP,_ (X~.Qig;..,.!2):i O d,!!!E,!!
AB situată în plan are urma ei orizontală a
a=A pe · urma orizontală (XP a planului şi Figura 14
urma verticală b' pe urma (XP'.
d) Să aflăm intersecţia planului P'aP cu dreapta (d,d') (fig. 18). Conside-
răm dreapta situată în planul dat cu urma orizontală d; este dreapta d, e'. Fie
m' intersecţia d', e' şi m intersecţia dreptei d cu [linia de ordine dusă prin În~
Punctul căutat este (m,lm'), În adevăr el este situat pe dreapta (d, d'), dar
şi pe dreapta (d, e'), deci în planul P'(XP.

Intersecţia d, d' a"două plane P'(XP, Q'~Q rezultă imediat din~~~~dÎţia~de

a avea urma orizontală simultan pe urmele: orizontale ale planelor şi analog
pim'tru_urma:verticală (fig. 19). Proiectăm i~tersecţia a a~ dreptelor P, Qlîn a'
p°;linia de pămînt şi intersecţia b' a dreptelor P', Q' în b.' Intersecţia planelor
este dreapta d=ab, d'=a'b'.
2• 19
 o
:>î<
e' II
I X
I
I d

/mk:::::
e

Figura 15 Figura 16

X
oe o O( X
o
p
Figura 17 Figura 18
p'

oe
/3 o
o X

p
Figura 19 Figura 20

e) Exemple. 1. Să determinăm proiecţia unui punct pe un plan. Fie P'rxP planul şi m, m'
punctul, date 1n epură (fig. 20). Vom duce lntli perpendiculara din punctul dat pe plan,
adică pe două drepte din plan, de exemplu chiar dreptele (P, Ox), (Ox, P').
Prima dreaptă fiind în planul orizontal, după teorema proiecţiei unghiului drept, proiecţia
unghiului este de asemenea unghi drept; ducem deci prin in perpendiculara d pe rxP; analog

20
proiecţia verticală a perpendicularei din punct pe
plan este perpendiculara din m' pe urma rx.P'. Rămlne
să aflăm acum intersecţia unei drepte cu un plan.
2. Consideraţiile de geometrie descriptivă ne per-
mit să rezolvăm simplu, unele probleme de geometrie
sintetică plană.
De exemplu, considerăm trei drepte concurente
X
P, P' şi Ox (fig. 18) şi un punct m; o secantă mobilă
dusă prin m taie dreptele P şi Ox în a şi b; perpendi-
cularele în a şi b pe Ox taie dreptele Ox şi P', respec-
lio, în a', b'. Dreapta a'b' trece printr-un punct (ix.
C
în adevăr, acest punct m' este urma verticală
a punctului M din plan, care se proiectează orizontal Figura 21
ln m.
3. Considerăm trei puncte A, B, C şi un plan 1t. Intersecţiile dreptelor AT!, BC, CA cu
planul 7t slnt evident colineare. Considerăm ca plan 1t al doilea plan bisector şi să reprezentăm
proprietatea 1n epură.
Punctele A, B, C au proiecţiile a, a'; b, b'; c, c' (fig. 21). Punctul ln care dreapta AB se
lntllneşte cu al doilea plan bisector este (m, m') situat pe dreapta ab, a' b' cu proiecţiile con-
fundate etc. Obţinem o formă particularizată a teoremei D e s a r g u e s: dacă două triun-
ghiuri abc, a'b'c' au oîr(urile situate pe drepte paralele, laturile lor opuse se taie în puncte colineare.
De aici, printr-o proiecţie pe alt plan, obţinem enunţul general al teoremei: dacă două tri-
unghiuri au oîr(urile situate pe drepte concurente, laturile lor omoloage se taie în puncte colineare.

Determinarea gradului unei curbe. Prin gradul unei curbe plane înţelegem
numărul punctelor de intersecţie cu o dreaptă arbitrară. Uneori putem să
determinăm direct gradul unei curbe pornind de Ia definiţia însăşi.

Exemple. a) Considerăm două cercuri tangente în O. O secantă mobilă dusă prin O taie cercu-
rile în M, N. Mulţimea mijloacelor segmentelor MN este un cerc tangent în punciul O cercurilor date.
în adevăr, punctul O aparţine mulţimii considerate clnd secanta mobilă devine tangentă
ln O.Deci-pe orice secantă mobilă dusă prin O avem două puncte ale mulţimii, O şi P (fig. 22).
Avem astfel o curbă de gradul al doilea.
în cazul de faţă, aceasta este o indicaţie vagă. Ştim însă pe această cale că nu avem
o cum ln geometria elementară şcolară_cunoaştem numai dreapta şi cercul, este vero-
dreaptă; şi

simil ca linia căutată să fie un cerc.

în adevăr, diametrul comun taie cercurile date in afară de O, ln A respectiv B; fie
c; mijlocul segmentului AB; atunci PC li MA n NB; __dar MA, NB '.stnt perpendiculare pe
secantă, deci CP .L OP; ln consecinţă punctul P

~
descrie cercul de diametru OC.
b) FieA, B, C, D palrupuncte ln plan. Mulţimea
punctelor M pentru care avem relaţia areolară

(MAB)+(MCD)=k' (constant}
O A C 8
este o dreaptă.
Figura 22
21
 în adevăr fie 8 o paralelă la AB, la distanţa ot; ei li corespunde o paralelă 8' la CD,
la distanţa ~ astfel Incit, conform relaţiei precedente

AB • ot+CD, ~=2k 2 •
Dreptele 8, 8' se taie în punctul M. Deci pe fiecare dreaptă mobilă 8 avem un punct M
al mulţimii.Curba, intersectată de orice dreaptă paralelă cu AB într-un singur punct, este deci
o dreaptă.
c) Presupunem curba c ca mulţime a punctelor de intersecţie a razelor a două fascicole
care trec prin punctul A respectiv B, astfel ca unei raze a duse prin A să-i corespundă, pe baza
unei construcţii geometrice, m raze b duse prin B şi unei raze b să-i corespundă n raze a. Spunem
că avem o corespondentă (m, n) Intre razele fascicolelor.
Pe o dreaptă dată d, o rază a determină un punct M şi o rază b, un punct N. Dacă
notăm cu x, y abscisele punctelor M, N faţă de o origine arbitrară pe dreaptă, legătura dintre x,
y este algebrică, adică reductibilă la anularea unui polinom, astfel ca unui x să-i corespundă m
valori y şi unui y, n valori x; ecuaţia este deci de gradul m+n. Punctele curbei situate pe dreapta
d corespund punctelor M şi N confundate pe dreaptă, deci pentru x=y. Avem deci m+n puncte
ale curbei pe dreapta d.
Deci mulţimea punctelor comune a razelor omoloage în două fascicole (m, n) este o curbă de
gradul m+n.
Ca aplicaţie, considerăm punctele A, A' situate pe dreptele d, d' şi razele mobile a, a' care se
rotesc uniform, cu aceeaşi viteză în jurul punctelor A, A' plecînd din poziţiile d, respectiv d'. Inter-
secţia razelor a, a' descrie o curbă de gradul al doilea.
în adevăr, avem prin enunţ 0=0', deci o corespondenţă (1, 1).
Dacă însă punem condiţia 0'=20, unei raze a li corespunde o rază a' dar unei raze a',
deci lui 0' dat, li corespund două raze a, pentru care
0' . (0' 7t
0 = - Şl 0 = - + - ·
2 2 2
Avem o corespondenţă (1, 2) deci ln acest caz, curba de intersecţie a razelor omoloage este o cubică,
adică o curbă de gradul al treilea.

a;,. Orientarea elementelor, ln unele probleme de geometrie, întrebuinţînd

segmente, unghiuri sau arii orientate putem să scriem unele relaţii metrice
sub o formă mai simetrică.

Exemple. a) Dacă A, B, C, D sînt patru puncte pe o dreaptă avem relaţia

(1) AB • CD+BC · AD+CA • BD=O.

în adevăr, dacă luăm o origine arbitrară, O, pe dreaptă şi notăm cu a, b, c, d abscisele
OA, OB, OC OD cu semnul lor, atunci relaţia (1) devine identitatea algebrică evidentă
(b-a)(d-c)+(c-b)(d-a)+(a-c)(d- b)=O.

Relaţia (1) poartă numele lui Eu 1 e r deoarece el a dat, în 1747, o relaţie Intre cele şase
segmente determinate de patru puncte pe o dreaptă, a cărei formă depinde de aşezarea punctelor.
Forma simetrică (1) a fost dată de C ha s 1 e s (1852).
b) Dacă Ai, A„ A 3 , A 4 sînt patru puncte oarecare în plan, avem relaţiile între unghiuri şi
între arii orientate
(2) i:: A 1 A 4 A,+ i:: A 2 A 4 A 3 + i:: AoA,A 1 =0 (mod. 21t);

(3) (A,A,A 3 )+(A 2 A 3 A,)+(A 3 A,A,)+(A,A,A 2 )=0,

22
 Unghiurile orientate, de acelaşi vîrf sînt unghiurifo care au semnul + clnd prima latură
se roteşte
peste a doua într-un sens, de exemplu direct şi semnul - în sens contrar.
Ariile orientate au semnul + sau - după cum vîrfurile sînt parcurse într-un sens sau altul.
De exemplu semnul +, dacă vlrfurile sînt parcurse în sens direct, adică aria este lăsată în stlnga
ctnd parcurgem conturul.
c) Puterea unui punct M faţă de un cerc o, de centru O şi de rază r este

(4)

unde d= OM, dacă punctul M este exterior şi este

p=r'-d'

pentru punctele interioare. Deoarece puterea este produsul segmentelor MA şi MB, unde A
şiB stnt intersecţiile cu cercul ale unei secante mobile duse prin M

p=MA·MB

putem să spunem că p>O pentru un punct exterior, clnd MA, MB au acelaşi sens şi p<O pentru
interiorul cercului, p fiind în ambele cazuri dat de formula (4), iar pe cerc, p=O.
În acest înţeles, relaţia (4) este generală.
Nu putem să orientăm totdeauna elementele geometrice, de exemplu nu putem să comparăm
sensul a două segmente de pe drepte diferite lnclt notaţiile unitare nu trebuie să fie forţate ci
utilizate acolo unde se prezintă ln mod natural.

Trecerea Ia limită. Uneori, într-o figură dată, prin confundarea a două

elemente (puncte sau drepte) putem să obţinem o figură nouă. Dacă elemen-
tele primei figuri se bucură de o anume proprietate, această proprietate ori
devine banală în cazul particular ori are un aspect nou, demn de reţinut.
Interesant este cazul în care un punct sau o linie a figurii iniţiale este
mobilă după o anumită lege şi urmărim o poziţie de confundare.
De asemenea este posibil ca printr-o construcţie să obţinem o proprietate
P. Presupunem că sîntem în cazul în care prin repetarea construcţiei, proprie-
tatea P se menţine. Presupunem de asemenea că putem să repetăm construc-
ţia de cîte ori vrem. Proprietatea rămîne adevărată şi la limită, cînd numărul
de construcţii tinde către infinit? Conform proprietăţilor referitoare la limită,
studiate în manualul de analiză, răspunsul depinde de problema însăşi; uneori
da, alteori nu.

Exemple, a) Considerăm un punct O exterior unui cerc; ducem prin O două secante; una
taie cercul în A, A' şi a doua ln B, B'. Conform unei proprietăţi cunoscute, măsura unghiului
exterior O este egală cu semidiferenţa măsurii arcelor A' B' şi AB (printr-o notaţie potrivită
pe figură). Presupunem că secanta OAA' se roteşte ln jurul punctului O piuă se confundă cu
tangenta mai apropiată, OU dusă cercului din O. Proprietatea se păstrează în fiecare poziţie
nouă a secantei şi are loc şi la limită, clnd OAA' tinde către OU. Analog, dacă OBB' tinde către
OV (a doua tangentă din O), proprietatea se menţine. Dacă am notat prin U, V chiar punctele
de contact, rezultă că unghiul sub care se vede cercul din punctul O are ca măsură, semidiferenţa
măsurilor arcelor UV. Proprietatea este demonstrată prin însuşi procedeul de trecere la limită.
b) Dacă A, B, C, D sînt patru puncte situate pe un cerc, tn această ordine, după o proprie-
tate cunoscută, unghiurile opuse ABC şi CDA stnt suplimentare,
Ce devine această proprietate ctnd punctul D se confundă cu C?
Evident că tn acest caz, punlnd tn enunţ c 1n loc de D, unghiul CCA a dispărut şi se pare
că problema nu mai are sens. Să observăm însă că 1n toate poziţiile intermediare, punctuL D

23
mobil, rămîne pe cerc; atunci latura CD tinde către tangenta la cerc în punctul C, cînd D tinde
către C. Pe tangenta la cerc în punctul C să Rotăm două puncte prin E şi F; E de partea
opusă vîrfului B faţă de AC şi F de partea opusă lui A faţă de BC. Atunci unghiul CDA devine
FCA. Proprietatea rămine adevărată
~ABC=180°- ~FCA= ~ECA.
Desigur, pleclnd de la o proprietate foarte simplă, am obţinut la linită, tot o proprietate
foarte simplă. Interesant este însă faptul că teoremele:
- unghiurile opuse ale unui patrulater inscriptibil sînt suplimentare,
- unghiul înscris unui cerc este egal cu unghiul format de coarda corespunzătoare cu tangenta
într-unul din capelele coardei
au o legătură strlnsă de subordonare.
c) Fie M un punct interior laturii BC a triunghiului ABC; ducem MN paralel cu AC, MP
paralel cu AB, punctele N şi P fiind situate pe laturile AB, AC (fig. 23). Avem
BN+NM+MP+PC=BA+AC.
Fie acum Ml' M, puncte situate pe segmentele BM, CM şi repetăm construcţia precedentă.
duclnd prin M 1 , M, paralele la laturi şi notind cu N 1 , N„ P„ P, noile poziţii ale punctelor ana-
loage cu N şi P. Avem din nou

Continuăm construcţia la ncsflrşit. Ajungem la limită la

BC=AB+AC.
Acesta este paradoxul lui C a v a 1 i e r i (sec. 17).
Eroarea pe care o facem aici este aceea că am pus semnul egal Intre rezultatele următoa­
relor operaţii; suma limitelor unor segmente (prima parte) şi limita sumei (constantă, din par-
tea a doua). Ori aceste limite nu sint totdeauna egale clnd numărul termenilor (prima parte)
este infinit.

Elemente improprii. Un alt aspect al trecerii la limită este acela în care

unele puncte sau drepte ale planului devin puncte sau drepte la infinit. Spunem
că elementele de la infinit sînt improprii. În sensul strict al geometriei sintetice,
trebuie să evităm utilizarea punctelor sau dreptelor de la infinit deoarece
fără o teorie elaborată corect iniţial, dacă raţionăm cu elementele improprii,
aşa cum sîntem obişnuiţi în cazurile elementelor accesibile, putem să dăm
rezultate false.
,o
I
A
l (~/

/ V
I!--;
I
I

j /'
~
M'
I

Figura 23 Figura 24

24
 Noi vom arăta însă că dacă ţinem seama de cîteva reguli simple utiliza-
rea elementelor improprii este fructuoasă.
Considerăm două plane 1t, 1t' şi un punct O (fig. 24). Unui punct M din
planul 1t îi punem în corespondenţă un punct M' din 1t' la intersecţia dreptei
OM cu planul 1t'. Numin această transformare, proiecţie. Sîntem obişnuiţi să-i
spunem proiecţie centrală, ca s-o deosebim de proiecţia paralelă, realizată
prin drepte paralele între ele sau şi mai particular, ortogonală, prin perpen-
diculare pe planul 1t'. Deoarece proiecţia considerată este cea mai generală,
este indicat să-i spunem simplu, proiecţie, rămînînd ca epitetele să le acordăm
cazurilor particulare.
Cînd punctul M descrie o linie l în planul 1t, punctul M' descrie o linie
l' în 1t'. Invers, putem să trecem în general, de la punctul M' la M, de la figura
l' la figura l.
Punctul O a fost presupus exterior planelor 1t, 1t'; altfel, transformarea
este degenerată. De exemplu, dacă O este situat în planul 1t, orice figură din
1t se proiectează pe dreapta d de intersecţie a planelor 1t, 1t' şi reciproc, nu
putem să reconstruim figura l.
Presupunem deci că punctul O, centrul de proiecţie, este exterior planelor.
Considerăm dreapta d de intersecţie a planelor1t, 1t'. Dacă M este luat pe dreapta
d, atunci M' coincide cu M, deci d este o linie invariantă în transformare.
Dacă planele 1t, 1t' ar fi paralele, deci d o dreaptă improprie, atunci trans-
formarea dintre plane ar fi o asemănare, caz prea simplu, ca să-l considerăm
aici. Presupunem deci că planele 1t, 1t' nu sînt paralele.
Deoarece într-o primă cercetare, căutăm să evităm punctele improprii, ne
punem întrebarea dacă există puncte M din planul 1t, care prin proiecţie să
devină puncte improprii în planul 1t'. Pentruca M' să fie impropriu, trebuie ca
dreapta OMM' să nu se întîlnească cu 1t', deci să fie paralelă cu planul. Răs­
punsul este atunci simplu. Ducem prin O un plan paralel cu 1t' care se inter-
sectează cu 1t după o dreaptă o; punctele dreptei o devin puncte la infinit în
planul 1t'. Proiecţia unei drepte fiind o dreaptă, vom admite că toate punctele
improprii ale planului 1t' sini situate pe o dreaptă, dreaptă improprie, proiecţia
dreptei o din planul 1t.
Punctele unei figuri f situate pe dreapta o vor deveni puncte improprii
în figura proiectată. Două drepte din planul 1t concurente pe dreapta o devin
drepte paralele, cînd le proiectăm în planul 1t'.
Procedăm invers. Fie dat planul 1t. V om arăta că pentru orice dreaptă o
din planul 1t putem să alegem centrul de proiecţie O şi planul 1t' astfel ca dreapta
o să se proiecteze după dreapta improprie din 1t'.
1n adevăr, putem să luăm centrul de proiecţie O arbitrar şi planul 1t' para-
lel cu planul determinat de punctul O şi dreapta o.
1n modul acesta, o figură din planul 1t care taie dreapta o devine o figură
mai simplă, în planul 1t'.
Avem atunci următorul principiu. Trebuie să demonstrăm o relaţie a unei
figuri f în planul 1t; alegem o anumită dreaptă a figurii, fie o; alegem un centru
O şi un plan 1t' în care o să devină dreapta improprie, prin proiecţie. Demon-
străm relaţia căutată pe figura f' simplificată, din planul 1t'. Dacă relaţia
este invariantă în proiecţie, ea va fi astfel demonstrată pentru figura
originară f.
Evident că dacă proiecţia va fi mai bine studiată şi vom cunoaşte mai multe
relaţii
invariante, aşa cum vom face mai tîrziu, exemplele date vor fi maiintere-
25
 I sante. Deocamdată nu putem să
dăm decît cîteva exemplificări sim-
ple, în care intervin puncte coline-
are şi drepte concurente.
Exemple. a) Considerăm trei paralele
echidistante; fie B, C puncte fixe pe prima
şi a treia dreaptă iar M un punct mobil pe
dreapta mijlocie. Dreptele BM, CM taie
o din nou paralelele în N şi P. Dreapta
NP este evident, paralelă cu BC.
Figura 25 Proiectăm figura dintr-un centru arbi-
trar, pe un plan arbitrar. Dreptele paralele
devin drepte concurente într-un punct A. Echidistanţa şi ordinea nu sînt păstrate. Dreapta NP
numai rămtne paralelă cu BC dar va continua să o taie într-un punct fix, acolo unde se intilneşte
proiecţia dreptei BC cu proiecţia dreptei improprii din planul originar. Obţinem astfel, fără
altă demonstraţie, propoziţia:
Fie do dreaptă arbitrară dusă prin vîrful A al unui triunghi ABC. Luăm un punci mobil M,
pe dreapta d; considerăm intersecţiile N dintre AC şi BM, P dintre AB şi CM. Atunci dreapta NP
trece printr-un punct fix, situat pe BC.
b) Considerăm două drepte paralele a, b şi o mulţime de alte drepte d„ d„ d., ... paralele
între ele, care le taie pe a, b în punctele Au Bu A„ B„ A„ Ba, . .. Intersecţiile (A 1 B 2, A,Bi),
(A,B„ A 3 B,), (A 1 B 3 , A,B 1 ), • • • sînt situate pe o dreaptă c, paralelă cu a şi cu b.
Această proprietate banală, printr-o proiecţie arbitrară dă următorul enunţ, remarcabil
(fig. 25).
Considerăm două drepte a, b concurente în punctul O şi fie I un punct în plan. Mai multe se-
cante duse prin punctul I taie dreptele a, b în punctele Au B„ A,, B„ A„ Ba, . . . lntersec/iile
(A 1 B 2 , A 2 B 1 ), (A 2 B 3 , A 3 B 2 ), (A 1 B 3 , A 3 B 1 ) ••• sînt situate pe o dreaptă care trece prin
punctul O.
Reciproc, fiind dată figura 25, efectuind o proiecţie într-un plan 1t' in care dreapta OI
să devină dreapta improprie, obţinem proprietatea simplă menţionată iniţial, deci o demon-
straţie a enunţului.
c) Considerăm trei puncte A, B, C arbitrare pe o dreaptă d şi alte trei puncte A', B', C' arbi-
trare pe o dreaptă d'. Intersecţiile U=(BC', B'C), V=(AC',A'C), W=(AB', A'B) sini colineare
(P a p u s, sec. 3).
Proiectăm figura astfel ca dreapta VW să devină dreaptă improprie (fig. 26). Presupunem
că punctul U încă nu este trasat. în acest caz obţinem o figură în care dreptele AB', A' B pe de
o parte şi AC', A'C pe de alta sînt respectiv paralele şitrebuie să arătăm că şi BC',B'C sint
drepte paralele. Efectuăm o astfel de construcţie in modul următor (fig. 27). Luăm punctele

c·

A B C

Figura 26 Figura 27

26
A, B, C arbitrar pe dreapta d şi punctul A' pe dreapta d' şi obţinem punctele B', C' pe dreapta
d' astfel ca AB' 11 A' B, AC' li A'C.
Obţinem teorema: fie A, B, C puncte situate pe o dreaptă d şi A', B', C' puncte pe o
dreaptă d'. Dacă perechile de drepte (AB', A'B), (AC', A'C) sini paralele, aluncişidrepteleBC',
B'C sini paralele.
În acest caz, demonstraţia este simplă. Fie O intersecţia dreptelor d, d'. Din cauza para-
lelelor formate avem

----
deci
oe OB'
OB OC'
adică BC' 11 B'C.
în cazul ln care dreptele d, d' slnt paralele, avem AB=A' B', AC=A'C', de unde BC=
=B'C'.

Metode analitice. 1n rezolvarea unei probleme preferăm soluţia cea mai

simplă, adică aceea pe care o exprimăm cu cît mai puţine raţionamente, la nive-
lul nostru de cunoştinţe. După ce am învăţat geometria analitică, nu trebuie
să ne ferim să o folosim în rezolvarea unei probleme de geometrie, dacă ne
oferă o soluţie mai simplă.

Exemple. a). Considerăm un sistem de puncte M„ M,, ... , Mn şi numerele reale k„

k 2, ••• , kn. Fie G1 =M1 ; G„ punctul care divide segmentul M,M, ln raportul -k 2 :k1 ; G3 punctul
care divide segmentul M 0 G2 ln raportul -k3 :(k1 +k,); ... ; Gn=G punctul care divide segmen-
tul MnGn_, în raportul -k.:(k,+k,+ ... +k._ 1 ). Spunem că G este centrul distanţelor pon-
derale al sistemului de puncte M„ M., ... , M., ponderile fiind numerele k„ k,, ... k •.
G este evident, punctul de aplicaţie al unor vectori paraleli, de mărimi algebrice k 1, plasaţi ln
punctele M 1•
Să arătăm că dacă g1 sini distanţele punctelor M 1 la o dreaptă d, distanţa 'I) a punctului G la
aceeaşi dreaptă este dală de media ponderată a numerelor Y;, de ponderi k 1:

k,g,+k2Y2+ • • • +knYn
(1) 'I)=
k,+k,+ ... +k.
În adevăr, ln raport cu un sistem arbitrar de axe, notăm coordonatele punctelor M, prin
x,, g1 şi ale punctelor G, prin l; 0 'IJ,; avem succesiv

l;. = k 1 x,+k,x,+k 0 x 3
k,+k.+k.
etc., şi o relaţie analoagă pentru ordonate. Coordonatele centrului distanţelor ponderate slnt
deci
(2) l;= k,x,+k,x,+ ... + knXn
k1+ka+ .. • +kn
şi formula (1) pentru ordonate. Lulnd dreapta d ca axă Ox obţinem justificarea enunţului.
în particular, dacă ducem o dreaptă d prin centrul distanţelor ponderale avem relaţia
(3) k,g, +k,g,+ • • • +knYn=O,
g1 fiind distanţele punctelor M 1 la dreapta d.

27
 în adevăr, ln acest caz lJ=O.
Notăm

(4)

Dacă Peste un punct arbitrar în plan auem relaţia uectorială

(5)

În adevăr, lulndu-1 pe P ca origine, relaţia (5) este echivalentă cu (1) şi (2).

În particular, clnd P=G, auem relaţia vectorială

(6)

b) Dacă P este un punct arbitrar auem relaţia

(7)

În adevăr, fie P(x, y); trebuie să arătăm că

Desfacem relaţia ln alte două, independente

şi una analoagă ln y. Efectuăm calculele în partea a doua, ţinlnd seama că l:k,x1=k~ şi avem

Dacă numerele k 1 sini pozitive, centrul distantelor ponderate este punctul pentru care l:k, PM;
este minimă.

în adevăr, conform relaţiei (7), expresia considerată este minimă, clnd P=G.
Avem şi relaţia

(8)

În adevăr, ln relaţia (7) punem succesiv P=M„ M 2, • • • , Mn şi sumăm.

Fie M„ M,, ... , Mn n puncte date în plan şi k„ k 2, • • • , kn numere reale. Mulţimea punctelor
pentru care

(9)

este un cerc.

în adevăr, din relaţia (7), deoarece l:kiGM: este constantă, rezultă că PG este constant
şi punctul P descrie un cerc de centru G.
c) în cazul ln care k, =k 2 = ... =kn spunem că punctul G este centrul distanţelor medii.
Adaptlnd rezultatele în acest caz avem proprietăţile

Coordonatele centrului G al distanţelor medii ale punctelor M 1(x 0 y 1) sini

x,+x 2 + ... +xn Y,+Y.+ . , , +Yn

(10) ~= - -- ----' l)= ..;;..;;__;;.c..._ _ _'-"
n n
adică mediile aritmetice ale coordonatelor.
Suma distanţelor uîrfurilor la o dreaptă dusă prin centrul distantelor medii este nulă.

28
 Dacă G este centrul distanţelor medii ale punctelor M, şi P un punct arbitrar, avem relaţiile

(11)

(12) l:.PM,=kPG,
(Relaţia lui L ei b ni z, sec. 17),

(13) l:.PM~=l:.GM:+nPG•,

(14) l:.M,M;=nl:.M,G•.

Mulţimea punctelor pentru care avem relaţia

(15) PMi+PMh ... +PM!=const.

este un cerc. Dacă M,M, ... Mn este un poligon regulat, cercul ( 15) este concentric cu poligonul
(F e r m a t, 1679).
în adevăr, cercul (15) are centrul tn G şi pentru un poligon regulat, G este chiar centrul
poligonului.
Centrul distanţelor medii este punctul pentru care suma pătratelor distanţelor la vîrfurile poli-
gonului M 1 M, •.. M. este minimă (Lagrange, 1783).
Pentru centrul de greutate al triunghiului, proprietatea este datorită lui Fa g na no
(1775).

înfăşurătoare. a) În multe probleme de geometrie se pune problema deter-

minăriiunei curbe, căreia îi sînt tangente curbele unei familii, depinzînd de
un parametru. Curba fixă este atunci înfăşurătoarea curbelor mobile.
Este comod să tratăm această problemă prin calcul.
Fie
f(x,y,A)=O
ecuaţia curbelor mobile; această ecuaţie ne dă pentru diferite valori ale para-
metrului )., mai multe curbe, care ocupă diferite poziţii în plan. Variind con-
tinuu valoarea parametrului 'J,. trecem în general în mod continuu, de la o
curbă la alta. Considerăm două curbe c, c' care corespund la două valori apro-
piate ale parametrului: 'J,. şi 'J,. +~'J,.. Fie M 1 unul din punctele lor comune.
Cînd ~A tinde către zero, punctul M 1 ocupă o poziţie limită, M, pe curba c.
Locul geometric al punctelor M este înfăşurătoarea familiei de curbe.
Obţinem coordonatele punctului M 1 din ecuaţiile

f(x,y,'J,.) =0,
sau, din sistemul echivalent
f(x,y,'J,.) =0, f(x,y,A+ ll.A)- f(x,y,A) =O.
ll.A

Pentru ~).~O, M 1 ~M şi prima parte a ecuaţiei a doua devine derivata

funcţiei f(x,y,'J,.) în raport cu 'J,..
Deci obţinem ecuaţia înfăşurătoarei, eliminînd parametrul 'J,. între
f(x,y,'J,.) =0, f~(x,y,'J,.) =0.
Dacă f este polinom în )., procedeul de calcul indică că valoarea 'J,. este
rădăcină dublă a polinomului.
29
 b) Exemple, Să aflăm înfăşurătoarea dreptelor 8 care formează cu axele, triunghiuri de arie
constantă.

Fie M(A, O), N(O, µ) punctele situate pe axe astfel ca

Ecuaţia dreptei MN este

Prin derivare în raport cu ).. obţinem

k
A=-
2y
,şi lnlocuind ln ecuaţia dreptei obţinem

k
xy=-
4

,ecuaţia unei iperbole echilatere.

Ajungem la acelaşi rezultat scriind că realizantul ecuaţiei 8 de gradul al doilea în raport
-cu ).. este nul. Din punct de vedere al calculului, chestiunile sînt echivalente. în cazul de faţă,
procedeul urmat este preferabil, deoarece ne arată că punctul de contact este mijlocul segmen-
,iului MN interceptat de axe. Uneori însă obţinem simplificări importante de calcul, prin obser-
vaţia anulării realizantului.
c) Considerăm dreptunghiul OABC. O secantă mobilă dusă prin O taie latura AB în M şi pe
BC în N. Fie P mijlocul segmentului AM. Să aflăm înfăşurătoarea dreptei NP.
Notăm OA=a, OC=b. Alegem axele coordonate peste OA, OC. Fie y=AX ecuaţia secantei

mobile. Obţinem simplu M(a, a)..), P(a, 0

:), N(: ,b )- Avem ecuaţia drepteiNP

).(2b-a')..)x-2(b-a')..)y-ab')..=0,

pe care o ordonăm în raport cu Â

ax')..•-(2bx+2ay-ab)')..+2by=0.

Anulăm realizantul

(2bx+2ay--ab) 2 -8abxy=0.

Obţinem ecuaţia

(x-f )2 (u-f)2 =1
a• + b'
4 4

.care reprezintă elipsa înscrisă dreptunghiului cu contactele în mijloacele laturilor.

 CÎTEVA TEOREME CLASICE RELATIV LA DREAPTĂ ŞI CERC

Diviziunea armonică. a) Considerăm punctele A, B pe o dreaptă şi fie

C, D două puncte care divid segmentul AB în rapoarte opuse. Utilizînd seg-
mentele orientate putem să scriem
CA DA
(1) -
CB
=--
DB
·
Spunem că punctele C şi D sînt conjugate în raport cu A, B. Putem să
scriem relaţia (1) şi sub forma
AC BC
AD BD
deci reciproc, punctele A, B sînt conjugate în raport cu C, D. Spunem că
punctele A, B, C, D formează o diviziune armonică adică o împărţire armonică a
dreptei. Punctele unei diviziuni armonice constituie două perechi cu roluri
simetrice.
Diviziunea armonică este cunoscută din şcoala lui P i t a g o r a (sec. 5 î.e.n.) •
.Âb) Luăm -o origine [arbitrară O pe dreaptă şi considerăm segmentele
orientate; notăm OA =a, OB =b, OC =C, OD =d. Relaţia (1) devine
a-c u-d
-=--
b-c b-d
sau
(2) (a+b)(c +d) =2(ab +cd).
Aceasta este condiţia dintre abscisele a patru puncte, ca să formeze o diviziune
armonică.
c) În relaţia (2) originea este arbitrară. Să luăm originea O în punctul A;
atunci a =0 şi relaţia (2) devine
2 1 1
(3) -=-+-
b d C

adică (M a c l a u r i n, 1748)
2 1 1
(4) -=-+-·
ABAC AD
Spunem că numărul b, dat de relaţia (3), este media armonică a numerelor
C Şi d.
Relaţia (4) care exprimă că segmentul AB este medie armonică între
AC şi AD, echivalentă cu (2), este caracteristică pentru punctele unei divi-
ziuni armonice.
31
 Dacă luăm originea în mijlocul J al segmentului AB, deci b =-a, relaţia
(2) devine
(5) a 2 =cd
adică (P o n c el e t, 1822)
(6)
Relaţia (6) care exprima că segmentul IA este medie geometrică între
IC, ID, echivalentă cu (2), este caracteristică pentru punctele unei diviziuni
armonice.
d) Putem să obţinem şi alte relaţii metrice echivalente. De exemplu, fie
şi J mijlocul segmentului CD. Avem relaţia

(7) 4 IJ2 =AB 2 +CD 2 •

în adevăr, alegînd originea în I, relaţia (7) devine

(c +d) 2 =4a 2 +(c-d) 2,

evidentă, deoarece a 2 =Cd.
e) Spunem că patru drepte formează un f asei col armonic, dacă sînt tăiate
de o dreaptă în raport armonic.
Fie O punctul corn un şi a, b, c, d dreptele date ale fascicolului iar Z secanta
pentru care punctele de intersecţie A, B, C, D formează o diviziune armonică,
adică omiţînd semnul, avem relaţia
CA DA
-=--·
CB DB
Ducem din punctul B o paralelă la raza OA, care taie razele OC, OD în
punctele U şi V (fig. 28). Avem
BU CB DB BV
-=-=-=-
OA CA DA OA
deci
(8) BU=BV.
Reciproca rezultă din aceeaşi construcţie; dacă B U =BV reiese că punctele
A, B, C, D formează o diviziune armonică.

o Fie acum o altă secantă l' care taie ra-

zele fascicolului în punctele A', B', C',
D'. Ducem iar paralela din B' la OA şi
determinăm punctele U', V'. Triunghiurile
OUV, OU'V' sînt asemenea deci OB'
este mediană şi în triunghiul OU'V', adică
B' U' =B'V' deci şi diviziunea A' B'C' D'
este armonică.
Un fascicol armonic este tăiat de o secantă
arbitrară într-o diviziune armonică.
Secanta l nu joacă deci un rol deose-
bit. Spunem că dreptele c, d sînt conju-
gate armonic în raport cu a, b şi reci-
Figura 28 proc.
32
 Conform relaţiei (8) putem să enun-
ţăm că o secantă paralelă cu una din D C G

~
razele unui rasei col armonic interceptează
segmente egale între celelalte raze.
f) Exemple. 1. ln paralelognmul ABCD o
secantă dusă prin vlrful A laie diagonala DB şi A 8
laturile BC, DC ln punctele E, F, G. Avem relaţia
Figura 29
...!..=...!...+_!_·
AE AF AC
Ducem paralela din C Ia diagonala DE care taie secanta 1n H (fig. 29). Fascicolul C(AF HG)
este armonic, deoarece tăiat cu secanta DB paralelă cu o rază, interceptează segmente egale;
H este astfel conjugatul lui A tn raport cu F şi G; deci

2 1 1
-
AH
=-
AF
+AG
-
flar AH=2AE şi rezultă relaţia din enunţ.

2. Raza cercului circumscris unui pentagon regulai este medie armonică între apotema lui şi
apotema pentagonului regulai sie/al corespunzător.
Fie ABCDE pentagonul regulat, O centrul cercului circumscris (fig. 30). Dreapta AO taie
pe DC, EB tn F şi G, iar AB, AE taie pe DC ln I şi J.
Trebuie să arătăm că diviziunea (AGOF) este armonică.

Punctele E, O, I stnt colineare pe bisectoarea unghiului I. Fascicolul E(BIFJ) este armonic,

deoarece secanta DC paralelă cu raza EB interceptează segmente egale. Tăiem cu secanta AO;
determinăm pe ea o diviziune armonică; deci

2_=_!__+_:_
OA OF OG
ceea ce demonstrează teorema.

Transnrsale. Dacă o dreaptă taie laturile unui triunghi ABC în punctele

A 1 , B 1 C1 avem relaţia
A,B B1C C,A
(1) --·--·--=1
A,C B 1A C1 B
(Teorema M e n e I a u, sec. 2).

Figura 30

3 - Lecţii complementare de geometrie. 33

 ln adevăr, ducem prin vîrful B o paralelă la latura AC care taie trans-
versala în punctul B'. Din cauza paralelelor formate avem relaţiile
A 1B
B'B C A B A
--=--, --=--
1 1

A 1C B1C C1 B B'B
de unde rezultă relaţia (1).
In relaţia (1) segmentele sînt considerate orientate.
Reciproc dacă trei puncte situate pe laturile unui triunghi satisfac relaţiei ( 1),
ele sini colineare.
In adevăr, fie A 2 intersecţia dreptei B 1 C1 cu latura BC. Rezultă, conform
teoremei directe,
A 2 B. B 1C • C1A. =l;
A 2C B 1 A C 1 B
punctele Ai, A{ divid segmentul BC în acelaşi raport (şi semn) deci coincid.

Exemple. a) Picioarele bisectoarelor exterioare unui triunghi sini colineare.

Fie Au Bi, C1 picioarele bisectoarelor exterioare ale triunghiului ABC de laturi a, b, c. Avem
relaţia

A1B C
--=-
A 1C b
şi analoagele, obţinute prin permutarea literelor. Rezultă relaţia (1), deci colinearitatea punc-
telor.
Nu este necesar să verificăm relaţia şi în semn, deoarece punctele Au Bi, C1 slnt toate
exterioare laturilor.
b) Dacă o dreaptă d 1 taie laturile unui triunghi ABC în punctele A„ Bi, C 1 şi A„ B„ C, sini
simetricele punctelor Au B„ C1 în raport cu mijloacele laturilor, atunci punctele A„ B,, C, sini
situate pe o dreaptă d,.
În adevăr avem relaţia

A 1B A,C
--=--
A1C A,B
şi analoagele; relaţia (1) satisfăcută conform ipotezei, atrage relaţia

A 1 B, B,C • C,A =l
A 2C B 2A C 1B
ceea ce justifică enunţul.
c) Tangentele la cercul circumscris unui triunghi în virfurile lui laie laturile opuse în puncte
colineare. (C a r n o t, 1803).
Fie ABC triunghiul şi Au Bi, C 1 intersecţiile tangentelor cu laturile opuse. Triunghiurile
A,AB, A1AC au unghiul A 1 comun şi unghiurile A 1AB, ACA 1 egale, deci sint asemenea.
Scriem proporţionalitatea laturilor.
A 1B AB A 1A
--=-=--.
A1A AC A 1C

Scriem că produsul primului cu ultimul raport este pătratul raportului al doilea

A 1B AB'
--==--~
A 1C AC'

34
 înmulţind cu relaţiile analoage, produsul rapoartelor din prima parte este egal cu 1 şi con-
form reciprocei teoremei Menelau, punctele A„ B„ C1 stnt colineare.
Spunem că dreapta A 1 B 1 C1 este dreapta Lemoine a triunghiului ABC.

Ceviene concurente. Fie M un punct în planul triunghiului ABC. Notînd

cu A 1 , Bi, C1 intersecţiile dreptelor AM, BM, CM cu laturile opuse avem
relaţia

(1) A,B • B,C • C,A =-1.

A1 C B,A C1B
(Teorema Ceva, 1678).
În adevăr, aplicăm în vîrfurile triunghiului ABC trei vectori paraleli
a, ~' y. Compunînd vectorii /3: y plasaţi în B, C obţinem o rezultantă parţială
plasată într-un punct A 1 pe BC, astfel ca

A,B y
--=--,
A,C ~

considerînd segmente orientate.

Rezultanta va fi aplicată pe dreapta AA 1 • Dar poziţia rezultantei nu
depinde de ordinea de compunere a vectorilor. Rezultă că dreapta AA 1 şi
analoagele BB 10 CC1 pentru care
B 1C cx: C,A ~
--== - - , - - = - -
B,A y
sînt concurente.
Dacă punctul M este dat, deci A 1 , B 1 , C1 cunoscute putem să determinăm
valori proporţionale cu ex, ~, y astfel ca rezultanta vectorilor ~. (3, să fie y
plasată în M, oricare ar fi direcţia vectorilor paraleli.
Înmulţind relaţiile precedente obţinem relaţia (1).
Spunem că dreptele AM, BM, CM sînt cevienele punctului M.
Reciproc, dacă punctele A 1 , B 1 , C1 situate pe laturile triunghiului ABC
satisfac reia/iei (1 ), atunci dreptele AA 1 , BB 1 , CC1 sînt concurente.
In adevăr, fie M intersecţia dreptelor BB 1 şi CC1 ; dreapta AM taie pe BC
în A 2 • Conform teoremei directe avem relaţia
A,B. B,C. C,A = - l,
A,C B 1 A C1B
de ci punctele A 1 , A 2 care divid segmentul BC în acelaşi raport, coincid .
.,._·Să notăm cu ex, ~. y unghiurile pe care dreptele AM, BM, C1VI le formează
cu laturile AB, BC, CA. Avem relaţia
MB sincx:
--=
MA sin(B-~)
şi analoagele. Din înmulţirea lor, obţinem

sin cx: sin ~ sin y

(2) ---''-- =-1,
sin(A-cx:) sin(B-~) sin(C-y)
care este o nouă formă a relaţiei Ceva.
3• 35
 Exemple. a) Dreptele care unesc punctele de contact
A
ale cercului înscris unui triunghi cu vîrfurile opuse sini
concurente.
Teorema poartă numele lui Gerg o n n c (sec. 19),
dar a fost dată înainte de Ceva, 1678.
În adevăr fie D, E, F contactele cercului înscris cu
F
laturile triunghiului ABC (fig. 31). Avem relaţiile
AE=AF, BF=BD, CD=CE de unde rezultă
DB EC. EA =1.
DC EA FB
Punctele D, E, F fiind interioare laturilor este
inutil să mai orientăm segmentele.
Punctul de concurenţă poartă numele lui G e r-
g o n ne.
Dacă în locul cercului lnscris considerăm un cerc
Figura 31 exînscris, teorema rămlne valabilă pentru contactele lui
D„ E„ F 1 cu laturile. Obţinem astfel încă trei puncte,
pentru fiecare cerc exînscris, numite adjunctele punciului Gergonne.
b) Dacă A„ B 1 , C, sini picioarele a trei ceviene concurente şi A„ B, ,C, simetricele punctelor
A„ B„ C, în raport cu mijloacele laturilor respectiv, şi dreptele AA„ BB,, CC, sini concurente
(Ne u b erg, 1886).
Conform relaţiei
A,B A,C
--=--
A 1C A,B
şi analoagele rezultă că relaţia Ceva rămîne valabilă şi pentru punctele A„ B„ C,. Spunem
că punctele de concurenţă corespunzătoare M„ M, sint reciproce. Relaţia este simetrică.
Obţinem astfel o transformare care asociază unui punct M, un punct M 1 şi reciproc, unei
drepte d1 o dreaptă d, şi reciproc. Centrul de greutate G şi punctele de intersecţie ale paralele-
lor duse din vîrfuri la laturi sînt puncte duble ale transformării, adică puncte care coincid cu
transformatele lor. Vîrfurile triunghiului slnt puncte singulare ale transformării, adică dacă punc-
tul M 1 tinde către vîrful A, M, este nedeterminat pe latura BC.
Pe figura 31, punctele D, D 1 sînt simetrice faţă de mijlocul laturii BC.
În adevăr, ţinlnd seama de segmentele egale, din cauza tangentelor dintr-un punct Ia cerc,
avem relaţiile:

AC+BD=AB+CD=p,

AC+CD 1 =AB+BD,=p
p fiind semiperimetrul triunghiului.
Rezultă că dreptele AD 1 şi analoagele sint concurente.
Deci, dacă D,, E„ F 3 sini contactele cercurilor exinscrise ale unghiurilor A, B, C ale unui tri-
unghi cu laturile opuse, dreptele AD„ BE„ CF 3 sini concurente.
(Teorema N a g e I, 1836).
Avem şi teoremele adjuncte, transformind în baza teoremei b), adjunctele teoremelor Ger-
gonne; astfel, dreptele AD, BE 3 , CF 2 sini concurente, unde E„ F 2 sint contactele cercurilor ex în-
scrise ln unghiurile C şi B cu laturile AC şi AB.
c) Simetricele faţă de bisectoarele unghiurilor unui triunghi a trei ceviene concurente sini de
asemenea concurente.

36
 Propoziţia rezultă imediat, ln baza relaţiei (2). Nu-
B'
mim drepte izogonale, cevienele unui virf, simetrice faţă
de bisectoarea unghiului şi puncte inverse punctele de
concurenţă, puse ln legătură pe această cale. Astfel orto-
centrul şi centrul cercului circumscris sini puncte inverse.
Relaţia este simetrică.
Obţinem astfel o transformare punctuală ln raport
cu un triunghi. Centrul cercului înscris şi centrele cercu-
rilor exînscrise slnt puncte duble ale transformării iar
vîrfurile triunghiului slnt puncte singulare.
Inversele punctelor cerchilui circumscris unui triunghi
sini puncte la infinit (Bel t r a mi 1862). Figura 32
În adevăr, fie J',f un punct situat pe cercul circum-
scris triunghiului ABC (fig. 32). Considerăm izogonalele AA', BB', ale cevienelor AM, BM;
deoarece
~A'AB= ~ ,HAC= ~MBC= ~ABB'

rezultă că dreptele AA', BB' sint paralele. Analog şi izogonala cevicnci CM este paralelă cu
ele.

Triunghiuri omologice. a) Dacă două triunghiuri ABC, A' B'C' sînt astfel
situate încît dreptele AA ', BB', CC' sînt concurente, atunci laturile corespzmză­
toare BC şi B'C', CA şi C'A', AB şi A'B' se taie în puncte colineare.
(Teorema Des arg u e s, 1636).
Considerăm trei drepte a, b, c în spaţiu, concurente într-un punct O (fig. 33).
Secţionăm figura cu două plane T., 1t'. Obţinem două triunghiuri ABC, A'B'C'
în spaţiu, în situaţia din enunţ.
Dreptele BC, B'C' fiind situate în planul (b, c) sînt concurente într-un
punct A 1 , situat evident pe dreapta d, de intersecţie a planelor 1t, 1t'.
Cu aceasta teorema este demonstrată în cazul mai general, al spaţiului.
Ca să obţinem teorema în plan, am putea să proiectăm ortogonal triunghiul
A'B'C' în planul 1t. Dreapta d cu punctele A 1 , B 1 , C1 rămîne invariantă.
b) Reciproc, dacă două triunghiuri ABC, A' B'C' sînt astfel situate încît
laturile lor corespunzătoare BC şi B'C', CA şi C'A', AB şi A'B' se taie în puncte
colineare, atunci dreptele AA', BB', CC'
care unesc vîrfurile lor omoloage sini con- o
curente.
Revenim la figura'. 33, pe care o con-
cepem astfel; presupunem că triunghiurile
ABC, A' B'C' din' spaţiu satisfac condi-
ţiei din ipoteză, anume punctele A 1 , B 1, C1
sînt colineare; aceste puncte sînt situate
simultan în planele 1t, 1t' ale celor două tri-
unghiuri deci dreapta d a punctelor A 1 ,
B 1 , C1 este intersecţia planelor 1t, 1t'.
Dreptele BC, B'C' fiind concurente, sînt
situate într-un plan, deci şi BB', CC' sînt
concurente. Astfel dreptele a, b, c sînt f.!!.Jr~-i----f----;~--
concurente cite două, dar nesituate în a
acelaşi plan. Rezultă că au toate un
punct comun, O. Figura 33

37
 c, Spunem că triunghiurile ABC.
A' B' C' ale căror· vîrfuri sînt
situate pe drepte concurente sînt
omologice. O este centrul şi d, axa
4, de omologie.
0 ~:::...?--\.--+-f-------:;:::;~ c) Figura plană a teoremei De-
sargues este o configuraţie. (fig. 34).
ln adevăr avem zece puncte (A,
B, C, A', B', C', A 1 , B 1 , C1 , O) şi
ZfC~ drepte (şase laturi ale tri-
unghiurilor plus trei drepte con-
curente în punctul O plus axa d),
astfel că prin fiecare punct trec
trei drepte şi pe fiecare dreaptă
A, sînt situate trei puncte. Avem deci
Figura 34 schema
10 3
3 10
Configura/ia Desargues este sec/iunea plană a unui pentagon strîmb
(St a u d t, 1847).
ln adevăr, fie cinci puncte în spaţiu; unindu-le cîte două, cîte trei obţi­
nem C:= 10 drepte şi q= 10 plane care formează o configuraţie de schemă
5 4 6
2 3
3 10
a cărei secţiune plană este configuraţia cu schema teoremei Desargues. De-
monstraţia nu se sprijină pe afirmaţia, nedemonstrată, că două figuri cu aceeaşi
schemă coincid, ci şi pe structura însăşi a figurii.

d) Un caz particular interesant este constituit de triunghiurile omologice înscrise unul

altuia.
Fie M un punct ln planul triunghiului ABC şi A' B'C' picioarele cevienelor lui (fig. 35).
Triunghiurile ABC, A' B'C' s!nt omologice. Atunci intersecţiile A„ B„ C, ale perechilor de
laturi omoloage sînt colineare pe o dreaptă d; M este centrul şi d axa de omologie a triunghiu-
rilor.
Punctului M li corespunde astfel dreapta d.
Reciproc, dacă plecăm de la dreapta d, care taie laturile în A„ B„ C„ o secantă arbitrară
care trece prin A, taie pe AC, AB în B', C' şi la intersecţia cevienelor BB', CC', obţinem punc-
tul M.
Instituim astfel o corespondenţă în raport cu un triunghi, pe care o numim dualitate trili-
neară care asociază unui punct M o polară triliniară d şi unei drepte d, un pol trilinear M.

Avem o transformare Intre punctele şi dreptele planului, cu ajutorul unui triunghi. Trans-
formarea nu are sens pentru punctele M situate pe laturile triunghiului. sau pentru dreptele
care trec prin virfurile triunghiului.
De exemplu, dreapta care uneşte picioarele bisectorelor exterioare este polara trilineară a
centrului cercului înscris; dreapta de la infinit este polara trilineară a centrului de greutate.

38
 8

Figura 35

Triunghiuri ortologice. a) Dacă proiectăm un punct M pe laturile unui

triunghi ABC în punctele Ai, Bi, Ci atunci avem relaţia
(1) AiB 2 -AiC 2 +BiC 2 -BiA 2 +CiA 2 -CiB 2 =0.
Relaţia este evidentă, deoarece
AiB 2 -AiC 2 =MB 2 -MC 2
etc.
Reciproc, dacă Ai, Bi, C1 sini trei puncte pe laturile unui lriunJhi ABC care
satisfac relaţiei ( 1), atunci perpendicularele în A 1 , Bi, Ci pe laturi sini concurente.
1n adevăr, fie M intersecţia perpendicularelor în Bi, Ci şi A 2 proiecţia
lui M pe latura BC. Avem conform relaţiei (1)
A 2 B 2 -A 2 C2 +BiC 2 - Bi A 2 +Ci A 2 - CiB 2 =0
deci

de unde rezultă A 2 =Al'

Teorema precedentă şi reciproca ei sînt datorite lui C ar n o t, ( 1803).

b) Considerăm un triunghi ABC şi o dreaptă d; proiectăm vîrfurile A, B, C pe dreapta d în

A', B.', C'. Perpendicularele din A', B', C' pe laturile BC, CA, AB sini concurente. (So o ns,
1886).
Fie şi A,, B„ C, proiecţiile punctelor A', B', C' pe laturi (fig. 36). Avem

A,B'-A,C'=A' B'-A'C'=A' B''-A'C''-BB''+CC'',

Rezultă că relaţia (1) este verificată.

Spunem eă punctul de concurenţă este ortopolul dreptei d.

39
 c) Fie O un punct în planul unui triunghi
ABC (fig. 37). Trei perpendiculare pe AO,
BO, CO formează un triunghi A' B'C'. Rela-
ţia, dintre triunghiurile ABC, A' B'C' este
astfel încît perpendicularele din vîrfurile lui
ABC pe laturile lui A' B'C' sînt concurente.
Să arătăm că această relaţie este simetrică.
Fie A 1 proiecţia vîrfului A pe latura B'C'
iar B 1, C1 puncte analoage. Conform construc-
E A1 ţiei, avem
Figura 36

a· dar
A 1 B' 2 -A 1 C' 2 =AB' 2 -AC' 2
şi relaţia devine
(2)
AB' 2 -AC' 2 +BC' 2 -BA' 2 +CA' 2 -CB' 2 =0.

B
Deci pentru ca perpendicularele din vîr-
C
furile triunghiului ABC pe laturile triunghiu-
lui A' B'C' să fie concurente este necesar şi
suficient să fie satisfăcută relaţia (2). Dar
această relaţie este simetrică în literele
accentuate şi neaccentuate, adică şi proprie-
tatea este simetrică.
Deci dacă perpendicularele duse din vîr-
A,
{urile unui triunghi pe laturile altui tri-
Figura 37 unghi sini concurente atunci proprietatea este
simetrică. (St ei ne r, 1828).
Spunem că triunghiurile care au această proprietate sînt ortologice iar punc-
tele de concurenţă O, O' sînt centrele de ortologie.

d) De exemplu, două triunghiuri simetrice în raport cu o dreaptă sînt orlologice.

În adevăr, fie ABC, A'B'C' triunghiurile şi A, proiecţia lui A pe B'C' iar B„ C, puncte
analoage. Avem
A,B' 2 -A 1 C''=AB' 2 -AC' 2

dar AB'=A'B etc. din cauza simetriei şi relaţia (2) rezultă că este verificată.

Faseieole de eereuri. a) Mulţimea punctelor care au puteri egale fală de

două cercuri este o dreaptă perpendiculară pe linia centrelor.
Fie c1, c2 cele două cercuri de centre Ci, C2 şi de raze ri, r 2 (fig. 38). Utili-
zînd notaţiile elementelor orientate exprimăm puterile unui punct M în raport
cu cele două cercuri sub forma
P1=MCi-ri,
Prin enunţ avem
(1) MCi-Mq =~-ri =const.
40
 M

c,
Figura 38 Figura 39

Proiectăm punctul M în O pe linia centrelor. Avem

OC~-Oq =MC~-Mq =const.
deci O este fix. Punctele M sînt situate toate pe perpendiculara în O pe linia
centrelor.
Numim această dreaptă, axa radicală a celor două cercuri. Noţiunea de
axă radicală a fost introdusă de G au I t ier în 1813.
Dacă cercurile sînt exterioare, axa radicală este cuprinsă între cercuri,
exterioară ambelor cercuri. Dacă cercurile sînt secante, axa radicală prelun-
geşte coarda comună. Din punctele axei radicale exterioare cercurilor putem
să ducem tangente egale la cele două cercuri. Din punctele interioare putem
să ducem două coarde egale minime, într-un cerc şi în celălalt.
Rezultă că axele radicale a trei cercuri luate cîle două sini concurente.
In adevăr fie c1 , c2 , Ca trei cercuri iar O punctul comun al axelor a 2, aa ale
cercurilor (c 1, ca), (c 1 , c2); punctul O are puteri egale faţă de toate cercurile,
deci aparţine şi axei radicale a 1 a cercurilor c2 , c3 •
In particular, coardele comune a trei cercuri sini concurente (fig. 39)
(C ar n o t, 1803).
b) Numim fascicol de cercuri, mulţimea cercurilor care au aceeaşi axă
radicală.
Avem trei genuri de fascicole, după cum axa radicală este exterioară,
secantă cercurilor - atunci cercurile fascicolului trec prin două puncte fixe
- sau tangentă - atunci cercurile sînt tangente unei drepte într-un punct dat.
Din definiţie rezultă că centrele cercurilor unui f asei col sini colineare.
In adevăr, dacă C 1 , C2 sînt două centre iar C un al treilea, dreptele CC 1 ,
CC 2 sînt perpendiculare pe aceeaşi dreaptă, axa radicală, deci coincid. Numim
această dreaptă, linie a centrelor, baza fascicolului.
c) Numim cercuri ortogonale, două cercuri ale căror tangente în punctele
comune sînt perpendiculare.
Rezultă că dacă două cercuri sînt ortogonale tangenta unuia în punctul comun,
trece prin centrul celuilalt şi reciproc.
ln acest mod, putem să construim simplu, cercuri ortogonale unui cerc o,
într-un punct A, luînd centrul celui de-al doilea cerc situat pe tangenta în A.
41
 a Rezultă că centrele cercurilor ortogonale
sînt fiecare exterioare celuilalt. Dacă notăm
cu d, distanţa centrelor şi cu r, r' razele avem
relaţia
b (2)
L'
care exprimă condiţia ca două cercuri să fie
ortogonale (G aul t ier, 1813).
Scriind relaţia (2) sub forma
Figura 40
(3)
rezultă că dacă două cercuri sînt ortogonale, puterea centrului unui cerc faţă de al
doilea cerc estepătratul razei primului cerc şi reciproc.
d) Reluăm figura 38 care evidenţiază axa radicală a două cercuri; din
punctele M, ale axei, exterioare cercurilor, ducem tangentele MT i, MT 2 la
cele două cercuri, prin definiţie egale. Avem
MTi =MT~ =MCi-ti =Mq-r~ =pi =p~.
deci, conform relaţiei (3) cercul de centru 1vl, rază MT 1 este ortogonal cer-
curilor c1, c2.
Deci axa radicală a două cercuri este mulţimea centrelor cercurilor ortogo-
nale lor.
Rezultă că există un cerc ortogonal la trei cercuri date.
e) Construim cercurile urmi fascicol de primul gen în modul următor.
Fie a axa radicală, b baza şi c un cerc din fascicol (fig. 40). Puterea p> O a
originii faţă de orice cerc din fascicol este aceeaşi şi anume pătratul tangentei
din O Ia cercul c.
Considerăm cercul o de centru.OşirazăV~ Puterea pa lui O faţă de cercul c
este pătratul razei cercului o. Conform relaţiei (3) rezultă că c este ortogonal
lui o; aceasta are loc pentru orice cerc din fascicol.
Orice cerc din fascicol este ortogonal cercului o pe care îl numim cerc funda-
mental.
Obţinem un cerc oare care din fascicol în modul următor. Luăm un punct
M pe cercul o; tangenta în M taie baza b în C; cercul de centru C, de rază
r =CM aparţine fascicolului. Rezultă că centrele cercurilor din f as ci col sînt
exterioare diametrului LL' al cercului fundamental.
Cercurile de centre L, L' din fascicol, se reduc chiar la aceste puncte. Le
numim puncte limită ale fascicolului. Ele au fost relevate prima oară de către
P o n c e l e t, 1822.
Într-un fascicol de genul al doilea, format din cercurile care trec prin două
puncte fixe P, Q nu avem cercuri de rază nulă. Cel mai mic cerc din fascicol
este acela de diametru PQ. Spunem că perechea de puncte P, Q constituie
suportul fascie olului de genul al doilea.
f) Orice cerc l care trece prin punctele limită L, L' este ortogonal oricărui cerc c
din fascicol.
În adevăr avem
CL. CL' =CM 2 =r 2
deci puterea centrului C faţă de cercul l este pătratul razei cercului c. Conform
relaţiei(3), cercurile c şi l sînt ortogonale.
42
 Rezultă că cercurile ortogonale ale cercuri-
lor unui fascicol de genul întîi formează un
fascicol de genul al doilea avînd ca suport, pere-
chea de puncte limită ale primului f as ci col şi re-
ciproc.
Spunem că cele două fascicole, care stau
în această relaţie sînt fascicole conjugate.

g) Ca exemplu, considerăm două puncte A, B şi fie

M, M' o pereche de puncte mobile, conjugate faţă de A, B.
Cercurile descrise pe segmentul MM' ca diametru formează
un fascicol de genul îniîi.
în adevăr, fie O mijlocul segmentului AB. Punctele
Figura 41
M, M' fiind conjugate ln · raport cu A, B avem relaţia

OM· OM'=OA'

deci O are aceeaşi putere faţă de tcate cercurile y, descrise pe MM' ca diametru. Axa radicală
comună este perpendiculara ln O pe AB. Punctele limită sînt A şi B.

OrtorrntruJ. a) Simetricele ortccer.trului unui triungl,i faţă de laturi sînt

situate pe cercul circumscris.
În adevăr, fie H ortccenirul triunghiului ABC, A' picicrul înălţimii şi A"
simetricul lui H faţă de A' (fig. 41). Din triunghiurile egale BA'H, BA"A'
şi ţinînd seama că BH l_AC rezultă

-r:A"BC= -r;HBC= -r:A"AC

deci A" este situat pe cercul circumscris.
Simetricele ortocentrului unui triunghi faţă de mijloacele laturilor sini situate
pe cercul circumscris, diametralele vîrfurilor.
ln adevăr, fie A 1 mijlocul laturii BC şi A 2 simetricul lui H faţă de A 1 •
Din paralelogramul BHCA 2 format rezultă că CA 2 , paralelă cu BH, este
perpendiculară pe latura AC şi BA 2 l_AB deci A 2 este diametrul vîrfului A.
Fie şi O centrul cercului circumscris. Avem
(1)
Deci distanţa de la un vîrf la ortocentru este dublul distanţei de la centrul
cercului circumscris la latura opusă.
Fie G intersecţia dreptelor AAi, OH. Din cauza paralelelor AH~O~
şi a relaţiei (1) rezultă AG =2GA 1 deci G este centrul de greutate al triunghiu-
lui.
Deci, într-un triunghi, centrul cercului circumscris, ortocentrul şi centrul
de greutate sînt colineare şi
(2) HG=2GO
(Euler, 1765).
Numim dreapta Euler, dreapta punctelor O, G, H.
Din triunghiurile asemenea HBA', HAB' şi analoagele avem relaţia

(3) HA· HA' =HB · HB' =sHC · HC'.

43
 A
b) Considerăm cercul o de centru O si
punctul H. Dacă M este un punct mobil
pe cercul o, mulţimea mijloacelor segmen-
telor HM este un cerc cu centrul în mijlo-
cul distanţei OH şi de rază, jumătate din
raza cercului o.
în adevăr fie R raza cercului dat o,
O' mijlocul distanţei OH şi N, mijlocul
C
segmentului HM. Avem
8

Figura 42 O'N=2_ 0M=2-R;

2 2
punctul O' este fix şi O' N constant, ceea ce justifică enunţul.
Cînd punctul M, mobil pe cerc ajunge în punctele A, A", A 2 punctul N
devine D, mijlocul segmentului AH, respectiv A' şi A 1 •
Deci într-un triunghi ABC, mijloacele laturilor, picioarele înălţimilor şi
mijloacele segmentelor care unesc vîrfurile cu ortocentrul sînt nouă puncte situate
pe un cerc, cu centrul în mijlocul segmentului care uneşte ortocentrul şi cen-
trul cercului circumscris şi cu raza cît jumătate din raza cercullli circumscris.
Numim acest cerc, cercul celor nouă puncte (fig. 42). El a fost scos în evi-
denţă de către F e u e r b a c h, P o n c e l e t şi B r i a n c h o n, în 1820.
Punctele II, O', G, O sînt aliniate astfel că
H0=2HO', G0=2GO';
deci centrul cercului circumscris, centrul de greutate, centrul cercului celor nouă
puncte şi ortocentrul formează o diviziune armonică.
Punctele D şi A 1 sini diametrale în cercul celor nouă puncte deci
(4)
De altfel, DA 1 este paralelă şi egală cu AO.
Deoarece raportul GA:GA 1 este egal cu raportul OA:O'A 1 al razelor cer-
curilor circumscris şi al celor nouă puncte rezultă că G este centrul interior
de asemănare al cercurilor deci tangenta în A 1 la cercul celor nouă puncte este
paralelă cu tangenta în A la cercul circumscris.
c) Numim patrupunct ortocentroidal figura formată de trei puncte A, B,
C şi ortocentrul H al triunghiului ABC.
Acest patrupunct se bucură de citeva proprietăţi interesante datorite
lui C a r n o t, 1801.
Oricare din punctele unui patrupunct ortocentroidal este ortocentrul triunghiu-
r
lui ormat de celelalte trei puncte.
Cercurile circumscrise celor patru triunghiuri ale unui palrupuncl orlocen-
troidal sini egale.
In adevăr, latura BC este văzută din A şi H sub unghiuri suplimentare
deci cercurile ABC, H BC sini simetrice în raport cu latura BC şi analog pentru
celelalte.
Triunghiurile unui patrupuncl ortocenlroidal au acelaşi cerc al celor nouă
puncte.
În adevăr, în triunghiul BHC picioarele înălţimilor, A', B', C' sînt aceleaşi
.ca în triunghiul ABC.
44
 Bimedianele unui patrupunct orlocenlroidal sînt egale.
În adevăr, bimedianele sînt DA 1 , EB 1 , FC 1 , egale, conform relaţiei (4),
cu raza oricăruia din cercurile circumscrise. Punctul de concurenţă al bime-
dianelor, care le înjumătăţeşte, este centrul cercului comun, al celor nouă
puncte.
Suma pătratelor laturilor opuse ale unui palrupunct orlocenlroidal este aceeaşi.
În adevăr

Înmulţind cu 4, avem
(5)

d) Considerăm triunghiul ABC şi ortocentrul H. Proprietatea conform căreia cercurile

ABC, H BC slnt egale este echivalentă cu:
Simetricele faţii de laturi ale cercului circumscris unui triunghi trec prin ortocentrul triun-
ghiului.
Ca aplicaţie, dacii trei cercuri egale au un punct comun, cercul care trece prin celelalte puncte
de intersecţie ale lor este egal cu cercurile date (Teorema Ţi ţ ei ca).
În adevăr, fie date cercurile egale a, b, c cu punctul O comun şi A, B, C celelalte intersecţii
ale lor. Cercurile b, c slnt simetricele cercului a faţă de OC, OB deci punctul lor comun A este
ortocentrul triunghiului OBC.
Rezultă că patrupunctul ABCO este ortocentroidal şi ln consecinţă cercul ABC este egal
cu cercurile date. Avem in plus precizarea că punciul comun O este ortocentrul triunghiului ABC.
e) Numim triunghi ortic, triunghiul format de picioarele înălţimilor unui triunghi dat.
Considerăm triunghiul ABC şi fie A' B'C' triunghiul său ortic iar H ortocentrul (fig. 43).
Din patrulaterele inscriptibile formate avem

(6) ,::B'A'C=A, ,::C'A'B=A

deci laturile triunghiului ortic sini egal înclinate pe laturile triunghiului fundamental.
Atunci iniilţimile sini bisectoare în triunghiul ortic.
Deci ortocentrul unui triunghi este centrul cercului înscris triunghiului ortic iar vîrfurile tri-
unghiului fundamental sini centrele cercurilor ex înscrise triunghiului ortic.
Laturile triunghiului ortic sini paralele cu tangentele în A, B, C la cercul circumscris.
În adevăr, pentru tangenta TT' ln vtrful A avem relaţia

;:: T'AC=B= ,::AB'C'.

Numim antiparalele ale laturii BC simetricele parale-

lelor ei ln raport cu bisectoarea unghiului A, adică drep-
tele B'C' astfel că ;:: AB'C'=;:: ABC, B' fiind situat pe
latura AC şi C' pe AB.
Deci laturile triunghiului ortic sini antiparalele; tan-
gentele în vîrfuri la cercul circumscris sini antiparalele !a-
lurilor opuse.
Din cauza relaţiilor (6) rezultă
(7) ;:: B'A'C'=180"-3A.

Deci unghiurile triunghiului ortic sini suplimentele

dublelor unghiurilor triunghiului dat. Figura 43

45
 f) Triunghiurile AB'C', ABC sînt asemenea, raportul lor de asemănare fiind raportul a
două laturi omoloage, de exemplu AC' şi AC deci cos A. Rezultă
(8) a'=a cos A=R sin 2A,

notînd cu a', b', c' laturile triunghiului ortic şi cu R raza cercului circumscris triunghiului
ABC.
Deducem că perimetrul triunghiului ortic este

(9) 2p'=R(sin 2A+sin 2B+sin 2C)=4R sin A sin B sin C

şi deoarece
S=2R' sin A sin B sin C
rezultă

(10)
, s
p=-~
R
AH fiind diametru în cercul AB'C', deci omoloagă cu 2R în triunghiul ABC avem din
asemănarea triunghiurilor

~ =COSA
2R
deci

(11) AH=2R cos A.

De asemenea

(12) AA'=AB sin B=2R sin B sin C.

Rezultă şi

(13) HA'=2R cos B cos C.

Fie Bi, C1 proiecţiile piciorului înălţimii A' pe laturile AC, AB. B 1C1 este o coardă opusă
unghiului A în cercul de diametru AA' deci

B 1C1 =AA' sin A=2R sin A sin B sin C.

Pe de altă parte

deci B 1C1 este antiparalelă cu BC.

Segmentele care unesc proiecţiile picioarelor înălţimilor pe laturile adiacente sini antiparalele
în unghiurile corespunzătoare şi egale cu semiperimetrul triunghiului ortic.
g) Trei antiparalele egale relativ la laturile unui triunghi determină pe laturi puncte conciclice.
În adevăr fie C' B", A'C", B' A" trei an tipar~
A
egale (fig. 44). Atunci ;: BA'C"=A=;: CA" B' adică
A' A" B'C" este trapez isoscel deci inscriptibil şi B'C" este
paralelă cu BC adică C' B" este antiparalelă cu B'C".
Analog patrulaterul A'C"C' B" este inscriptibil. Este su-
ficient să dovedim că cercul punctelor A', C", C', B"
trece şi prin B', ceea ce rezultă din observaţia că C' B"
B este antiparalelă cu B'C" adică punctele C", C', B", B'
Figura 44 sînt conciclice.

46
 Rezultă că proiecţiile picioarelor înălţimilor unui triunghi pe laturile adiacente sînt şase puncte
conciclice.
Teorema este datorită lui Ca ta I a n, 1879; cercul poartă numele lui Ta y 1 or, care
a dat şi alte proprietăţi ale lui, în 1884.
h) Fie A,, B„ C, intersecţiile laturilor triunghiului ortic B'C', C'A', A'B' cu laturile opuse.
Dreapta A,B,C, este polara trilineară h a ortocentrului H. O numim axa oriică.
Considerăm cercurile ABC, A' B'C', BC' B'C. Axele lor radicale luate cite două sînt con-
curente. Rezultă că A, este situat pe axa radicală a cercurilor ABC, A' B'C' şi analog pentru cele-
lalte.
Deci axa ortică este axa radicală a cercului circumscris şi a cercului celor nouă puncte. Ea este
perpendiculară pe dreapta Euler.
În adevăr, axa radicală este perpendiculară pe linia centrelor 00'.
Triunghiurile ABC, A' B'C' sînt omologice de centru H şi axă h; ele sini şi ortologice de centru
Hşi O.
i) Dintre toate triun,ghiurile înscrise unui triunghi dat, triunghiul orlic are perimetrul minim
(F eu e r bac h, 1822).
În adevăr, dacă punctele B', C' pe laturile AC, AB sînt date, punctul A' de pe latura BC
pentru care suma B'A'+A'C' este minimă este determinat de proprietatea că dreptele B'A',
A'C' sînt egal înclinate pe dreapta BC. Deci un triunghi A' B'C' de perimetru minim are laturile
egal înclinate pe laturile triunghiului dat, ABC, adică perpendicularele în A', B', C' pe laturi
slnt bisectearele triunghiului A' B'C'. Atunci A, B, C sînt centrele cercurilor exînscrise triunghiu-
lui A' B'C', deci dreptele AA', BB', CC' bisectoare intet.ioare, slnt perpendiculare pe BC. CA,
A B, bisectoare exterioare.

Triunghiul podar. a) Proiectăm punctul M din planul triunghiului A.dC

în A 1, B 1, C1 pe laturi. Spunem că A 1B 1C 1 este triunghiul podar al punctu-
lui M.
Avem relaţiile unghiulare
-J:: BMC = -J:: BMA 1 + -J:: CMA 1 = -J:: BC1A 1 +-i:: CB1A 1 =
= -J:: B 1AC1 +-i:: B1A1C1
sau
(1)
notînd prin ex, ~. y unghiurile sub care sînt văzute laturile din punctul 1v1.
ln cercul AB 1 C1 de diametru AM, coarda B 1C1 şi unghiul subîntins A
stau în relaţia
(2)
sau
1
(3) B 1 C1 =-AM · BC.
2R

Laturile triunghiului podar sini proporţionale cu produsele AM· BC,

BM · CA, CM· AB.
b) Deoarece o latură a unui triunghi este cel mult egală cu suma celor-
lalte două,
B 1C1 ~A 1B 1 +A 1C1
rezultă că pentru patru puncte A, B, C, M arbitrare în plan, avem relaţia

(4) AM· BC ~ BM • CA +CM· AB.

47
 c, In particular, dacă triunghiul ABC este echila-
teral, avem
(5) AM~BM+CM.
Deci cu distanţele unui punct la vîrfurile unui
triunghi echil&teral putem să formăm un triunghi
(Teorema P o m p e i u, 1936).
c) Relaţia (4) devine o egalitate dacă punctele A 1 ,
B 1 , C1 sînt colineare, deci ~A 1 =0 şi atunci din re-
laţia (1 ), ex =A adică punctul M este situat pe
cercul circumscris (fig. 45). Regăsim teorema Pto-
Figura 45 lemeu şi o teoremă nouă, numită teorema S im so n,
dar dată anterior de W a 11 a c e, 1799.
Proiecţiile unui punct M de pe cercul circumscris triunghiului ABC pe laturi
sini colineare.
Spunem că A 1 B 1 C1 este dreapta Simson a punctului M, în raport cu tri-
unghiul ABC.
Prin demonstraţia dată rezultă că teorema este valabilă şi reciproc. Dacă
proiecţiile punctului M pe laturile unui triunghi ABC sini colineare, M este
situat pe cercul circumscris.
Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiului ABC şi A' intersecţia
cercului cu perpendiculara din M pe latura BC. Dreapta AA' este paralelă cu
dreapta Simson a punctului M.
în adevăr

~AA'M = ~ACM = .ţB 1 A 1 M.

Dacă triunghiul ABC este echilateral, relaţia (5) devine:

Dacă M este un punct situat pe arcul BC al cercului circumscris triunghiului
echilateral ABC avem relaţia (S c ho o ten, 1646).
(6) AM=BM+CM.
d) Considerăm un triunghi ABC şi fie B„ C, două puncte situate pe cercul ABC (fig. 46).
Ne propunem să determinăm un punct A, pe cerc, a cărui dreaptă Simson să fie perpendiculară
pe B,C,. Fie A' intersecţia cu cercul a perpendicularei din A, pe latura BC; conform unei teoreme
anterioare, AA' este paralelă cu dreapta Simson a lui A,. Deci ducem perpendiculara din A pe
B,C„ luăm intersecţia A' cu cercul şi perpendiculara din A' pe BC determină punctul A,.
Deoarece BC l.A' A„ AA' l. B,C, unghiurile (AA', A' A,), (BC, B,C,) slnt egale. Rezultă
relaţia dintre arce

Dacă luăm arcele orientate,

de unde

(7)

abstracţie făctndde un multiplu de 360°.

Relaţia este simetrică tn A„ B„ C, deci proprietatea an a-
4, loagă are loc pentru fiecare vlrf B,, C,; dar este simetrică şi m

Figura 46 raport cu triunghiurile ABC, A,B,C 1 •

48
 Deci fie ABC şi A 1 B 1 C1 două triunghiuri lnscrise ln acelaşi cerc. Dacă dreapta Simson a vir-
fului A 1 în raport cu triunghiul ABC este perpendiculară pe dreapta B,C, atunci:
1) Această proprietate este valabilă pentru toate virfurile triunghiului A 1 B,C,.
2) Dreptele Simson ale vîrfurilor triunghiului ABC în raport ru laturile triunghiului A 1 B 1 C1
sini perpendiculare pe laturile triunghiului ABC. (Teorema L a I e s cu, 1915).
Spunem că triunghiurile ABC, A,B,C, cu proprietatea respectivă sînt triunghiuri S, unul
în raport cu altul.
Proprietatea triunghiurilor S este o relaţie de clasă, în sensul că este reflexivă, simetrică şi
tranzitivă.
tn adevăr, dreapta Simson a vidului A este înălţimea din A; iar dacă A,B 2C 2 este un nou
triunghi S al lui ABC avem

arc AA 1 +arc BB 2 +arc CC 2 =0 (mod. 360°)

şi prin scădere
arc A,A,+arc B,B,+arc C,C,=0,
deci tot o relaţie (7).

Centre izo9oane. a) Pe laturile unui triunghi ABC construim exterior tri-

unghiuri echilaterale BCI, GAJ, ABK.
Cercurile circumscrise celor trei triunghiuri echilaterale trec prin acelaşi punct M.
Laturile triunghiului dat sînt văzute din punctul M sub unghiuri egale.
Centrele U, V, W ale triunghiurilor echilaterale formează un nou triunghi
echilateral.
Dreptele AI, BJ, CK trec prin M.
Segmentele AI, BJ, CK sînt egale.
Suma distanţelor punctului M la vîr{urile triunghiului este minimă.
(Teorema T o r r i c e I I i, sec. 17).
In adevăr, fie M punctul comun al cercurilor A CJ, A BK, diferit de A
(fig. 47). Unghiul AMC, suplimentar lui AJC are 120°; analog <):.AMB=120°
deci <):. BMC =120° adică patrulate-
rul J M BC este şi el inscriptibil.
Din punctul M toate laturile sînt
văzute sub unghiuri de 120°. Spunem
că M este un centru izogon al tri-
unghiului.
Linia centrelor VW este perpen-
diculară pe coarda comună AM a
cercurilor ABK, ACJ. Analog UV l_
J_ MC, UW l_ MB deci triunghiul
U VW are unghiurile egale, suplimen-
tare cu <):. BMC =120° etc.
Avem relaţiile unghiulare
-1:.IMC= <):.IBC=60°
deci punctele A, M, I sînt colineare
şianalog pentru B, M, J şi C, M, K.
Din triunghiurile egale A B.l,
ACK rotite de 60° în jurui vîrfului A l
avem BJ =CK şi analog şi pentru A I. Figura 47
4 - Lecţii complementare de geometrie. 49
 Dacă ducem în A, B, C perpendicularele pe AM, BM, CM formăm un
triunghi echilateral XYZ. Suma distanţelor unui punct la laturile unui tri-
unghi echilateral_este constantă:
MA +MB+MC=M'A' +M'B' +M'C',
A', B', C' fiind proiecţiile altui punct M' la laturile triunghiului XYZ.
Atunci:
M' A +M' B +M'C> M' A' +M' B' +M' C' =MA +MB +MC
deci M realizează
minimul sumei distanţelor la vîrfuri.
Dacă am construi triunghiuri echilaterale interior am obţine proprietăţi
analoage. Punctul M devine un punct M' exterior şi laturile vor fi văzute din
el sub unghiurile 60°, 60°, 120°. M' este al doilea centru izogon.
În consideraţiile precedente am presupus că nici un unghi al triunghiului
nu este egal sau mai mare ca 120°. Într-un astfel de caz, unele proprietăţi tre-
buie formulate altfel. Dacă punctele A, B, C sînt colineare de asemenea proprie-
tăţile rămîn adevărate cu excepţia ultimei care nu are sens şi proprietate de
centru izogon trebuie reformulată.

b) Teorema Torricelli admite următoarea generalizare naturală.

Fie A' B'C' un triunghi dat; construim în exterior, pe laturile unui triunghi ABC, triunghiurile
BCI, GAJ, ABK asemenea cu triunghiul A' B'C' astfel ca în jurul vîrfului A să fie situate unghiu-
rile egale cu A' etc.
Cercurile circumscrise acestor triunghiuri auxiliare trec prin acela~i punct M.
Laturile triunghiului ABC sini văzute din M sub unghiuri suplimentare unghiurilor triunghiu-
lui A'B'C'.
Centrele U, V, W ale cercurilor circumscrise triunghiuri/or construite pe laturi formează un
triunghi asemenea cu A' B'C'.
Dreptele Al, BJ, CK sînt concurente în punctul l',!.
Segmentele Al, BJ, CK sini invers proporţionale cu laturile triunghiului A' B'C'.
Demonstraţia este o adaptare analoagă a figurii 47.
Pentru ultima proprietate, din triunghiurile asemenea ACJ, ABK avem

AC:Al{=AJ:AB

iar i".BAJ=A+A'= i".CAK deci şi triunghiurile ABJ, CAK stnt asemenea; rezultă

BJ AB A'B'
--=--=--~
CK AK A'C'

Centre izodinamil'e. a) Fie AD, AD' bisectoarele unghiului A în triun-

ghiul ABC. Numim cercul descris pe segmentul DD' ca diametru, cercul
A pol o ni u relativ la vîrful A.
Locul geometric al punctelor M din planul triunghiului ABC pentru care
MB AB
(l)]'l --=-
MC AC
este cercul Apoloniu al laturii BC.
în adevăr, conform însuşirii picioarelor bisectoarelor de a împărţi 1atura
opusă în segmente proporţionale cu laturile adiacente, bisectoarele unghiului
BMC trec prin punctele D şi D'; pe de altă parte, bisectoarele MD, MD'
sînt perpendiculare, deci punctul M este situat pe cercul de diametru DD'.
50
 Fie A 1 intersecţiatangentei în A la cercul circumscris cu latura BC. Avem
egalităţile de unghiuri
~ j:=_A 1 AD = 1'.'. A 1 AB + 1'.'. BAD =~ACD + 1'.'. CAD= i'.'.ADA I 1

adică A 1 A =A 1 D; cum triunghiul DAD' este dreptunghic, A 1 este mijlocul

ipotenuzei şi în consecinţă, centrul cercului A poloniu este situat pe tangenta AAl'
Deci cercurile Apoloniu sînt ortogonale cercului circumscris.
Fie M un punct situat pe cercul Apoloniu relativ la latura BC şi A 1 B 1 C1
triunghiul lui podar. Avem relaţiile
1
A 1 B 1 =-CM·AB,
2R

dar în baza relaţiei (1) rezultă A 1 B 1 =A 1 C1 şi reciproc, condiţia ca A 1 B 1 =A 1 C1

atrage relaţia (1 ).
Deci triunghiurile podare ale punctelor cercului Apoloniu sini isoscele.
b) Considerăm şi cercurile Apoloniu corespunzătoare celorlalte laturi.
Fie W, W' punctele comune cercurilor Apoloniu ale laturilor AB, AC; avem
WA BA WB CB
--=-·
wc BC
--=-
WA CA
rezultă
WB AB
--=-
wc AC
adică W aparţine şi cercului Apoloniu al laturii BC.
Deci cerc:.-irile Apoloniu ale unui triunghi fac parte dintr-un fascicol.
Punctele suport W, W' satisfac relaţ.iilor
(2) WA · BC=WB · CA =WC· AB.
Spunem că W, W' sînt centrele izodinamice ale triunghiului.
Distantele centrelor izodinamice la vîrfurile triunghiului sînt invers propor-
Jionale cu laturile opuse.

c) Centrele Au Bu C, ale cercurilor Apoloniu slnt situate pe dreapta Lemoine. Deci dreapta
WW' este perpendiculară pe dreapta Lemoine. Ce1cul circumscris fiind ortogonal tuturor cer-
curilor Apoloniu are centrul pe axa lor radicală WW' şi puterea lui O faţă de aceste cercuri este
pătratul razei cercului circumscris o; deci WW' este un diametru al cercului circumscris şi

(3) OW• OW'=R'.

Ţinlnd seama că pentru orice punct al unui cerc Apoloniu triunghiul podar este isoscel
rezultă că triunghiurile podare ale centrelor izodinamice sini echilaterale.
Avem şi proprietatea: dacă M este un punct în planul triunghiului ABC, A,B,C, triunghiul
lui podar şi A', B', C' intersecţiile dreptelor AM, BM, CM cu cercul circumscris, triunghiul A' B'C'
este asemenea cu A 1 B 1C1 •
În adevăr

~B'A'A= ~ B'BA= ~1\IBC,= ~MA,Cu ~C'A'A= ~MA,B,

deci ~B'A'C'=~B,A,C, etc.
Spunem că A' B'C' este proiecţia triunghiului ABC, din M, pe cercul circumscris.
4• 51
 A Deci proiec/iile triunghiului ABC din centrele
izodinamice pe cercul circumscris sini echilaterale
(N eu b erg, 1886),
Fie W un centru izodinamic al triunghiu-
lui ABC. Spunem că ABCW este un patru-
punct izodinamic.
Într-un patrupunct izodinamic oricare punct
este centru izodinamic al triunghiului formal
de celeia/le vîrfuri (N eu b erg, 1886).
Aceasta rezultă simplu din simetria rela-
B C ţiei (2).
Figura 48 Simedianele. a) Considerăm două
ceviene izogonale ale triunghiurilor
ABC şi M 1 , M 2 două puncte pe ele (fig. 48). Proiectăm punctul M 1 în A 1 ,
Bi, C1 pe laturi. Avem relaţiile unghiulare
*M2AB1 = *M 1AC 1 = * C1 B 1M 1 =90°- *AB 1 C1
adică AM 2 este perpendiculară pe B 1C1,
Deci fie M 1 un punct în planul unui triunghi ABC. Laturile triunghiului
podar al punctului M 1 sînt perpendiculare pe cevienele punciului ii:ogonal M 2 •
Proiectăm şi punctul M 2 pe laturi, în A 2 , B 2 , C 2 • Din perechile de
triunghiuri asemenea AM 1 C1, AM 2B 2 şi A2\1 1B 1 , AM 2C 2 avem
AB, _ M,B, _AM,_ AC,_ M 2C2
AC, M,C, AM, AB, M,B,
deci
(1) AB 2 • AB 1 =AC 2 • AC1
(2) M 2 B 2 • M 1 B 1 =M 2 C2 • M 1 C1 •
Din relaţia (1) rezultă că pur.ctele B 1 , B 2 , C1 , C2 sini conciclice; centrul
cercului este la intersecţia mediatoarelor segmentelor B 1 B 2 , C1 C 2 adică în mij-
locul O al segmentului M 1M 2 •
Dacă M 1 , M 2 sînt puncte inverse, relaţiile precedente sînt valabile analog,
în raport cu toate laturile.
Deci triunghiurile podare a două puncte inverse Mi, M 2 sînt înscrise în acelaşi
cerc cu centrul în mijlocul segmentului M 1M 2 •
ln particular, ortocentrul şi centrul cercului circumscris unui triunghi
fiind puncte inverse, regăsim proprietatea cercului celor nouă puncte.
Fie şi A', B', C', A", B", C" picioarele cevienelor punctelor M 1 , M 2 pe
latui. Avem relaţiile
A'B aria (AM 1 B) AB M 1C 1 A"B AB M 1C 2
--= -·--·--, --= - ·--•
(A'C AC - M,B, A"C AC. M,B 1 •

Prin înmulţire, ţinînd seama de relaţia (2) rezultă

A'B A'"B AB'

(3) --·--=--
A'C A"C AC'

(Rela/ia St ei n e r, 1828).
52
 b) Numim simediane, izogonalele medianelor. Din definiţie şi din pro-
irrietăţile precedente rezultă simplu mai multe proprietăţi ale acestor drepte.
Simediana unui vîrf este mulţimea mijloacelor antiparalelelor la latura opusă
-~l reciproc.
In adevăr, printr-o simetrie în raport cu bisectoarea unghiului A, anti-
paralela devine o paralelă. Mulţimea mijloacelor paralelelor este mediana din A.
Prin simetrie în raport cu bisectoarea, mediana devine simediană. Rezultă
din demonstraţie că proprietatea este reciprocă.
Distanţele punctelor simedianei vîrf11lui A la laturile unghiului sini propor-
.ţionale cu aceste laturi şi reciproc.
În adevăr, fie M 1 un punct pe simediană; prin sin~ctrie în raport cu bisec-
toarea îi corespunde un punct M 2 pe mediana unghiului A astfel încît, conform
relaţiei (2) să avem

M 1B 1 M,C, AC p..
(4) --=--=-
\J
deoarece pentru punctele medianei,
M 2 C2 • AB =2 aria (M 2AB) =
=2 aria (M 2AC) =M2B2 · .4C. C
c'
Rezultă din demonstraţie că proprie-
tatea este reciprocă.
Dttcă A' este piciorul simedianei pe la-
tura BC avem relaţia 8
A'B AB' Figura 49
(5) -=-,
A'C AC'

(G re b e, 1847).
1n adevăr, aplicăm relaţia Steiner (3),
ţinînd seama că A" este mijlocul laturii
BC.
Antiparalelele duse printr-un punct al
simedianei unui vîrf la laturile adiacente sînt
egale şi reciproc.
1n adevăr, fie M 1 un punct situat
pe simediana unghiului A (fig. 49). Du-
cînd antiparalela B'C' la BC avem
M1B' =M 1 C'. Ducem şi antiparalelele
M 1 U,1'! 1 V la laturile AB, AC. Ele sînt
simetricele segmentelor M 1 B', M 1 C' în
raport cu M 1 Bi, M 1 C1 deci sînt egale.
Dacă construim pătrate pe laturile
unui triunghi, laturile lor exterioare se
taie pe simediane (G re b e, 1847).
Fie IX intersecţia paralelelor la AC, AB
duse la distanţele AC, AB. Distanţele
punctului IX la laturile AC, AB sînt evident
chiar AC, AB deci satisfac relaţiei (5). Figura 50

53
 Tangentele cercului circumscris unui triunghi ABC în vîrfurile B, C se taie
pe simediana din A.
în adevăr. fie X intersecţia tangentelor în B, C la cercul ABC (fig. 50).
Ducem paralela din X la tangenta în vîrful A, care taie pe AB, AC în D, E.
Avem relaţiile unghiulare
-i: BDX = -i: TAB= -i: DBX
deci XD =XB; analog XE =XC; dar XB =XC deci XD =X E; adică X este
mijlocul antiparalelei DE, deci este situat pe simediană.
Fie S intersecţia dreptei AX cu cercul circumscris şi S 1, S 2 proiecţiile
lui S pe AC, AB. Deoarece -i: SB S 2 = -i: SC S1 triunghiurile dreptunghice
SB S2 , SC Sr sînt asemenea. Rezultă
SB SS, AB
-=--=-
SC SS 1 AC

adică S este situat pe cercul Apoloniu al laturii BC.

Deci cercurile Apoloniu taie cercul circumscris după simediane.
c) Simedianele unui triunghi sînt concurente.
In adevăr ele sînt izogonalele medianelor şi izogonalele cevienelor con-
curente sînt ceviene concureate.
Punctul de concurenţă, notat de L e m o i n e cu K îi poartă numele;
dar el a fost considerat anterior de L h u i l i e r, în 1809 şi de alţii. Punctul
K este numit şi centrul simedian.
Ca punct comun al simedianelor rezultă pentru punctul Lemoine proprietăţile
următoare.
Antiparalelele duse prin punctul Lemoine la laturi sînf egale şi au mijlocul
lor comun în acest punct (L e m o i n e, 1873).
Distanţele punctului Lemoine la laturi sînt proporfionale cu aceste laturi

X y Z
(6) -=-=-·
a b C

Dacă pe laturile unui triunghi construim pătrate (toate în exterior sau

toate în interior), laturile pătratelor opuse laturilor triunghiului formează un
triunghi omologic triunghiului dat, cu centrul de omologie în centrul simedian.
Tangentele în vîrfurile unui triunghi la cercul circumscris formează un
triunghi omologic, cu centrul de omologie în centrul simedian. Axa de omolo-
gie este dreapta Lemoine. Deci dreapta Lemoine este polara trilineară a punctu-
lui Lemoine.

d) Deoarece antiparalelele duse prin centrul simedian K sînt egale şi au mijloacele în K

şi deoarece picioarele antiparalelelor egale slnt conciclice rezultă că antiparalelele duse prin punciul
Lemoine taie laturile triunghiului în şase puncte situate pe un cerc cu centrul în acest punct (L e-
m o i n e, 1873).
Fie B,C„ C,A„ A,B 2 aceste antiparalele, punctele Ai, A, fiind situate pe latura BC etc.
Figura A,A„B 2 C 1 este un dreptunghi de centru K. Dar locul geometric al centrelor drept-
unghiurilor înscrise într-un triunghi cu o latură paralelă cu BC este o dreaptă care trece
mijlocul laturii BC şi prin mijlocul înălţimii din vîrful A.
Deci dreptele care unesc mijloacele laturilor şi mijloacele înălţimilor unui triunghi sini con-
curente în punctul Lemoine. Concurenţa a fost scoasă în evidenţă de S c h I ii m i Ic h, 1860.
Paralelele duse prin centrul simedian la laturile triunghiului taie laturile în şase puncte conci•
elice (L e m o i n e, 1873).

54
 Fie B'C", C' A", A' B" aceste paralele. Figura AB" KG' este un paralelogram. Atunci mij-
locul ~ al segmentului B"C' aparţine simedianei AK; deci B"C' este antiparalelă ca şi C"A'
-etc.; rezultă i:AC'B"=i:ACB=i:BC"A' deci în trapezul A'B"C'C", C'B"=C"A' etc. şi
antiparalelele egale au capetele situate pe un cerc.
e) Considerăm identitatea Lagrange

(a'+ b2 +c')(x 2 + y•+z')= (ax+ by+cz)'+ (ay-bx)' +(bz-cy)"+(cx-az)•.

Conform relaţiei (6) rezultă pentru centrul simedian

(a'+ b'+c')(x'+ y• +z')= (ax+ by+cz)•.

Dar ax este dublul ariei BKC iar

ax+by+cz=2S

S fiind aria triunghiului. Deci

4S'
(7) x•+y•+z'=
a'+b'+c•
Rezultădin identitatea Lagrange că expresia x•+y'+z• este minimă pentru punctul K.
În adevărîn partea a doua, peste prima paranteză, constantă, se adaugă termeni pozitivi, care
se anulează pentru K.
Deci centrul simedian este punctul pentru care suma pătratelor distanţelor la laturile triunghiu-
lui este minimă (G re b e, 1847).
Folosind relaţiile (6) şi (7) rezultă şi

x y z x' +y'+z' 2S
(8) k= -
a
= -=-
b c
= ax+by+cz
-----= ----
a'+b'+c'
Fie şi A,B,C, triunghiul podar al lui K. Triunghiurile KB,C„ ABC au unghiurile din A
şi K suplimentare. Raportul ariilor lor este raportul produselor laturilor adiacente unghiuriloi:
suplimentare
(KB,C,) l{B,, KG {! z
----=----::::a-•- =k'
(ABC) AB, AC b c
adică ariile ţ.i{B,C,), (KC,A,), (KA,B,) sînt egale.
Deci punctul Lemoine este centrul de greutate al triunghiului său podar.
Laturile triunghiului podar al punctului Lemoine sini proporţionale cu mediande,
în adevăr
B,Ci=Y'+z'+2yz cos A=k'(b'+c•+2bc cos A)=4k 2m•.

Patrulaterul complet. a) Considerăm patrulaterul format de laturile unui

triunghi ABC şi transversala A 1 B 1 C1 • Ducem şi înălţimile AA', BB', CC'
ale triunghiului, concurente în ortocentrul H. Avem relaţiile
HA· HA' =HB · HB' =HC · HC'
deci H are aceeaşi putere faţă de cercurile descrise pe AA 1 , BBi, CC1 ca
diametri. De aceeaşi proprietate se bucură evident şi ortocentrele tri-
unghiurilor AB 1 Ci, BC 1A 1 , CA 1 B 1 • Rezultă că cercurile (AA 1 ), (BB 1 ), (CC 1 )
au o axă radicală comună.
Deci cercurile descrise pe diagonalele unui patrulater complet ca diametri
fac parte dintr-un fascicol (Gauss, 1810).
55
 Centrele cercurilor unui fascicol fiind colineare, rezultă că mijloacele
diagonalelor unui patrulater complet sînt situate pe o dreaptă, pe care o numim
dreapta Gauss a patrulaterului.
De asemenea ortocentrele fiind situate pe axa radicală comună, rezultă
că ortocentrele celor patru triunghiuri formate de patru drepte sînt colineare
pe o dreaptă perpendiculară pe dreapta Gauss (St ei ne r, 1828).
b) Fie Ai, Bi, Ci trei puncte arbitrare situate pe laturile unui triunghi
ABC (fig. 51). Cercurile BAiCi, CAiBi se retaie în punctul M. Din patru-
laterele inscriptibile formate, rezultă
-t:.MCiB= -t:.MAiC= -t:.MBiA
deci şi punctele A, Bi, M, Ci sînt conciclice.
Dacă Ai, Bi, Ci sini trei puncte arbitrare pe laturile unui triunghi ABC,
cercurile ABiCi, BAiCi, CAiBi au un punct comun.
Ai, Bi, Ci sînt proiecţiile punctului comun, M, pe laturi, sub acelaşi
unghi şi sens q,.
c) In particular, dacă A 1 tinde către B, Bi tinde către C şi Ci tinde către
A, cercul ABiC 1 devine un cerc care trece prin C şi este tangent în A la
AB etc. numim acest cerc, cerc adjunct şi îl notăm CA.
Avem enunţul: cercurile CA, AB, BC au un punct comun !1; analog, cer-
curile BA, GB, AC au un punct comun Q' (C re 11 e, 1816).
Spunem că punctele Q şi Q' sînt punctele Brocard ale triunghiului, de-
oarece B r o c a r d a studiat în detaliu figura corespunzătoare.
Considerăm în triunghiul ABC, cercurile adjuncte CA, AH, BC, con-
curente în punctul Q (fig. 52). Primul cerc trece prin vîrful C şi este tangent
în A laturii AB, al doilea trece prin A şi este tangent în B la BC iar ultimul
trece prin B şi este tangent laturii AC. Rezultă
(1) -t:. QAB = -t:. QBC = -t:. QCA =w.
Spunem că w este unghiJLl Brocard al triunghiului.
Din triunghiurile A QB, A QC avem
BD. C
--==--,
sin w sin B
AD. sin(B-w) b sin B
--==---=--
BD. sin w c sin A

Figura 51 Figura 52

56
de unde

ctg w-ctg B = sinsinB

A sinC
-
=ctg A+ctg C
deci
(2)
ctg eu =ctg A +ctg B +ctg C.
Analog avem pentru al doilea
punct il',
.ţ Q'AC = .ţ O.'CB = .ţ 0.'AC =w
deci punctele Brocard sînt izogo-
nule.
d) Dacă punctele A 1, Bi, C1
sînt colineare, proprietatea b) Figura 53
care are loc pentru trei din cele
patru cercuri posibile, va avea loc pentru toate, deoarece structura figurii
este simetrică.
Deci cercurile circumscrise celor patru triunghiuri formate de patru drepte
au un punct comun (St e i ne r, 1827).
Teorema poartă numele lui Mi q u e I. Punctul comun este numit punc-
iul Miquel al patrulaterului.
Centrele cercurilor circumscrise celor patru triunghiuri formate de patru
drepte sini situate pe un cerc care trece prin punctul Miquel al patrulaterului.
1n adevăr, fie triunghiul ABC, secanta A 1B 1C1. O, Oi, 0 2, 0 3 centrele
cercurilor ABC, AB 1C1 P~c., şi M punctul Miquel (fig. 53). Dreapta 001
este perpendiculară pe coarda comună AM a cercurilor deci
1
.ţ(00 1 , 01M)= - .ţA0 1 M = .ţAB 1 M =q>.
2

Aceeaşi relaţie are loc şi în cazurile analoage-

.ţ (001, 0 1 M)=.ţ(00 2 , 0 2 M)=.ţ(OOa, OaM)=qi.

e) Proprietatea figurii 53, conform căreia A„ B„ C, slnt proiecţiile pur.ctului M sub unghiul
cp pe laturi, c!nd A„ B,, C, s!nt colineare deci punctul M situat pe cercul ABC devine o teoremă
Simson generalizată, de unghi 'P·
Proiecţiile unui punct al cercului circumscris unui triunghi sub acelaşi unghi şi sens pe laturi
sînt colineare.
în cazul figurii 53
i: (MA,, BC)=,:. (MB„ CA)= i: (MC„ AB)= <p

deci teoremele Simson şi Miquel sini echivalente.

Putem să enunţăm proprietatea şi sub forma următoare.
Dacă M este un punct situat pe cercul ABC, cercurile descrise pe coardele MA, MB, MC capa-
bile de acelaşi unghi <p se taie în punctele A„ B„ C, colineare, pe laturile triunghiului ABC, (Teo-
rema Sa 1 m o n, sec. 19).

57
 Dar punctul M fiind situat pe cercul ABC, proiecţiile lui sub alt unghi <.ji pe laturi slnt
colineare; analog proiectlnd punctul M pe laturile triunghiului AB,C, de acelaşi unghi <.ji obţi­
nem trei puncte colineare, două fiind comune şi în terna precedentă etc.
Deci proiecţiile punctului Miquel al unui patrulater sub acelaşi unghi şi sens pe laturile patrn-
lalerului sini puncte colineare.

Patrulaterul inscriptibil. a) Laturile b, c ale unui triunghi, înălţimea b

care pleacă din acelaşi vîrf şi raza R a cercului circumscris sînt legale de rela-
ţia

(1) bc=2Rh
(B r a h m a g u p t a, sec. 7).
In adevăr, în triunghiul ABC fie A' proiecţia vîrfului A pe latura BC
şi A 1 diametralul lui A; triunghiurile ABA', ACA 1 fiind asemenea, scriem
proporţionalitatea laturilor.
Din relaţia (1) rezultă imediat, înmulţind cu BC =a, formula
l „
"
(2) abc=4RS
S fiind aria triunghiului (He r o n, sec. 1 î.e.n.).
2. Fie A BCD un patrulater înscris şi M un punct situat pe cerc iar A',
B', C', D' proiecţiile lui M pe laturile AB, BC, CD, DA. Conform relaţiei
(1) avem
MA· MB =2R MA', MC· MD=2R MC'
şi analoagele. Rezultă

(3) MA'· MC'=1HB' · MD'.

Dacă un patrulater este înscris într-un cerc, produsul distanţelor unui punci
al cercului la două laturi opuse este egal cu produsul distanţelor la celelalte două
laturi opuse (Teorema Pap u s, sec. 3).
b) 1. Considerăm un patrulater ABCD înscris într-un cerc şi fie O inter-
secţia diagonalelor (fig. 54). Alegem un punct situat pe diagonala DB astfel
ca .ţ DAE = .ţ OAB. Atunci triunghiul ABC este asemenea cu ADE şi an a-
log, ADC cu ABE. Avem
AD AC AB AC
--=-, --=-
ED BC EB DC

rezultă

(4)
AD· BC+AB · CD=AC(ED+EB)=AC· BD
adică suma produselor laturilor opuse într-un
patrulater inscriptibil este egală cu produsul di-
agonalelor (Teorema Ptolemeu).
In cazul unui dreptunghi, teorema Ptole-
Figura 54 meu devine teorema Pitagora.
58
 Teorema Ptolemeu conţine formula de adiţiune a sinusului şi cosinusului.
În adevăr să luăm punctele A şi C diametrale iar punctele B şi D de o
parte şi de alta; luăm ca unitate diametrul cercului şi notăm cu a şi b unghiu-
1·ile ACB şi ACD. Atunci
AB =sin a, BC =cos a, AD =Sin b, CD =cos b, BD =sin(a +b)
şi relaţia (4) devine
sin(a +b) =Sin a cos b +sin b cos a.
Să luăm acum punctele A şi D diametrale iar B şi C deaceeaşi parte a
diametrului AD. Notăm cu a şi b unghiurile ADB şi DAC. Atunci
AD=l, AB=sin a, DC=sin b,_DB=cos a, AC=cos b,
BC =cos(a +b).
Rezultă
sin a sin b +cos(a +b) =cos a cos b.
c) Cu lungimile AB =a, BC =b, CD =C, DA =d putem să formăm trei
patrulatere înscrise diferite, în ordinea abcd cu diagonalele l, m; acdb cu
diagonalele l, n; adbc cu diagonalele n, m. Scriem de fiecare dată teorema
Ptolemeu
ac +bd =lm, ad+ bc =ln, ab +cd =mn.
Împărţind ultimele două relaţii obţinem
ad+bc l
--=-
ab+cd m
sau
AB · AD+CB · CD AC
(5) =--!
BA.· BC+CD-CA BD
Diagonalei AC la numărător îi corespund laturile care pleacă din capetele
diagonalei şi analog la numitor.
Deci într-un patrulater inscriptibil, raportul diagonalelor este egal cu rapor-
tul sumelor produselor laturilor de la capelele fiecărei diagonale.
Teorema poartă numele de a doua teoremă Ptolemeu, deşi nu-i aparţine.
Apare prima oară în opera lui B r a h m a g u p t a.

Demonstraţia este dată după H a da mar d.

d) Dintre toate patrulaterele convexe de laturi date, patrulaterul inscriptibil are aria maximă,
Fie a, b, c, d patru lungimi date, care satisfac condiţiiloi:

şi analoagele, sau, noUnd

(6)

trebuie să avem

(7) p-a>O, p-b>O, p-c>O, p-d>O.

59
 Chiar ln aceste condiţii nu putem să construim cu lungimile a, b, c, d un patrulater. Ne mai
trebuie un element, de exemplu unghiul x al laturilor a, b. Pentru comoditate introducem şi
unghiul y al laturilor c, d deşi el depinde de x, conform relaţiei
(8) a•+ b•-2ab cos x=c•+d•-2cd cos y

care exprimă o diagonală ln cele două triunghiuri formate.

Aria căutată este

(9) A= .!_ (ab sin x+cd sin y).

2

Presupunem că y este funcţie de x conform relaţiei (8). Atunci A este funcţie numai de x.
Maximul lui A va fi atins cînd derivata ln raport cu x este nulă:

ab cos x+cd cos y'=O.

Pe y' li scoatem din reia ţia (8):

ab sin X=Cd sin y'.

Eliminîndu-1 pe y' obţinem

(10) x+y=180°.

deci patrulaterul este inscriptibil.

TeorPma a fost enunţată de H u y gen s (1675). dar demonstrată prima oară de C r a-
mer (1752).
e) Fie ABCD un patrulater inscriptibil. Notăm AB=a, BC=b, CD=c, DA=d, BD=e,
AC=f şi ~ BAD=A. Avem

(11) e'=a•+d'-2ad cos A= b'+c'+2bc cos A

deci
a'+d'-b'-c'
(12) cos A.=
2(ad+bc)
Avem
4(ad + bc)'-(a' +d'- b'-c')'= [(a+ d)'-(b-c)'] [(b +c) •- (a-d)']=

= (a +d+ b-c)(a +d- b+c)(b +c+a-d)(b +c-a +d)

şi notlnd a+b+c+d=2p, rezultă

. A 'J(p-a)(p- b)(p-c) (p-d)

(13) sm = 2
ad+ bc
Aria patrulaterului ABC D este

S=(ABD)+(BCD)= 2._ ad sin A +2- bc sin A.

2 2
Deci aria patrulaterului inscriptibil de laturi a, b, c, d este dată de formula

(14) S= V(p-a)(p-b)(p-c)(p-d).

Formula apare prima oară ln opera lui B r ah magu p ta dar este datorită probabil
lui A r hi m e de.

60
 Dacă d=O regăsim formula ariei triunghiului

(15) S= ,jp(p-a)(p-b)(p-c).
Această formulă este atribuită lui H ero n (sec. 1 l.e.n.), dar este dată probabil, tot de
Arhimede.
Din (11) prin eliminarea lui cos A avem şi
a'+d'-e' e'-b'- c'
ab bc
deci (B r ah m a g u p ta)

(16)
(ab+cd)(ac
t'=------,
+ bd) f'= (ad+bc)(ac+bd)
ad+bc ab+cd
formule care dau lunqimile diagonalelor în functie de laturi. De aici rezultă din nou relaţiile
Ptolemeu
e ab +cd
(17) ef=ac+ bd, - = --.
( ad+ bc
Notlnd cu R raza cercului circumscris, avem

2R=-e-
sin A
şifolosim relaţiile (13) şi (16). Deci aria patrulaterului inscriptibil de laturi a, b, c, d şi ra:a cer-
cului circumscris sînt legale prin relaţia (Gir ard, 1626)

(18) 16R•S•= (ab+cd)(bc+ad)(ac+ bd).

Patrulaterul eircumseriptibil. a) Dacă un patrulater este circumscris u1, ui

cerc, suma a două laturi opuse este egală cu suma celorlalte două (P i t o t, sec. 18).
Fie ABCD patrulaterul circumscris şi M, N, P, Q punctele de contact
ale laturilor AB, BC, CD, DA. Deoarece tangentele duse dintr-un punct
la un cerc sînt egale
AB+CD=AM+MB+DP+CP=AQ+BN+DQ+CN=AD+BC.
Pr cpri etatea este valabilă, evident, şi sub forma reciprocă.
Dacă cercul este exînscris patrulaterului, atunci diferenţa a două laturi
opuse este egală cu diferenţa celorlalte două.
Proprietatea este valabilă pentru un poligon A
cu un număr par de laturi circumscris unui cerc.
b) Dreapta care uneşte mijloacele diagonalelor
unui patrulater circumscris unui cerc trece prin
centrul cercului (N e w t o n, 1687). 8
Fie M şi N mijloacele diagonalelor AC şi BD
ale patrulaterului ABCD circumscris cercului de
centru O (fig. 55). Avem relaţiile areolare

(MAB) +(2\ICD) = 2-(ABC) + 2-(ACD) =

2 2
1 C
=-(ABCD)
2 Figura 55

61
şi analog

(NAB) +(NCD) = 2-(A.BCD).

2

Mulţimea punctelor P pentru care

(PAB) +(PCD) =const.
este o dreaptă. Să arătăm că şi centrul O satisface acestei relaţii. Avem,
notind cur raza cercului,
1 1 1
(OAB) +(OCD) = -rAB +-rCD =-r(AB +CD)
2 2 2
dar AB+CD=BC+AD deci

(ABCD) =2-r(AB +BC +CD+ DA)=r(AB+CD);

2

atunci

(OAB) +(OCD) =2_ (ABCD).

2

Amintim că pe dreapta MN este situat şi mijlocul diagonalei exterioare,

care uneşte intersecţiile laturilor opuse.

c) Considerăm un patrulater ABCD cu diagonalele AC, BD perpendiculare, înscris într-un

cerc de centru O; fie P intersecţia diagonalelor; proiectăm punctul P în I{, L, 11,f, N pe laturile AB,
BC, CD, DA; fie IC, L', M', N' mijloacele aceloraşi laturi.
Patrulaterul I{LMN este circumscriplibil de centru P.
Patrulaterul KLMN este inscriptibil.
Dreptele Kl\,1', LN', MK', NL' trec prin P.
Punctele I{, IC, L, L', M, M' sini siluale pe un cerc cu centrul în mijlocul segmentului nP.
Construim figura ln condiţiile din enunţ (fig. 56).
AYem relaţiile unghiulare

PI{L=PBC=PAN=PKN

şi analoagele deci P este intersecţia bisectoarelor unghiurilor patrulaterului KLMN. Rezultă

că P este egal depărtat de laturi deci patrulaterul este circumscriptibil unui cerc de centru P•
Avem de asemenea unghiurile egale

NKL+NML=CAD+DBC+ACB+ADB=APB+DPC=180°
deci patrulaterul KLMN este inscriptibil.
În continuare, tot ca relaţii de unghiuri
KPA+APD+DPM'=90°-BAC+9D 0 +DBC=180°
deci punctele K, P, M' slnt colineare.
Avem şi unghiurile egale

AKN=APN=ADP

62
deci patrulaterul BDNK este inscriptibil; de aici

AK·AB=AN·AD
sau
AK · AK'=AN • AN'

adică
punctele K, K', N, N' sint situate pe un cerc cu centrul la intersecţia mediatoarelor KK'
NN' deci ln mijlocul segmentului OP, de unde rezultă şi ultima proprietate.
Primul punct al problemei nu necesită perpendicularitatea diagonalelor.
Primele două puncte rămln valabile dacă proiectăm punctul P pe laturi sub acelaşi unghi
şi sens, nu neapărat ortogonal.
el) Dacă un patrulater de laturi a, b, c, d este în acelaşi timp inscriptibil şi circumscriptibil,
aria lui este iată de
S=Vabcd.
În adevăr, patrulaterul fiind inscriptibil, aria lui este dată de

S'=(p-a)(p-b)(p-c)(p-d)
dar fiind şi circumscriptibil

deci
1
p-a = -(b+c+d-a)=d
2
etc.
Exagonul înscris. a) Dacă un cerc taie laturile unui triunghi ABC în
punctele A 1 , A 2, B 1 , B 2, C1 , C 2 avem reia/ia
A 1 B A,B B 1 C B,C C 1 A C,A =l
(1)
A 1 C A,C B 1 A B,A C 1 B C,B
(C a r n o t, 1803).
ln adevăr (fig. 57), să scriem puterea vîrfurilor faţ.ă de cercul c consi-
derat
AB 1 • AB 2 =AC 1 • AC 2
etc. ceea ce justifică relaţ.ia.
Rezultă că dacă
A,B B 1 C C,A = - l
A 1C B 1 A C 1 B

C
Figura 56 Figura 57

63
 8 atunci şi
A,B B,C C,A _ l
-- -- - - - - .
A,C B 1 A C,B

Deci un cerc dus prin picioarele cevienelor

unui punct retaie laturile triunghiului în pi-
cioarele cevienelor altui punct (S t e i n e r,
1828).
b) Considerăm acum intersecţiile A' =(BC,
B 2 C1 ) şi analoagele. Conform teoremei Mene-
lau, avem
A'B C,A B,C =l
Figura 58
A'C C 1 B B,A

~i analoagele. Înmulţim aceste relaţii ţinînd seama de relaţia Carnot. Obţ.i­

nem
A'B B'C C'A
---=1
A'C B'A C'B

deci punctele A', B', C' sînt colineare.

Plecînd de la exagonul C1 B 2 B 1 A 2A 1 C2 înscris în cerc, C1 B 2 şi A 2A 1 sînt
laturi opuse etc.
Deci laturile opuse ale unui exagon înscris într-un cerc se taie în puncte
-colineare (Teorema Pasc a 1, 1640).
Exagonul inscriptibil poate să fie şi stelat (fig. 58). Dacă notăm laturile
:Succesiv cu 1, 2, 3, 4, 5, 6 laturile opuse sînt
1 2 3
4 5 6
c) Teorema Pascal rămîne valabilă cînd două sau mai multe vîrfuri ale
,exagonului se confundă. În acest caz latura AB pentru B-+A trebuie să fie
înlocuită cu tangenta în A.
De exemplu, să presupunem că două perechi de vîrfuri coincid. Figura
-devine un patrulater înscris ABCD, pe care îl privim ca un exagon degenerat
AA'BCC'D pentru A'-+A, C'-+C. Laturile sînt AB, BC, CC'-+tangenta
in C, C' D-+CD, DA' -+DA, AA'-tangenta în A (fig. 59).
Deci într-un patrulater înscris laturile opuse
şi tangentele în vîrfurile opuse se taie în patru
puncte colineare.
Pentru tangentele în vîrfurile B, D proprie-
tatea rezultă analog.
De asemenea teorema Lemoine este un caz
particular al teoremei Pascal aplicată unui exa-
gon înscris AA'BB'CC' în care A'-A, B'-+B,
C'-C deci AA', BB', CC' devin fangente în
vîrfurile oµuse (fig. 60).
Alte relafii metri<:c. a) ln triunghiul ABC
înscris în cercul o tangentele în vîrfurile B, C
E se intersectează în T; paralelele din A la BT,
Figura 59 CT taie pe BC în E şi F.

64
 F

Figura 60 Figura 61

1. Dreptele AE, AF sini simetrice faţă de înălţimea AD.

2. Latura AB este medie proporfională între latura BC şi proiecţia tangen-
ţială pe BE.
3. Proiectantele tangenţiale AE, AF sini medii proporţionale ale segmen-
telor BE, CF determinate pe latura opusă.
4. Pătratul laturii BC este egal cu suma pătratelor celorlalte laturi mai
p11/in produsul dintre latură şi segmentul EF subproieclat tangenţial pe ea.
Construim figura în datele din enunţ (fig. 61).
1. Din asemănarea triunghiurilor AEF, BTC cu laturile paralele, rezultă
că şi EAF este un triunghi isoscel, cu AE, AF simetrice faţă de AD.
2. Considerăm triunghiurile ABE, ABC. Observăm că
-+:ABE=.,:ABC, -t:BEA=.,:CBT=.,:BAC
deci triunghiurile sînt asemenea. Scriem că laturile sint proporţionale

AB BC
-=-
BE AB
deci
(]) AB 2 =BC • BE.
!l. Analog sînt asemenea triunghiurile ACF, ABC deci şi ABE, ACF.
Rezulti\
AB AE BE
-=-=-
AC CF AF
deci
(2)
-4. Analog ru (1) avem şi

AC 2 =BC · CF
şi adunind
A B 2 +A C2 =BC(BE +CF) =BC(BC +EF)
deci
(3)

5 - Lecţii complementare de geometrie. 65

 B Relaţiile scrise generalizează relaţiile din
triunghiul dreptunghic.
b) 1. [Mediana laturii BC a triunghiului
ABC este dată de
b'+c• a•
(4) m2=----
2 4
(Pa JJ u s).
Fie AM mediana şi ip unghiul ei cu latura
BC. Aplicăm teorema pătratului unei laturi
AB 2 =AM 2 +BM 2 -2AM • BM cos ip

C (5)
Figura 62
AC 2 =AM 2 +CM 2 +2AM · CM cos <p
prin adunare, deoarece BM =CM rezultă relaţia (4).
Mai general, dacă M este un punct situat pe latura BC a triunghiului ABC
mem relaţia
(6) AB 2 • MC+AC 2 • BM =AM 2 • BC+BM ·CM· BC
(St e w ar t, 1746).
ln adevăr în relaţiile (5) eliminăm ultimii termeni înmulţind relaţiile cu
CM respectiv BM.
2. Dacă notăm cu a, b, c, d, e, f lungimile laturilor şi diagonalelor unui
patrulater, lungimea l a segmentului care uneşte mijloacele diagonalelor este
dată de

(7)
(E ul e r, 1745).
Fie ABCD patrulaterul şi M, N mijloacele diagonalelor BD, AC (fig. 62).
Aplicăm teorema medianei în triunghiurile ABD, BDC

a'+d' (' b'+c• f'

AM 2 =----, CM 2 = - - - - !
2 4 2 4
Aplicăm din nou teorema medianei în triunghiul AMC
AM'+MC' e•
MN 2 = - - - -
2 4

rezultă relaţia (7).

În particular, dacă l =0, obţinem
(8)
lntr-un paralelogram suma pătratelor laturilor este egală cu suma pătratelor
diagonalelor.
Relaţia (8) este o generalizare prin dedublare a teoremei Pitagora.
Relaţia (7) este evident valabilă şi cînd punctele sînt arbitrare, în spa-
ţiu.

66
 c) Fie M un punct situat pe ipntenuza BC a unui triunghi dreptunghic. Avem relaţia

(9) AM 2 BC•=AB•Mc•+Ac• BM•.

în adevăr, fie N, P proiecţiile punctului M pe catete. Din cauza paralelelol' formate

MN MB MP CM
- - = - - , --==--·
AC CB AB BC
Înlocuind în

AM•=MN•+MP•
obţinem relaţia (9).
d) 1n triunghiul ABC de laturi a, b, c, distanţa dintre centrul cercului circumscris, O, şi orlo-
cenlrul H este dată de

(10) OH•=9R'-(a•+ b'+c•).

În adevăr, fie G centrul de greutate al triunghiului şi A, mijlocul laturii BC. Aplicăm rela-
Stewart în triunghiul AOA,; notăm cu m lungimea medianei din A şi ţinem seama că AG =
ţia
=2GA,. Avem
m 2 2m m 2m
0G'·m=0A'·-+OA 1 • --- -m,
3 3 3 3
• BC' BC'
OAi= -1 coB•+oc•)- - - =R•- - - ,
2 4 4

b'+c• a•
m•=----
2 4
avem
a'+b'+c•
(11) 0G 1 =R1 - - - - -
9

şi deoarece OH =30G obţinem relaţia (10).

Rezultă că în orice triunghi

(12)

Egalitatea are loc pentru triunghiul echilateral.

Deoarece

a 2 +b 2 +c =4R (sin A+siu B +sin C)=

2 2 2 2 2

=2R 2 (3-(cos 2A+cos 2B+cos 2C))=

=8R 2 (1 +cos A cos B cos C)

rezultă

(1 l OH'=R'(l-8cos A cos B cos C).

c) 1n triunghiul ABC distanţa dintre centrul cer-
cului inscris I şi circumscris O este dată de
(14) 0l'=R(R-2r),
A,
R ~i r fiind razele cercurilor (C h a p p l e, 1746). Figlll'a 63
5• 67
 în adevăr, bisectoarea unghiului A trece prin mijlocul A 1 al arcului BC al cercului circum-
scris (fig. 63). Aplicăm teorema pătratului laturii ln triunghiul A 1 0I:

0I'=R'+1Af-2R · A,A„
A, fiind proiecţia
lui I pe mediatoarea laturii BC. Dar A 1 fiind mijlocul arcului BC este egal
depărtat de punctele B, I, C. în adevăr,

Atunci, A' fiind mijlocul laturii BC,

Deci

Ol2=R'+2R • A 1 A'-2R · A 1A,

=R'-2R · A'A,=R'-2Rr.

Rezultă că puterea centrului cercului înscris faJă de cercul circumscris este 2Rr.
În adevăr, această putere este

Relaţia (14) este numită relaţia Euler. Rezultă din această relaţie că în orice ll'iunghi
(15) R;;;.2r,

Poligoane regulate. a) Latura poligonului regulat de n laturi înscris

în cercul de rază r este dată de formula

(1) ln =2r sin~,

n
Rezultă ca rn general nll pllfem să construim laillra poligonllllli reglllat
de lin nllmăr dat de lafllri.
lu legătură cu acest subiect avem de făcut unele precizări simplifica-
toare.
Dacă pllfem să construim lin poli,qon reglllat de n lafllri, plltem să conslrnim
şi poligonlll de 2Pn laturi, împărţind succesiv arcele în cîte două părţi egale.
Dacă plltem să construim lin poligon reglllat de mn latllri, plltem să constrnim
şi poligoane reglllate de m şi de n laturi, unind vîrfurile primului din n în n
sau din m în m.
Reciproc, dacă putem să construim poligoane regulate de m şi de II laturi
(m şi n fiind prime între ele), putem să construim şi poligoane regulate de mn
laturi.
În adevăr, unghiurile la centru respective sînt
21t 21: 21t
- , - ,
m n mn
Există însă totdeauna două numere întregi a:şi b astfel ca

~
m
+ ~n = _!_
mn

68
adică n şi m sînt soluţiile ecuaţiei diofantice
(2) an+bm=l.
De exemplu, fie n =3, m =5. Avem
3a +5b =l, a= l - 5 b =-b - 2 b-t.
3 3
Cea mai mică valoare a lui b pentru care 2b-1 este multiplu de 3 este evident
b =2; atunci a =-3. Adică
1 2 3
-=---·
15 3 5
Cunoscînd construcţia triunghiului echilateral şi a pentagonului regulat,
putem să construim pentedecagonul regulat, purtînd dintr-un punct dat
al cercului, de două ori latura triunghiului şi din punctul obţinut purtînd
în sens invers, de trei ori latura pentagonului.
Analog procedăm în cazul general. Ecuaţia (2) are o infinitate de soluţii
dar ne interesează numai una, cea mai simplă.
Deci este suficient să cercetăm posibilitatea construirii pentru poligoane regu-
late cu un număr de laturi care este prim sau o putere de număr prim.
b) ln acest scop ar trebui să formăm ecuaţii algebrice ale căror soluţii
să fie de forma (1) şi dacă aceste ecuaţii sînt de gradul al doilea sau reduc-
tibile la gradul al doilea, latura poligonului respectiv va fi construibilă.
Presupunem pentru simplificare raza cercului luată ca unitate de măsură.
Punem 6 =.:. Avem
n
sin n6=0.
Dar
sinn6 =C~ cosn- 1 6 sin 6-C! cosn-aa sin3 6 + ... =0.
Pentru n impar, sin n6 se exprimă raţional în 6. Pentru n par, simpli-
ficăm cu cos 6 şi ajungem din nou la o ecuaţie raţională. Punînd sin 6=-=-
2.
obţinem ecuaţia căutată.
Efectiv pentru n impar, n =2m +1 avem
C~ cos11 - 1 6-C~ cosn- 3 6 sin 2 6 + ... +(-1 )"'C: sinn- 1 6=0;
deci
(3) C!(4-x 2)"'- C!(4-x 2)"'- 1x 2+ ... +{-l)"'C:x 2"'=0.
Pentru n par, n =2m avem
C!cos 11- 2 0-C! cosn- 3 0 sin 2 0 + ... +(-l)m- 1 c:- 1 sin 11- 2 0 =0;
deci
(4) C! (4-x2)m-1_ C! (4-x2)"'-2x2 + ... +(- l)m-1c~-1x2m-2 =0.
c) De exemplu pentru m=1, 2, 3, ... obţinem

3(4-x')-x'=O,
(5) X 2 -3=0, X=[3.

69
 4(4-x')-4x1 =0,

(6) X 1 -2=0, X=l,,

5(4-x 2 ) 2 -10(4-x')x•+x'=0,

(7) x•-5x'+5=0, x=I,.

6(4-x') 1 -20(4-x 2)x 2 + 6x'=0,

(8) X-1=0, X=/ 6 ,

7(4-x') 3 -35(4-x1) 2 x 2 +21(4-x•)x 2 -x8 = O,

(9) x 6 -7x'+14x'-7=0, X=l 7 •

8( 4-x•) 3 -56(4-x•)•x• + 56(4-x•)x•-8x 6 = O,

(10)

Calculul pe această insă tot mai anevoios, necesitind simplificări cu numel'e mari
cale este
şi lndepărtarea soluţiilor străine.De aceea vom da o altă metodă mai practică.
d) în primul rind, pleclnd de la poligonul de n laturi să arătăm cum formăm ecuaţia care

corespunde poligonului de 2n şi de~ laturi (cind n este par).

2
Avem relaţia dintre ln şi I,.

sau, notind /n: r=x, / 211 : f= y,

(11) x'=4y•-y•.
Pe această cale obţinem direct ecuaţia (10) din (6) iar din (8), ecuaţia

(12) x•-4x•+1=0, x=I.,.

În acelaşi mod, din (7) obţinem pentru decagonul regulat

(4y•-y•) 1 -5(4y•-y•)+5= y8 -8y 8 +21y'-20y 1 +5=0,

care se descompune, revenind la notaţia y=x, ln

(x•- 5x1 +5)(x•-x-1)(x•+x-1)=0;

din anularea primeia obţinem latura pentagonului regulat. Celelalte paranteze sint echivalente
geometric, obţinute schimbind semnul lui x. Avem deci
(13) x•+x-1=0, x=I,.,
care rezultă de altfel direct din (7) punlnd x•=u•+1, adică

(14) (l,)'=r• + (/10) 2 •

Inverslnd relaţia (11) avem
(15) u•=4x•-x•
ceea ce ne permite prin eliminarea lui x să formăm ecuaţia pentru poligonul cu ~umătate din
numărul laturilor.

70
 Din (11) avem

(16) x'-2=2-(y 1 -2)'.

Iterlnd procedeul rezultă că pentru un poligon regulat cu 2P laturi, raportul x dintre latură
şi rază este o soluţie a ecua/iei

(17) {[(x'-2) 2 -2]'-2} 2 • • • -2=0

de gradul 2P- 1 •

De exemplu, pentru poligonul de 16 laturi

,[(x'-2)'-2]'-2=0

(18)

Din (17) rezultă relaţia

(19)

cu p-1 radicali.
Este suficient să rezolvăm problema formării ecuaţiei care dă latura poligonului regulat
pentru n, număr impar.
e) Diviziunea cercului ln n părţi egale revine la rezolvarea ecuaţiei ln complex

(20) zR-1=0.

Imaginile zerourilor

2/rn . . 2/m
(21) Z,1:=COS - +1sm -
n n
u k=O, 1, ... , n-1 slnt vlrfurile poligonului regulat de n laturi.
Pentru k= 1 avem
1 21t
(22) y=z+- =2 COS-!
z n
Atunci pentru latura poligonului regulat de n laturi

(23) X= _l!!._=2sin.::_
r n

avem relaţia

(24) y=2-x•.
Din (20) lndepărtind soluţia ==1 şi punlnd n=2p+l rezultă

(25)

Notăm

(26)

Rezultă din (25)

(27) Yp+Yp-1+ · · · +y+1=0.

71
 Din (24) şi (27) rezultă

y,=y•-2.
'(28) Y,=y•-3y,
y,=y'-4y•+2
etc.

Avem deci următoarea regulă: pentru n= 2p+ 1 plecăm de la ecua/ia (25) în z; cu (25) şi
,(28) trecem la ecuaţia în y; cu (24) trecem la ecuaţia în x.
De exemplu pentru poligonul regulat de 7 laturi avem ecuaţia ln z

z8 +z•+z•+z•+z•+z+ 1 =0;
avem ecuaţia ln y, lmpărţind cu z•,

Y,+y,+y+1=0
adică
y•+y•-2y-1=0
şi ecuaţia tn x coincide cu (9).
Pentru poligonul cu 9 laturi avem ln z

z8 +z 7 +z 8 + .•. +z•+z+l=O,

lu y
y,+y.+y,+y+1=0,
:adică
y•+ y•-3y 1 -2y+ 1= (y+ 1)(y•-3y+ 1)=0
:şi ecuaţia ln x

(29)

etc.
f) în ecuaţiile considerate, o rădăcină este latura poligonului regulat de n laturi, ln cercul de
rază 1. Să cercetăm ce reprezintă celelalte rădăcini pozitive ale acestor ecuaţii.
Presupunem că transformarea (22) operează nu asupra rădăcinii cu k=1 din (21) ci pentru
,o rădăcină oarecare. Avem
2k1t
Yk=2 cos--,
n
:şi aceeaşi ecuaţie (25).
Rezultă indirect, propoziţia de algebră: dacă

1
z+ -=2cos6
z
.atunci
1
zk + - =2 cos k6.
,zk
Revenind la natura geometrică a problemei, xk nu mai reprezintă latura ci diagonala care
,uneştevirfurile din k ln k. Ecuaţia (20) rămlne aceeaşi, deci ln ecua/iile considerate obţinem
nu numai laturile dar şi diagonalele poligonului regulat. Aceste diagonale slnt laturile poligoanelor
regulate stelate corespunzătoare.

72
 De altfel acest lucru rezultă şi din prima metodă, ecuaţia sin n0=0 fiind verificată şi pentm
unghiul k0 care corespunde diagonalei sau laturii poligonului stelat.
De exemplu in ecuaţia (7) avem

(30)

x, este latura pentagonului regulat şi x, diagonala adică latura pentagonului regulat stelat.
Analog rădăcina pozitivă cea mai mică a ecuaţiei (9) este latura eptagonului regulat convex
iar celelalte slnt diagonalele lui sau laturile celor două eptagoane regulate stelate. Rădăcinile
negative nu ne interesează ln această teorie.
g) Dacă n este număr compus, n=pq atunci ecuaţia

se descompune deci şi ecuaţia corespunzătoare laturii este de grad mai mic.

De exemplu pentru n=18 avem ecuaţia ln z

z18 -1 = (z 9 -1)(z•+ 1)(z•-z•+ 1)=0.

Din ultimul factor, adică

y 3 -3y-1=0

obţinem ecuaţia

x 6 -6x'+9x 2 -1 = (x•-3x-1)(x'-3x+ 1)=0.

Soluţia care ne interesează corespunde ecuaţiei

(31) x•-3x+1=0, X=/18 •

Să căutăm interpretarea celorlalţi factori. Ecuaţia

dă vlrfurilor eneagonului regulat O, 2, 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16 (fig. 64), obţinut unind vlrfurile-
poligonului considerat din 2 ln 2. Ecuaţia

dă vlrfurile triunghiului echilateral 3, 9, 15. Au mai rămas vlrfurile 1, 5, 7 care corespund ecuaţid

x•-3x+1=0
3
adică rădăcinilex„ x„ x, ale acestei ecuaţii slnt \
I \
lungimile segmentelor 01, 05, 07 adică laturile I \
poligonului regulat stelat şi convexe cu 18 laturi, I \
I \
numerele 1, 5, 7 fiind prime cu 18 şi mai mici I \
I \
decit 9. Ecuaţia rămasă I \
'1 I \
\
x•-3x-1=0 I \
I \ €,.
I \
obţinută prin schimbarea semnului lui x cores-
punde vtrfurilor 17, 13, 11 care dau aceleaşi
I \

lungimi.
Deci din toată ecuaţia de gradul 18 a poligonului
regulat de 18 laturi, esenţial este nucleul (31).
h) Din ecuaţiile considerate putem să obţi­
nem unele identităţi trigonometrice. Figura 64

73
 De exemplu ecuaţia dedusă din (29) prin substituţia u=x',

u•-6u"+9u-3=0
are ca soluţii

0 2 .'t 2 4 sm
. • -.•
47t
u,=x 2=4 sin' - , Ua=X3 =
9 9
Scriind relaţiile dintre rădăcini şi coeficienţi avem
. 1t . 21t 37t 4;-; 9
(32) sm' - +sm• - +sin' - +sin• - = - ,
9 9 9 9 4
. 1t . 21t . 37t . 47t 3
(33) sm-sm-sm-sm-=-
9 9 9 9 16
etc.
i) Am obţinut deci ecuaţiile algebrice satisfăcute de laturile poligoanelor regulate· de n
laturi
x'-3=0 n= 3
x'-2=0 n= 4
x•-5x•+5=0 n= 5
x-1=0 n= 6
x 1 -7x•+14x'-7=0 n= 7
x•-4x'+2=0 n= 8
x•-6x'+9x'-3=0 n= 9
x•+x-1=0 n=10

x•-4x"+1=0 n=12

x'-3x+1=0 n=18
etc.
Deoarece putem să construim dintre expresiile iraţionale, numai soluţiile ecuaţiilor de gradul
al doilea şi reductibile la gradul al doilea, rezultă că putem să construim laturile exagonului
regulat, pătratului, triunghiului echilateral, pentagonului regulat şi cele derivate din ele, limi-
tlndu-ne la datele tabelului. în cazul general problema rămlne deschisă.
Pentru exagon, pătrat şi triunghi echilateral, construcţia efectivă era cunoscută din cele
mai vechi timpuri. în şcoala lui Pi t a g or a (sec. 5 1.e.n.) era cunoscută construcţia decagonului
regulat şi a pentagonului care rezultă imediat din prima, utilizlnd noţiunea de raport mediu.
Aceasta înseamnă să găsim un punct M pe un segment dat AB, astfel ca

AM'=AB·MB.

Notînd AB=l, AM=x avem ecuaţia

x•+x-1=0.
Fie AB latura decagonului regulat, ln cercul de centru O (fig. 65). Atunci .ţ AOB=36°,
.ţOAB=.ţ0BA=72°. Ducem bisectoarea unghiului OBA; avem .ţOBC=36°, .ţACB=72°.
Deci OC=BC= BA. Conform teoremei bisectoarei avem
CO OB
-
CA BA

74
 C

o
Figura 65 Figura 66

sau
(1 10 )•= OC'= OA · CA
deci latura decagonului regulat divide raza în raport mediu.
O construcţie efectivă, simplă, dată de P t o 1 e m e u (sec. 2) este următoarea. Considerăm
cercul de centru O, rază r, un diametru AB şi raza OC perpendiculară (fig. 66). Fie D mijlocul
segmentului OA. Un arc de cerc de centru D şi rază DC taie raza OB ln E. Atunci OE este
latura decagonului şi CE a pentagonului regulat lnscrise ln acest cerc. în adevăr

OE=DC-OD= .!_ ('V5-1)

2
o rădăcină a ecuaţiei (13) iar
CE'=r•+oE•
conform cu (14).
Construcţia lui Ptolemeu a fost publicată prima oară de D ii r e r, ln 1525.
Rezultă de asemenea, din consideraţiile precedente, că nu putem să construim poligoanele
regulate de 7 şi de 9 laturi.
Ecuaţia care dă laturile şi diagonalele eptagonului regulat a fost dată prima oară de K e p 1 e r
(sec. 17).
Pentru poligonul de 18 laturi, ecuaţia a fost dată de al Biru ni (sec. 11).
Problema determinării cazurilor ln care putem să construim poligoane regulate depăşeşte
cadrul matematicilor elementare.
j) Putem să determinăm cu aproximaţia dorită, prin metoda calculării rădăcinilor iraţionale,
rădăcinile convenabile ale ecuaţiilor care dau laturile poligoanelor regulate luind raza cercului ca
unitate. Este preferabil să extragem aceste valori din tabela care dă funcţiile trigonometrice
naturale. Astfel avem
13 = 2 sin 60°,..., 1, 73206

l,=2 sin 45°,..., 1,41422

l,=2 sin 36',...,1,17558

10 =2 sin 30°= 1

l,=2 sin 25°43' ,...,0,868

18 =2 sin 22°30',.., o, 76536

l,=2 sin 20°,...,0,68404

110 =2 sin 18°,..., 0,61804

111 =2 sin 16°22' ,...,0,563

112 =2 sin 15°,..., 0,51764.

75
 Relativ la poligoanele regulate de 7, 9, 11 laturi au fost propuse unele formule aproximative,
utilizate în desen.
Astfel He ro n (sec. 1 l.e.n.) a dat formu a
(34) 8 l,=7r

,adică l,,..., 0,875.

H ip a r c (sec. 2 l.e.n.) a dat formula

(35) 3 19 =2r

.adică 19 ,..., 0,667; relativ la acelaşi poligon P ac ci o I i (sec. 15) dă valoarea

(36)

.mai apropiată conduclnd la 19 =0,683.

Tot lui H i p a r c li este datorită şi formula

(37) 251 11 =14r

.foarte apropiată, conduclnd la l,,=0,56.

 CONICE

Parabola. a) Numim parabolă mulţimea punctelor M egal depărtate de

un punct F şi de o dreaptă d. Deci pentru punctele parabolei
(1) MF=MP,
P fiind proiecţia lui M pe dreapta d. Spunem că F este focarul şi d directoarea
parabolei. Există un punct O al curbei la mijlocul distanţei FD dintre focar
şi directoare. Conform definiţiei, din consideraţii de simetrie, curba este
simetrică faţă de dreapta DF pe care o numim axă iar O este vîrful curbei.
Tangenta l în O este paralelă cu directoarea.
Numim interiorul curbei, regiunea punctelor mai apropiate de focar decît
de directoare.
b) O secantă o taie parabola în punctele M 1 , M 2 (fig. 67). Fie F 1 simetri-
cul focarului în raport cu o. Paralela din F 1 la axă taie directoarea în P şi
secanta în M, interior segmentului M 1 M 2 • ln adevăr, să ducem cercul de
centru M 1 , care trece prin F şi este deci tangent directoarei d în punctul P 1 •
Punctele F, F 1, P 1 sînt situate pe acest cerc, deci F 1 este situat de aceeaşi
parte a directoarei ca şi focarul F. Atunci
MF=MF1 <MP.
Presupunem că secanta M 1 M 2 devine tangentă parabolei: M 1 =M 2 =M.
Atunci F 1 , situat pe paralela din M la axă, astfel ca MF 1 =MF, coincide
cu P (fig. 68).
Deci mulţimea simetricelor focarului parabolei în raport cu tangentele mobile
este directoarea.

Figura 67 Figura 68

77
 8 Proiecţia focarului pe secantă, mijlocul seg-
mentului FF 1, devine mijlocul segmentului_F P,
deci situat pe tangenta în vîrf.
Mulţimea proiecţiilor focarului pe tangentele
A'1----..,..::::=----+----:-,A mobile ale parabolei este tangenta în vîrf.
De asemenea tangenta în punctul M este
bisectoarea unghiului format de MF cu para-
lela din M la axă.
B' c) Cînd sînt date focarul F şi directoarea d
Figura 69 putem să trasăm simplu parabola prin puncte
şi tangente. în adevăr, fie P un punct arbitrar
pe dreapta d; mediatoarea segmentului F P este Io, tangentă; perpendicu-
lara în P pe directoare determină şi punctul M, de contact.
Fie T piciorul tangentei pe axă şi Q proiecţia punctului M. Patrulaterul
MFT P, ale cărui diagonale se taie în părţi egale şi în care MF =M P este
un romb. Deci
(2) TF=PM=DQ,
de unde DT =QF. Deoarece D şi F sînt simetrice în raport cu vîrful O, rezultă
că punctele T şi Q sînt simetrice fată de vîrf.
Perpendiculara în M pe tangenta MT este normala MV a parabolei.
Segmentul QU este numit subnormală. Din triunghiurile egale PDF şi MQU
rezultă

(3)
Deci subnormala parabolei este constantă şi egală cu parametrul DF.
Elipsa. a) Considerăm două puncte F, F' (fig. 69). Numim elipsă mul-
ţimea punctelor M pentru care suma distanţelor la F şi F' este constantă,
deci
(1) MF+MF'=2a.
Spunem că F şi F' sînt focarele elipsei. Notăm FF' =2c. Deoarece FF' <
<MF +MF' rezultă c <a.
Fie O mijlocul distanţei FF' şi A, A' punctele de pe dreapta FF' pentru
care OA =OA' =a. Rezultă că A, A' sînt puncte ale curbei. Fie şi B, B' punc-
tele curbei de pe mediatoarea lui FF'. Avem atunci BF +BF' =2a deci
BF =a. Notăm OB =b. Din triunghiul dreptunghic OBF rezultă
(2)
Din cauza simetriei relaţiei (1) rezultă că elipsa este simetrică în raport
cu dreptele AA', BB' deci şi în raport cu punctul O. Spunem că AA' este
axa mare, BB' axa mică iar O centrul elipsei. Punctele A, A', B, B' sînt vîrfuri
Segmentele MF, MF' sînt razele vectoare ale punctului mobil M. Numim
interiorul elipsei regiunea planului pentru care
(3) MF+MF'<2a.
Interiorul conţine originea şi focarele. Numim exterior regiunea comple-
mentară.
Rezultă că elipsa este o curbă închisă, pe care o dreaptă o taie în două
puncte şi reciproc.
78
 Figura 70 Figura 71

b) Considerăm o elipsă de focare F, F' şi o secantă 8 care o taie în punc-

tele Mi, M 2 (fig. 70). Fie F 1 simetricul focarului F' în raport cu secanta 8.
Dreapta F 1F o taie pe d în punctul M. Avem
MF+MF'-FF 1 <FM 1 +M 1F 1 FM 1 +F'M 1 =2a.
Deci M este interior elipsei, conform relaţiei (3), adică cuprins între M 1
şi M 2 • Cînd dreapta 8 devine o tangentă t la elipsă, punctele M 1 , M 2 deci
şi M se confundă (fig. 71). Obţinem proprietăţile următoare.
Dreapta care uneşte un focar cu simetricul celuilalt focar fată de o tangentă
frece prin punctul de contact.
O tangentă la elipsă este egal înclinată pe razele vectoare.
Avem
(4) FF 1 =FM +MF' =2a.
Deci mulţimea
simetricelor unui focar f afă de tangentele mobile ale elipsei
este un cerc de 2a, cu centrul în al doilea focar.
rază
Numim acest cerc, cercul director relativ la focarul F.
Altfel exprimat, elipsa este mulfimea punctelor egal depărtate de un cerc
(F, 2a) şi de un punct F' inferior.
Fie N proiecţia focarului F' pe tangentă şi O, centrul elipsei. Avem
1
, (5) 0N=-FF 1 =a1
2 •

deci N este situat pe cercul (O, a). Analog pentru proiecţia celuilalt focar.
Deci mulţimea proiecţiilor focarelor pe tangentele mobile ale elipsei este un
cerc concentric, de rază a.
Numim acest cerc, cercul principal al elipsei.
Putem să trasăm prin puncte şi tangente o elipsă în modul următor.
Fie dat un cerc (F, 2a) şi un punct interior F'. Luăm punctul mobil F 1 pe
cerc. Mediatoarea segmentului F'F 1 taie pe FF 1 în M. Punctul M descrie
elipsa de focareF, F' iar mediatoarea trasată este tangenta în punctul curent 1v1.
c) Considerăm cercul principal al elipsei, de centru O şi de rază a (fig. 72).
Fie M punctul curent al elipsei; perpendiculara din M pe AA' taie axa în
N şi semicercul corespunzător în P. Considerăm cercul într-un plan, de

79
 C

c·
Figura 72 Figura 73

exemplu vertical şi ducem un plan n, care trece prin axa AA' şi face un unghi
q, cu planul precedent. Proiectăm punctul P din planul cercului în N pe axa
AA' şi în M pe planul n. Atunci
(6) NM =NP cos q,.
Deoarece OC =a se proiectează în OB =b avem cos q, =b:a deci

(7) NM= !!_PN.

a

Deci elipsa este proiecţia cercului.

Cînd ordonatele NP şi N'P' sînt foarte apropiate, porţiunile NMM'N',
NPP'N' pot să fie asimilate cu nişte dreptunghiuri; raportul ariilor lor este
constant, egal cu b:a. Impărţim toată figura prin paralele apropiate şi rezul-
tatul se păstrează. Atunci ariile întregi stau în acelaşi raport; aria elipsei
este b:a din aria cercului.
Deci aria elipsei este
(8) A=nab
(Ar h im e de, sec. 3 î.e.n.).
Iperbola. a) Iperbola este mulţimea punctelor pentru care diferenţa dis-
tanţelor la două puncte fixe este constantă:

(1) JMF'-MFJ=2a.
Spunem că F şi F' sînt focarele iperbolei (fig. 73). Notăm FF' =2c, de unde
rezultă că a <c. Notăm
(2)
Spunem că AA' este axa transversală.
Purtăm din mijlocul O al segmentului FF', distanţele OA =OA' =a. Iper-
bola are vîrfurile A, A' şi este simetrică în raport cu dreptele AA', mediatoarea
segmentului AA' şi evident, intersecţia lor, O.
Proprietăţile în legătură cu tangenta în M la iperbolă sînt analoage cu
proprietăţile elipsei, admiţînd demonstraţii analoage.
Astfel tangenta într-un punct al iperbolei este bisectoarea unghiului razelor
vectoare.

80
 F

Figura 74 Figura 75

Mulţimea simetricelor focarului F faţă de tangentele mobile ale iperbolei

este un cerc de centru F' şi de rază 2a, pe care îl numim cerc director al focarului F'.
In adevăr
F'F 1 =F'M-MF 1 =F'M-MF=2a.
b) Proprietatea precedentă ne permite să trasăm iperbola prin puncte şi
tangente. Considerăm cercul de centru F' şi punctul F exterior, dat (fig. 74).
Fie F 1 un punct mobil pe cercul dat. Mediatoarea segmentului FF1 este tangenta
şi intersecţia tangentei cu F'F 1 este punctul de contact, M.
In particular, fie FU una din tangentele duse din focarul Fla cercul director
al focarului F'. Tangenta corespunzătoare pentru F 1 =V este dreapta OT,
paralelă din O la F' U, deci punctul de contact devine un punct impropriu.
Spunem că OT este o asimptotă a iperbolei. Avem încă o asimptotă, simetrică
în raport cu FF'. Deoarece FF' =2c, F' U =2a, rezultă după (2) că UF =2b.
Dacă u este unghiul asimptotei cu FF', atunci

FT b
(3) tg U=I- =-
,OT u

ceea ce ne permite să construim asimptotele.

c) Numim iperbolă echilateră o iperbolă cu semiaxele egale. Rezultă că
asimptotele iperbolei echilatere sini perpendiculare.
Fie P un punct mobil pe un cerc de diametru AA' şi P' simetricul lui, în
raport cu diametrul. Intersecţia dreptelor A' P, AP' descrie o iperbolă concentrică.
ln adevăr, A este punct al locului geometric, pentru P =A (fig. 75). Pe
orice secantă dusă prin A avem încă un punct al locului geometric, la inter-
secţia secantei cu dreapta dusă prin A', egal înclinată pe tangenta în A. Deci
M descrie o curbă de gradul al doilea. Cînd P ajunge în capetele B, B' ale
diametrului cercului, perpendicular pe AA ', 1Vl devine punct la infinit în
direcţia bisectoarei. Deci M descrie o iperbolă echilateră.
ln consecinţă, dacă AA' este axa transversă a unei iperbole echilatere şi M
un punct mobil pe curbă avem relaţia
(4) -l: JIAA'- -l:MA'A =90°.
d) Să ducem un alt diametru BB'. Avem relaţiile unghiulare, în care eventual, înlocuim
unele unghiuri prin suplimentarele lor

MAA'=MAB+BAA', MA'A=MA'B+BA'A

6 - Lecţii complementare de geometrie. 81

 o şi prin scădere

(5)

MAA'-MA'A=(BAA'-BA'A)+(MAB-MA'B)

şi analog

(6)

MBB' -MB' B=(ABB' -AB' B)+(M BA-MB' A).

În relaţia (5), conform cu (4), prima paranteză din

partea a doua este egală cu partea întiia deci a doua
paranteză este nulă

MAB=MA'B;

din cauza simetriei paralelogramului ABA' B' avem şi

MBA=MB'A
şi relaţia (6) devine

(7) MBB'-MB'B=ABB'-AB'B=const.

Dacă M' este un alt punct pe iperbolă avem

Figura 76
M' BB' -M' B' B=const.

şi scăzlnd relaţia (7)

(8) t:.MBM'=-t:.MB'M.
_,,.. Deci o coardă a unei iperbole echilaiere este uăzută
din care'ele unui diametru sub unghiuri egale, eventual
suplimentare.
F
M " Proprietăţi comune ale conicelor. a) Numim
conică o curbă de gradul al doilea. Am admis,
intuind forma curbelor, că parabola, elipsa şi
iperbola sînt intersectate de o dreaptă în două
puncte, deci sînt curbe de gradul al doilea. În-
tărim această observaţie pe baza teoremei ur-
mătoare, cunoscută din secolul al patrulea
înaintea erei noastre.
Secţiunile plane ale conului circular drept
sînl conice.
În adevăr să considerăm un con circular
drept de vîrf O (fig. 76). Să-l secţionăm cu
un plan 1t care taie complet o pînză a conului.
Fie e curba obţinută şi M un punct mobil pe e.
Considerăm şi sferele s, s' tangente conului
Figura 77 de-a lungul cercurilor c, respectiv c' şi planului
1t în punctele F, F'. Generatoarea OM taie
-cercurile c, c' în punctele P, P'. Deoarece tangentele duse dintr-un punct la
o sferă sînt egale rezultă MF =M P, MF' =M P' şi
(1) MF +MF' =P P' =const.
82
 Deci punctul M descr·e o elipsă de focare F, F'.
Cînd planul 1t taie ambele pînze ale conului (fig. 77) avem de asemenea
MF=MP, MF'=MP' dar de data aceasta
(2) MF'-MF =MP'-MP =PP' =const.
deci punctul M descrie o iperbolă de focare F, F'.
Precizarea poziţiei focarelor secţiunii este datorită lui D a n d e 1 i n, 1822.
Cazul al treilea, cînd planul 7t este paralel cu o generatoare (fig. 78) este
cuprins în teorema mai generală, următoare.
b) Considerăm conul de vîrf O tăiat de un plan 1t (fig. 79).
Reprezentăm figura schematic, într-un plan meridian; planul 1t taie conul
după curba (AA'). Considerăm şi una din sferele înscrise între con şi plan,
care atinge conul după cercul (BC) şi planul în F.
Planele 1t şi (BC) se taie după dreapta d a cărei urmă în planul meridian
este punctul D. Fie M un punct pe curba (AA'), V intersecţia generatoarei
OM cu cercul (BC) şi P proiecţia lui pe AA'; planul (LL') dus prin M perpen-
dicular pe axa conului taie generatoarele în L, L'.
Avem MF =M V ca două tangente duse din M la o sferă, iar PD este
egală cu distanţa MQ a lui M la dreapta d. Din triunghiurile asemenea
formate avem
MF MU BL sinr,
(3) --
MQ
= -
PD
== -
PD
= constant =e-= - -
sinu
u şi v fiind unghiurile pe care generatoarele conului şi planul 1t le fac cu un plan
perpendicular pe axă. Spunem că e este excentricitatea conicei.
Pentru parabolă, MF=FD adică il=v, e=l. Dacă v<u raportul conside-
rat este subunitar e <1, iar pentru iperbolă, v> u, este supraunitar, e> 1.
Secţiunea unui con printr-un plan paralel cu o generatoare este o parabolă.
Secţiunea printr-un plan care taie complet o pînză este o elipsă. Sec/iunea
printr-un plan care taie ambele pînze este o iperbolă.
Spunem că dreapta d este directoarea corespunzătoare focarului F.
Rezultă şi următoarea proprietate comună a conicelor.
Raportul distanţelor punctelor unei conice la focar şi la directoarea corespun-
zătoare este constant. Acest raport este excentricitatea conicei.

Figura 78 Figura 79
6* 83
 G

Figura 80 l<'igura 81

Rezultă de aici şi observarea că putem să privim o parabolă ca limita unei

.elipse (sau iperbole) cînd al doilea focar este aruncat la infinit.
c) Tangentele duse dintr-un punct la o conică sînt egal înclinate pe razele
1vectoare (Teorema P o n cele t, 1818).
Considerăm, pentru a fixa ideile, o elipsă de focare F, F' (fig. 80). Tangentele
duse dintr-un punct M au contactele T, T'. Luăm simetricele G, G' ale foc~-
1T.2lor în raport cu tangentele. Conform unor teoreme precedente, dreapta F'G
trece prin T şi F'G =2a. Analog FG' =2a. Triunghiurile MFG' şi MF'G au
etoate laturile respectiv egale deci şi unghiurile omoloage.
Unghiurile FMG', GMF' sînt egale, de unde, scoţînd partea comună
.FMF', -)::.FMG = -)::.F'MG'. Rezultă
,(4) -)::.FMT=-)::.F'MT'.
'De asemenea
:(5) -)::.MFT=-)::. TGM =-)::. T'G'M = -)::.MF'T'.
Pentru iperbolă avem o situaţie analoagă.
1n cazul parabolei, focarul F' tinde la infinit pe axă şi MF' devine paralelă
fla axa parabolei.
Revenind la figura 80, din egalitatea triunghiurilor MFG' şi MF'G rezultă şi
(6) -)::. MFT =-)::. MGT =-)::. MFT'
0deci dreapta car.e uneşte focarul F cu un punct exterior M este bisectoarea unghiului
{format de dreptele care unesc focarul cu punctele de contact ale tangentelor duse
.conicei din punctul M (L ah ir e, 1685).
-- d) Puf.em să înscriem într-o conică o infinitate de paralelograme concentrice.
Considerăm o conică de centru O (fig. 81). O dreaptă arbitrară d o taie în
,două puncte A, B; dacă A', B' sînt simetricele acestor puncte în raport cu cen-
trul O, figura înscrisă ABA'B' este un paralelogram. ln acest mod, oricărei
,direcţii d facem să-i corespundă o direcţie d', a dreptelor AB', A' B prin
.intermediul unei conice. Proprietatea este specifică conicelor, deoarece dreapta
-dusă d taie curba în două puncte. Dacă plecăm de la dreapta d', care taie
,conica în A, B' prin acelaşi procedeu, obţinem dreapta d. Deci dreptele d, d'
au un rol simetric.
Ducînd prin centrul O paralelele a, a• Ia dreptele d, d' este uşor de observat
,că fiecare din diametrii ~. ~· trec prin mijlocul coardei paralelă cu celălalt.
:Spunem că a, a' sînt .diametri conjugaţi în raport cu conica.
84
 Deci mulţimea mijloacelor coar- A
delor unei conice paralele cu un dia-
metru o este un diamentru o', conjugat
diametrului o. Relaţia de conjugare
este simetrică.
înC'adrarea unor teoreme de geo-
metrie elementară în teoria eonice-
Jor. a) Ducînd trei tangente la o
elipsă de focare F, F' formăm tri-
unghiul ABC (fig. 82). Conform a.-.:;..-"'------==---=---...JJJ..:~
teoremei Poncelet, cevienele puncte- Figura 82
lor F, F' sînt izogonale. Ştim că
proiecţiile focarelor pe tangentele elipsei sînt situate pe cercul prin-
cipal. Regăsim, cu o mai adecvată încadrare, proprietatea: Proiecţiile a
dJUă puncte inverse pe laturile triunghiului sînt şase puncte conciclice cu centrul
în mijlocul segmentului FF'.
Reciproc, două puncte inverse în planul unui triunghi sînt focarele unei
conice înscrise. (St ei ne r, 1828).
b) Considerăm o iperbolă echilateră de centru O şi un triunghi înscris
ABC (fig. 83). Cercul circumscris triunghiului ABC retaie iperbola în D.
Fie H diametralul lui D. Coarda BC este văzută din punctele H şi D sub
unghiuri suplimentare deci
.;:;BAC=.,::BDC=l80°- .;:;BHC
şi
analog pentru celelalte unghiuri. Rezultă că H este ortocentrul triunghiului
ABC.
Deci iperbolele echilatere circumscrise unui triunghi trec prin ortocentrul
triunghiului.
De asemenea centrul unei iperbole echilatere circumscrise unui triunghi
este situat pe cercul celor nouă puncte al triunghiului (Brian c hon - P o n -
c e l e t, 1820).

Figura 83 Figura 84

85
 În adevăr, cercul celor nouă puncte este mulţimea mijloacelor segmentelor
HM, cînd M este situat pe cercul circumscris. Cînd M =D, mijlocul este
centrul O.
c) Ducem trei tangente la o parabolă, de focar F, care formează un tri-
unghi ABC (fig. 84). Ducem din A, B paralelele AA', BB' la axa parabolei.
Conform teoremei Poncelet
-i'. CAF = -i'. BAA' = -i'. (AB, BB') = -i: CBF
deci focarul parabolei înscrise într-un triunghi este situat pe cercul circumscris
triunghiului (Lambert, 1761).
Teorema Simson este atunci o aplicaţie a proprietăţii că proiecţiile foca-
rului pe tangente sînt situate pe tangenta în vîrf.
Există o singură parabolă înscrisă unui patrulater.
ln adevăr, luăm două din triunghiurile formate de cele patru laturi ale
patrulaterului; cercurile lor circumscrise se taie într-un punct ( diferit de
vîrfuri) care este focarul parabolei, determinată în acest mod, tangentă la
cele patru drepte.
Dar cercurile circumscrise celor patru triunghiuri formate trec toate prin
focarul F. Regăsim teorema Miquel cu precizarea poziţiei punctului Miquel,
anume focarul parabolei înscrise patrulaterului.
d) Ortocentrul unui triunghi circumscris parabolei este situat pe directoare (S t ei ne r, 1828).
Pentru demonstrarea sintetică a acestei proprietăţi avem nevoie de unele consideraţii teo-
retice mai dezvoltate. De aceea recurgem la o soluţie analitică, mai comodă. Alegem ca axe
coordonate, axa parabolei şi tangenta în vîrf. Deci parabola are ecuaţia

y'=2 px.

Luînd punctele de contact ale tangentelor de coordonate (;;,a), ( ::, b) ,(;;, c)dreapta
BC are coeficientul unghiular..!!_ al tangentei ln punctul de ordonată a iar tangentele AB, AC
a
au ecuaţiile

de unde rezultă

I bc
A-, -- •
2p 2
b+ C)
Perpendiculara din A pe BC are ecuaţia

y- b:c =-; (x-:;)

şi ea taie directoarea X= - !!_ ln punctul de ordonată
2
a+b+c abc
y= - - - - - ·
2 2p

86
 Coordonatele fiind simetrice in parametrii a, b, c toate înălţimile trec prin acest punct şi
propoziţia este demonstra tă.
Considerăm patru drepte; ortocentrele triunghiurilor formate sint situate pe directoarea
parabolei tangente la cele patru drepte. Am regăsit proprietatea că ortocentrele triunghiurilor
formate de patru drepte sini colineare.
Am arătat că dreapta care uneşte mijloacele diagonalelor unui patrulater, pe care am numit-o
dreapta Gauss, este perpendiculară pe dreapta ortocentrelor, adică pe directoarea parabolei
tangente celor patru drepte.
Deci dreapta Gauss a unui patrulater este paralelit cu axa parabolei tangentă celor patru drepte.
 GEOMETRIE IN SPAŢIU

Tetraedrul tridreptunghie. a) Numim tetraedru tridreptunghic un tetraedru

OABC în care muchile concurente în vîrful O sînt perpendiculare două cite
două (fig. 85). Acest tetraedru are unele proprietăţi care le generalizează pe
acelea din triunghiul dreptunghic. Anume.
lntr-un tetraedru tridreptunghic vlrful O se proiectează în ortocentrul H al
feţei opuse.
Avem rela/iile
1 1 1 1
(1) --==--+--+--,
OH' OA' OB' oe•
(2) (A OB) 2 =(AH B)(A BC),
(3) (OAB) 2 +(OBC) 2 +(OCA) 2 =(ABC)2.
In adevăr, H fiind proiecţia vîrfului O pe faţa ABC, fie I intersecţia drep-
telor CH, AB. Dreapta OC fiind perpendiculară pe OA, OB este perpendiculară
pe planul OAB deci pe AB. Dreapta OH fiind perpendiculară pe planul ABC
este de asemenea perpendiculară pe AB. Rezultă că dreapta AB, perpendicu-
lară pe OC, OH este perpendiculară pe planul OCI, deci pe CI şi Ol. Rezultă
că CH este înălţime în triunghiul ABC şi analog, AH şi BH sînt şi ele înăl­
ţimi.
De asemenea Ol este înălţime în triunghiul AOB şi OH este înălţime în
triunghiul OCI. Atunci
1 1 1 1 1 1
--==--+--,
OI' OA' OB' OH' ==OP+ oe•
de unde rezultă relaţia (1).
In triunghiul dreptunghic COJ avem relaţia
C 01 2 =Hl· CI.
Înmulţind cu AB 2 verificăm relaţia (2).
Prin adunarea relaţiei (2) cu analoa-
gele, obţinem relaţia (3).
b) Relaţia (3) care generalizează
teorema Pitagora pentru spaţiu, dato-
rită lui D e s c a r t e s, 1619, este de
o importanţă deosebită.
Să notăm cu oe, ~. y unghiurile pe
care dreapta OH le face cu muchile
OA, OB, OC. Avem din figura 85
OH
A cosy=-
Figura 85 oe
88
şi analog pentru celelalte unghiuri. Conform relaţiei (1) rezultă

(4)
Deci între unghiurile a., ~. y pe care o dreaptă le face cu trei axe perpendicu-
lare două cite două avem relaţia (4).
Unghiul OIC este egal cu y deci
OC=Cl cos y, (AOB) =(ABC) cos î'·
Indiferent de restul figurii, AOB este proiecţia triunghiului ABC pe planul
determinat de OA, OB iar y este unghiul celor două plane. Deci dacă un tri-
unghi ABC se proiectează în A 1 B 1 C1 , pe un plan, cu care formează unghiul y,
între arii avem relaţia
(5)
Relaţia demonstrată pentru triunghi este valabilă pentru orice poligon
plan, deoarece putem să-l descompunem în triunghiuri şi în general pentru un
contur plan, deoarece este limită de poligoane şi relaţia este valabilă pentru
fiecare element parţial.
Deci aria S 1 a proiecţiei unei figuri plane este aria S a figurii, înmulfită cu
cosinusul unghiului y al planelor
(6) S 1 =Scos y.
Ţinînd seama de relaţia (4) avem
(7)
Deci pătratul ariei unei figuri plane este suma pătratelor proiecfiilor ei pe
trei plane perpendiculare două cite două.
Teorema este datorită lui Tins e a u (1780), care a dat şi relaţia (4).
Tetraedrul ortocentric. a) lntr-un tetraedru oarecare, medianele sînt con-
curente, de asemenea bisectoarele triedrelor şi mediatoarele feţelor, încît
putem să extindem la tetraedru unele proprietăţi ale triunghiului; avem un
centru de greutate, o sferă înscrisă, o sferă circumscrisă etc.
Dar înălţimile nu sînt în general
D
concurente, nici chiar două dintre ele.
b) Vom studia proprietăţile unui
tetraedru cu două înălţimi concurente.
Presupunem că înălţimile AA', DD'
ale tetraedrului ABCD sînt concurente
într-un punct H (fig. 86). Atunci AA' ..l
J_ BC, DD' J_ BC adică muchea BC
este perpendiculară pe planul ADH, C
deci şi pe muchea AD. A
Dacă înălţimile din A şi D ale unui
tetraedru sînt concurente atunci muchile
AD şi BC sînt perpendiculare.
Relaţia dintre muchile AD şi BC
fiind simetrică rezultă că şi înălţimile 8
din B şi C sînt concurente. Figura 86

89
 Dacă într-un tetraedru două înălţimi sini concurente atunci şi înălţimile
din vîrfurile rămase sînt concurente.
Dreptele AD', DA' sînt perpendiculare pe BC.
Aceste drepte fiind situate într-un plan, taie pe BC în acelaşi punct, U.
Avem
DB 2 -DC 2 =UB 2 - UC 2 =AB 2 -AC 2
deci
(1)
Reciproc, pornind construcţia invers, rezultă că dacă are loc relaţia (1),
înălţimile din A şi D sînt concurente.
Dacă două înălţimi ale unui tetraedru sini concurente, suma pătratelor a
două muchi opuse este egală cu suma pătratelor celorlalte muchi opuse şi reciproc.
ln triunghiul ADU, AA' şi DD' sînt două înălţimi deci HU este perpen-
diculară pe AD, adică este perpendiculara comună a muchilor opuse AD,
BC.
Fie H' intersecţia înălţimilor din B şi C. Proprietatea fiind aceeaşi ple-
cînd de la vîrfurile B, C, şi perpendiculara comună fiind unică, rezultă că
H' este situat pe aceeaşi perpendiculară comună.
Deci dacă într-un tetraedru ABCD, înălţimile din A, D sini concurente
într-un punct H atunci şi înălţimile din B, C sini concurente într-un punct H',
iar HH' este perpendiculara comună a muchilor opuse AD şi BC.
c) Presupunem că şi înălţimea BB' a tetraedrului ABCD este concurentă
cu AA' şi D D' adică trece prin H. ln acest caz relaţia (1) poate să fie comple-
tată la

(2) AB 2 +DC 2 =AC 2 +DB 2 =BC 2 +AD 2

de unde rezultă că şi înălţimea din C trece prin H.
In acest caz toate înălţimile sînt concurente şi spunem că tetraedrul
este ortocentric.
Rezultă din contopirea relaţiilor precedente, următoarele proprietăţi.
lntr-un tetraedru ortocentric, perechile de muchi opuse sînt perpendiculare;
perpendicularele comune ale perechilor de muchi opuse sînt concurente în orto-
centru; suma pătratelor muchilor opuse este aceeaşi; vîrfurile se proiectează în
ortocentrele feţelor opuse; bimedianele sînt egale.
Propoziţia finală rezultă din formula care dă lungimea bimedianei unui
patrulater plan sau strîmb.
Proprietatea că dacă un tetraedru are două perechi de muchi opuse per-
pendiculare şi cele rămase sînt perpendiculare şi consecinţa de concurenţă
a înălţimilor sînt datorite lui L h u i l i e r (1782). Proprietatea că vîrfurile
se proiectează în ortocentrele feţelor opuse este datorită lui V e c t e n (1817).
Celelalte proprietăţi au fost date de F eu e r bac h (1827).

d) Fie H', O' şi G' ortocentrul, centrul cercului circumscris şi centrul de greutate al tri-
unghiului ABC şi G" proiecţia centrului de greutate G al tetraedrului ABCD pe aceeaşi faţă.
Punctul G" împarte segmentul H'G', proiecţia medianei DG', ln raportul
G"H' GD
-=-=3.
G"G' GG1

Rezultă că G" este mijlocul segmentului H'O'.

90
 Deci centrul de greutate al unui tetraedru ortocentric se proiectează în centrele cercurilor celor
nouă puncte ale feţelor.
De asemenea, într-un tetraedru ortocentric, ortocentrul, centrul de greutate şi centrul sferei cir-
cumscrise s înt colineare.
în adevăr, ele se proiectează pe oricare dintre feţe, după puncte ln linie dreaptă.
Deoarece G este mijlocul segmentului OH, segmentul care uneşte punctul G cu mijlocul
lui AH este jumătate din AO.
Deci într-un telraedru orlocentric, mijloacele segmentelor determinate de vîrfuri şi ortocentru
sini situate pe o sferă de centru G, cu raza jumătate din raza sferei circumscrise (Jacob i, 1834).
e) într-un tetraedru ortocentric, mijloacele muchilor şi picioarele perpendicularelor comune
sînt 12 puncte ale unei sfere cu centrul în centrul de greutate al tetraedrului (V o g t, 1881).
În adevăr, perpendicularele pe feţe ln centrele cercurilor celor nouă puncte sint concurente
ln punctul G; aceste cercuri au cite un punct comun, deci cercurile celor nouă puncte ale feţelor
slnt situate pe o sferă de centru G. Cercurile considerate conţin mijloacele muchilor dar şi picioa-
rele perpendicularelor comune.

Poliedre. a) Considerăm un poliedru convex care are m muchi, f feţe şi

v virfuri. Intre aceste numere avem relaJia
(1) m+2=v+f
dată de E ul e r în 1750, dar în realitate enunţată şi de D e s carte s.
Demonstrăm relaţia întîi pentru o figură a, formată din juxtapunerea
completă a mai multor poligoane în jurul unuia din ele (fig. 87).
Fie m 1 , v1 numărul de laturi şi de vîrfuri ale primului poligon; m 2, v 2
numărul de laturi şi de vîrfuri ale poligonului al doilea, care nu sînt comune
primului; m 3 , v3 numărul elementelor analoage necomune primelor două
etc. Avem
m3 =v 3 +1, ...
şi prin însumare, f' fiind numărul de poligoane, rezultă

~m,=~v, +f'-1
adică

(2) m'=v'+f'-1
notînd prin m', v' numărul total de laturi şi de vîrfuri ale figurii a.
Considerăm acum un poliedru convex. Dacă suprimăm o faţă, atunci
feţele rămase formează o figură a. Deci relaţia (2) rămîne adevărată pentru
m =m', v =V', f' =f- l, de unde obţi­
nem relaţia (1).
b) Considerăm acum un poliedru cu
o structură omogenă, pe care îl numim
mai simplu, poliedru omogen, adică un
poliedru pentru care fiecare faţă este un
poligon cu acelaşi număr l de laturi şi
din fiecare vîrf pornesc acelaşi număr, n,
de muchi.
Fie f numărul de feţe, m numărul de
muchi şi v numărul de vîrfuri ale polie-
drului; avem rebţiile
( 3) lf =nv =2m Figura 87
91
şi din relaţia Euler (1 ), rezultă
1 1 1 1
(4) -+-=-+-·
l n 2 m
Între numerele l şi n avem astfel relaţia
1 1 1
(5) -+->-·
! n 2
Rezultă că / şi n sînt cel puţin 3, dar nu pot să fie amîndouă mai mari
ca 3; în adevăr, dacă / ~ 4, n ~ 4 am avea
1 1 1
-+-::;-·
l n 2
Deci cel puţin unul din numerele l, n are valoarea 3. Fie l =3. Atunci
1 1 1 1
->---=-
n 2 3 6
deci n <6. Adică n poate să ia numai valorile 3, 4, 5. Din cauza simetriei
avem concluzii analoage pentru l.
Avem cinci cazuri posibile (3,3), (3,4), (3,5), (4,3), (5,3) deci există cel
m uit cinci poliedre omogene.
Deoarece cunoaştem modele din fiecare tip, de exemplu poliedrele regu-
late, putem să enunţăm teorema sub formă exactă.
Există cinci poliedre omogent1.
Pentru poliedrele regulate teorema a fost dată de E u c I i d.
Folosind şi formulele (3), (4) avem ca,:urile
n l m f v
3 3 6 4 4 tetraedrul
3 4 12 6 8 exaedrul
4 3 12 8 6 octaedrul
3 5 30 12 20 dodecaedrul
;J 3 30 20 12 icosaedrul.
Figura 88 reprezintă ultimele trei tipuri.
c) Considerăm un unghi poliedru regulat, cu n muchi, unghiurile feţelor
fiind egale cu o.: (fig. 89). Ne propunem să calculăm diedrele lui.
Ducem un plan perpendicular pe axa unghiului poliedru V, . care taie
muchile în vîrfurile unui poligon regulat ABC . ... Fie O centrul şi AB, AC
două laturi consecutive ale poligonului de bază. Ducem prin vîrfurile B, C
perpendiculare pe muchea V A. Din cauza simetriei, ele taie muchea V A
în acelaşi punct I şi unghiul BIC este unghiul plan u, care măsoară die-
drul VA. Avem
AB=2VA sin_::_ =20Asin.2:.,
2 n

Figura 88

92
 ln triunghiul BIC V
BI =CI =VA sin oe

iar unghiul BOC= 41t; deci

n
IX
sin-
BC=20A sin 21t =2VA--2- sin 21 t =
n 1t n
sin- C
n
7t
=4 V A sin ..:_ cos
2 n

Pe de altă parte
8
BC =2BI sin~ = 2VA sin oe sin ~; Figura 89
2 2
rezultă formula care determină unghiul u, căutat:

u
(6)
<X
cos - sin -
•
= cos -7t ,
2 2 n
Considerăm acum un poliedru regulat, ale cărui feţe au cite Z laturi iar-
unghiurile poliedre au cîte n muchi; suma unghiurilor unei feţe este
loc =(l-2)1t
deci
<X 7t 7t
-=---
2 2
şi atunci
7t
cos-
• 11 n
(7) sin-=---,
2 7t
sin-
I

In cazul cubului, n =3, Z =4 deci u =90°.

In cazul tetraedrului regulat, n =3, l =3,

sin~= 1 11-70°32'.
2 v:I.~,

V-
In cazul octaedrului regulat, n =4, l =3
• ll 2
Sin-= -, u,.., 109°28'
2 :i

suplimentar precedentului.
Geometria pe sferă. a) Putem să introducem o geometrie pe o sferă,
pe o cale analoagă geometriei planului. Rolul dreptelor din plan este îndeplinit
de cercurile mari ale sferei. Prin două puncte A şi B care nu sînt diametrale
şi prin centrul O al sferei trece un plan care taie sfera după un cerc mare
care trece prin punctele A, R. Arcul mai mic al cercului, cu capetele în.
93
 A şi B este distanţa pe sferă între aceste puncte. Măsurăm arcul AB prin
unghiul AOB. Două cercuri mari care trec printr-un punct P se taie a doua
-oară în punctul diametral, P'. Unghiul celor două cercuri este unghiul diedru
.al planelor lor, pe care îl măsurăm prin unghiul plan format de tangentele
în P Ia cele două cercuri. Unui cerc mare îi corespund doi poli, care sînt
intersecţiile cu sfera ale diametrului perpendicular pe planul cercului mare.
Fie A, B, C, ... mai multe puncte pe sferă; unim punctele A, B printr-un
.arc de cerc mare, apoi pe B şi C etc.; obţinem un poligon sferic. Arcele AB,
BC, ... sînt laturile poligonului şi unghiurile cercurilor mari sînt unghiurile
poligonului.
Un interes deosebit îl prezintă triunghiurile sferice. Fie ABC un triunghi
.sferic. Considerăm şi triedrul ataşat, unind punctele A, B, C cu centrul O
al sferei.
b) Numim fus sferic, porţiunea sferei dintre două semicercuri mari, limi-
tată la punctele lor comune; unghiul planelor cercurilor este unghiul fusului.
Fusurile sînt determinate metric de acest unghi. Ariile lor sînt proporţionale
-cu unghiurile lor. Dacă notăm cu ~ aria şi cu A unghiul unui fus şi prin
.aceleaşi litere accentuate, elementele care se referă la un alt fus, avem

~ A
-=-·
~· A'

Ca unitate de unghi luăm unghiul drept şi ca unitate de arie, aria tri-

unghiului sferic tridreptunghic.
Luăm deci ca fus de referinţă fusul de unghi 1 şi de arie 2. Rezultă

(1) ~=2A,
.adică măsura ariei fusului este dublul măsurii unghiului său.
Considerăm triunghiul sferic ABC şi prelungim laturile pînă formăm
fusele ACA' B, BAB'C şi fusul CAC' B cu un vîrf în C şi în diametralul lui,
-C' (fig. 90). Triunghiul AC'B este egal cu diametralul său A'CB' deci aria
ultimului fus este suma ariilor triunghiurilor CAB, CA'B'. Aplicăm formula
-care dă aria fusului; notînd simplu A, B, C unghiurile triunghiului, deci
.ale fuselor. Avem
A (ABC) +(BCA') =2A,
(ABC) +(ACB') =2B,
(ABC) +(CA' B') =2C.
Adunăm şi observăm că în prima parte aco-
perim semisfera şi depăşeşte de două ori aria
însăşi (ABC) a triunghiului căutat

4 +2(ABC) =2(A +B +C)

de unde
A'
Figura 90 (2) (ABC) =A +B +C-2.
94
 Dacă luăm ca unităţi raza r a sferei şi unghiul radian, aria triunghiului
sferic tridreptunghic este 2. 1tr2 • In aceste unităţi aria triunghiului sferic este
2
(3) (ABC) =r 2(A +B +C-1t)
(H a r r i o t, 1603).
Rezultă din formula (3) că suma unghiurilor unui triunghi sferic este mai
mare decît două unghiuri drepte.
c) Unim vîrfurile unui triunghi sferic ABC cu centrul O al sferei.
Planele bisectoare ale triedrului format taie sfera după cercuri mari,
pe care le numim bisectoare; ele formează pe sferă, unghiuri egale cu laturile
triunghiului. Deci bisectoarele unui triunghi sferic sini concurente. Fie I punctu}
lor comun. Conul înscris triedrului, avînd vîrful în centrul O al sferei taie
sfera după un cerc i, de centru I, înscris triunghiului, adică tangent laturilor.
De asemenea, două bisectoare exterioare ale triunghiului sferic, intersecţiile
cu sfera ale planelor bisectoare ale triedrelor, sînt concurente cu bisectoarea
interioară a celuilalt unghi. Obţinem încă trei cercuri i 1 , i 2 , i 3 exînscrise.
Planele mediatoare ale triedrului taie sfera după cercuri mari, pe care
le numim mediatoare, ortogonale laturilor în mijlocul lor. Deci mediatoarele·
unui triunghi sferic sini concurente. Fie O punctul lor comun. Conul circumscris
triedrului taie sfera după un cerc o, de centru O, circumscris triunghiului.
Planele mediatoare ale feţei OBC taie latura BC a triunghiului sferic în două
puncte. Deci un segment pe sferă are două mijloace, unul interior şi altul exte-
rior, la distanţa 2: unul de altul. Cercului circumscris triunghiului îi corespund
2
încă trei cercuri asociate.
Planele mediane ale triedrului. taie sfera după cercuri mari, pe care le
numim mediane; ele trec printr-un vîrf şi mijlocul laturii opuse. Deci media-
nele unui triunghi sferic sînt concurente. Un triunghi sferic are şase mediane„
trei interioare şi trei exterioare, concurente cite trei în patru puncte.
De asemenea planele ortogonale ale triedrului taie sfera după cercuri
mari, pe care le numim înălJimi, care trec printr-un vîrf şi sînt perpendiculare
pe latura opusă. Deci înălţimile unui triunghi sferic sînt concurente.
d) Unui punct P pe sferă îi punem în corespondenţă cercul polar, adică
cercul mare perpendicular pe diametrul OP. Reciproc, dacă cercul mare
este dat, lui îi corespund două puncte diametrale P, P' adică doi poli. Dacă·
fixăm un anume sens de parcurs pe cerc, alegem unul singur dintre puncte,.
pe care îl numim polul cercului. Obţinem astfel o transformare pe sferă între
puncte şi cercuri mari, pe care o numim dualitate pe sferă.
La trei puncte colineare, adică situate pe acelaşi cerc mare, c, corespund
cercuri mari concurente în polul planului c; deci noţiunile de concurenţă şi de·
colinearitate sînt duale pe sferă.
De asemenea unghiul a două cercuri mari este suplimentul distanţei
dintre polii lor; deci pe sferă, noţiunile de unghi şi de distanţă sînt duale.
Mijlocului unui segment îi corespunde bisectoarea exterioară a unghiului
cercurilor mari polare iar bisectoarei unui unghi îi corespunde mijlocul exte-
rior al polilor laturilor. Deoarece bisectoarele unui triunghi sînt concurente
rezultă că mijloacele exterioare ale laturilor sînt colineare.
e) Considerăm un triunghi sferic ABC; cercurile polare ale vîrfurilor
A, B, C determină un triunghi sferic A'B'C'. Relaţia dintre triunghiurile
ABC şi A' B'C' este simetrică. Spunem că sînt triunghiuri polare.
95
 Fie a, b, c, A, B, C laturile şi unghiurile triunghiului sferic ABC şi a',
b', c', A', B', C' elementele triunghiului polar. Vîrfurilor B, C Ie corespund
două cercuri polare al căror unghi este A'. Deoarece distanţa dintre două
puncte este suplimentul unghiului planelor lor polare, rezultă că
a=1t-A'
şi relaţia fiind simetrică,

(4) a+A'=1t, a'+A=T:

şi analoagele.
Deci între elementele a două triunghiuri sferice avem relaţiile (4). (Vi c te,
sec. 16).
Relaţiile (4) permit ca dintr-o proprietate a triunghiului arbitrar ABC
să obţinem o proprietate a triunghiului polar A' B'C' care fiind de asemenea
arbitrar, este o proprietate a unui triunghi sferic oarecare.
De exemplu, din relaţia
A+B+C>1t
rezultă relaţia dintre laturi, evidentă în acest caz,
(5)
Geometria sferelor. a) Considerăm o sferă s şi un punct M. O secantă
mobilă dusă prin M taie sfera in punctele A şi B; avem relaţia
(1) MA· MB =const.
In adevăr, fie d, d' două secante duse prin M; planul determinat de aceste
drepte taie sfera s după un cerc c, care trece prin punctele de intersecţie A,
B şi A', B' ale dreptelor d, d' cu sfera. Exprimăm puterea punctului M în
raport cu cercul c; avem
MA· MB =MA'· MB'
ceea ce demonstrează relaţia (1).
Fie r raza sferei şi d distanţa punctului M Ia centrul sferei; dacă M este
exterior puterea lui are expresia
(2)
iar pentru un punct M interior,
(3)
Noţiunea de putere a unui punct în raport cu 1111 cerc şi cu o sferă rezultă
din Elementele lui E u c I i d dar adevărata ei semnificaţie a fost scoasă
în evidenţă de Ou g h t re d (1631).
b) Considerăm două sfere s 1 , s 2 • Un plan dus prin linia centrelor taie
sferele după ·două cercuri Ci, c 2 • Mulţimea punctelor din acest plan care
au puteri egale în raport cu cercurile c1 , c2 este axa lor radicală, adică o
dreaptă perpendiculară pe linia centrelor, într-un punct dat. Rotind planul
în jurul liniei centrelor, dreapta generează un plan "·
Deci mulţimea punctelor care au puteri egale în raport cu două sfere este
nn plan, pe care îl numim planul radical al sferelor.

96
 Considerăm trei sfere s 1 , s 2 , s 3 • Planele radicale „1 , ,. 2 ale perechilor de
sfere s 2 , s 3 şi s 1 , s 3 se taie după o dreaptă d, punctele căreia au puteri egale
în raport cu toate sferele.
Deci mulţimea punctelor care au puteri egale în raport cu trei sfere este o
dreaptă, pe care o numim axa radicală a sferelor.
Considerăm acum patru sfere s 1 , s 2 , s 3 , s4 • Axa radicală a sferelor s 1 , s 2 ,
s 3 se intersectează cu planul radical al sferelor s 1 , s4 într-un punct care are
astfel puteri egale în raport cu toate sferele.
Deci există un punct care are puteri egale în raport cu patru sfere. Numim
acest punct, centru radical al sferelor.
Noţiunea de axă radicală a două cercuri şi extinderea ei la sfere, este
datorită lui G au l t ier (1813).
c) Unghiul a două sfere este unghiul diedru al planelor lor tangente de-a
lungul cercului lor de secţiune. Dacă acest unghi este drept, spunem că
sferele sînt ortogonale. Dacă 0 1 , 0 2 sînt centrele sferelor şi M un punct comun,
razele ZIJ0 1 , M0 2 perpendiculare pe planele tangente sînt ele însele perpen-
diculare deci, notînd cu r 1 , r 2 razele şi cu d distanţa centrelor
(4)
sau
(5)
Dar d 2 -ri este puterea centrului 0 2 al sferei a doua, în raport cu prima
sferă, deoarece 0 2 , situat în planul tangent la prima sferă îi este exterior.
Deci dacă două sfere sînt ortogonale, puterea centrului unei sfere în raport
cu cealaltă sferă este pătratul razei primei sfere şi reciproc.
Dacă o sferă este ortogonală la două sfere date s 1 , s 2 , centrul ei este exte-
rior sferelor şi puterea lui la fiecare sferă este aceeaşi.
Deci centrele sferelor ortogonale la trei sfere date sînt situate pe axa lor radi-
cală. · •
Dacă centrul radical a patru sfere este exterior sferelor, există o sfert1
cu centrul în acest punct, ortogonală sferelor date.
d) Mulţimea sferelor care au un plan radical comun este un fascicol de
sfere.
Fascicolul este determinat de planul radical comun 1t şi de o sferă s. Per-
pendiculara din centrul ei, S, pe planul 1t este baza b a fascicolului, locul
centrelor sferelor din fascicol.
Dacă tăiem sferele unui fascicol printr-un plan, cercurile oh/inule aparţin
unui fascicol.
lu adevăr, fie d intersecţia planului radical cu planul secant. Punctele
dreptei d au puteri egale în raport cu toate sferele, deci faţă de cercurile
obţinute prin secţionare, adică d este axa lor radicală comună. ln particular,
dacă ducem un plan arbitrar prin dreapta b, obţinem un fascicol de cercuri
de aceeaşi bază.
Putem să clasificăm astfel fascicolele de sfere ca şi în cazul fascicolelor
de cercuri.
Mulţimea sferelor care au o axă radicală comună este o reţea de sfere.
Reţeaua este determinată de axa radicală comună a şi de o sferă s. Planul oi:
perpendicular din centrul ei, S, pe dreapta a este baza reţelei, locul centrelor
sferelor din reţea.
7 - Lecţii complementare de geometrie. !17
 Dacă sfera s taie axa a în două puncte, reţeaua este formată din toate
sferele care trec prin aceste puncte.
Dacă sfera s este exterioară axei, fie O intersecţia axei cu planul bazei
şi p puterea comună a lui O faţă de sferele reţelei. Centrul S al sferei s trebuie
să fie exterior cercului y de centru O şi de rază p.
Arii şi volume de rotaţie. a) Considerăm o linie poligonală grea şi omogenă,
ale cărei laturi au lungimile O(, ~. y, ... Centrul de greutate al barei AB este
în mijlocul ei, A 1 ; de asemenea centrele de greutate ale celorlalte bare sînt în
mijloacele lor B 1 , C 1 , • • • Forţele respective sînt k O(, k~, ky, ... , k fiind greu-
tatea pe unitate de lungime. Toate forţele gravitaţionale care acţionează linia
ABC ... L sînt înlocuite prin forţele kil(, k~, ky, ... aplicate în punctele A 1 ,
B 1 , C1 ••• Deci dacă a, b, c, ... , l sînt distanţele punctelor A 1 , B 1 , Ci, ... , L 1
la o dreaptă d, distanţa punctului de aplicaţie la dreapta d este dată de media
ponderată
ac>:+b~+cy+ ... +li,
(1) m= - -------.
c>:+~+Y+, .. +A .
Considerăm o placă omogenă grea, de forma unui poligon ABC ... L.
Descompunem poligonul în triunghiuri, prin diagonale care pleacă din vîrful
A. Fie G1 centrul de greutate al triunghi ului ABC, G2 centrul de greutate al
triunghiului ACD etc. Forţele gravitaţionale care acţionează placa ABCD ...
se reduc la forţele aplicate în punctele G1 , G2 • • • proporţionale cu ariile tri-
unghiurilor respective. Deci centrul de greutate al plăcii este centrul distan-
ţelor ponderate ale punctelor G1 , G2, ••• , avînd ca ponderi ariile respective;
dacă 9i, 9 2 , • • • sînt distanţele acestor puncte la o dreaptă arbitrară d, atunci
distanţa 9 a centrului de greutate al plăcii la dreapta d este dată de

g 1 (ABC)+g 2 (ACD)+ ...

(2) 9= -"--'--------'-----'--"--'---- !
(ABC ... ) J

Considerăm un triunghi ABC şi fie D un punct pe prelungirea laturii AC.

Notăm cu G, G1 , G2 centrele de greutate ale triunghiurilor (ABC), (ABD),
(BCD) şi cu 9, 91 , 9 2 distanţele lor la o dreaptă arbitrară. Avem după consi-
deraţiile precedente

deci
g,(ABD)- g,(BCD)
(3) 9= (ABC) •

b) Considerăm o linie poligonală ABCD ... L, care se roteşte în jurul

unei drepte exterioare d.
Aria generată de latura AB de lungime a, este
(AB) =21ta0(,
O( fiind distanţa de Ia mijlocul laturii A B la axa d. Analog pentru celeia lte

laturi; deci, conform cu (1 ),

(ABC . .. ) =2n(a0( +b~ +cy + ... ) =2nlm,
l fiind lungimea liniei şi m distanţa centrului de greutate al liniei la axă. N otînd
cu A aria, avem formula
(4) A =21tlm.
98
 Deci aria generală de o linie plană, care se roteşte în jurul unei axe exterioare
din planul ei este egală cu produsul dintre lungimea liniei şi drumul descris de
centrul de greutate al liniei.
c) În triunghiul ABC de arie S fie D piciorul înălţimii din A, G centrul de
greutate şi GG' =g distanţa lui la BC. Volumul V obţinut prin rotaţia tri-
unghiului ABC în jurul laturii BC este

V =2_ 1tAD 2 • BC =~ 1tS · AD =21tS · GG' =2rcSg.

3 3
Să rotim triunghiul în jurul unei drepte d care trece prin vîrful B, fără să
taie triunghiul. Fie D intersecţia dreptei AC cu axa d, de asemenea G, G1 , G2
centrele de greutate ale triunghiurilor ABC, ABD, BCD şi g, 91 , 9 2 distanţele
lor la dreapta d; triunghiurile A BD, BCD sînt în situaţia anterioară, deci,
conform formulei (3), avem
V(ABC) =V(ABD)-V(ACD) =2rc[(ABD)9 1 -(BCD)g 2 ] =2rc(ABC)g =
=21tSg.
Dacă dreapta d exterioară triun~iului nu trece prin nici un vîrf, prelungim
latura AB pînă taie pe d în D şi descompunem volumul căutat în dife-
renţa volumelor generate de triunghiurile ADC, BDC care sînt în situaţia
anterioară. Formula se menţine din nou.
În cazul unui poligon arbitrar ABC . .. pe care îl rotim în jurul unei axe
exterioare, îl descompunem în prealabil prin diagonale în triunghiuri cu un
vîrf comun în A şi procedăm analog. Obţinem, după (2)
V =21t[(ABC)g 1 +(ACD)g 2 + ... ] =2rc(ABC ... )g.
Pentru o linie simplă închisă, considerînd-o ca limită de poligoane în-
scrise, avem de asemenea
(5) V =21tSg.
Volumul suprafeţei generale de o linie închisă plană care se roteşte în
jurul unei axe exterioare din planul ei este egal cu produsul dintre aria domeniului
şi lungimea drumului descris de centrul de greutate al ariei.
Formulele (4), (5) sînt datorate lui Papus (sec. 3). Ele au fost reconsi-
derate de G u I d i n (sec. 17) şi poartă numele de teoremele Papus-Guldin!

e) Exemple. 1. Considerăm un triunghi echilateral ABC care se roteşte în jurul unei drepte
exterioare duse prin A, care formează unghiul 0 cu latura AB. Ne propunem să calculăm aria şi
volumul solidului obţinut, în funcţie de latura a a triunghiului şi unghiul 0.
În acest caz centrul de greutate al liniei ABC şi al ariei ABC este acelaşi, anume punctul
a
V
G situat la distanţa 3 de vîrful A iar AG formează cu axa unghiul (0+30°). Ordonata punctului

G este

u
o= V3 sin (0+30°).
Avem deci
_ /- 7t
A=2r. a' V 3 sin (fl+30°), V= - a' sin(0+30°).
2
7• 99
 Valorile maxime sînt atinse pentru 0=60°, clnd AG devine verticală.
2, Considerăm acum un cerc de rază ral cărui centru este la distanţa a>r de o dreaptă d;
suprafaţa obţinută prin rotaţie este numită tor. Pentru aria şi volumul torului avem formulele

3. Formulele (4), (5) ne permit uneori să determinăm centrul de greutate al unei figuri
dacă cunoaştem lungimea (sau aria) şi aria (sau volumul) obţinute prin rotaţie.
De exemplu, considerăm un semicerc de rază r, pe care îl rotim ln jurul unui diametru.
În formula (4) avem A=4..:r 2, l=rrr deci
2r
(6) m=-•
7t

În formula (5) avem V=±.rrr', S = ~ r;r 2 deci

3 2

4 r
(7) g=--
3 7t

Deci centrele de greutate ale semicercului de raii r şi al ariei domeniului formal de semicerc
şi diametrul corespunzător sini date de formulele (6) şi (7).

Elicea circulară. a) Elicea circulară este curba obţinută prin mişcarea unui
mobil supus în acelaşi timp unei rotaţii în jurul unei axe şi a unei deplasări
paralelă cu axa, de mărime proporţională cu unghiul de rotaţie.
Fie a, axa şi 1t un plan perpendicular pe ea, O intersecţia lor (fig. g1). Un
punct A din planul 1t se roteşte în jurul axei a de un unghi 0, pînă în poziţia
N; fie NM un segment paralel cu a, de mărime
(1) Z=kfJ
k fiind o constantă şi 0 măsura în radiani a unghiului. Atunci punctul M de-
scrie elicea.
Elicea este situată pe un cilindru circular drept.
În adevăr, proiecţia N a punctului M în planul 1t descrie un cerc c de centru
O şi de rază r=OA.
Cînd punctul N s-a rotit de unghiul 2rr deci se întoarce în A, punctul M
ajunge în poziţia A 1 pe generatoarea AA 1 la distanţa, conform formulei (1),
(2) h =2k1t.
Această distanţă constantă este pasul elicei.
a Arcul AMA 1 măsurat pe elice este o spiră. Din
A punctul A 1 mişcarea punctului se repetă. Deci
' ......... .... _ r
elicea este ormată dintr-o infinitate de spire egale.
b) Cînd desfăşurăm cilindrul pe un plan, rela-
ţia (1) rămîne valabilă. Fie r lungimea arcului
AN al cercului c, deci s =r6. Atunci în triunghiul
plan ANM rezultat,
NM k
--
AN
= -r
= constant

Figura 91 deci punctul 1U descrie o dreaptă.

100
 1n des{ăşurarea cilindrului pe plan, eticele devin drepte.
Reciproc, cînd încovoiem o bandă de hîrtie şi formăm un cilindru, dreptele
planului devin elicele cilindrului.
Prin desfăşurarea elicei pe plan unghiurile şi distanţele se conservă.
Astfel, în figura plană, unghiul AMN este constant. Pe cilindru obţinem
unghiul format de generatoarea MN şi de tangenta elicei în M.
Deci elicea taie generatoarele cilindrului sub un unghi constant.
De asemenea, în figura plană, AM este ipotenuza triunghiului dreptunghic
de catete AN =r0, N M =k0. Pe cilindru Ai\1 devine arcul cr al elicei, deci
arcul elicei este
(3) a=vr2+k2.
ln particular, lungimea unei spire este
(4)
Elicea a fost studiată prima oară de A p o I o ni u (sec. 3 î.e.n.).
Formula celor trei nivele. a) Considerăm un solid cu două baze paralele,
de arii A, B şi înălţime h; dacă cunoaştem şi aria C a secţiunii mijlocii putem
să calculăm volumul solidului prin formula aproximativă

(1) V - .!:__ (A +B +4C),

6

pe care o numim formula celor trei nivele.

Putem să dăm o justificare simplă acestei formule prin consideraţii de
analiză.
b) Pentru funcţia de gradul al doilea
f(x) =ocx 2 +~x +y
avem evident
(2) a-1-b) =f(a) +f(b) +2q>(a, b)
4f( ~
unde
(3) q>(a,b) =ocab +~ -a+b
2
+y.
Considerăm acum aria A a domeniului determinat de parabola
(4) y =OCX 2 +~x +r,
axa Ox şi ordonatele ce corespund valorilor x =a, x =b. Avem
b

A= i
a
y dx=oc--
b3 -a 3
3
b -a'
+~--
2
2

+,(b-a) =

= b-a ff(a) +f(b) +q>(a, b)].

3

Eliminînd din (2) pe qi(a, b) obţinem

b

(5) ~ f(x) dx = b:"[r<a) +4rr:b) +f(b)] ·

li

101
 c) În cazul general, aproximam funcţia f(x) dată, printr-un polinom de
gradul al doilea; determinăm adică parabola care trece prin punctele de abscise
a, a: b, b situate pe~ curba y =f(x) şi substituim graficului funcţiei y =f(x)
această parabolă. Avem atunci formula aproximativă
b

(6) ~ f(x) dx-

a
b~a [r(a) +4 f c:b) +f(b)]

(Gregory, 1667).
d) Formula (6) dă aria aproximativă a unui domeniu prin trei secţiuni:
Ia capete şi Ia mijloc.
Ea dă deopotrivă şi volumul unui solid mărginit de două secţiuni paralele,
dacă cunoaştem şi secţiunea mijlocie. ln adevăr presupunem că f(x) este aria
secţiunii la distanţa x, volumul elementar este

~V =f(x)~x
deci, între marginile x =a, x =b, aplicînd formula (6),
b

(7) V =~f(x) dx - : (A +B +4C)

a

A, B, C sînt ariile bazelor şi ale secţiunii mijlocii iar h, distanţa secţiunilor

extreme.

e) Ca o aplicaţie a formulei (1) putem să calculăm volumul unui trunchi de piramidă prin
formula
h
(8) V= - (-'1+B+4C)
6

exactă de această dată, deoarece ariile secţiunilor slnt proporţionale cu pătratele distanţelor

de la vidul piramidei (completate), deci f(x) este efectiv trinom de gradul al doilea.
Din (8) obţinem uşor formula obişnuită a volumului trunchiului de piramidă. În adevăr,
notlnd cu x distanţa de la vidul piramidei (completate) la planul secţiunii avem

(9) f(x)=kx'

cu condiţiile

ka'=A, kb'=B, b-a=h;

eliminlnd pe a, b putem să determinăm constanta k ln (9). Dar nu este necesar. Avem în adevăt

formula secţiunii mijlocii

4C=f ( -a+b) ,1-

2 - =k(a+b)'=A+B+2 yAB

deci, conform cu (8), volumul trunchiului de piramidă este dat de

h .,-
(10) V= - (A+B+yAB).
3

102
 f) Considerăm un butoi pentru care cercurile de bază egale, au diametrul d iar cel mijlociu, D.
Putem să asimilăm profilul doagelor prin arce de parabolă şi să aplicăm formula (7)

(11) V,.., 1th (2D 2 +d 2)

12
(0 u g h t re d, sec. 17).
Lulnd D=l,1 d putem să scriem

(12) V-0,82 h D d

cu o aproximaţie mai largă.

 CURBE=SPECIALE

Spirala logaritmică. a) M fiind un punct în plan, distanţa OM =r este

raza vectoare a punctului şi unghiul (Ox, OM) =0 este argumentul punctului
M; spunem că r şi 0 sînt coordonatele polare ale punctului M. Cînd punctul
M descrie o curbă, r şi 0 sînt legaţi printr-o relaţie care este ecuaţia curbei în
coordonate polare
(1) r =f(0).
O relaţie simplă este r =Const. care reprezintă un cerc. De asemenea cînd
raza vectoare este proporţională cu argumentul
(2)
obţinem o curbă pe care o numim spirala lui A r hi m e de (fig. 92).
Putem să studiem curba plecînd de la această ecuaţie. Curba pleacă din
origine (0 =0) şi după o rotaţie completă a razei vectoare 0 =21t ajunge în
punctul A la distanţa a etc., distanţa dintre spire fiind mereu constantă:
r' - r =k(21t +0)- k6 =2k1t =a.
b) Considerăm curba pentru care razele vectoare cresc în progresie geo-
metrică dacă argumentele cresc în progresie aritmetică. Numim această curbă
spirală logaritmică.
Deci ecuaţia spiralei logaritmice este
(3) k0 =log.!_
a
sau
k'6
(4) r=ae .
Curba pleacă din punctul A(a, O) pentru 0=0 şi spirele se depărtează
uniform adică
r' ai<0+2:t)
-= e2kr: =Const.
r aek6

Dînd lui 0 şi valori negative, pentru 0--+ - oo, r--+0 deci originea O este un
punct asimptotic sau pol (fig. 93).

A,

Figura 92 Figura 93 Figura 94

104
 Spirala logaritmică a fost considerată prima oară, independent, de către
D e s c a r t e s şi T o r r i c e I I i, în 1638.
în ecuaţia curbei intervin doi parametri a şi k, dintre care numai k determină
curba.
1n adevăr, a şi a' fiind date, putem să determinăm o relaţie între 0 şi 6'
astfel ca

anume Iuînd

c) Considerăm o mulţime de triunghiuri asemenea OAM 1 , 01'11 1.11 2 , ••• Punc-

tele A, M 1 , lt1 2 , M 3 , ••• sînl situate pe o spirală logaritmică.
în adevăr, avem (fig. 94)
..ţA0.111=-)::11110M2=-)::M20.l'l13= ... =IX

0.-1 = 01\1 1 = OM,= ••. =l

0.11 1 OM 2 OM 3

deci, notînd OA=a, pentru punctul arbitrar Mn avem

6=..ţAO.Mn=nlX, k=OMn=aln,
şi eliminîndu-1 pe n,
9

care este ecuaţia (4), luînd

Din triunghiurile AOJJ 1, NJ 1 0JJ 2 , ••• rezultă şi

..ţ OM1A = ..ţ OM2M1 = ... = ..ţ OMnMn-1

a limită,pentru IX foarte mic, dreapta MnMn-i tinde către tangenta în 1vln.

Deci într-o spirală logaritmică razele vectoare laie curba sub un unghi constant
(D e s c a r t e s, 1638).
Fie P un punct dat; din acest punct putem să ducem o infinitate de tan-
gente spiralei logaritmice; fie M unul din punctele de contact. Deoarece
.ţ OMP este constant, rezultă proprietatea:
Punctele de contact ale tangentelor duse dintr-un punct P la o spirală loga-
ritmică de pol O sini situate pe un cerc care trece prin punctele O şi P.
Fie u unghiul constant făcut de razele vectoare ale unei spirale logarit-
mice cu tangentele şi r 1 distanţa de Ia polul O la tangentă; avem
. . , k6
r1 =I Sin U =a e , a' =a sinu
deci podara spiralei logaritmice relativ la pol este aceeaşi.
spiralăJlogaritmică.
--~------··--- - ~
Numim podara unei curbe în raport cu un punct, mulţimea proiecţiilor
punctului pe tangentele curbei.
d) Ne referim Ia reprezentarea numerelor complexe; fie a, z1 , z2 , z3 , • • •
afixele punctelor A, JI 1 , M 2 , M 3 , • • • Prin condiţia ca triunghiurile OA.lH 1 ,
105
M10M2, M 20M 3 , • • • să fie asemenea rezultă că z2 este produsul numerelor
complexe a, z 1 iar z3 este produsul dintre z1 , z2 etc.
z3 =az~,
Luînd a =1 rezultă că afixele punctelor z, z2, z3, ••• sini situate pe o spirală
logaritmică.

e) Fiind dat un segment AB, spunem că II împărţim ln raport mediu, dacă determinăm
punctul M interior astfel ca
AB AM
AM MB

Punlnd AB=a, AM=x relaţia revine la

x•=a(a-x)
deci
a ,/-
(5) X= - ( - 1+ y5)-0,618 a,
2

Dacă notăm cu 6 raportul AB: AM=a: x avem

1
(6) 6=1+-.
6
Scriind şirul

(7) 1, 6, 62, •••

avem o progresie geometrică de raţie 6; conform cu (6) Intre termenii şirului avem relaţia

(8)

adică o relaţie de forma

(9)

care caracterizează şirul lui Fi b o n a c c i (sec. 12) sau legea creşterii organice.
Relativ la spirala logaritmică, pentru 6,=6,+21t, 63 =6,+21t, ... avem

(10)
P, - -
- P, - -
P• - ...
Pz P•
deci punlnd p, = 1, avem p2 =6 etc.; valorile pi, p„ p,,. . . corespund şirului (7). Deci:
Spirele conseculive ale spiralei logaritmice se dilată în raport mediu.
Spirele spiralei logaritmice se dilată în ansamblu după legea .creşterii organice.
Această observaţie a fost făcută de J a k o b B e r n o u 11 i (sec. 17).
f) Pentru lungimea unei curbe ln coordonate polare, plecăm de la formula

ds'=dx 2 +dy 2
a elementului de arc şi punem
x=r cos 6, y=r sin 6.
Obţinem relaţia care dă elementul de arc în coordonate polare

(11) ds'=dr•+r• d6 2.

106
formulă pe care putem să o justifirăm de altfel şi direct. Pentru spirala logaritmică avem

r=aek8, dr=k r d8
deci
r „1-
(12) S= - y 1 +k'=mr
k

deci arcul spimlei logaritmice este proporţional cu raza vectoare.

Această proprietate a fost definiţia dată curbei de D e s ca r te s şi To r r i c e 11 i.
Ducem prin polul O, două raze vectoare vecine Oi11=r, OM'=r'=r+~r, care fac
unghiul ~8. Aria triunghiului OJfM' este

_!_ r(r+M) sin ~8

2
şi tlr, tl8 fiind mici, asimilăm pe ~in ~8 cu ~8 şi neglijăm termenul in tlr · tl8. Obţinem formula
ariei în coordonate polare
81
(13) cr= _!_ \ r' d8.
2 J
80

În cazul spiralei logaritmice, pentru aria segmentului OA.M, luînd 0 0 =0 şi r=aek8 obţinem
aria sectorului spiralei logaritmice
r'
(14) cr=-•
4k

Cicloida. a) Cicloida este curba descrisă de un punct dat JJ, al unu

cerc mobil, c, care se rostogoleşte pe o dreaptă.
Fie O poziţia iniţială a punctului M, C centrul cercului mobil c, I con-
tactul lui cu baza Ox, N şi P proiecţiile lui M pe bază şi pe raza CI; notăm
cu a raza cercului şi cu <p unghiul MCI (fig. 95). Avem
OI =arc 1v1I =acp, X=OI-NI, y=CI-PC
deci curba are ecuaţiile

(1) x =a( qi-sin <p ), y =a(l - cos <p ).

Dacă eliminăm parametrul qi, obţinem între x şi y o relaţie care nu este
algebrică, adică nu putem să o reducem la anularea unui polinom în x, y.
O curbă care nu este algebrică, după clasificarea făcută de L e i b n i z
(1679) este numită transcendentă. Deci cicloida este o curbă transcendentă.
Cicloida se compune dintr-o infinitate de arcade egale, de deschidere
OA =2na deci cicloida se suprapune peste ea însăşi printr-o translaţie de

~~ O N I
Figura 95
A

107
vector 21ta, are puncte de întoarcere în punctele în care se sprijină pe bază
şi maxime, la mijlocul fiecărei arcade, de amplitudine egală cu diametrul
2a al cercului.
Cicloida a fost introdusă de G a I i l e i (sec. 17) care a denumit-o astfel.

b) Să calculăm aria arcadei cicloidei; avem

1t 1t 1t

A=2 ~ y dx=2 a•~ (1-cos q,) 2 dq,=a• ~ (3+cos 2q:,-4 cos q,)dq:,
o o o
deci

(2)

adică aria arcadei cicloidei este triplul ariei cercului generator (Robe r va 1, 1634).
Pentru lungimea curbei folosim formula

ds 2 =dx•+dy1 =4 a• sin•_!_ dq,'

2

şi obţinem

(3) S=4 a( 1-cos ; )

deci pentru arcada completă

( 4) l=Ba.

Lungimea arcadei cicloidei este de patru ori diametrul cercului generator ('V re n, sec. 17).
Observăm că această formulă, deoarece nu conţine pe n:, este mai simplă declt aceea care
dă lungimea cercului.
Tangenta ln punctul M are coeficientul unghiular

sin q, q,
(5) -dy = ---'-- -ctg -
dx 1-cos q, 2

deci trece prin punctul J, diametralul lui I.

Rezultă că normala în punciul M al cicloidei trece prin punc-

I tul de contact I al cercului mobil cu baza.

Această proprietate a fost dată independent, de către Fer-
m a t şi D e s c a r t e s, ln 1638.
c) Fie M un punct al cicloidei pe semiarcada OA
(fig. 96). Purtăm pe tangenta Jl.1J un segment MN astfel ca

arc OM+MN=are O.A.

Atunci, conform cu (4) şi (3)

MN=4 a-s=4a cos_!_ =2 MJ.

2

Rezullă că punctele M şi N slnt simetrice ln raport cu J.

Punctul N este situat pe un cerc c' simetricul cercului c şi
[arc JN=arc MJ=arc JAH-arc Ml=l{A-Ol=AJJ deci N de-
Figura 96 scrie o cicloidă egală cu aceea descrisă de punctul Jl.1.

108
 Considerînd un fir de lungime constantă de-a - lungul
arcului OA al cicloidei y, lăsăm firul pe curbă plnă în M
şi apoi de-a lungul tangentei; capătul firului ajunge în N.
Spunem că o curbă obţinută prin acest procedeu este
desfăşura/a curbei date.

Deci desfăşurata cicloidei este o

g e n s, 1658).
cicloidă egală (H u y-
~:J2 Q

Figura 97
X

d) Considerăm
o cicle>idă raportată Ia virful ei ca
origine, tangenta ln virf fiind luată ca axă Ox (fig. 97). Avem ecuaţiile curbei înlocuind pe cp
prin cp+ .. ;

(7) x=a(<p+sin <p), y=a(l-cos cp).

Un mobil pleacă din Mo( cp 0 ) fără viteză iniţială; cind ajunge in punctul M( cp) are, după
formula lui G a 1 i I e i, viteza

(8) V= - V2g(y,-y) = - ds
- '
d/ I

punem semnul - deoarece spaţiul se micşorează, adică derivata lui s ln raport cu timpul I este
negativă; deci M, ajunge ln M după timpul I, dat de

ds
dl= - -=~=====
,J2g(y.-y)
dar
cp . ~ dy
ds=2a cos - dcp = y 2a - = ;
2 VY
Mobilul ajunge ln poziţia O(y=O) după timpul

- y-1!!_ 10
I= - ..I ag r-.-c--,d--'y'--- = .. I..::_arc cos _ _2_ 1
V J v~~-~ Vo ~ ,
~ 2 IYo
deci

(9)

Rezultatul nu depinde de cp. Deci cicloida este o curbă laulocronă, adică orice mobil .U,, ori
de unde ar pleca fără viteză iniţială pe curbă, ajunge în acelaşi timp în punctul cel mai jos.
Această proprietate a fost descoperită de H u y gen s (1675).

e) Dintre toate curbele care trec prin punctele A şi B numim brahislocronă curba de-a lungul
căreia un mobil parcurge arcul AB în timpul cel mai scurt.
Fie y această curbă. Împărţim arcul AB în n părţi egale, prin orizontale Ia distanţa h una
de alta; fie M„ M,, ... , M.=B punctele obţinute. Un mobil greu pleacă din A fără viteză
şi parcurge linia frîntă AM 1 M 2 ••• M._,B. În poziţia M 1 are viteza v,=V2[Jh iar în JU,, în
care se întilnesc coardele M,_ 1 1'\ll, şi M 1M 1+1 are viteza v 1= y2gih. Dacă 6,, 61+1 sint unghiurile
coardelor cu verticala in M,, avem după legea refracţiei

109
 lulnd orizontala din A ca axă Ox. Avem atunci succesiv
sin 01 sin 0, sin 0
,{ii;-= Vu, = ! ' ~ = Vu.
deci, treclnd la limită, lntr-un punct ll1 al curbei y brahistocrone,
sin 0
(10) --=- =const.=k,
VY
0 fiind unghiul tangentei la curbă în Jf(x, y) cu axa Oy. Atunci din (5)

dy 'P
ctg6= - = ctg-
dx 2

de unde
sin'_!_
2 1-cos <p
y= - - - = - - - - - =a(l-cos <p)
k' 2k 2

iar
dx =tg ..! dy=a sin 'P tg _!_ dy=a(l-cos <p)dy
2 2
adică

X= a( <p-sin <p)

şi regăsim cicloida.
Deci cicloida este curba brahistocro11ă (J e a n B e r n o u 11 i, 1696).
Demonstraţia precedentă este adaptată după G.N. B e r man: Ţicloida, Moscova, 1954.
Tradusă Ed. Tehnică, 1956.
f) Cicloida este o curbă cu aplicaţii ln teoria mecanismelor şi ln arhitectură. Astfel de
exemplu, H u y gen s a arătat prin demonstrarea proprietăţii de tautocronism, că cicloida
este curba cea mai indicată pentru construirea unui pendul. Un pendul ideal trebuie să fie for-
mat dintr-un fir de lungime 4a suspendat în O (fig. 96), care se înfăşoară plnă în M pe arcul de
cicloidă OA iar restul firului, pînă ln N, pe tangenta în M. Capătul N al pendulului descrie atunci
cicloida AN, perioada fiind dublă lui I, dat de formula (9). Pendulul obişnuit, care execută mici
oscilaţii în jurul verticalei punctului de suspensie O parcurge un arc de cerc care aproximează
cicloida în jurul vîrfului ei, punct de minim. Sincronismul micilor oscilaţii şi formula pendu-
lului rezultă din această aproximare.

Cardioida. a) Considerăm un cerc c şi un punct O al lui. O secantă mobilă

dusă prin O laie a doua oară cercul în M. Purtăm pe raza OM, în ambele sen-
suri, cîte un segment MP de lungime l. Mulţimea punctelor M este o curbă de
gradul al patrulea.
ln adevăr, pentru punctele cercului pentru care OM =l, unul din punctele
P este în origine; avem două astfel de poziţii deci O este un punct dublu al
curbei. Pe fiecare secantă dusă prin M avem încă două puncte P, deci orice
dreaptă dusă prin P taie curba în patru puncte.
Fie a diametrul cercului; dacă a> l, punctul dublu O este un nod (fig. 98).
După E t i e n n e P a s c a l (sec. 17), curba este un melc. Este o curbă
simetrică în raport cu diametrul OA, deci are două vîrfuri A, A' pe acest dia-
metru.
110
 A

Figura 98 Figura 99 Figura 100

N otînd prin r distanţa OP şi prin 6 unghiul razei nctoare OP cu axa

fixă OA, avem OM =a cos 6; obţinem ecuaţia polară
(1) r =a cos 0 +1.
Dacă a <l, obţinem curba din figura 99 în care O este un punct dublu
izolat.
b) Dacă a =l, curba este o cardioidă (fig. 100), curbă considerată de
Cast i l l o n (1741). O este atunci un punct de întoarcere. Ecua/ia cardioidei
este deci
(2) r =a(l +cos 6).
Deoarece x =r cos 6, y =r sin 6 obţinem ecuaţia cardioidei în coordonate
carteziene
(3)

c) Am numit podară a unei curbe c ln raport cu un punct O, mulţimea proiecţiilor punc-

tului O pe tangentele curbei c (M a c I a u r i n, 1718).
Considerăm podara cercului c, de centru e !n raport cu un punct O al lui. Ducem o tan-
gentă arbitrară; fie T punctul ei de contact şi M proiecţia lui O pe tangentă. Dreapta OM retaie
cercul de diametru oe în punctul P. Patrulaterul eTMP are trei unghiuri drepte deci este
dreptunghi şi PM=e1'=constant=diametrul cercului c.
Considerăm punctul P mobil pe cercul de diametru Oe; deoarece segmentul PIU care trece
mereu prin punctul fix O are o lungime constantă egală cu diametrul oe, punctul M descrie
o cardioidă.
Deci podara umd cerc în raport cu un punci al său este o cardioidă.

d) Considerăm un cerc o de centru O, fix şi c un cerc mobil, egal cu primul, pe care se

rostogoleşte exterior (fig. 101). În poziţia iniţială, punctul de contact era A. În poziţia c, punctul
de contact este J; fie e centrul cercului c şi M poziţia în
care a ajuns punctul mobil, care a plecat din A. Avem arc
IA=l.11, deci AM li Oe; fie P punctul ln care dreapta AM
taie a doua oară cercul o. Avem OP=eAI deci PM=Oe=
C
=constant.
Clnd P este mobil pe cercul o, punctul M este obţinut
purtlnd pe raza PA segmentul P11f=diametrul cercului.
Deci 111 descrie o cardioidă.
eînd un cerc se rostogoleşte pe un cerc fix egal, punclele
cercului mobil descriu cardioide.
e) Fie O un punci fix şi M un punct mobil pe un cerc a. p
lnfăşurătoarea arcurilor de diametru OJf este o cardioidă. Ficura 181

111
 În adevăr fie x0 =a(1 +cos ip), y 0 =a sin ip coordonatele unui punct M situat pe cercul a
de diametru OA, luat ca axă Ox. Cercul mobil de diametru OM are ecuaţia

x(x-x 0 )+Y(Y-Yo)=O,

(m) x'+y'-ax=a(x cos cp+y sin 9).

Ca să aflăm înfăşurătoarea acestui cerc mobil, derivăm în raport cu ip; obţinem

x sin ip=y cos ip

deci

x cos ip+y sin ip= i,/x•+y'

rezultă ecuaţia cardioidei.

ln locul cercului a, de diametru OA, considerăm un cerc de rază dublă, de centru A
Dacă
punctul mobil M devine M' pe raza 01\1; cercul m' de diametru O,U' înfăşoară o cardioidă.
Cercul m' este cercul de centru 1\1 şi rază OM.
Deci dacă O este un punct fix şi M mobil pe un cerc, cercurile de centru s11 care trec prin O
înfăşoară o cardioidă cu punctul de întoarcere în O.
f) Să aflăm lungimea cardioidei. Pentru o curbă dată ln coordonate polare, avem

ds'=dr•+r• d6 2

şi pentru ecuaţia (2),

ds 2 =2 a'(1 +cos 6)d6•,

6
(4) s=2a ~ cos ¾d6 = 4a sin :
o
pentru 6=1t şi apoi dubllnd, obţinem

(5) 1=8a

lungimea cardioidei este de patru ori diametrul cercului a.

Pentru arie utilizăm formula ln coordonate polare

deci, cu formula (2)

6

.A= :· ~ (3+4 cos 6+cos 26) dO.

o
Pentru 6=1t şi apoi dublînd avem
3;-;a'
(6) A=--•
2
Deci aria cardioidei este odată şi jumătate din ~ria cercului a (R o b e r va 1).

112
 Astroida. a) Considerăm două cercuri o şi c
y
de centre O şi C şi de raze a, r tangente exte- e
rior în A (fig. 102).
Cînd cercul c se rostogoleşte pe cercul o,
punctul A ocupă diferite poziţii M, astfel că
pentru orice punct de contact I, arc AI =arc MI,
sau notînd {: AOC =cp, {: OCM =IJi avem relaţia
X
(1) acp =rlJi.
Numim epicicloidă curba descrisă de punctul M Figura 102
(D li re r, 1525).
Proiectînd pe OA şi pe o rază perpendiculară obţinem ecuaţiile parametrice
ale epicicloidei
X=(a+r) cos rp-r cos (qi+y),
(2)
y =(a +r) sin rp-r sin ( rp + y)
unde rp şi 1jJ sînt legate prin relaţia (1).
Lungimea arcului AA' al cercului o este lungimea completă a cercului c;
fie a =kr; cînd k este întreg, curba se închide după primul ocol şi are k arcade.
Punctele de sprijin pe cercul o sînt puncte de întoarcere ale epicicloidei.
Dacă numărul k este raţional =p:q, curba se închide după q ocoluri; cînd k
este iraţional, epicicloida nu se mai închide.
Cînd cercul se rostogoleşte interior (fig. 103),
obţinem analog o curbă pe care o numim ipo-
cicloidă; avem în acest caz arc IA =arc IM sau

(3) acp=r(1t-y)
şi scriem analog, ecuaţiile

x=(a-r) cos rp-r cos (rp+y),

(4)
A
Y=(a-r) sin cp-r sin (rp+y).
o
Epi- şi ipocicloida sînt în general, curbe Figura 103
transcendente. Dar ele pot să devină algebrice
în cazuri particulare. B
Am văzut că pentru k =1, epicicloida este
o cardioidă.
Pentru k =2, obţinem din (3) rp + y =7t- cp
deci din (4), y =0.
Cînd un cerc se rostogoleşte interior pe un A' A
cerc de rază dublă, orice punct al cercului mobil ~::..__--~----'--tT"-:?""
descrie un diametru al cercului fix (L a h i r e,
1706).
b) Astroida este o ipocicloidă cu patru
puncte de întoarcere (fig. 104). Punem deci
a =4r în formula (3) şi avem
8'
4rp =7t- y, Ffgura 104
8- Lecţii complementare de geometrie 113
iar din (4)
X =3r COS cp +r COS 3 cp =4r COS 3 cp,
y =3r sin cp-r sin 3cp =4r sin 3 cp.
Punînd a =4r, scriem ecuaţiile parametrice ale curbei
(5) y =a sin 3 cp
sau, sub formă directă,
2 2 2
(6)
xa +ya=aa
pe care o raţionalizăm prin ridicare la cub
2

x 2+y 2 +3(axy) 3 =a 2
(7) (a2-x2- y2)a = 27 a2x2y2.
Deci astroida este o curbă algebrică de gradul şase.
Astroida a fost considerată prima oară de Leibniz (1715). Observaţia
că este o ipocicloidă este datorită lui S t u r m.

c) Dacă M este punctul curent al astroidei, direcţia tangentei ln 1U este dată de

dy
(8) m= - = -tg cp
dx

ceea ce dă o interpretare geometrică parametrului cp.

Aslroida înfăşoară un segment de lungime constantă, care se sprijină cu capelele pe axe.
În adevăr, considerăm un segment mobil VV, cu capetele pe axe, de lungime a, constantă,
Fie cp unghiul ascuţit pe care segmentul îl face cu Ox, Wal patrulea vîrf al dreptunghiului OVVW
şi M proiecţia lui W pe VV. Avem

OV=a cos cp, OV=a sin cp,

vw•
VM =- - =a sin' cp, Vl\l=a cos• cp.
vv
Deci ~coordonatele punctului M slut:

x= VM' cos cp=a cos• cp, y= VM sin tp=a sin• q:i

deci punctul 1\1 descrie o astroidă.

Conform formulei (8), tangenta ln punctul M la astroidă este chiar dreapta VV.
Dacă
un segment de lungime constantă se sprijină cu capetele pe două axe, orice punct al seg-
mentului descrie o elipsă (Pro c lu s, sec. 5).
În adevăr fie V\T segmentul de lungime a, U pe axa O:r:, V pe Oy şi P un punct pe U\T
astfel ca PU=u, PV=v constante. Fie q:i unghiul segmentului mobil UV ca axa O;r;. Coordo-
natele punctului P slnt

X= VP cos q,=V cos cp, y= UP sin q:i=u sin q:i

deci P descrie o elipsă de semiaxe u, v a căror sumă este a, constantă.

Cele două rezultate nu slnt contradictorii deoarece lu ultimul enunţ P este un punct
rigid, poziţia lui este fixată pe segment.

lH
 Pentru orice poziţie a punctului P, deci u, v variabile cu relaţia u+v=a, punctul P de-
scrie cite o elipsă ln care suma axelor este 2a.
Să căutăm tnfăşurătoarea acestor elipse. Avem ecuaţia lor

~ +--y_•_ =1
u• (a-u) 2

şi prin derivare ln raport cu u,

x• y•
--+--=0
u (a-u) 3 3

sau
x• y•
u' (a-u) 3 1
-=---=-
u a-u a
de unde

u•=ax•, (a-u)'=ay•

şi eliminlndu-1 pe u, obţinem ecuaţia (6).

Deci elipsele mobile cu aceleaşi axe de simetrie şi cu suma mărimilor axelor constantă înfă­
şoară o astroidă.
d) Pentru lungimea arcului de astroidă, folosim reprezentarea parametrică (5); avem

3a
ds'=dx'+dy', ds= - sin 2cp dqi
2

deci, integrlnd Intre O şi .2: şi lnmulţind rezultatul cu 4, lungimea astroidei este

2

(9) l=6a.

Pentru aria OAB avem

o 2

~y ~ sin 6
o
•••> ) '
Dar
~
2

~ sm•n cp
. d
I 2n= cp = (2n-1) (2n-3) ...3 · 1
---------, -, 7t

2n (2n-2) .. .4 · 2 2
o
~
2
I _ ~ . ,n+, d _ 2n (2n-2) ... 4 · 2
'"+'- sm cp cp - -,
(2n+l) (2n-1) ...3 · 1
o
atunci

a• 115
deci aria aslroidei este

3 r. a'
(10) A=--
8

adică3/8 din aria cercului de rază O.<l.

Volumul obţinut prin rotirea astroidei în jurul axei Ox este

,. =2
o
ir~

ft
y'dx=6 1ta 3 io
(;
sin' cp dq:i-
;
~ sin 9 cp d cp
u
)
;

2
rezultă

32;m 3
(11) V"=--·
105
Lemniscata. a) Mulţimea punctelor M, pentru care produsul distanţelor
la două puncte date F, F' este constant este o curbă închisă de gradul al patru-
lea, pe care o numim oval (C as s i ni, 1749).
1n adevăr este simplu să recunoaştem analitic, gradul curbei şi faptul
că nu are puncte improprii.
Considerăm un cerc de centru O; fie F, F' un diametru şi A un punct pe
acest diametru. O secantă mobilă dusă prin A taie cercul de diametru FF' în
punctele M, M'. Intersecţia cercurilor (F, AM), (F', AM') descrie un oval.
În adevăr, fie P una din intersecţiile considerate (fig. 105). Avem
PF · PF' =AM· AM' =AF · AF' =const.,
deci punctul P descrie un oval.
Ovalul admite evident axa FF' şi mediatoarea ei ca axe de simetrie.
Vîrfurile lui de pe o axă sînt punctele A, A' pentru care secanta mobilă
este chiar AO; iar vîrfurile de pe axa perpendiculară corespund poziţiei tan-
gentei din A. Deci
OB 2 =BF 2 -0F2=AT 2 -0F 2 =0A 2 -20F 2 •
Dacă repetăm construcţia ducînd secantele prin punctul A' obţinem
punctele curbei de cealaltă parte.
în acest mod putem să construim oricîte puncte dar precizăm, aeeasta
nu înseamnă că construim curba însăşi.
b) Cînd curba trece prin mijlocul segmen- 8
tului FF' obţinem o lemniscată (J a k. B e r-
n o u 11 i, 1694).
Ca să studiem lemniscata, alegem dreapta
FF' ca axă Ox şi originea în mijlocul O al seg-
mentului FF', de lungime 2c (fig. 106).
Din definiţia curbei avem
(1) MF · NIF' =OF· OF' =c 2
deci
Figura 105

116
 (x2 +Y2 +c2)2-4c2x2 =c4.

$$
(x2 +Y2)2 +2c2(x2 +Y2)-4c2x2 =0
şi final, avem ecuaţia lemniscatei A'~A
(2) a 2 =2c 2
sau în coordonate polare
Figura 106
(3) p =«"I/cos 26.
c) Ca să studiem curba, rezolvăm ecuaţia (2) în raport cu y,
y4 +2(c2 +x2)y2 +x2( x2- 2c2) =0,

(4)
Punem condiţia

c2( c2 +4x2) ~ (c2 +x2)2

de unde obţinem domeniul de existenţă

-a~x~a.
Derivăm în (4)
, 2cx
YY =-X+ \fc'+4x'
c/3
obţinem pentru extreme x =0, valori inacceptabile, Şi X=±-V-2_•
Deci 1 lemniscata este o curbă închisă într-un dreptunghi de dimensi-
uni (2c 'v2, c"l/3).
S{1 tăiem curba de ecuaţie (2), cu o dreaptă y =ix, dusă prin. origine;
obţinem x 2 =0, deci originea este punct dublu şi

x2(1 +12)2 =a2(1-t2).

Secanta devine tangentă, cînd parametrul t este astfel ales incit să obţi­
nem din nou soluţia x =0, deci i = ± 1. Rezultă că tangentele în punctul dublu
sini bisectoarele axelor. Pentru aceste valori avem iar x 2=0, deci bisectoarele
au cu fiecare ramură, cîte trei puncte confundate. Atunci originea este punct
de inflexiune pe fiecare ramură.
d) Lemniscala este podara unei iperbole echilatere relativ la centrul ei.
În adevăr, fie
x•-y•=a'

ecuaţia iperbolei. Tangenta mobilă a curbei şi perpendiculara din O pe ea au ecuaţiile

Din eliminarea lui m, obţinem ecuaţia (2).

Fie .li un punct mobil al lemniscatei. Bisectoarea unghiului ra:elor vecloare I\IF, JIF' este
egală cu distanţa centrului pînă la punctul în care ea laie axa FF' (W. H e s s, 1883).
În adevăr, fie r= I\IF, r' = il!F' razele vectoare. Avem
PF r
PF+PF'=2c, --=-, PF= 2cr
PF' r' r+r'
117
notlnd cu r, r' razele vectoare şi cu P piciorul bisectoarei pe axa FF'; rezultă

r-r'
OP=2--:
r+r'
Pe de altă parte, lungimea bisectoarei unui triunghi este
2 ---
l= -V bc(p-a).
b+c
r+r'
în cazul problemei, b=r, c=r', p=c+-- deci
2

MP=l= _c_
r+r'
V(r+r') -4c'; 2

deoarece c•=rr' rezultă MP=OP.

e) Pentru aria lemniscatei folosim ecuaţia (3) şi formula
o
A=2_{' p2 d6=:!:_sin26;
2 J 4
o

Iuind 6= -;; şi înmulţind cu 4 obţinem rezultatul:

4
Aria lemniscatei este egală cu a2, adică a pătratului de latură OA (F a g n a n o, 1750)
 DIVERSE FORME DE CALCUL

Ca]cu] \·ectoria]. a) Reprezentăm forţele prin vectori şi raportăm toţi

vectorii din plan sau spaţiu la o origine comună O. Notăm simplu prin M
vectorul aplicat punctului M.
Dacă doi vectori A şi B sînt egali, punctele A şi B coincid.
Spunem că doi vectori paraleli sînt dependenţi. Dacă sînt raportaţi la
originea O, punctele de aplicare A, B sînt colineare cu O. Vectorii A şi B
diferă numai prin mărimea lor. Scriem B =ixA, unde ix este un număr real.
În particular, -A este vectorul opus lui A.
Prin suma A +B a doi vectori înţelegem vectorul C reprezentat prin
diagonala OC a paralelogramului de laturi OA, OB. Scriem
C=A+B.
Putem să continuăm operaţia pentru oricîţi termeni. Suma mai multor
vectori este rezultanta care închide conturul format aplicînd vectorii unul
după altul. Rezultă simplu că adunarea vectorilor este asociativă şi comutativă.
Fie A şi B două puncte; avem evident

deci

sau
(1) AB=B-A.
Pentru mijlocul Al al segmentului AB avem AM =1\IB sau
1\1-.A =B-1\1
deci

(2) M= A+B.
2

Dacă punctul M divide interior segmentul AB în raportul k, deci AM=

= kJ1 B, avem într-un mod analog

(3) J\il. = A+kB,

l+k

Pentru punctul exterior obţinem o formulă analoagă, schimbînd semnul

lui k.
Centrul de greutate al unui triunghi ABC este punctul G care divide
în raportul 2 segmentul care uneşte vîrful A cu mijlocul A 1 al laturii BC;
119
deci

(4) G= A+2A, _ A.+B+C

3 3

Rezultă că pentru centrul de greutate al triunghiului ABC avem rela/i<t

(5) GA +GB +cc =0,
echivalentă cu (4).
Analog, centrul distanţelor medii al punctelor A 1 , A 2, A 3 , ••• , An este

(6) }\J = A.,+A,+Aa+ · • · +A,, •

n

Pentru n =4, dacă punctele nu sînt într-un plan, M este centrul de greu--
tate al tetraedrului.
Punctele A, B, C, D sînt vîrfurile unui paralelogram dacă vectorii AB
şi DC, sînt egali, deci

B-A=C-D
sau
(7) A+C=B+D
Cu aceste notaţii putem să scriem mai concentrat demonstraţiile unor
teoreme.

b) Exemple. 1. Dacă segmentele AA', BB', CC' sînt egal înclinate pe laturile triunghiului
ABC şi proporţionale cu ele, triunghiurile .4.BC, A' B'C' au acelaşi centru de greutate,
în adevăr, condiţia ca două triunghiuri ABC, A' B'C' să aibă acelaşi centru de greutate esle

(8) AA'+BB'+CC'=O.
Relaţia este echivalentă cu

care rezultă din (·1) pentru G=G'.

Pentru problema considerată relaţia (8) este verificată, deoarece cu vectorii .4..-!', BB',
CC' putem să formăm un contur închis, asemenea cu ABC şi rotit de unghiul de înclinare, c!at.
2. Fie ABCD, A' B'C' D' două tetraedre cu centrele de greutate G, G' şi A„ B„ C 1 , D, puncte
care divid segmentele AA', BB', CC', DD' în acelaşi raport k; centrul de greutate G1 al tetraedrului
.A ,B1 C1 D 1 divide segmentul GG' în raportul k.
În adevăr, avem

~'
A+kA' C+kC' D+kD'
A,=---, BI= Ci=---, D,=---
1+k 1+k 1+k 1+k
şi A+B+C+D=4G, A'+B'+C'+D'=4G', A 1 +B 1 +C1 +D,=4G 1
deci
G+kG'
~.=-,--!
1+k

120
 c) Numim produs scalar a doi vectori, produsul mărimilor lor, prin cosi-
nusul unghiului format. Notăm acest produs printr-un punct intermediar.
Rezultă simplu că produsul scalar este comutativ şi distributiv faţă de adu-
nare. în adevăr, comutativitatea rezultă din definiţie iar pentru distributi-
vitate observăm că produsul scalar al vectorilor A, C este produsul mărimii
lui C şi mărimea proiecţiei lui A pe direcţia lui C. Atunci
(A +B) · C =A · C +B · C
deoarece proiecţia sumei este suma proiecţiilor.
Deci adunarea şi înmulţirea scalară a vectorilor se supune regulilor obiş­
nuite de calcul cu polinoamele. De exemplu
(A +B) · (C+D+E)=A. c+A. D+A. E+B · c+B · D+B · E,
(A +B)2=A 2 +2A · B+B 2
etc.
Produsul scalar a doi vectori perpendiculari este nul şi reciproc, dacă pro-
dusul scalar al vectorilor nenuli este nul, vectorii sînt perpendiculari.
d) Exemple. 1. Dacă A, B, C, D sint patru puncte arbitrare avem relaţia

(9) AB·CD+BC·AD+CA·BD=~

În adevăr, relaţia revine la

(B-A) · (D-C)+(C-B) · (D-A)+(A.-C) · (D-B)=O.

Presupunem că punctele A, B, C, D slnt vlrfurile unui tetraedru şi că primele douii pro-

duse slnt nule, adică muchile opuse AB, CD şi BC, AD slnt respectiv perpendiculare. Rezultă
şi CA · BD=O. Obţinem o demonstraţie mai simplă a propoziţiei: dacă un tetraedru ure două
perechi de muchi opuse perpendiculare şi celelalte muchi opuse sînt perpendiculare.
2. Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi G centrul lui de greutate. Avem relaţiile

PA=PG+GA, PB=PG+GB, PC=PG+GC

de unde prin adunare, ţinlnd seama de relaţia (5)

PA.+PB+PC=3PG.
De asemenea
PA 2 =PG•+GA'+2PG · GA

etc. de unde adunind şi ţinlnd din nou seama de relaţia (5) avem

PA'+ P B 2 + PC'=3PG•+GA '+GB'+GC'.

Am obţinut mai simplu, o relaţie dată anterior.
În cazul mai general, în care G este centrul distanţelor ponderate ale punctelor 1\1, de
ponderi k 0 iar: P un punct arbitrar, înmulţind relaţia 1

PM;=PG+GM,
cu k, şi însumlnd obţinem

L.k1PM,=k PG+ L.k 1 G,U1

În particular, pentru P=G
(10)

121
 Ridicind la pătrat relaţia antepenultimă şi înmulţind cu k 1 şi adunlnd, obţinem

(11)

3. Fie 1W centrul de greutate al feţei ABC a tetraedrului A BCD. Avem după formula (4),
lulnd originea în virful D,
- 1 - - -
DM = _ (DA+DB+DC);
3

notăm EC=a, CA=b, AE=c, DA=oc, DE=~, DC=y, D:\l=m.

Ridiclnd relaţia la pătrat avem

9m 2 =oc 2 +~'+y 2 +2oc ~ cos ADE+2~y cos BDC+2yoc cos CD.li

dar din feţele laterale,
oc 2 =f3 2 +y 2 -2f3y cos EDC
etc. Adunlnd obţinem relaţia

(12) 9m 2 =3(oc 2 +W+y 2 )-(a 2 + b2 +c 2)

care dă lungimea medianei unui tetraedru.

e) Momentul unui vector AB într-un punct M este un vector perpen-

dicular pe planul lor, de mărime dublul ariei MAB.
Dacă considerăm vectori situaţi într-un plan, momentele au aceeaşi
direcţie, deci ne interesează numai mărimea şi sensul lor.
Relativ la momente avem următoarea teoremă importantă: Suma momen-
telor vectorilor concurenţi este momentul sumei vectorilor (V a r i g n o n, sec. 17).
în adevăr fie M 1(xi, y 1), M 2(x 2 , y 2) capetele vectorilor OM 1 , OM 2 • Rezul-
tanta are mărimile proiecţiilor x 1 +x 2 , y1 +y 2 • Fie şi M(x 0 , y0 ) punctul relativ
la care luăm momentul. Exprimînd analitic ariile, teorema Varignon este
interpretarea identităţii simple

Y11 +
Yo
I
X2
Xo
f) Exemple. J. Fie AECD un paralelogram şi M un punct în plan. Avem relafia

(13) (MAE)±(MAD)=(MAC).
În adevăr (13) este o exprimare geometrică a teoremei Varignon.

În particular, dacă Al este situat pe diagonală, ariile (MAE), (MAD) slnt egale. Reciproc,
de cite ori aceste arii slnt egale, punctul M este situat pe rezultanta vectorilor Ali, AD.
2. Considerăm un trapez AECD ale cărui diagonale se taie ln O şi laturile neparalele AD, EC
--
ln I. Rezultanta vectorilor DA, CE trece prin punctele I şi O. Deci dacă M este un punct arbitrar
al dreptei Ol,
(MAD)=(MEC).

Dacă schimbăm sensul vectorului CE, rezultanta vectorilor DA şi EC este paralela din I
la bază. Dacă luăm un punct M pe această dreaptă, relaţia este din nou satisfăcută.
3. Fie A, E, C, D patru puncte în plan. Locul punctelor pentru cw·e

(14) (MAE)± (MC D)= const.

este formlll din drepte.

122
 În adevăr fie I intersecţia dreptelor AB, CD. Mutăm vectorii AB, DC cu originea în I şi
fie IJ rezultanta lor într-un sens, li( rezultanta lor ln sensul AB, CD. Atunci

(MAB)±(MCD)=(MIJ) sau (MIK),

Pentru ca aria să fie constantă, punctul M trebuie să descrie o paralelă la una sau alta dintre
drepte, c'.e o parte sau de cealaltă.

Calcu] baricentric. a) în vîrfirile unui triunghi ABC aplicăm vectori

paraleli de mărimi algebrice oe, (3, y. Fie M punctul lor de aplicaţie. Spunem
că oe, (3, y sînt coordonatele baricentrice ale punctului M. De exemplu centrul
de greutate are coordonatele baricentrice (1, 1, 1); vîrful A' al paralelogra-
m ului BACA' are coordonatele (-1, 1, l); drful A are coordonatele (1, O, O)
etc.
Compunînd vectorii (3 şi y aplicaţi în B şi C obţinem un punct M 1 situat
pe latura BC astfel ca
M 1B y
--=--
M,C ~

şi în M 1 este aplicată rezultanta (3 +Y· Punctul de aplicaţie M este situat pe

dreapta MM1 astfel ca •
MA ~+y AM 1 (BAC)
--=--, =--=---
MM, IX Cit MM1 (BMC)

de unde
(1) __ix_=--~- = 2--- == ix+~+y
(BMC) (CMA) (AMB) (ABC)

Deci coordonatele baricentrice ale unui punct M sînt proporţionale cu ariile

BMC, CMA, AMB.
Rezultă de aici simplu coordonatele baricentrice ale unor puncte
l(a, b, c), / 1 (-a, b, c), O(sin 2A, sin 2B, sin 2C), H(tgA, tgB, tgC)
notaţiile fiind cele obişnuite.
Punctul M 1 are coordonatele (O, (3, y); mijlocul A 1 al laturii BC, A 1(0, 1, 1)
etc.
M fiind punctul de aplicaţie al vectorilor paraleli de mărimi oe, (3, y rezultă
că este centrul distanţelor ponderate ale punctelor A, B, C de ponderi oe,
(3, y. Coordonatele x, y ale punctului M sînt deci mediile ponderate ale coor-
donatelor (x;, y 1) ale vîrfurilor

(2) ixx 1 +~x.+yx 3 ixy,+~Y,+YYa

X= y= •
ct+~+Y ' ct+~+Y
Din relaţiile (1) rezultă invers
X y 1 X y 1 X y 1
(3) oe=k X2 Y2 1 . (3=k Xa Ya 1
' y=k Xi Y1 1 3

Xa Ya 1 X1 Y1 1 X2 Y2 1

Coordonatele baricentrice sînt determinate abstracţie făcînd de un factor.

Spunem că sînt coordonate omogene. Rezultă că putem să înmulţim sau să
123
Ie împărţim cu un factor nenul, ca să le scriem sub forma cea mai conve-
nabilă.
Coordonatele baricentrice au fost introduse de 1\1 o b i u s (1827).
Coordonatele obişnuite şi cele _baricentrice fiind legate prin relaţii lineare
rezultă că toate proprietăţile pe care le exprimăm linear in coordonate carte-
ziene, le exprimăm linear şi in coordonate baricentrice.
Astfel ecuaţia unei drepte este
(4) la +m~ +ny =0.
Condiţia ca trei puncte lv1 1 (a;, ~;, y ;) să fie colineare este
rl.1 ~1 Y1
(5) rl.z ~2 Y2 =0.
rl.3 ~3 Ya
Fiind dat punctul 1Vl(p, q, r) spunem că punctele M 1 ( - p, q, r), M 2(p, -q, r),
Ma(p, q, -r) îi sînt asociate. Asociatele sînt punctele de aplicaţie ale vecto-
rilor paraleli de mărimi p, q, r cînd schimbăm succesiv semnul cîte unuia
din ei. Astfel centrele cercurilor exînscrise sînt asociate centrului cercului
înscris. ,Punctele de intersecţie ale paralelelor duse prin vîrfuri la laturi sînt
asociatele centrului de greutate.

b) Considerăm punctele M;(<X;, ~" y,), (i=1, 2, 3); coordonatele carteziene (~;, r,,) sînt
date de formulele (2). Aria triunghiului M 1 M 2 M 3 este dată de

1
2 2
----- -----1I
1 a;,x,+/3,x,+ y,:ra a;,y,+/3,Y,+Y,Yo
S=-1~,1J,li=-
a;,+/3,+y, t.l,+/3,+Y,
I
.

Am scris pentru simplificare o singură linie a determinanţilor.

Scoatem factor comun pe t.li+/3,+y, pe fiecare linie şi ţinem seama că

Io:,x, +/3,x2+Y,Xo t.l1Y1 +/31Y2+Y1Y• ex, +!3, +y, I=

o:, /3, y, x, y, 1
- <X2 /3, y, x, y, 1
0(3 /3a y, Xa y, 1

Deci aria unui triunghi este dală în coordonate baricentrice de formula

a;, y,
(6)
~ = (0:1 + /3, + Y1)(1.l2 + :,+y,)( o:•+ /3 3 + Ya) t.l,
I.la
y, •
y,
S fiind~aria triunghiului dai.
c) Rezolvarea unei probleme in coordonate baricentrice este în fond o rezolvare analiticii,
dar în anumite probleme, coordonatele baricentice duc la calcule mai simple.
De exemplu fie M(l, m, n); picioarele cevienelor lui pe laturi au coordonatele (O, m, n), (I, O, n),
(1, m, O). Conjugatele lor pe aceleaşi laturi s!nt (O, -m, n), (-1, O, n), (-1, m, O). Aceste ultime
puncte slut situate pe dreapta

<X l3 î
(7) -+-+-=O.
l m n
124
 Dreapta considerată este polara trilineară a punctului M. Deci dualitatea în raport cu un
triunghi, care asociază unui punct M(p, q, r) o dreaptă

este determinată analitic prin relaţiile simple şi simetrice

(8) lp=mq=nr.

Rezultă că dreapta de la infinit are ecuaţia

(9)

fiind polara trilineară a centrului de greutate G(l, 1, 1).

Dreapta care uneşte picioarele bisectoarelor exterioare are ecuaţia

oe f3 y
(10) -+-+-=o.
a b C

Axa ortică are ecuaţia

f
(11) ot ctg A+f3 ctg B+y ctg C=O.

Considerăm punctul M(l, m, n); picioarele cevienelor lui au coordonatele (O, m, n) etc. sime-
tricele acestor puncte faţă de mijloacele laturilor au coordonatele ( O, _!__ , _!__) etc. deci co-
m n
respund punctului M 1 (__:_, _!__ , _!__) ,
l m n
altă dreaptă; ele taie laturile ln puncte simetrice
Analog unei drepte îi corespunde faţă de
mijloacele laturilor.
Am studiat acea~tă transformare pe care am numit-o reciprocă.
Rezultă că între coordonatele baricentrice a două puncte reciproce ,"1(/, m, n), 2\:1'(1', m', n')
av( m relaţiile simetrice

(12) ll'=mm'=nn'.

Intre coordonatele baricentrice a două drepte reciproct

l'oc+m'(3+n'y=0

avem aceleaşi relaţii ( 12).

Considerăm acum două puncte inverse, M(l, m, n), M'(l', m', n'), care au deci ccvienele
izogonale, adică simetrice faţă de bisectoarele unghiurilor triunghiului ABC. Dacă M„ M 1' sînt
picioarele cevienelor AM, AM' pe latura BC avem relaţia Steiner
M,B M;B AB 2 n n' c•
--·--=--, -·-=-·
M,C M;C AC' m m' b 2

Rezultă că între coordonatele a două puncte inverse avem relaţiile

(13) ll'=a2, mm'=b', nn'=c•.

Verificăm simplu că ortocentrul şi centrul cercului circumscris sint puncte inverse; centrul
de greutate şi punctul Lemoine fiind de asemenea inverse, rezultă că acest ultim punct are co-
ordona tele baricentrice

(14) K(a', b', c').

125
 Ctnd punctul M(l, m, n) descrie o curbă f (l, m, n)=O inversul lui descrie o curbă

f (~ , le , ~) care este inversa curbei iniţiale.

l m n
Am arătat că dreapta de Ia infinit şi cercul circumscris sînt figuri inverse.
Deci ecuaţia cercului circumscris unui triunghi în coordonate baricentrice este
a' b' c'
(15) -+-+-'.=O.
a; [3 y •
d) Exemple. 1. Fie O un punct în planul triunghiului ABC; dreptele BO, CO taie laturile
AC, AB în B„ C,. O secantă arbitrară dusă prin O taie aceleaşi laturi în [3 şi y. Avem relaţia

(3C ! B,A + yB • C,A =l.

(3A B,C yA C 1 B
Fie O(p, q, r) şi ~(11, O, 11'), y(µ, µ', O). Condiţia ca punctele O, (3, y să fie colineare este

p q r
A O 11' =0
µ µ' o
sau
11 r µ q
--+--,=1;
11' p µ' p'
dar din definiţia coordonatelor baricentrice
fi. ~C
-::z::-, -µ = -
yB
,
11' ~A ,µ' yA
cu care verificăm relaţia din enunţ.
Clnd secanta ~y este paralelă cu latura BC avem
[3C yB OA 1
-=-=--
(3A yA ,OA
şi regăsim relaţia Van Aubel

rB 1 A + C,A = OA., r.\

B 1C C1 B OA 1

Clnd O este centrul de greutate obţinem enunţul: fie [3, y punctele de intersecţie cu laturile
AC, AB ale unei secante arbitrare duse prin centrul de greutate G al triunghiului ABC; avem
relaţia

[3C + yB =1.
(3A yA

Putem să demonstrăm simplu, de asemenea, cazul particular in coordonate baricentrice.

2. Fie M, N două puncte în planul triunghiului ABC şi 11r1i, M„ M 3 respectiv N„ N,, N,
asociatele lor.
Punctele (N,M, N 3 M 1 ), (M,N, l'Yf 3 N 1 ) sini slluate pe latura BC pe care o divid armonic.
În adevăr fie M(p, q, r), N(p', q', r'). Ecuaţiile dreptelor MN„ M 1 N 3 slnt

a; [3 y a; [3 y
p q r =0, -p q r =0
p' -q' r' p' q' -r'

126
compatibile cu a.=0, ecuaţia dreptei BC. Punctul comun are coordonatele

(O, pq' +p'q, pr' - p'r).

Schimblnd rolul punctelor lvl, N adică al accentelor, ultima coordonată îşi schimbă semnul,
deci, obţinem un punct conjugat armonic pe latura BC al punctului precedent.
3. Punctele A„ B„ C 1 împart laturile triunghiului ABC în rapoartele)., µ, v. Să exprimăm aria
triunghiului formal de cevienele AA„ BBu CC'"
Avem A 1 (0, Â, 1), B,(1, O, µ), C,( v, 1, O). Ecuaţiile cevienelor slnt

y-µa.=0, a.-v~=O.

Rezultă intersecţiile

A' (1, ~, µ), B' ( v, 1, ~), C' C,,., 1) •

Conform formulei (6) avem

S (1-1.µv) 2
~=-----'--''-------
(1 +A+),v) (1+µ+).µ) (1+v+µv)
Pentru l:=0 regăsim teorema Menelau.
în particular, pentru Â= µ= V=2 avem l:= S:7.
Dacă împărţim laturile unui triunghi în cite trei părţi egale şi le unim în acela~i sens cu vir{u-
rile opuse obţinem un triunghi a cărui arie este a şaptea parte din aria triunghiului dat.

Utilizarea numerelor complexe. a) Fie

A=B+C
o relaţie vectorială; introducînd coordonatele punctelor A(a, a'), B(b, b'),
C(c, c') şi proiectînd pe axe avem
a=b+c, a' =b' +c'.
1nm ulţim a doua relaţie cu i şi o adunăm cu prima; notînd cu oe, ~. y afi-
xele punctelor A, B, C avem relaţia
OC=~+y
echivalentă cu relaţia iniţială. Rezultă că o reia/ie vectorială lineară plană
sau analitică lineară admite o transcriere fidelă în complex.

Ca aplicaţie considerăm un triunghi ABC şi notăm cu O rentrul cercului circumsrris, cu H

ortocentrul şi cu G centrul de greutate. Luăm originea ln O şi notăm cu litere mici corespunză­
toare, afixele pundelor considerate.
Dacă 0 1 este simetricul lui O ln raport cu latura BC, avem

01=b+c.

Segmentul OH este diagonala paralelogramului de laturi OA şi 00 1 ; deci afixul orto-

centrului este
(1)
adică

OH=OA+OB+oc

127
OH este rezullanta vectorilor OA, OB, OC (S .'I Iv ester, sec. 19).
- 1 -
Afixul centrului de greutate, pentru care OG= - OH este
3

(2) a+b+c
g=---·
3

Fie A 1 şi D mijloacele segmentelor BC şi AH; figura OA,DA. este paralelogram; atunri

deci mijlocul O' al segmentului A 1 D are afixul

(3) 0, = _a_+_b_+_c_
2

Din simetria relaţiei (3) rezultă că toate dreptele analoage A 1 D, BJ,:, C,F sînt concurente
fn mijlocul O' al ~egmentului OH.
Regăsim astfel o proprietate a cercului celor nouă puncte.

b) Considerăm punctele Mi(z1) şi M 2(z 2); avem relaţiile

(4) M1M2= I Z1-Z2 J, ~M10Jf2=arg.:!.,

=,
în adevăr,
~ M 10"Af2 = ~ (OM 2, Ox)- ~ (OM 1, Ox) =arg z2 -arg z1 =arg-2!
Z1

Dacă M 1 (z 1), Miz 2), Ma(z 3 ) sînt trei puncte în planul xOy avem relaţia

MM z3 -z1
(5) ~ a 1M 2=arg-- !
z,-z,
Aceasta este în realitate tot relaţia (4), cînd luăm ongmea în M 1.
Dacă punctele M 1(z1), M 2 (z 2), M 3(z 3 ) sînt colineare atunci

(6) z,-z, =real.

Z2-Z1

În adevăr, în acest caz, unghiul M 3 M 1M 2 este egal cu O sau 1t.

Dacă punctele Mi(z1), Miz 2), Ma(z 3), M 4 (z4 ) sînt conciclice, atunci

(7),

În adevăr, dacă punctele sînt conciclice, ~.'11 1M 32H 2 = ~J\,1 1 M 4 M 2 şi

conform cu (5),
Z3-z, z,-z1
arg-- = arg--
z3-z, z,-z1
deci argumentul primei părţi din (7) este nul. Rezultă că expresia este reală.
Numim raport anarmonic a patru numere complexe, expresia

(8)

128
 Dacă raportul anarmonic a patru numere complexe este real, punctele ima-
gini sînt conciclice.
c) Dacă triunghiurile ABC, A'B'C' sînt asemenea, atunci
1 1 1
(9) a b C =0
a' b' c'
ln adevăr asemănarea triunghiurilor implică relaţiile
AB A'B'
-=-- -+::BAC=-+:: B'A'C'
AC A'C'
pe care le exprimăm în complex sub forma
b-a b'-a'
--=--
c-a c'-a'
echivalentă cu (9).
Dacă triunghiul ABC este echilateral atunci
(10) a 2 +b 2 +c 2 =ab +bc +ca.
În adevăr, triunghiul ABC este asemenea cu BCA şi avem conform rela-
ţiei (9)
1 1 1
a b C =0
b C a
echivalentă cu (10). O altă relaţie echivalentă cu (1 O) este
(11)
în orice ordine am lua vîrfurile, unde e:, e: 2 sînt rădăcinile complexe cubice ale
unităţii. 1n adevăr avem
a 2 +b 2 +c 2 -ab- bc-ca =(a +be: +ce: 2 )(a +be: 2 +ce:).
el) Exemple. 1. Fie A, B, C, A! patru puncte în acelaşi plan şi a, b, c, z afixele cores·
punzătoare. Avem relaţia

de unde
(z-a)(b-c)= -(z-b)(c-a)-(z-c)(a-b),

l(z-a)(b-c) 1..; l(z-b)(c-a) I+ J(z-c)(a-b) I,

(12) Jz-aiJb-cJ,;;; Jz-bJ Jc-al+ iz-clla-b)i.

Dar lz-al=AM, lb-cl=BC etc.

Deci dacă A, B, C, M sini patru puncte arbitrare în plan avem reia/ia Plolemcu

A1W · BC..;B21,,t · CA+CM · AB.

În particular, dacă triunghiul ABC este e.:hilateral,
la-bi= lb-cl= lc-aJ
şi reia ţia (12) devine
(13) 1z-a1..; iz-bJ+ rz-cJ
9 - Lecţii complementare de geometrie 129
deci
MA..;;MB+MC.

Obţinem teorema Pompei u (1936): cu distanţele unui punct la vîr{urile unui triunghi
echilateral din acelaşi plan, putem să formăm un triunghi.
2. Trei cercuri egale trec prin punciul O şi se taie cite două în punctele A, B, C. Cercul cir-
cumscris triunghiului ABC este egal cu cercurile date (Teorema Ţi ţ ei c a).
Fie a:, ~. y centrele cercurilor. Luăm punctul O ca origine şi notăm cu a:, ~. y afixele ace-
loraşi puncte; deoarece OA este diagonala paralelogramului de laturi 0;3, Oy rezultă

şianaloagele, a, b, c fiind afixele vlrfurilor A, B, C.

Cercurile a:, ~. y fiind egale centrele lor slnt egal depărtate de O; lulnd ca unitate raza cer-
curilor egale avem
la:I= l~I= lyl=l.
Notăm

Punctele A, B, C sînt situate pe cercul

IZ-(·lll=-wl=l,
cum verificăm imediat, ln baza relaţiilor precedente. Cercul obţinut, circumscris triunghiului
ABC este egal cu cercurile date.
Conform formulei (1) rezultă că centrul c:.l al cercului ABC este ortocentrul triunghiului a:f3y.
Fie O' ortocentrul triunghiului ABC de centru c:.l; conform aceleiaşi formule

(o0'=c:.)A+wB+wC,

O' -w=2(a:+f3+y)-3(o= -w

deci 0'=0. Deci O este ortocentrul triunghiului ABC.

3. Un exagon ,1 1 A.~.4. 2 A;A 3 Ai este înscris într-un cerc şi arc A 1 A~=arcA 2 A;=arcA 3 Ai=
=60° . •Wij/oucele coardelor A~A 2, .4.;A 3, AiA 1 sini vîr{urile unui triunghi echilateral.
Fie z,, z; afixele punctelor A,, Ai şi ~, afixele mijloacelor B, ale coardelor considerate
(fig. 107). Triunghiurile OA 1 A~, OA 2 A;, OA 3 Ai fiind echilaterale avem relaţia (11),

Pe de alt,1 parte

2~1=Z1+:;,

Atunci

adică triunghiul B,B,B 3 este echilateral.

Geometrie analitică lineară a spaţiului. a)

Considerăm trei axe Ox, Oy, Oz perpendiculare
cîte două. Coordonatele x, y, z ale unui punct M
sînt distanţele lui la planele yOz, zOx, xOy cu sem-
nele lor uşor de stabilit (fig. 108). Spunem că x, y, z Az
sînt şi coordonatele vectorului OM, pe care îl no- Figura 107

130
 z z

y
y M
I
X z1
I y
I
X _____ J' ____ _lt.(

X X

Figura 108 Figura 109

tăm simplu prin 2\;/; x este abscisa, y este ordonata iar z este cota punctului l}f.
Conform teoremei celor trei perpendiculare, x, y, z sînt şi mărimile proiec-
ţiilor vectorului J\J pe axele Ox, Oy, Oz şi avem relaţia

(1)
Dacă X, Y, Z sînt proiecţiile punctului M pe axele Ox, Oy, Oz avem

OJ-1 =OX+OY +oz

adică, mai simplu,
M=X+Y+Z.
Fie J, J, K versorii axelor, adică vectorii de mărime 1, situaţi pe axe. Atunci
X=xl, Y=yJ,Z=zK, deci
(2) M =Xl +yJ +zK.
Fie oe, ~. y cosinusurile unghiurilor făcute de dreapta OM cu axele. Atunci
x =ocOM etc. şi relaţia (1) devine
(3)
datorită lui T i n s e a u, despre care am mai amintit.
b) Considerăm două puncte J\1 1 (x1 , y1 , z1), M 2(x 2, y2 , z2) şi fie l, m, n mări­
mile proiecţiilor vectorului M 1 M 2 pe axe, deci
(4)
Ducem prin origine vectorul OM =M 1 Ma (fig. 109). Atunci l, m, n sînt coor-
donatele punctului M. Conform cu (1) avem formula distanţei dintre două
puncte
(5)
Spunem că l, m, n adică mărimile proiecţiilor unui vector arbitrar de pe
o dreaptă
sînt parametrii dreptei. Parametrii determină direcţia dreptei.
9• 131
 Presupunem că P(x, y, z,) este un punct arbitrar pe dreapta M 1 Af 2. Vectorii
M 1 P şi 111 2 P sînt atunci dependenţi, M 1 P=k1H 2 P deci
P-1\1 1 =k(P-11:1 2 )
sau
(6) P= M1-kM, •
1-k
Proiectînd pe axe avem coordonatele punctului P care divide segmentul !Y1 1"\J 2
în raportul k
x,-kx, 11,-ky, Z 1 -kZ1
(7) X=---, Y=---, Z=---
1-k 1-k 1-k
(J o ac hi ms t ha I, 1846).
Putem să exprimăm colinearitatea punctelor A11 , 1.'1 2, P şi sub forma
1\11 P =AA1 1 M 2 adică
P-M 1 =t,(M 2 -M 1 );
trecîn<l Ia coordonate şi eliminîndu-1 pe A obţinem ecua/iile dreptei determinate
de punctele 111 1 , M 2
X-Xi !1-Yi Z-Z1
(8) --=--=--
x,-x1 y,-Y1 z,-z1
(L a c r o i x, 1798).
Ţinîn<l seama de (4) scriem ecuaţiile dreptei care trece printr-un punct
dat şi are o direcţie dală
X-Xi !/-//1 Z-Z1
(Q) --=--=--·
m n
Considerînd rapoartele cite două, putem să scriem simplu ecuaţiile dreptei
(10) y=mx+n, Z=px+q
(l\I o n g e , 1795). Observăm că dreptele spaţiului depind de patru parametri.
c) Conform definiţiei produsului scalar a doi vectori Vi, V 2
(11)
avem pentru versorii axelor
(12)
Fie

doi vectori. Conform proprietăţilor de comutativitate, distributivitate faţă

de adunare şi ţinînd seama de (12) obţinem expresia analitică a produsului
scalar
(13)
Considerăm două drepte d 1 , d 2 de parametri li, m 1 , n 1 şi 12 , m 2 , n 2 şi fie u
unghiul dreptelor d 1, d 2 • Parametrii 11 , m 1 , n 1 şi 12 , m 2, n 2 sînt coordonatele a
doi vectori OV 1 , OV 2 duşi prin origine paraleli cu d 1 , d 2 • Conform formulelor
(11) şi (13) avem

132
 Obţinem formula unghiului a două direcţii

1,12 + m,m,+n,n,
(14) COS U= -,====,------,:c===
Vl\+m;+nf yl!+m:+n;
d) Considerăm un plan 1t, determinat prin condiţia de a trece printr-un
punct 2\J0 (x 0 , Yo, z0 ) şi de a fi perpendicular pe un vector N, de coordonate
a, b, c. Dacă 11:f(x, y, z) este un punct oarecare în planul 1t, produsul scalar al
vectorilor N(a, b, c), A1 0 2vl(x-x0 , y-y 0 , z-z 0 ) este nul

şi conform formulei (13) obţinem ecuaţia planului care trece printr-un punct
şi este perpendicular pe o dreaptă dată

(15) a(x-:r 0 )+b(y-y 0)+c(z-z )=0

sau
(16) ax+by+cz+d=O
deci ecuaţia planului este lineară în raport ru t oor analele (CI a ir a u t, 1731 ).
Spunem că N(a, b, c) este normala planului.
Notînd cu A, B, C urmele planului, adică intersecţiile cu axele, fie A(a, O, O),
B(O, b, O), C(O, O, c). Verificăm simplu că ecuaţia planului dat prin urme este
(Lame, 1818)

(17) --=-+
a
.!!.b +-=- =1.
C

Scriind că ecuaţia (16) este verificată de coordonatele (x,, y 1, z;) (i =1, 2, 3),
obţinem ecuaţia planului care trece prin trei puncte
X y z 1
l'i Y1 Z1 1
(18) =0.
Xz Y2 Zz 1
X3 Ya Z3 1
I

e) Considerăm un plan determinat de punctul P şi perpendiculara OP

(fig. 110). Fie U(cr., ~. y) un vector de mărime egală cu unitatea situat pe
dreapta OP şi p =OP. Considerăm şi
un punct .M(x0 , y 0 , z0 ) şi fie d distanţa H'

lui ala plan. Scriem produsul scalar /

" ' ' 1-1 /

dintre vectorii" OU şi OM
V· 1\1 = IV JIM I cos U01"\! =

=OM'=p+d,

M' fiind proiecţia punctului j\f pe

dreapta OP. Conform cu (13) avem
V · M =C1.Xo +~Yo +yzo. Figura 110

133
 Obţinem formula distantei unui punct la un plan
(19) d =(XXo +~Y +YoZo- p.
Dacă M(x, y, z) este situat în plan, d =0 şi obţinem ecuafia normală a
planului (He s se, 1861)
(20) (XX +~Y +yz- p =0.
Cînd planul este dat sub forma
ax +by +cz +d =0
trecem la cosinusurile directoare ale normalei împărţind cu norma numerelor
a, b, c adică rădăcina pătrată a sumei pătratelor numerelor. Rezultă expresia
distanţei punctului M(x 0 , y 0 , z0 ) la un plan (L a g r a n g e, 1773)

(21) d = ax 0 +by0 +cz0 +d.

'/a'+b'+c'
f) Considerăm patru puncte A 1(x 0 y 1, z1)(i= 1, 2, 3, 4). Planul A,A 3 A. are ecuaţia

X y z 1
x, y, z, 1
=0
X3 Y3 Z3 1
x, y. z, 1

Distanţa de la punctul A, la planul A,A.A, este

x, y, =, 1
x, y, z, 1
h=p 1
X3 Y• Z3

Ix, y, z, 1
unde
z, 2 2 2
y, 1 x, Z2 1 x, y, 1
1
- = Y3
p'
Z3 1 + Xa Za 1 + ~t·a Y• 1

Y• =· 1 x, z, 1 x, y, 1

Determinanţii exprimă dublul proiecţiilor ariei triunghiului A,AaA, pe cele trei plane
coordonate. Dar pătratul ariei unui triunghi este suma pătratelor ariiloi: proiecţiiloi: lui pe trei
plane perpendiculare cite două; deci
1
- =2(A 2 A 3 A,).
p

Pe de altă parte volumul tetraedrului A,A,A 3 A, este

deci volumul tetraedrului delem1inat de punctele (x 1, y,, z,) este

x, Y1 Z1 11
1 x, y, z, 1
(22) l'=-
6 x. Y• Z3 1
x, y, z, 1

134
 y) Exemple. 1. O dreaptă laie două plane per- z
pendiculare în A şi B; fie A', B' proiecţiile punc-
telor A, B pe dreapta de intersecţie a planelor. 8
Avem relaţia
AB 2 =.4.A'•+A' B' 2 +B' B'.
Dacă oe, (3, y sini unghiurile dreptei AB cu pla-
nele şi cu intersecţia lor avem relaţia

sin• oe+sin• (3=sin•y.

A
Considerăm planele date ca plane xOy, xOz
(fig. 111). Fie A(a, a', O), B(b, O, b'). Avem A'(a, IC
O, O), B'(b, O, O), AA'=a', BB'=b', A'B'=a-b şi Figura 111
AB'=(a-b)'+a'"+b' 2•
Dreapta AB are parametrii a- b, a', b'. Unghiurile oe, (3 formate de ea cu planele slnt com-
plementele unghiurilor formate cu normalele lor 0:(0, O, 1) şi Oy(O, 1, O). Rezultă după formula
(14)
b'
sin oe=cos(AB, Oz)=--;=======
\/(a- b) 2 +a' 2 + b''
a' a-b
sin (3 = -.:======:--
V(a-b)'+a'' + b''
cos y= --;=======-
\/(a-b)'+a'' + b''
de unde rezultă relaţia cerută.
2. Fie A, B, C trei puncte situate respectiv pe axele Ox, Oy, Oz. Dacă AB trece printr-un punct
fix I şi BC printr-un punct fix J, atunci şi AC trece printr-un punct fix K. Punctele I, J, K slnt
colineare.
Soluţie. Fie l(a, b, O), J(O, c, d), B(O, oe, O). Dreapta

(BI) Z=O, (b-oe)x-ay+aoe=O

se intersectează cu axa Ox ln punctul A(..!!.::..,

oe-b
O,O)iar

(BJ) X=O, (c-oc)z-dy+doc=O

se intersectează cu axa Oz ln C (o, O, .:!!:...)

oe-c
• Dreapta
(AC) y=O, -ac:::-bdx+oc(dx+az-ad)=O

trece prin punctul K ( ~ , O,

c-b b-c
..!!!!_) şi verificăm simplu că punctele I, J, K slnt colineare.

Enunţul problemei şi soluţia dată rămln valabile cind axele Ox, Oy, Oz slnt oblice.

Curbe şi suprafeţe. a) O curbă este descrisă de un punct mobil, a cărui

poziţie depinde de un parametru. Deci ecuafiile unei curbe sini
(1) X =X(i), y =y(t), z =z(t).
Eliminîndu-1 pe t, putem să scriem ecuafiile curbei sub forma
(2) y =f(x), z =g(x).
De exemplu ecuaţiile dreptei sînt
y=mx+n, z=px+q.
135
 Ecuaţiile elicei sînt
x =a cos t, y =a sin t, z =kl.
Cînd curba este situată în planul yOz are ecuaţiile

(3) z =0, f(x, y) =0.

Cînd studiem geometria plană, este inutil să repetăm mereu ecuaţia z =0.
Dar în general, în textul unei probleme de geometrie în spaţiu, rezolvată
analitic, trebuie să o facem.
b) O suprafaţă este descrisă de un punct mobil a cărui poziţie depinde
de doi parametri. Deci ecuaţiile unei suprafeţe sînt
(4) x =x(u, v), y =y(u, v), z =z(u, v)
(Gauss, 1828).
Eliminînd parametrii putem să scriem ecuaţia suprafeţei sub forma
(5) f(x, y, z) =0
sau, rezolvînd în raport cu z, cînd este posibil,
(6) z =f(x, y).
Putem să considerăm atunci o curbă ca intersecţie a două suprafeţe, deci
avînd ecuaţiile
(7) f(x, y, z) =0, g(x, y, z) =0.
De exemplu, ecuaţia unui plan
ax +by +cz +d =0
este de forma (5); putem să scriem ecuaţiile elicei sub forma

(8) x 2 +y 2 =a 2 , z =k arc tg .!!__,

X

Ecuaţia unui cilindru cil generatoarele paralele cu axa Oz este

(9) f(x, y)=O.
In adevăr orice punct al cilindrului are coordonatele x, y ale proiecţiei
sale în planul xOy, care descrie curba plană de ecuaţie (9)- iar cota z este ar-
bitrară.
O dreaptă dusă prin origine are ecuaţia

y =mx, z =nx.
Dacă se sprijină pe o curbă, avem o relaţie între parametrii m, n
f(m, n) =0
şi eliminînd aceşti parametri obţinem ecuaţia conului cu vîrful în origine

(10)

136
 Dacă f este un polinom, eliminînd numitorii obţinem ecuaţia conului
(11) cp(x, y, z)=O
cp fiind un polinom omogen. Ecuaţiile (10) şi (11) au fost date de Euler,
în 1728.
De exemplu
x2+Y2=a2
este ecuaţia cilindrului circular drept;
(12)
este ecuaţia unui con circular cu vîrful în origine. Secţiunile plane z =Const.
sînt cercuri în plane paralele cu xOy.
c) Ca să obţinem ecuaţia sferei scriem că toate punctele mobile M(x, y, z)
sînt la o distanţă constantă r, de un punct fix C(x0 , y0 , z0 ):
""-· ~ (13) (x-xo) 2+(y-y 0 ) 2+(z-z 0 ) 2 =r 2 ;
aceasta este şi ecua/ia sferei, sau, mai simplu, ecuaţia sferei este
(14) x 2 +y 2 +z 2 +ax +by +cz +d =0
(Parent, 1705).
Ecuaţiile unui cerc în spaţiu sînt date prin ecuaţia unei sfere şi a unui
plan
(15) x 2 +y 2 +z 2 +ax +by +cz +d =0, z =px +qy +r.
Ecua/ia unei sfere cu centrul în origine este
(16)
sau, rezolvînd în raport cu z,
(17) z =Vr2 -x2 -'-y2
pentru o pînză şi punînd semnul - în faţa radicalului, pentru a doua pînză.
Putem să alegem pe sferă ca parametri, longitudinea 0 şi latitudinea cp
(fig. 112). Proiectînd punctul M de pesferă în
z
J\f' în planul ecuatorului, avem OM' =I' cos cp
deci coordonatele punctului 1W mobil pe sferă sini
(18) X =r COS cp COS 6, y =r COS cp sin 0,

z =r sin cp
de forma (4).
d)Fiind dată ecuaţia unei suprafeţe putem y
să o cercetăm intersectînd-o cu plane conve:
nabile. De exemplu să considerăm ecuaţia

(19)

In primul rînd z;;,; O. Tăind cu plane z =

const. obţinem cercuri. In planul yOz (x =0) Figura 112

137
 z avem o parabolă. Deci suprafaţa este generată de un
cerc mobil c cu centrul pe axa Oz, care se deplasează
paralel cu planul xOy şi se sprijină mereu pe o
parabolă p din planul yOz (fig. 113). Putem să
spunem că suprafaţa este generată prin rotaţia
parabolei p în jurul axei sale. Numim această
suprafaţă paraboloid de rotaţie. Ea era cunoscută
de Ar h im e de (sec. 3 î.e.n.) care i-a deter-
minat volumul cuprins între două secţiuni para-
y
lele; ecuaţia (19) a fost dată de La hi re (1679)
şi este primul exemplu de ecuaţie a unei suprafeţe.
Mai general, prin procedeul precedent, obser-
văm că ecuaţia zmei suprafeţe de rotaţie în jurul
X axei Oz este de forma
Figura 113 (20) z =f(x 2 +y 2 ).
( E u l e r, 1728).
Trigonometrie sferică. a) Utilizarea formulelor de geometrie analitică
în spaţiu ne permite să obţinem simplu relaţiile între elementele unui triunghi
sferic dreptunghic.
ln raport cu axele Oxyz considerăm sfera de centru O, rază 1 şi punctele
A(O, O, 1), B(sin c, O, cos c), C(O, sin b, cos b) pe sferă, a, b, c şi A, B, C fiind
laturile şi unghiurile triunghiului sferic ABC (fig. 114).
Aplicăm formula care dă unghiul a două drepte de parametri [, m, n şi
l', m', n'
ll'+mm'+nn'
cos 0 = --;-========:;::=--,==;======
y1• + m• + n• '1/l''+m'' + n''
Pentru dreptele OB, OC obţinem

(1) COS a =COS b COS C.

Ecuaţia planului_OBC este

X y z
sin c o COS C =0
o sin b cos b
normala lui are parametrii
l = sin b cos c, m =sin c cos b,
n =-sin b sin c.
Avem, ţinînd seama şi de relaţia (1)
l 2 +m 2 +n 2 =sin 2 b +sin 2 c cos 2 b =
=1-cos 2 b cos 2 c=l-cos 2 a=sin 2 a.
Unghiul diedru B al planelor xOz şi OBC
este unghiul normalelor lor P(l, m, n) şi Oy
(O, 1, O). Conform formulei unghiului a două
drepte avem
sin c cos b . B =sin b
cos B = - - - , Sin --
sin a sin a

Figura 114 în mod analog, exprimăm unghiul C.

138
 Avem deci următoarele relaţii între elementele unui triunghi sferic drept-
unghic:
(1) COS a =COS b COS C,

(2) cos a =ctg B ctg C,

(3) sin b =Sin a sin B,
(4) cos:B =sin C cos b,
(5) tg b=tg a cos C,
(6) tg b =tg B sin c.
Relaţiile (1), (3), (5), (6) au fost date prima oară sub formă geometrică
de P t ole m eu (sec. 2) care le-a stabilit utilizînd teorema Menelau pe
sferă.
Formula (4) a fost dată de i b n Afla (sec. 15) iar (2) de a I Tu s i
(sec. 13).
b) ln cazul unui triunghi oarecare ABC avem A(O, O, 1), B(sin c, O, cos c),
C(sin b cos A, sin b sin A, cos b) (fig. 115).
Cu formula unghiului a două drepte, aplicată dreptelor OB, OC obţinem
(7) cos a =COS b cos c +sin b sin c cos A
(a l B a t a n i, sec. 9).
Ducînd înălţimea h =AD în triunghiul ABC avem cu relaţia (3) aplicată
în triunghiurile dreptunghice ABD, ACD
sin h =sin c sin B =Sin b sin C.
Obţinem teorema sinusurilor în triunghiul sferic

sin a sin b sin c

(8) --=-----
sin A sin B sin C
(al Biruni, sec. 11).
Utilizînd triunghiul polar, am arătat că din orice relaţie între elementele
unui triunghi sferic oarecare obţinem o re-
laţie nouă prin procedeul z
a-+1t-A, A-+1t-a
etc. De exemplu din relaţia (7) obţinem

(9) cos A =sin B sin C cos a-

-cos B cos C.
(7), (8) şi (9) sînt relaţiile cele mai impor-
tante dintre elementele unui triunghi sferic y
oarecare.
c) Dacă introducem raza r în formulele
în care intervin laturi, trebuie să le înlocuim
prin măsura lor raportată la r. De exemplu
formulele (1 ), (3) devin
a b c .b .a.B
COS - =COS-COS-, Sin - =Sin-Sin .
r r r r r Figura 115
139
 Pentru r foarte mare în raport cu a, putem să înlocuim

sin~--+~. cos~ =1-2 sin 2 ..!:.. --+ 1- ~,

r r r 2r 2r'
Formulele menţionate devin
a• (
1- - = 1 -b'-) ( 1 - - ,
2r' 2r'
c•)
2r' ,
b
-=-Sin
a . B
r r
şi pentru 1'--+ oo,
a 2 =b 2 +c 2 , b =a sin B
etc., adică relaţiile obişnuite din triunghiul plan. Aceeaşi concluzie este valabilă
de la orice relaţie am pleca.
Deci geometria plană este un caz limită al geometriei pe sferă.
Trecerea la limită poate să fie urmărită în două sensuri; global, cînd toată
sfera devine un plan, ca în cazul precedent, cînd facem I'-+ oo dar şi local,
oricare ar fi raza sferei, atunci cînd triunghiul ABC este mic, adică a, b, c
mici în raport cu r. Aproximările precedente sînt din nou valabile.
Pămîntul fiind aproximativ sferic, geometria plană practicată de noi este
în realitate o geometrie sferică degenerată, obţinută aproximînd local sfera
prin planul său tangent.
d) Formulele considerate slut utile ln unele probleme de astronomie.
1) Planul ecuatorului E şi al eclipticei e: se taie ln y sub unghiul w (fig. 116). Fie S pozi-
ţia la un moment dat a Soarelui pe ecliptică, la distanţa L=yS, longitudinea Soarelui şi fie
r:1.=yS', 8= SS' ascensia şi declinaţia lui. Din triunghiul sferic ySS', dreptunghic ln S' avem
relaţiile (3), (5), (6) care devin

(10) sin 8= sin w sin L, tg r:1.=COS C•l tg L, tg 8=sin r:1. tg w

formule cu care studiem mişcarea Soarelui pe ecliptică.

2) Considerăm
planul orizontului HH', al ecuatorului
EE', polul P, zenitul Z şi fie S poziţia Soarelui la un
moment dat (fig. 117). În triunghiul PZ S format de arce
de cerc mare avem PZ = 90°- q:,, complementul latitudinii
geografice, PS=90°-8 complementul lkclinaţiei, ZS=z,
distanţa zenitală a Soarelui şi .ţ. ZPS este unghiul orar I,
măsurat prin timpul necesar ca Soarele să ajungă din po-
Figura 116 ziţia S la meridianul PZII al locului de observaţie. Soarele
descrie ln cursul unei zile un plan paralel cu ecuatorul,
răsărind ln R, ajunglnd la meridian şi apunînd în A.
În triunghiul PSZ avem relaţia (7) adică
cos SZ=cos PZ cos PS+sin PZ sin PS cos Zl'S
deci
(11) cos z=sin q:, sin 8 +cos 9 cos 8 cos I.
Cînd Soarele este ln R, Z=90° şi obţinem orele t ale
răsăritului şi apusului Soarelui, deci durata zilei, date de

(12) cos l=-tg q:, tg 8

lntr-o localitate de latitudine :p, în ziua ln care Soarele
Figura 117 are declinaţia <'>.

140
 Relaţii metrice deduse analitic. a) 1. Considerăm punctele A;(xi, y;),
(i =1, 2, 3, 4). Formăm determinantul evident nul
Xi X2 X3 X4
Yi Y2 Ya Y4 =0
Xi X2 X3 X4
Yi Y2 Ya Yt
Dezvoltăm după regula Laplace şi observăm că

(AiA2)=_!__1x1
2 Yi ::I
este aria orientată a triunghiului OAiA 2 etc. Obţinem relaţia areolară deter-,
minată de patru puncte în plan

(1) (AiA2)(AaA4) +(AiAa)(A4A2) +(A 1 A4)(A2Aa) =0

(M o n g e, 1809).
Această relaţie se reduce la relaţia Euler cînd punctele sînt colineare.
2. Soluţia analitică a problemei conduce la unele extensiuni.
De exemplu, dacă pe patru drepte paralele în acelaşi plan luăm punctele
Ai, A~ etc. avem relaţia areolară dedublată din (1)
( 2) (AiA 2 )(AiA~) +(AiA 3 )(A~A~) +(A 1A 4)(A;Ai) +
+(A~A;)(A 3A 1 ) +(A~A;)(A 4 A 2 ) +(A~A~)(A 2 A 3 ) =0.
ln adevăr, dacă x~, y~ sînt coordonatele punctului A~ etc., prin condiţia

de paralelism din enunţ, avem

Yi -y~ =m(x1 -x~)
etc., m fiind acelaşi pentru toate punctele. Este uşor să verificăm atunci că

Xi X2 X3 X4
(3) Yi Y2 Ya Y4 =0
X~ x; X3' x'4
y~ y; Yi y~
deoarece scăzînd elementele primei linii din a treia, elementele liniei a doua
din a patra obţinem un determinant cu elementele ultimelor două linii pro-
porţionale între ele. Dezvoltînd determinantul după regula Laplace obţinem
reia ţia (2).
Condiţiei (3) putem să-i dăm însă şi interpretări geometrice mai largi
3. Putem să extindem problema la spaţiu. Considerăm şapte puncte O,
Ai, A 2 , • • • , A 6 • Notăm cu (AiA 2 A 3 ) volumul orientat al tetraedrnllli OA 1 A 2 A 3
etc. Avem relaţia (M oe b i u s, 1827)
(4) I:(AiA2Aa)(A4A5Aa) =0.
Suma conţine zece termeni obţinuţi prin combinarea cîte doi a indicilor
2, 3, ... , 6.
141
 Pentru demonstraţie considerăm determinantul
X1 X2 X3 X4 Xs Xg
Y1 Y2 Ys y, Ys Y&
Z1 Z2 Z3 Z4 Z5 Ze
=0
X1 X2 X3 X4 Xs Xe
Y1 Y2 Ya y, Ys Ye
Z1 Zz Z3 Zi Z5 Ze

pe care îl dezvoltăm după regula Laplace. Dacă x 1, y 1, z1 sînt coordonatele

punctului A 1 raportat la un sistem de axe ortogonale cu originea în O etc.,
atunci determinanţii de ordinul al treilea din primele ca şi din ultimele trei
linii reprezintă sextuplul volumului tetraedrului cu un vîrf în origine şi în
punctele cu indicii consideraţi.
Dacă punctele A 1 , A 2, ••• , A 6 sînt situate într-un plan, putem să înlocuim
volumele (A 1A 2A 3) etc. din relaţia (4) prin ariile aceloraşi puncte sprijinindu-ne
pe acelaşi calcul analitic, sau sintetic, pe formula volumului tetraedrului,
înălţimea adică distanţa de la punctul O la plan, fiind aceeaşi.
b) 1. Mulţimea punctelor pentru care există o relaţie lineară între distanţele
lor la mai multe drepte din acelaşi plan, este o dreaptă.
In adevăr, fie
x cos ui +Y sin u 1-p, =0
ecuaţia dreptei d;, dată (i =1, 2, ... , n). Distanţa d, a punctului M(x, y)
la dreapta precedentă este dată de
di =X cos ui +Y sin u;- p;,
O relaţie lineară
(5)
este în coordonatele x, y deci reprezintă o dreaptă.
lineară
2 Mulţimeapunctelor pentru care există o relaţie lineară între ariile tri-
unghiurilor formate de ele cu mai multe puncte date în acelaşi plan, este o
dreaptă.
In adevăr, fie p;, q; coordonatele unui punct P; dat (i =l, 2, ... , n).
Aria triunghiului format de punctul M(x, y) cu punctele date P 1, PJ este
exprimată de

O relaţie lineară

(6)
este lineară între coordonatele x, y deci reprezintă o dreaptă.
3. Intre ariile triunghiurilor determinate de şase puncte arbitrare A, B, C,
D, E, F avem relafia
(7) (ABC)(DEF) +(ABE)(FCD) =(ABD)(EFC) +(ABF)(CDE)
(C l i f f o r d, 1869).
142
 In adevăr să presupunem punctele A, B, C, D, E fixe şi pe F mobil. Mul-
ţimea punctelor pentru care are loc relaţia (7), lineară între arii, este o dreaptă.
Dar relaţia este satisfăcută pentru F =C, F =D, F =E, considerînd ariile
orientate. Deci dreapta trece prin punctele C, D, E. Dacă C, D, E sînt co-
lineare, (7) este chiar ecuaţia acestei drepte, cînd F este mobil. Dar în general
aceste puncte au fost considerate arbitrare, nu neapărat situate pe o dreaptă.
Rezultă că relaţia (7) este verificată pentru orice punct F din plan, deci este
o identitate.
Plecînd de la enunţul geometric putem să obţinem simplu o identitate
intre determinanţi.
Acelaşi raţionament simplu, după demonstraţia proprietăţii 2, putem să-l
aplicăm pentru demonstrarea relaţiei (1) .

.f. Fie A„ A,, A„ A, pairu puncte arbitrare în plan; notăm cu p, puterea punciului A 1 la
cercul c, = (A 2A 3 A,) ele. Avem reia/ia
1 1 1 1
(8) -+-+-+-=o
P1 P, Po P,
(Ş er ba n G he or ghiu, 1945).
în adevăr mulţimea punctelor Jl;I ale căror puteri µ 1 relativ la cercurile c1 satisfac unei
relaţii lineare

(9) ~ + ..!:! + ~ + ~ =1
P, Pz Pa P,
este un cerc, a cărui ecuaţie este satisfăcută de punctele A„ A„ A., A,. De exemplu pentru
punctul A, avem µ,=p,, µ,=µ,,=µ,=0.
Punctele A 1 fiind presupuse arbitrare, rezultă că (9) este o identitate; ea este satisfăcută
de orice punct din plan. În particular are loc clnd punctul l\,f este la infinit; avem µ,=.1UO;-r:
unde 0 1 şir, slnt centrul şi raza cercului c,; lmpărţim cu µ, şi deoarece µ,:µ,-+1 clnd M-+oo
relaţia (9) s-a redus la (8).
5. ,vlulfimea punctelor pentru care există o relaţie pălralică între distanţele lui la un număr
de puncte date este un cerc sau o dreaptă (F e r m a t, sec. 17).
în adevăr fie P,(p,, q;) punctele date şi M(x, y) un punct mobil pentru care avem relaţia
considerată:

(10)

sau ln coordonate,

deci rP-prezintă un cerc, dacă nu are Joc relaţia

(11) l,+l,+ ... +l,.=0

Cazul (11) exclus, constituie o generali:are a relaţiei Sletl'Ql"l; în adevăr pentru n=3, P„ P„ P 3
colineare şi l,=P,Pa, l,=P,P,, l3 =P,P, avem relaţia Ste"art: dacă P 1 , P,, P, sini trei puncle
colineare şi 1\1 arbitrar avem relaţia

(12) P,P, · MPi+P,P1 • l\IP~+P1 P 2 • MPă+P,P3 • P 3 P 1 • P,P,=0

Am determinat constanta l pentru M = P,. 0

143
 G. Reluăm relaţia (10) care reprezintă un cerc şi punem succesiv condiţia ca cercul loc geo-
metric să treacă prin punctele Pi, P., •.• ,P•. Obţinem

li MPi+l, MP~+la MP;+ ••• +ln MP2n =l

11 P 1 P~+

li PiP; +l, P,P; +la P 1 P; +... =l

Avem n+1 relaţii ln necunoscutele 11 : l.
Elimiuind coeficienţii obţinem relaţia de compatibilitate
. MPi MP~ MP; .•• MP 2 1
n
o P 1 P~ PiP~ ..• PiP; 1
(13) o pp2 1 =0.
P 1 P~ P 2 P: • n

„
p p2n pp2
, n P,P; ... o 1
Dacă punctele Pu P 2, • • • , Pn sint situate pc un cerc, de exemplu sint vlrfurile unui poligon
regulat, atunci ecuaţia (13), care este o altă formă a relaţiei (10) reprezintă chiar cercul care trece
prin aceste ·puncte.
În general, ecuaţia (13) cu M mobil reprezintă un cerc şi este verificată evident pentru
punctele Al=Pi, P., .. . , P •. Dar aceste puncte slnt date arbitrar. Rezultă că (13) este o identi-
tate. Deci între distanţele a n+ 1 puncte în plan avem relaţia (13).
Din (13) putem să obţinem o relaţie simetrică pentru n puncte. în adevăr, lmpărţim cu MPf
şi li facem pe .'II să devină un punct impropriu. Atunci

MP, -+l, _1_-+0

MPi MPi
şi notlnd cu d, 1 distanţa dintre punctele P 1 P 1 obţinem

1 1 1 •.• 1 o
o di2 dia••• din 1
(14) di2 o d~a. • • d~n 1 =0

d:. d~n din· .. O 1

Deci între distanţele a n puncte avem relaţia ( 14).

7. Consideraţiile precedente sint valabile şi pentru cazul spaţiului. Atunci locul geometric
al punctelor pentru care are loc relaţia (10) este o sferă (sau un plan) şi (13) respectiv (14) sînt
relaţii între distanţele a n+ 1 respectiv n puncte în spaţiu.
c) 1. În cazul dreptei, problema prezintă interes de la n=3, deoarece două puncte determină
dreapta. Rezultă că intre distanţele a trei puncte colineare avem relaţia

1 1 1 o
\
o a• b• 1
(15) =0
a• o c• 1
b' c• o 1
notlnd mai simplu, punctele prin A, B, C şi AB=d12 =c etc.

144
 Relaţia (15) reductibilă la

o a b C

a o C b
(16) =0
b C o a
C b a o
se descompune ln factori

(a+ b+c)(b+c-a)(c+a- b)(a+ b-c)=O

adică, după aşezarea relativă a punctelor pe dreaptă, unul din ultimii factori este nul. Deci ln
cazul dreptei, relaţia este banală, reduclndu-se la o relaţie lineară, binecunoscută, intre distanţe.
De altfel, expresiile din prima parte a relaţiilor (15) sau (16) intervin in formula ariei triun-
ghiului ABC ln funcţie de laturile a, b, c anume

o a b C o 1 1 1
a o C b
=-
1 o c• b•
(17) 16 S•=
b C o a 1 c• o a•
b a o 1 b• a• o
' C
care se anulează ln cazul punctelor colineare.
2. Dacă punctele A, B, C, D sînt situate pe un cerc avem relafia dedusă din (13) pentru n=3

d• m• c• 1
o a• I• 1
(18) =0
a• o b• 1
l•, b• o 1

nollnd cu a, b, c, d laturile AB, BC, CD, DA ale patrulaterului ABCD şi cu I, m diagona-

lele AC, BD.
3. Obţinem o relaţie mai simetrică ln modul următor.

A, B, C, D fiind puncte dale, mulţimea punctelor 11{ pentru care

(19) Cl'.MA 2 +~JtB•+yMC'+8MD•=O

este un cerc sau o dreaptă.

Putem să determinăm parametrii astfel ca cercul să treacă prin punctele A, B, C, D. Notlnd
a=AB, b=BC, c=CD, d=DA, l=AC, m=BD avem

şi analoagele; eliminind parametrii ex, ~. y, 8 obţinem relaţia de gradul 8

o a• I• d•
a• o b• m•
(20) =0
1• b• o c•
d' m• c• o
10 - Lecţii complementare de geometrie 145
datorită lui Ca y Ie y (sec. 19). Putem să scriem relaţia precedentă şi sub formele

o 1 1 1
1 o b'd' l2 m•
(21) =0.
1 b'd' o a•c•
1 l•m• a•c• o
o ac lm bd
ac o bd Im
(22) =0.
Im bd o ac
bd lm ac o
Relaţia (22) fiind de forma (16) admite o descompunere ln factori

(ac+ bd+ lm)(ac+ bd-lm)(ac+lm- bd)(bd+ lm-ac)=O

adică, după aşe1.area relativă a punctelor pe cerc, unul din ultimii factori este nul; de exemplu

ac+bd=lm

adică relaţia Ptolemeu pentru puncte situate pe cerc sau relaţia Euler, pentru puncte colineare.
Consideraţiile precedente explică de ce formal, cele două relaţii au aceeaşi formă.
4. Pentru puncte situate pe un cerc putem să obţinem o relaţie mai generală, din următoa­
rele consideraţii.
Condiţia ca patru puncte A;(x0 y,) să fie situate pe un cerc este

xi+Yi y 1 X

x~+Y~ x, y, 1
=0
xhy; X3 y. 1
x:+Y: x. 11 • 1
dczvoltlnd după elementele primei coloane şi notlnd cu o originea obţinem

(23) 0Ai(A,A 3 A 4 )+0A~(A 3 A,A 1 )+0A;(A,A,A,)+OA:(A,A,A.)=0

Relaţia este independentă de punctul O. O scriem pentm patru puncte Ou O„ 0 3 , O, şi
eliminăm ariile.
Rezultă că dacă punctele A„ A„ A 3 , A, sini situate pe un cerc, iar Ou 0 2, O„ O, sini puncte
arbitrare în µlan avem relaţia

O,Ai O,A~ O,A; O,A:

O,Ai O,A~ O,A~ O,A:
(24) =0.
o,.4i O,A~ O,A; O,A!
O,Ai O,A~ O,A~ O,A:
Regăsim relaţia (20) pentru O,=A,, O,=A,, 0 3 =A„ o.=A,.
ci) Considerăm determinantul care exprimă volumul tetraedrului de virfuri A,(x0 y 1, z .)

x, y, z,
1
1 x, y, z,
6'"=
1 x, Y• z,
1 x, y, z,

146
 Scriem determinantul sub formele

1 o o o o o 1 o o o
o 1 x, Y1 z, x, Y1 z,
1 o
6V= o 1 x, y, z, , 6V=- 1 x, Y2 z, o
o 1 X3 Y• z. 1 (D x. Y• Za
o 1 x. Y• z. 1 o x. Y• z.
înmulţim determinanţii sub această formă. Obţinem în prima linie elementele (O, 1, 1,
1, 1). în linia a doua înmulţim elementele liniei (O 1 x, y, z,) cu ale liniilor determinantului
al doilea. Obţinem linia

şianaloagele. înmulţim elementele liniilor de la a doua pină la ultima cu -2; apoi îl scoatem
pe -2 factor pe prima coloană. Primele trei linii ale determinantului produs devin atunci

O 1 1
1 -2(xi+Yi+zi) -2(x,x,+ y,y,+ z1 z2)
1 -2(x1 x 2 +y,y,+ z,z,) -2(x:+Y:+z~)
Elementelor liniei a doua Ie adăugăm elementele primei linii înmulţite cu xi+Yi+zi; elemen-
telor liniei a treia le adăugăm elementele primei linii înmulţite cu x~ +y~ +z~ etc. Avem

O 1 1
1 -(xi+Yi+=i) Xi+ Yi +zi-2(x,x,+ y,y,+:,:,)
1 x~+Y~+z~-2(x,x 2 +y,y 2 +z,z 2 ) -(x~+Y~+z~)

Elementelor coloanei a doua Ie adăugăm elementele primei coloane înmulţite cu xi+Yi+zi;

elementelor coloanei a treia le adăugăm elementele primei coloane înmulţite cu x~+y~+z~ etc.
Avem
o 1 1
1 o (x1 -x,)'+(y,-y,)'+(z 1 -z 2 ) 2 •••

1 (x1-x2) 2 +(y,-y 2)2+(z 1 -z 2 )• o

Notăm

adică d, 1 este distanţa dintre punctele A 1 şi A 1• Obţinem formula care dă volumul tetraedrului
în funcţie de muchile lui
o 1 1 1 1
1 o dia dia di,
(25) 288 V 2 = 1 dia o d~a d~,
1 dia d~a o ai,
1 di, d~, a:, o
Formula volumului tetraedrului ln funcţie de muchi a fost dată sub o altă formă de E u I e r
ln 1752.
Anulînd determinantul obţinem ca verificare relaţia dintre distanţele a patru puncte arbi-
trare dintr-un plan, aşa cum rezultă şi din formula (14) pentru n=4.
Metoda este o adaptare după E. Ro u c he - C h. Co mb erou s se, Traile de Geo-
metrie, voi. II, Paris, diverse ediţii. în ediţia din 1931, p. 571 ş. u.

10• 147
 Partea a doua
TRANSFORMĂRI

GRUPUL METRIC

Translaţia. a) 1. Translaţia este o transformare punctuală, determinată

de un vector V; direcţia şi sensul vectorului sînt direcţia şi sensul translaţiei
iar mărimea vectorului V este amplitudinea translaţiei. M fiind un punct dat,
ducem din M un segment care are mărimea, direcţia şi sensul vectorului V;
celălalt capăt, M', al segmentului este transformatul punctului M. Cînd punctul
Jl,f descrie o liriie l, mulţimea punctelor transformate M' este o linie l', trans-
formata prin translaţie a liniei l.
Fie P şi Q două puncte iar P', Q' translatatele lor. Deoarece segmentele
P P' şi QQ' sînt egale şi paralele, figura PQP'Q' este un paralelogram; deci
şi laturile PQ, P'Q' sînt egale şi paralele. Rezultă că translaţia păstrează dis-
tanţele. De asemenea sînt păstrate şi unghiurile, deoarece laturile lor rămîn
paralele.
2. Spunem că două figuri în corespondenţă punctuală sînt egale, dacă
oricum am lua două puncte P, Q în prima figură, distanţa dintre ele este
egală cu distanţa dintre punctele omoloage P', Q' ale figurii a doua.
Spunem că două figuri în corespondenţă punctuală sînt paralele, dacă
oricum am lua două puncte P, Q în prima figură, dreapta care le uneşte este
paralelă cu dreapta care uneşte punctele omoloage P', Q' ale figurii a doua.
Conform acestor definiţii, două figuri obţinute una din alta printr-o translaţie
sini egale şi paralele.
În particular, o dreaptă se transformă într-o dreaptă paralelă; un cerc se trans-
f ormâ într-un cerc egal.
Reciproc, două figuri egale şi paralele pot să fie obţinute una din alta printr-o
transla/ie.
înt~-adevăr, fie P, Q două puncte arbitrare ale unei figuri şi P', Q' omo-
Ioagele lor în figura a doua. Conform enunţului, segmentele PQ şi P'Q' sînt
egale şi paralele. Atunci şi P P', QQ' sînt egale şi paralele.
Figuri invariante într-o translaţie sini dreptele paralele cu vectorul de translaţie.
3. Aceste consideraţii sînt valabile deopotrivă în plan şi în spaţ.iu.
b) 1. Fie acum V 1 , V 2 doi vectori. lu translaţia T i, determinată de vec-
torul V1 , un punct Jl,f se transformă în M 1 • Aplicăm punctului M 1 translaţia
T 2 de vector V2 • Obţinem punctul M'. Spunem că am efectuat produsul
translaţiilor T 1 , T 2 ; notăm această operaţie prin T 1 T 2 •
Fie V suma vectorilor \;\, V 2 • Segmentul MM' are mărimea, direcţia şi
sensul vectorului V; deci ajungem de Ia un punct oarecare ivi Ia transformatul
148
M' printr-o singură translaţie T de vector V. Rezultă că produsul a două
translaţii
este o transla/ie: ·
(1)
Este evident că la acelaşi rezultat ajungem dacă aplicăm întîi translaţia
T2 şi apoi translaţia T 1 •
(2) T 1 T2 =T;T1.
adică produsul a două translaţii este comutativ.
2. Operaţia considerată poate să fie repetată pentru oricîte translaţii.
Fie T translaţia determinată de vectorul V. Vectorul - V determină o
nouă translaţie, numită inversa translaţiei T şi o notăm cu r- 1 • Dacă translaţia
T aduce un punct M în M', translaţia inversă, aplicată punctului M' îl re-
aduce în punctul iniţial M. Deci produsul translaţiilor T, r- 1 este transformarea
identică.
Fiecare vector determină o translaţie. Deoarece avem o mulţime de vectori,
avem şi o mulţime de translaţii.
3. Spunem că o mulţime de transformări formează un grup dacă produsul
a două transformări ale mulţimii este din nou o transformare a mulţimii
şi dacă fiecărei transformări din mulţimea considerată îi corespunde o trans-
formare inversă, care face parte din aceeaşi mulţime.
Spre deosebire de definirea grupurilor abstracte, legea de asociativitate
nu trebuie să fie cerută, deoarece totdeauna transformările sînt asociative.
Rezultă că mulţimea tuturor translaţiilor formează un grup.
Rotaţia a) 1. Rotaţia este o transformare determinată de un centru O,
de un unghi şi un sens. Fie oe măsura unghiului; oe este un număr pozitiv cuprins
între O şi 4 unghiuri drepte. Dacă M este un punct arbitrar, transformatul
lui în rotaţia considerată este punctul M', astfel că
(1) OM'=OM, t:.MOM'=oe.
Sensul ales, de rotaţie, precizează poziţia punctului M'. Cînd punctul 1\1
descrie o linie l, mulţimea punctelor M' este o linie l', transformata prin rotaţie
a liniei l.
Fie P, Q două puncte şi P', Q' transformatele lor în rotaţia considerată.
Deoarece .>;:.POP'=.>;:. QOQ' rezultă că .>;:. POQ = .>;:. P 0Q'. Pe de altă parte
1

OP' =OP, OQ' =OQ. Atunci triunghiurile OPQ, OP'Q'

sînt egale. Deci P'Q' =PQ. Rotaţia păstreau1 distanţele.
Fie R, R' alte două puncte corespunzătoare în M
rotaţie. Triunghiurile PQR, P'Q'R' au toate laturile
egale deci şi unghiurile omoloage egale. Rezultă că a'
rntaţia p<1strează şi unghiurile. De altfel în baza raţio­
namentului precedent, orice transformare care păstrează
distanţele păstrează şi unghiurile.
2. Considerăm o dreaptă a pe care o supunem
unei rotaţii de centru O (fig. 118). Fie M un punct
mobil pe dreapta a şi M' rotitul lui. Fie şi A proiecţia
centrului de rotaţie pe dreapta a şi A' rotitul punctu-
lui A. Deoarece unghiurile se păstrează în rotaţie,
rezultă
.;:: OA'1\1' = t:. OAl\1 =drept, Figura 118

149
deci M' este situat pe perpendiculara în punctul A' pe dreapta OA', adică
mulţimea punctelor M' este o dreaptă a'. Unghiul dreptelor a, a' este unghiul
perpendicularelor lor OA, OA', adică oe.
Deci o dreaptă a se transformă prin rota/ie într-o dreaptă a', care face unghiul
oe, de rota/ie, cu dreapta dată.
Rezultă că în general, orice figură se transformă prin rota/ie într-o figură
egală şi dreptele omoloage fac între ele unghiul oe.
lntr-o rotaţie de centru O, figuri invariante sînt cercurile de centru O. Centrul
O este fix.
b) Reluăm cazul general; fie O centrul dat şi oei, oe 2 două unghiuri. Rotaţia
R 1 de unghi oe1 transformă un punct M în M 1 • Rotaţia R 2 de unghi oe 2 trans-
formă punctul M 1 în M'. Transformarea efectuată de Ia punctul M Ia M'
este produsul rotaţiilor R 1 , R 2 • Ea însăşi este o rotaţie R de unghi oe 1 +oe 2 ,
dacă rotaţiile au acelaşi sens; scriem

(2)
Produsul a două rotaţii este evident comutativ.
(3)
Dacă R este o rotaţie de unghi oe, rotaţia de acelaşi unghi dar în sens con-
trar este inversa R- 1 a rotaţiei R.
Deci mul fi mea tuturor rotaţiilor de acelaşi centru f armează un grup.
c) Analog rotaţiei din plan putem să considerăm şi în spaţiu o mişcare
de rotaţie în raport cu o dreaptă pe care o numim axă de rotaţie.
Fie M un punct oarecare din spaţiu. Ducem prin M planul oe perpendicular
pe axa d, pe care o taie în punctul A. Rotaţia punctului M în jurul dreptei d
este rotaţia aceluiaşi punct, în planul oe, în jurul punctului A.
Este simplu de arătat că prin rotaţia în jurul unei drepte o figură se trans-
formă într-o figură egală. ln particular, o dreaptă se transformă într-o dreaptă,
un plan într-un plan.
De asemenea rotaţiile în jurul unei drepte formează un grup.
ln grupul rotaţiilor în jurul unei drepte figuri invariante sînt axa, planele
perpendiculare, cilindrii circulari avînd axa chiar axa de rotaţie şi în
general, suprafeţele de rotaţie cu axa considerată.
d) ln spaţiu, în afara rotaţiei în jurul unei drepte avem de considerat
şi rotaţiile în jurul unui punct, O. Figuri invariante sînt punctul O şi sferele
de centru O.
Fie M şi ,'\1' puncte care se corespund într-o rotaţie de centru O, deci
OM =OM'. Raportăm poziţia punctului M la un triedru de vîrf O, muchi
x, y, z perpendiculare cite două şi analog pentru M'. Mişcarea punctului l\f
se reduce la transformările unui triedru tridreptunghic Oxyz în altul de acelaşi
vîrf, Ox'y'z'.
Fie n intersecţia planelor xOy, x'Oy'. Efectuăm o rotaţie de unghi 0 în
planul xOy care aduce axa Ox peste n; o rotaţie de unghi qi în planul zOz'
care aduce pe z peste z' deci planul xOy peste planul x'Oy'; o nouă rotaţie
de unghi ~ aduce pe On peste Ox'. Spunem că qi, 0, ~ sînt unghiurile lui
E ul e r, (1748). Deci aducem un triedru peste altul printr-un produs de trei
rotaţii în jurul unor drepte concurente.

150
 Compunerea simetriilor. a) Simetria în raport cu un punct este o rotaţie
de două unghiuri drepte în jurul acelui punct.
Fie acum 0 1 , 0 2 două puncte date şi M arbitrar. Simetricul punctului M
în raport cu 0 1 fie 1\1 1 şi simetricul lui M 1 în raport cu centrul 0 2 fie A1'.
Dacă notăm cu Si, S 2 cele două simetrii de centre Oi, 0 2 atunci NI' este trans-
forma tul punctului A1 în produsul S 1 S 2 • Observăm că 0 1 0 2 este linie mijlocie
în triunghiul MM 1 1\1', deci segmentul MA1' are o mărime constantă, dublul
distanţei 0 1 0 2 şi o direcţ.ie fixă, direcţia 0 1 0 2 • Putem să ajungem direct de
Ia punctul M la M' prin translaţia de vector 20 1 0 2 •
Rezultă că produsul a două simetrii de centre diferite este o transla/ie.
Acest produs nu este comutativ.
b) 1. Considerăm acum o dreaptă a. Fie M un punct arbitrar. Simetricul
punctului 1\1 în raport cu dreapta a este simetricul lui 1'1 în raport cu piciorul
perpendicularei din NI pe dreapta a, pe care o numim axă de simetrie. Cînd
punctul M descrie o linie l, mulţimea punctelor simetrice AI' este o linie l',
simetrica liniei l.
Simetria în raport cu o axă lasă invariantă distant a dintre două puncte deci
şi unghiul a două drepte. Figuri invariante sini axa de simetrie şi dreptele per-
pendiculare pe axă. Axa este invariantă punct cu punct iar perpendicularele
global, în înţelesul că un punct al unei drepte perpendiculare se transformă
într-un punct al aceleiaşi drepte. O figură este simetrică în raport cu o axă
cînd coincide cu simetrica ei.
Două linii simetrice nu pot să se intersecteze decît pe axa de simetrie.
Simetrica unei drepte d este o dreaptă d', astfel că axa de simetrie este bisec-
toarea unghiului dreptelor d, d'. Construcţii analoage efectuate în două figuri
simetrice duc la elemente simetrice.
2. Considerăm acum două drepte paralele a 1 , a 2 şi fie NI un punct arbitrar.
Construim simetricul M 1 în raport cu axa a 1, apoi simetricul M' al punctului NI 1
în raport cu axa a 2 • Punctele M, M 1, M' sînt situate pe o perpendiculară
comună a dreptelor a 1 , a 2 • Fie Ai, A 2 intersecţiile dreptei 1\1M' cu a 1 , a 2 •
Avem MM' =2A 1 A 2 deci MM' are o direcţie şi o mărime constantă, adică
trecem de la M la M' printr-o translaţie.
Rezultă că produsul a două simetrii de axe paralele este o transla/ie.
Translaţia are direcţia perpendicularei pe ambele drepte şi amplitudinea
egală cu dublul distanţei dintre drepte.
Acest produs nu este comutativ. Dacă am efectua întîi simetria de axă
a 2 şi apoi simetria de axă a 1 am obţine o translaţie de sens contrar.
Reciproc, putem să descompunem orice translaţie într-un produs de două
simetrii de axe paralele. Una dintre axe este orice dreaptă perpendiculară
pe direcţia translaţiei; a doua este unic determinată.
3. Să considerăm acum două axe a 1 , a 2 concurente într-un punct O şi
fie ix unghiul lor. Simetricul unui punct NI în simetria de axă a 1 fie AI 1 iar
.simetricul lui M 1 de axă a 2 fie M'. Transformarea de Ia AI la M' este produsul
simetriilor de axe a 1 , a 2 şi este evident o rotaţie de centru O şi unghi 2ix.
Rezultă că produsul a două simetrii de axe concurente este o rotaţie.
Intervertirea ordinii simetriilor ne dă rotaţia inversă.
Reciproc, putem să descompunem orice rotaţie într-un produs de două sime-
trii de axe concurente. Putem să luăm arbitrar prima axă a 1 dintre dreptele
care trec prin centrul O; a doua trebuie aleasă în sensul de la AI Ia M' astfel
ca unghiul format de axe să fie jumătate din unghiul de rotaţie.
151
 4. Posibilitatea de a compune simetriile şi de a descompune translaţia
şi rotaţia în produse de simetrii ne permite să simplificăm operaţiile cu ele.
Să considerăm de exemplu, două rotaţii R 1, R 2 de centre 0 1 , 0 2 • Fie a
dreapta 0 1 0 2 • Descompunem prima rotaţie R 1 în două simetrii, una din axe
fiind a, iar a doua, determinată, fie a 1 • Analog descompunem rotaţia R 2 în
două simetrii de axe a, a 2• Notăm cu A, A 1 , A 2 simetriile în raport cu axele
a, a 1 , a 2 ; considerînd rotaţiile în acelaşi sens avem R 1 =A 1 A, R 2 =AA 2 ; deci
R 1 R 2 =A 1 AAA 2 =A 1 A 2 =R,
R fiind o rotaţie de centru O, intersecţia dreptelor a 1 , a 2 • Dacă a: 1 , a: 2 sînt
unghiurile rotaţiilor Ri, R 2, unghiul rotaţiei produs este a: 1 +a: 2, deoarece

Deci produsul a două rotaţii de centre diferite este o nouă rotaţie, iar unghiul
de rotaţie este suma unghiurilor rotaţiilor date.
Dacă rotaţiile R 1, R 2 au acelaşi unghi, dar de sens contrar, dreptele a 1 ,
a2 sînt paralele şi produsul R 1 R 2 este o translaţie.
c) 1. Considerăm produsul a trei simetrii A 1 , A 2, A 3 de axe ai, a 2, a 3 •
Dacă axele sînt paralele sau concurente putem să descompunem produsul
A' =A 1 A 2 a două simetrii, care este o translaţie sau o rotaţie, în produsul
a altor două simetrii de aceeaşi natură, una dintre axe fiind a3 iar a doua
determinată; de exemplu a. Atunci

(A 1 A 2)A 3 =(AAa)Aa =A.

Spunem că trei drepte paralele sau concurente fac parte dintr-un fascicol.
Deci produsul u trei simetrii cu axele într-un f asei col este o simetrie.
2. Presupunem acum că axele sînt independente, intersecţiile lor for-
mînd triunghiul 0 1 0 2 0 3 de laturi u 1 , u 2 , u3 axele de simetrie (fig. 119).
Conform raţionamentului precedent putem să înlocuim produsul A 1A 2
al simetriilor de axe a 1 u 2 prin produsul altor simetrii de axe u~, u~ concurente
în 0 3 şi formînd acelaşi unghi ca şi u 1, u2 • Una dintre axele u~, a~ este arbi-
trară; alegem axa a~ perpendiculară pe a 3 iar a~ este determinată. Fie o;
proiecţia lui 0 3 pe 0 1 0 2 şi A~,A~ simetriile de axe u~, a~, Avem

(A 1 A 2)A 3 =(A~ADAa =A~(A;A 3 ).

l\Iodificăm acum axele a;, a 3 concurente în o;. în axele a;', u;' care trec
prin acelaşi punct, astfel ca a;' să fie perpendiculară pe a~; unghiul a;, a3
fiind drept rămîne drept după operaţia consi-
derată deci a;' este perpendiculară în o; pe 0 3 0;.
Avem atunci
!A 1 A 2A 3 =A~A~'A;'.
Primele axe fiind paralele produsul A~A;
este o translaţie. Urmează să mai efectuăm
o simetrie.
Numim cotransluţie produsul dintre o trans-
laţie şi o simetrie în raport cu o dreaptă care
Figura 119 are direcţia translaţiei.
152
 Deci produslll a trei simetrii de axe arbitrare
este o cotranslaţie.
O cotranslaţie este determinată de para-
metrul p, care este amplitudinea translaţiei şi
axa a a simetriei. Cînd p =0 obţinem o simetrie.
Punctele situate pe axă suferă numai transla-
ţia şi reciproc dacă un punct supus produsului
a trei simetrii suferă o translaţie alunei el este
situai pe axa colranslaţiei.
3. Produsul simetriilor în raport cu laturile
unui triunghi este o colranslaţie avînd ca para-
metru perimetrul triunghiului ortic şi ca axă,
latura mijlocie a triunghiului ortic.
în adevăr, rezultatul este independent de punctul de plecare. Considerăm
triunghiul 010203 şi fie o~ o;o;
triunghiul său ortic (fig. 120). Îl luăm pe o~
ca punct de plecare. Simetricul lui în raport cu latura 0 2 0 3 este chiar O~;
simetricul lui O~
în raport cu 0 1 0 3 este punctul situat peO~, o;o;
astfel ca
O~ o; =0~'0~. Simetricul lui O~' în raport cu 0 10 2 este punctul O~" situat
pe O~O; o;o~" =O;O~'.
astfel ca O~
Ajungem deci la un la O~" printr-o trans-
laţie de-a lungul laturii O~o; a triunghiului ortic de amplitudine
o~o~" =O~o; +o;o~' =o~o; +o;o; +o~o;.
Punctul O~ a suferit numai o translaţie deci o~o; este axa transformării.
Deci cotranslaţia are axa O~ o; şi parametrul, perimetrul triunghiului ortic.
4. Considerăm acum produsul a patru simetrii A 1 , A 2 , A 3 , A 1 de axe
a 1 , a 2, a 3 , a4 • Fie 0 12 , 0 34 intersecţiile axelor a 1 , a 2 respectiv a 3 , a4 şi a dreapta
0 12 0 34 , A simetria în raport cu dreapta a. Descompunem produsele A 1 • A 2
şi A 3 • A 4 în alte două simetrii astfel ca A 2 , A 3 să devină A; atunci

A1A2AaA4 =(A 1A2)(A 3 A 4 ) =(A~A)(AAD =A~Al

adică se reduce la două simetrii.
Deci produsul a pairu simetrii este o translaţie sau o rotaţie, eventual trans-
formarea identică.
5. Un produs de un nllmăr par de simetrii este o translaţie T, o rotaţie R
sau transformarea identică.
ln adevăr, teorema este valabilă pentru două şi patru produse. O demon-
străm prin inducţie, presupunînd-o valabilă pentru 2n simetrii. Avem

s =A1A2 • • • • A2nA2n+1A2n+2 =(A1A2 • • • A2n)(A211+1A2n+2)=

=(R, T sau E) · A 2n+ 1 A 2n+z =AA'A 2n+ 1A 2n+z =R, T sau E.
Deci produsul unui număr par arbitrar de simetrii se reduce la produsul a
două simetrii.
6. Produsul unui număr impar de simetrii este o colranslaţie J sau o sime-
trie A.
În adevăr, conform teoremei precedente
S =A 1 A 2 ••• A 2nAzn+i =(A 1 A 2 ••• A 2 n)A 211 +1 =(R, T sau E)A 2n+i =
=AA'A 2„+i=J sau E.
153
 Deci produsul unui număr impar de simetrii se reduce la produsul a trei
simetrii.
Cu aceasta am redus produsul unui număr oarecare de simetrii.
Paragraful c) este redactat după D a n B a r b i l ia n: Opera didactică,
Ed. Tehnică, 1968, voi. 1 p. 49 ş. u. care reproduc un curs litografiat din anul
1933.
d). Considerăm simetriile în spaţiu. Notăm cu A simetria în raport cu o
dreaptă a.
1. Compunem două simetrii A, B de axe paralele a, b. Dacă 1\1 este
un punct arbitrar al spaţiului, ducem prin M planul 1t perpendicular pe
dreptele a, b care le taie în punctele A, B. Avem de efectuat în planul 7t,
produsul simetriilor în jurul punctelor A, B. Rezultatul este o translaţie T
cu direcţia perpendiculară pe ambele drepte, de mărime cît dublul distanţei
dintre drepte. Scriem

Deci produsul a două simetrii de axe paralele este o transla/ie.

Evident că schimbînd ordinea celor două simetrii, păstrăm direcţia şi
mărimea translaţiei, modificînd numai sensul ei.
Reciproc, putem să descompunem orice transla/ie inlr-un produs de două
simetrii. Una din axe este orice dreaptă situată într-un plan perpendicular
pe direcţia translaţiei, dar a doua este bine determinată.
2. Compunem acum două simetrii de axe concurente. Fie a, b aceste axe
concurente în punctul O; ele determină planul 7t. Dacă 11! este un punct
arbitrar al spaţiului, prin simetria A de axă a obţinem punctul M 1 şi prin
simetria B de axă b, punctul M 1 devine „U'. Fie N, N 1 , N proiecţiile punctelor
1

1\1, J\11 1, 2U' în planul 1t. Punctele M, 1\11 1 fiind simetrice în raport cu dreapta
a din planul 1t, proiecţiile lor N, N 1 sînt simetrice în raport cu aceeaşi dreaptă.
Analog pentru punctele N 1 , N'. Ajungem deci de la punctul N la N' prin
produsul a două simetrii de drepte concurente în planul 1t. Rezultatul este
o rotaţie de centru O şi de unghi dublul unghiului dreptelor. Dar
JHN =1W 1N 1 =M'N'
deci punctul 1\1 suferă o rotaţie R de acelaşi unghi în jurul unei axe d perpen-
diculară în O pe planul 1t. Scriem

AB=R.
Deci produsul a două simetrii de axe concurente este o rola/ie.
Dacă permutăm axele între ele, se schimbă numai sensul rotaţiei.
Reciproc, putem să descompunem orice rola/ie într-un produs de două simetrii.
Una din axe este orice perpendiculară a care se întîlneşte cu axa de rotaţie.
A doua este bine determinată.
3. Posibilitatea descompunerii translaţiei şi a rotaţiei în simetrii permite
să reducem problema compunerii lor la cazul mai simplu, al compunerii
simetriilor.
De exemplu, să efectuăm produsul a două rotaţii R 1 , R 2 de axe concurente.
Fie a, b axele concurente în punctul O şi d perpendiculara în O pe dreptele
a, b. Descompunem rotaţia R 1 de axă a într-un produs de două simetrii A
şi D, de axe a şi d. Analog pentru a doua rotaţie R 2 • Atunci

R 1 R 2 =ADDB=AB=R.
154
 Deci produsul a două rotaţii de axe concurente este o rotaţie.
Axa rotaţiei trece prin punctul comun.
Din această proprietate rezultă că produsul a oricîte rotaţii de axe concu-
rente este o rotaţie.
In adevăr

etc.
În particular rotaţia în jurul unui punct se reduce la rotaţia în jurul unei
drepte.
In adevăr
am arătat că rotaţia în jurul unui punct este produsul a trei
rotaţiiîn jurul a trei axe concurente.
4. Compunem două simetrii de axe a, b oarecare. Fie A, B picioarele
perpendicularei lor comune. Ducem prin punctul B paralela a' la dreapta a.
Notăm cu A, A', B simetriile în raport cu dreptele a, a', b. Avem

AB=AA'A'B=(AA')(A'B)=TR,]
deoarece produsul simetriilor A, A' de axe paralele este o translaţie T, de
direcţie AB iar produsul simetriilor A', B de axe concurente este o rotaţie
R, de axă tot AB. Numim deplasare elicoidală produsul unei translaţii şi al
unei rotaţii astfel ca axa de rotaţie să aibă direcţia translaţiei. Notăm depla-
sarea elicoidală cu H. Deci

Produsul a două simetrii de axe oarecare este o deplasare elicoidală.

Reciproc, orice deplasare elicoidală este produsul a două simetrii.
În adevăr fie R şi T rotaţia şi translaţia care determină deplasarea eli-
coidală. Una din axe este oricare din dreptele perpendiculare, care se sprijină
pe axa da deplasării. A doua axă b rezultă din condiţia ca distanţa AB dintre
picioarele lor pe axa d să fie jumătate din mărimea translaţiei T, iar unghiul
dreptelor a, b să fie jumătate din unghiul rotaţiei R.
Deplasări. a) 1. Considerăm mulţimea tuturor translaţiilor T şi a rota-
ţiilor R, dintr-un plan. Compunîndu-le cîte două, putem să avem produ-
st'le
TT', RR', TR, RT.
Rezultatul operaţiei TT' este tot o translaţie deci aparţine mulţimii
considerate; analog RR' este tot o rotaţie şi aparţine mulţimii.
Studiem transformările noi, produse de
translaţii şi de rotaţii. Fie V vectorul trans- M'
laţiei T iar O şi ot centrul şi unghiul rotaţiei
R (fig. 121). Translaţia T aplicată unui punct
arbitrar M din plan îl transformă în M 1 iar
rotaţia R aplicată lui M 1 ne dă punctul M',
transformatul punctului M prin produsul
TR. R
Dacă aplicăm întîi rotaţia R, ajungem
în punctul M 2 , apoi prin translaţia T, în
punctul M" diferit de 1\1'. Deci produsul
dintre translaţie şi rotaţie nu este comu-
tativ. Figura 121

155
 Fie 2\,J 3 punctul care ajunge în 1H" prin rotaţia R. Segmentul 1\11\13 este
egal cu transformatul său în rotaţia V anume 1vl 21vl" şi unghiul lor este c.c.
Fie V' vectorul obţinut rotind pe V în jurul originii lui, în sens contrar, de
unghiul IX şi T' translaţia de vector V'; avem
RT=T'R.
Produsul RT este deci tot un produs de forma T R, unde translaţia este
convenabil aleasă.
Avem de considerat deci numai produsele T R.
2. Considerăm o translaţie T determinată de vectorul V şi rotaţia R de
centru O şi de unghi IX. Fie a 1 perpendiculara din O pe direcţia vectorului V,
a' paralela la a 1 în sens contrar lui V şi la o distanţă cît jumătate din mări­
mea translaţiei, apoi a 2 o semidreaptă dusă prin O în sensul rotaţiei R şi
făcînd unghiul _!__c.c cu a 1 • Avem
2

notînd cu A', A 1 , A 2 simetriile în raport cu axele a', a 1 , a 2 • Deci

TR=A'A 1 A 1 A 2 =A'A 2 =R'
R' fiind o nouă rotaţie de acelaşi unghi IX, dar centrul ei este intersecţia drep-
telor a', a 2 •
Deci produsul unei translaţii şi al unei rotaţii este o rotaţie.
3. Numim deplasare o translaţie sau o rotaţie.
Rezultă că mulţimea tuturor deplasărilor formează un grup, grupul depla-
sărilor.
Simetriile în raport cu o dreaptă nu formează un grup. Dar deoarece
produsele de simetrii sînt simetrii, translaţii, cotranslaţii, rotaţii sau trans-
formarea identică, rezultă că mulţimea lor formează de asemenea un grup.
Numim i:ometrii produsele de simetrii. Deci mulţimea izomelriilor este un grup,
pe care îl numim grupul metric.
Translaţiile şi rotaţiile transformă o figură într-o figură egală. Deci depla-
sările conservă egalitatea figurilor.
Dacă efectuăm şi o simetrie, figurile rămîn egale, dar nu putem să le
mai suprapunem în plan, printr-o deplasare. Spunem că astfel de figuri sînt
figuri invers egale.
Izometriile care constă dintr-un produs în număr par de simetrii sînt
deplasări. Deci grupul metric conţine ca un subgrup, grupul deplasărilor.
Dar în grupul metric sînt conţinute şi produse de un număr impar de simetrii
care conservă şi. ele egalitatea figurilor dar le schimbă orientarea.
Deci izometriile fOnservă egalitatea figurilor, abstracţie făcînd de o even-
tuală schimbare. a or~ntării lor. Altfel exprimat, figurile obţinute una din
alta printr-o izomehie sînt sau egale sau invers egale.
4. Reciproc, considerăm . două figuri egale plane şi să analizăm dacă
există o izom'etrie care să le transforme una în alta. Este suficient să cercetăm
prdblema pentru triunghiuri. Fie A, B, C trei pu.ncte ale unei figuri f şi A',
B', C' omoloagele lor în figura f', egală cu f. Prin ipoteză triunghiurile ABC,
A'B'C' au toate laturile respectiv egale.

156
 Efectuăm o translaţie de vector .4A '. Virfurile B, C ajung în poziţia
B 1 , C1 • Pentru o anumită aşezare a vîrfului C' faţă de latura A' B', o rotaţie
de centru A' aduce triunghiul A'B 1 C1 peste A'B'C'. Dacă vîrful C' este de
cealaltă parte a laturii A' B' este necesară şi o simetrie în raport cu latura
A' B'. Deci putem să suprapunem două figuri egale printr-o deplasare, eventual
şi o simetrie în raport cu o dreaptă.
b) 1. 1n spaţiu considerăm de asemenea mulţimea deplasărilor, formată
din translaţii, rotaţii şi deplasări elicoidale, eventual şi transformarea iden-
tică. Deoarece deplasările elicoidale conţin translaţiile şi rotaţiile putem să
spunem că mulţimea deplasărilor este formată din deplasări elicoidale, deci
orice deplasare este un prudus de două simetrii.
Deplasarea elicoidală, H, este produsul unei rotaţii R şi al unei translaţ.ii
T într-un caz special, cînd axa rotaţiei are direcţia translaţ.iei. Este evident
că în acest caz particular, translaţia şi rotaţia sint comutative.

TR=RT=H.
Vom arăta că produsul oricărei translaţii T şi rotaţii R este o deplasare
elicoidală.
Translaţia este determinată de un segment de dreaptă orientată t şi rotaţia
de o axă a şi de un unghi ix. Fie u perpendiculara comună a dreptelor a, t.
Descompunem translaţia T în două simetrii S U, a doua în raport cu dreapta u.
Descompunem şi rotaţia R în produsul a două simetrii U, V. Avem
D=TR=SUUV=SV=H
deoarece produsul simetriilor S, V în jurul a două axe oarecare s, v este o
deplasare elicoidală.
2. Produsul a două deplasări elicoidale este o deplasare elicoidală.
Considerăm deplasările elicoidale H 1 , H 2 de axe d 1 , d 2 • Fie d perpendiculara
corn ună a dreptelor d 1 , d 2 • Descompunem pe H 1 , H 2 în cite două simetrii,
una dintre ele fiind D, în raport cu dreapta d. Avem
H 1 H 2 =A 1 DDA 2 =A 1 A 2 =H.
Rezultă că deplasările elicoidale formează un grup, pe care îl numim grnpul
deplasărilor.
lntr-o deplasare, o figură se transformă într-o figură egală. _
3. Simetriile în raport cu dreptele spaţiului sînt rotaţii de două unghiuri
drepte, deci deplasări particulare.
Un rol aparte îl joacă în spaţiu simetriile în raport cu planele.
Două figuri simetrice în raport cu un plan sînt egale, dar nu putem să le
suprapunem prin nici o deplasare a spaţiului. Spunem că sint figuri invers
egale.
Mulţimea deplasărilor şi a simetriilor în raport cu plane formează de
asemenea un grup, grupul metric. Numim transformările acestui grup izo-
metrii. Printr-o izometrie două figuri sînt egale sau inves egale.
4. Considerăm două figuri egale, adică două figuri care pot să fie puse
într-o corespondenţă punctuală, astfel ca distanţa dintre două puncte ale
primei figuri să fie egală cu distanţa dintre punctele omoloage ale figurii
a doua.
l\Iai întîi este evident că două figuri care au trei puncte omoloage comune
se suprapun sau sînt simetrice în raport cu un plan.
157
 Să presupunem că figurile egale f, f' au două puncte omoloage comune
A, B. Fie M, M' o pereche de puncte omoloage. Avem
AM=AM', BM=BM'
deci punctele A, B sînt situate în planul mediator al segmentului MM'.
Printr-o rotaţie de axă AB putem să aducem punctul M peste M'. Un alt
punct N devine N' astfel că unghiurile diedrelor (M, AB, N), (M', AB, N')
sînt egale. În rotaţia care aduce pe M peste M' sînt două situaţii posibile,
ori N' =N ori N' este simetricul lui N în raport cu planul (AB, M'). În primul
caz unghiul diedru (M, AB, M') =(N, AB, N') este constant deci putem să
suprapunem figura f peste f' printr-o rotaţie. ln al doilea caz efectuăm şi o
simetrie în raport cu un plan.
Să presupunem că figurile egale f, f' au un punct omolog comun A. Fie
M, 1\,1' o pereche de puncte omoloage arbitrare. Efectuăm o rotaţie de axă a,
perpendiculară în punctul A pe planul MAM', care aduce punctul M în M'.
Obţinem o figură f 1 egală cu f', cu două puncte omoloage comune A, M'.
O rotaţie de axă AM' aduce pe f1 peste{', eventual intervenind şi o sime-
trie în raport cu un plan. Compunem rotaţiile de axe concurente a şi A111'
într-o rotaţie unică, a cărei axă trece prin A.
Dacă figurile f, f' egale nu au puncte omoloage comune, efectuăm o trans-
laţie T care aduce un p'unct M al figurii f peste omologul său M'; obţinem
o figură f1 , egală cu {', cu un punct omolog comun M. O rotaţie R, eventual
şi o simetrie în raport cu un plan aduce figura f peste f'. Dar putem să trans-
formăm produsul T R într-o deplasare elicoidală.
Deci putem să suprapunem două figuri egale printr-o deplasare elicoidală,
abstracţie făcînd de o eventuală simetrie în raport cu un plan.
Putem să exprimăm acelaşi rezultat într-o formă echivalentă mai simplă:
două figuri egale pot să fie obţinute una din alta printr-o izometrie.
Studiu analitie. a) 1. Dacă a, b sînt coordonatele vectorului V, for-
mulele de translaţie sînt evident
(1) x'=x+a, y'=y+b
unde :r, y sînt coordonatele unui punct mobil M şi x', y' coordonatele punc-
tului 1\,1', transformat.
Cînd punctul M descrie o curbă
f(x, y) =0
punctul M' descrie curba translatată

f(x-a, y-b) =0.

Putem să interpretăm formulele (1) nu ca o relaţie între coordonatele
punctelor transformate M, M' ci şi în sensul că punctul Meste fix şi am trans-
latat axele; atunci acelaşi punct M are coordonatele x, y în primul sistem
şi x', y' în al doilea.
2. Din (1) înmulţind a doua relaţie cui şi notînd
Z =X+iy, IX =a +ib
putem să scriem formula transla/iei în complex
(2) z' == +(X.
158
 Pe cale analitică putem să verificăm că translaţiile formează un grup
cu doi parametri reali sau cu un parametru complex.
3. De exemplu, dacă translatăm elipsa de semiaxe a, b, axele ei rămînînd
paralele cu axele de coordonate dar centrul ne mai fiind situat în origine ci
în punctul C(x0 , y 0 ), ecuaţia elipsei devine
(x-x 0 ) 2 + (y-y 0)
2
=1.
a' b'
Reciproc, orice ecuaţie

(3)
cu a b> O reprezintă o elipsă cu axele paralele cu axele de coordonate. Pentru
ab <0 reprezintă o iperbolă şi pentru a =0 sau b =0 o parabolă, ceea ce jus-
tificăm simplu analog, plecînd de la formele canonice.
b). 1. Prin rotaţia de unghi IX a unui punct în jurul originii trecem de la
punctul M de coordonate polare r, 6 la punctul M' de coordonate r, 6 +oe.
Scriem sub formă complexă afixele care corespund punctelor
z =r(cos 6 +i sin 6), z' =r[ cos(6 +IX) +i sin(6 +oe)].
Dînd factor comun pe sin 6 şi cos 6 în paranteza lui z', rezultă

z' =r(cos 6 +i sin 6)(cos oe +i sin 1X).

Deci în complex, formula rotaţiei este
(4) z' =Z(cos IX +i sin 1X).
Punînd z =X +iy, z' =X' +iy' şi egalînd părţile reale şi pur complexe avem
formulele de rotaţie in coordonate
(5) x' =X cos 6-y sin 6, y' =X sin 6 +Y cos 6
(S c h o o t e n, 1649).
De exemplu, într-o rotaţie de 45° a axelor, ecuaţia iperbolei echilatere
x2-y2=a2
devine, raportînd-o la asimptote
1 2
(6) xy= -a.
2
2. Deoarece
1
- - - - - - =COS oc-i sin IX
cos oc+ i sin oc

rezultă că inversa relaţiei (4) este de aceeaşi formă, schimbînd semnul

1ui 1X.
De asemenea efectuînd două rotaţii succesive de unghiuri IX, 1X' avem
z" =z'(cos 1X' + i sin 1X') =Z( cos IX +i sin oe')( cos 1X' +i sin oe')
deci
z" =Z[ cos(1X +oe') +i sin(oc +IX')]
adică o rotaţie de unghi IX+oc'.

159
 Verificăm astfel analitic, că rotaţiile de centru dat formează un grup.
Putem să scriem mai simplu relat.ia (4) sub forma
(7) z' =EZ
e: fiind un•număr complex de modul egal cu unitatea.
c) 1. Dacă după rotaţia de afix e: efectuăm şi o translaţie de afix ix scriem
o deplasare sllb formă complexă

(8) z' =EZ +ix

unde I e: I =1.
Formlllele deplasării în coordonate sînt
(9) x' =X cos 6-y sin 0 +a, y' =X sin 0 +Y cos 0 +b.
Dacă efectuăm întîi translaţia T şi apoi rotaţia R avem
z' =e:(z +ix) =e:z +~
adică din nou o relaţie de forma (8) în care ~ =e:ix, adică vectorul primei
translaţii T ar suferi o rotaţie R; notînd cu T' noua translaţie avem
TR=RT',
conform studiului sintetic anterior.
2. Simetria în raport cu axa Ox este exprimată simplu prin

(10) z'=Z
deci f ormlllele izometrici în complex sînt

(11) z' =e:z +oe sau z' =e:Z +ix,

iar în coordonate prin formulele (9) în care putem să-l luăm pe y şi cu semnul
schimbat.
d) Fie Zi, z2 afixele a două puncte 1\11 , 1\1 2 şi z~, z; afixele transforma-
telor lor M~, M; prin aceeaşi deplasare (adică cu aceiaşi e: şi ix în formula
(8); deci

Rezultă

deci
/ z~ - z~ I = I Z1 - Z2 I
deoarece e: are modulul 1. Dar I z1 -z 2 I este distanţa dintre punctele lH 1,
M 2 • Verificăm astfel şi analitic că într-o deplasare nu se schimbă distanţa
dintre punctele omoloage. Acelaşi rezultat este valabil într-o izometric
stîngă, deoarece

/Zi.-z;I =IZ1-Z2/•
160
 e) l. Să căutăm traiectoriile unei rolaţii, adică liniile invariante. Prin rota-
ţiile succesive de unghi ex, punctul z ocupă poziţiile
Za=e:az, ...
deoarece le:!=l, avem
lz1l=lz2l=lzal= · · ·
deci traiectoriile sînt cercurile izl=constant.
f) 1. În spaţiu ecuaţiile unei translaţii sînt
(12) x'=x+a, y'=y+b,
şi nu ridică probleme noi.
2. Rotaţia în jurul axei Oz este dată evident, de formulele
(13) x' =X cos ex-y sin ex, y' =X sin ex+ y cos ex, z'=z,
şi deci ecuaţiile deplasării elicoidale de axă Oz,
x'=x cos 0-y sin 0, y' =X sin 0 +Y cos 0,
(14)
z'=z+h.
3. Este mai dificil să exprimăm analitic rotaţia în jurul unei drepte ar-
bitrare.
Dar să observăm că în rotaţia în jurul originii, exprimînd analitic condi-
ţia OM=OM' avem între coordonatele x, y, z ale punctului M .şi x', y', z' ale
lui M' relaţia
(15)
Transformările lineare
x' =exnX +ex 12 y +ex 13 z
(16) y' =ex21X +ix22Y +ex23Z
z' =exa1X +ixa2Y +exa3Z.
cu 9 parametri, de determinant iexHI diferit de zero satisfac condiţiei (15) dacă
substituind relaţiile (16) obţinem identităţi în x, y, z adică coeficienţii lui
x 2, y 2 , z2 din partea a doua sînt egali cu 1 şi ai produselor xy, yz, zx sînt nuli.
Scriem 6 relaţii între cei 9 parametri deci 3 rămîn arbitrari.
Rotaţiile în jurul unui punct depind de trei parametri.
Am arătat că o rotaţie în jurul unui punct se reduce la o rotaţie în jurul
unei drepte.
Dacă considerăm şi o translaţie care conţine încă trei parametri rezultă
că deplasările spaţiului depind de şase parametri.
Spunem că transformările (16) care satisfac condiţiilor (15) sînt ortogonale.
De exemplu (13) sînt transformări ortogonale.
Dacă în partea a doua a ecuaţiilor (16) adăugăm trei constante obţinem
ecuaţiile unei deplasări generale.
g) Să căutăm traiectoriile unei deplasări elicoidale. Punctul M(x, y, z)
ca urmare a deplasării (13) devine M 1(.t1, y 1, z1) cu relaţiile

11 - Lecţii complementare de geometrie 161

în continuare pentru punctul M 2 dedus analog din M 1

etc.,

Rezultă că punctele M, M 1 , M 2, ••• , Mn se deplasează pe un cilindru,

cotele lor crescînd uniform. Dacă şi unghiul 6 de rotaţie pe cercul de bază
creşte uniform punctele M 1 sînt situate pe elice.
Deci elicele sînt traiectorii ale grupului deplasărilor în spaţiu.

Exemple. a) Să construim un segment de mărime şi direcţie dale care să se sprijine pe două

cercuri dale.
Fie AB segmentul şi o, o' cercurile de centre O, 0'. Dăm o mişcare de translaţie de vector
AB cercului o, aduc!ndu-1 ln 0 1 ; fie B, o intersecţie a cercurilor Ou o'; paralela din B, la AB
taie cercul o într-un punct A„ astfel că A,B, este egală şi paralelă cu AB. Problema este posi-
bilă dacă cercurile o„ o' se intersectează, deci dacă d este distanţa 00', adică mărimea dife-
renţei vectorilor AB şi 00' iar r şi r' razele cercurilor, avem relaţiile

lr-r'l~d,;;;r+r'.

două soluţii pentru semnul < şi una pentru egalitate, de o parte sau alta.
Avem
Să
construim un triunghi echilateral cu un vîrf dat iar celelalte situate pe drepte date.
b)
Considerăm punctul A, vlrful dat, şi dreptele b, c pe care slnt situate vîrfurile B, C (fig. 122).
Presupunem problema rezolvată. Dacă B este cunoscut, determinăm poziţia lui C printr-o
rotaţie de 60° în jurul vlrfului A, pînă ce cercul descris de B se intersectează cu dreapta c.
Atunci triunghiul ABC este isoscel cu un unghi de 60° deci echilateral. Dar despre vlrful B
ştim numai că este mobil pe dreapta b. Clnd B descrie dreapta b, mulţimea punctelor B' trans-
formate ale punctelor B în rotaţia de centru A, unghi de 60°, printre care se află şi punctul C,
este dreapta b', rotita dreptei b. Dreptele b' şi c se intersectează 1n C de unde li deducem pe B.

A
Problema este posibilă şi avem o soluţie, cu excepţia
cazului cînd dreptele b şi c fac 120° Intre ele. Dacă
dreptele b, c mai slnt situate ln acest caz particular şi
la aceeaşi distanţă de vlrful A, avem o infinitate de
!)
soluţii.
b' c) Fie M un punct ln planul triunghiului echilateral
ABC. Rotind figura ln jurul vtrfului C, de 60°, vtrful B
ajunge în A iar M lntr-un punct M' (fig. 123). Laturile
triunghiului AMM' sint
Figura 122
AM, MM'=CM, AM'=BM.
A
Deci cu distanţele MA, MB, MC ale unui punct M la
vîrfurile unui triunghi echilateral putem să construim un
triunghi (Teorema P o m p e i u).
d) Pe laturile AB, AC ale triunghiului ABC con-
struim exterior pătratele ABDE, ACFG. Segmentul EG
este perpendicular pe mediana AM şi egal cu dublul ei.
Fie I al patrulea vlrf al paralelogramului BAGI
8 (fig. 124). Triunghiul AEI este obţinut din triunghiul
·Figura 123 ABC printr-o translaţie AE şi o rotaţie de un unghi

162
drept. Deci toate segmentele corespunzătoare celor două I
figuri slnt egale şi perpendiculare. Punctului M ii cores-
punde mijlocul J al diagonalei AI deci mediana EJ este
egală şi perpendiculară pe AM. De asemenea AI este
egală şi perpendiculară pe BC.

În cele două triunghiuri ABC, EAI obţinute unul din

altul printr-o deplasare se corespund punctele
E
A B C D M ...

E A I B J ...

deci şi segmentele CD şi BI sini egale şi perpendiculare

etc.
~>
Fie a" a,, ...• an afixele vlrfurilor A, ale unui
B H fv1 C
poligon şi z afixul unui punct arbitrar M din acelaşi
plan. Luăm simetricele punctului M hi raport cu vlrfu- Figura 124
rile succesive ale poligonului. Ne propunem să
determinăm punctele M pentru care produsul simetriilor se închide. Notăm cu M 1 si-
metricele respective şi cu z, afixele acestor puncte. Avem

şi succesiv

Z 3 =2a 3 - Z 2 =2(a,-a 2 +a 1 )--z

etc.
Deci în planul unui poligon cu un număr impar de laturi există un punct pentru care produsul
simetriilor în raport cu virfurile poligonului să coincidă cu punctul însuşi.
Este punctul de afix

z=a 1 +aa+, .. -a 2 -a 4 - •••

ţinînd seama de ordinea simetriilor.

De exemplu pentru triunghiul ABC, al patrulea virf D al paralelogramului de laturi BA,
BC răspunde problemei; în simetriile lui succesive în raport cu A, B, C obţinem celelalte virfuri
ale paralelogramelor analoage.
Dacă poligonul are un număr par de laturi, problema este in general imposibilă.
în cazul însă in care

problema are o infinitate de soluţii. Acesta este de exemplu cazul unui poligon regulat de un
număr par de laturi.
Produsul simetriilor unui punct oarecare în raport cu vîrfurile succe,ive ale unui poligon
regulat este punctul însuşi.
Mai general, problema este posibilă tn cazul în care poligoanele de vlrfuri 1, 3, 5, ...
şi 2, 4, 6, . . . au acelaşi centru al mediilor distanţe.
De exemplu pentru un exagon care se desface în două triunghiuri care au acelaşi centru
de greutate sau mai simplu pentru un paralelogram.
Construind simetricele succesive ale unui punct JII faţă de vîrfurile unui paralelogmm regăsim
punctul însuşi.
f) 1. Există puncte M pentru care produsul simetriilor succesive în raport cu laturile
unui poligon să se tnchidă peste punctul însuşi?

11• 163
 D

A3 B

Figura 125 Figura 126

Considerăm întîi cazul unui poligon cu un număr impar de laturi. Produsul unui număr
impar de simetrii este o simetrie sau o cotranslaţie, deci în general nu avem soluţie, afară de
cazul în care punctul M este situat pe axa de simetrie, clnd avem o infinitate de soluţii.
Deci fie un poligon cu un număr impar de laturi; dacă există un punct M pentru care pro-
dusul simetriilor în raport cu laturile poligonului să coincidă cu el însuşi, această proprietate de
închidere este valabilă pentru o infinitate de puncte, situate pe o dreaptă.
în cazul în care poligonul are un număr par de laturi, produsul simetriilor este o rotaţie
R, o translaţie T sau transformarea identică E, deci avem o soluţie, nici una sau o infinitate.
2. Fiind dat un poligon să determinăm o dreaptă cari· prin reflecţii succesive în raport cu latu-
rile poligonului să revină peste ea însăşi (Problema biliardului).
Fie A 0 A,A 2 • • • poligonul dat şi B,B,B,... poligonul înscris în condiţiile problemei
(fig. 125). Laturile acestui poligon sînt simetrice respectiv faţă de laturile poligonului dat.
Dacă poligonul A are un număr impar de laturi, produsul simetriilor considerate în număr
impar este în general o cotranslaţie. Axa cotranslaţiei răspunde problemei.
Deci există în general un singur poligon reflectat înscris într-un poligon cu un număr impar
de laturi.
De exemplu pentru un biliard triunghiular răspunsul este dat de latura mijlocie a triun-
ghiului ortic.
Dacă produsul simetriilor se reduce la o simetrie (cotranslaţie particulară) atunci în afara
axei de simetrie avem şi infinitatea dreptelor perpendiculare pe axă.
Dacă poligonul dat A are un număr par de laturi, produsul simetriilor este o rotaţie R,
o translaţie T sau transformarea identică E. În cazul rotaţiei nu avem soluţii, în afara cazului
in care se reduce la o simetrie ln raport cu un punct clnd avem ca răspuns orice dreaptă care
trece prin centru. Dacă produsul este o translaţie avem o infinitate de drepte care au direcţia
translaţiei ca răspuns al problemei. Dacă este o identitate, orice dreaptă este o soluţie.
Problemele din paragrafele e), f) sînt extrase din cursul citat al lui B a r b i I ia n.
g) Să determinăm rotaţiile tetraedrului regulai.
Fie ABCD tetraedrul regulat şi DD' înălţimea din virful D (fig. 126). Hotaţiile de 0°, 120°,
2.10° ln jurul axei DD' lasă tetraedrul invariant. Aceleaşi consideraţii slnt valabile pentru toate
înălţimile. Avem o transformare identică, patru rotaţii de 120° şi patru rotaţii de 240°.

Dacă unim mijloacele muchilor opuse AB, CD, printr-o rotaţie de 180° a tetraedrului în
jurul acestei axe se permută vîrfurile A cu B, C ou D deci tetraedrul este invariant. Aceleaşi
consideraţii slnt valabile relativ la celelalte două drepte care unesc mijloacele celorlalte muchi
opuse. Avem deci încă trei rota ţii.
În total un tetraedru regulat admite 12 rotaţii în el însu.~i.

164
 GRUPUL ASEMĂNĂRILOR

Omotetia. a) 1, Fie dat un punct O şi un număr k, real. Numim omotetie

transformarea care asociază unui punct 111, punctul M' de pe raza OM, ast-
fel ca
OM'
(l) -=k.
OM

Spunem că O este centrul şi k, raportul de omotetie. Centrul şi raportul

determină omotetia.
Pentru k> O, punctele kl, M' sînt de aceeaşi parte a razei faţă de O; cinel
acelaşi raport este luat cu semnul schimbat, M' trebuie înlocuit prin simetricul
său în raport cu centrul O. Deci abstracţie făcînd de o simetrie, lipsită de
interes ca fiind cunoscută, putem să luăm k> O.
Cînd punctul M descrie o linie l, omoteticul său 111' descrie o linie l', omo-
tetica liniei l.
2. Pentru două perechi de puncte M, M' şi N, N' avem
01'1' ON'
-=--
OM ON

deci dreptele M N, M' N' sînt paralele şi

M'N'
-=k.
MN

Presupunînd punctul M fix şi pe N mobil pe o dreaptă d care trece prin

M, deoarece :,:. OMN = ,'ţ.. OM' N' rezultă că
punctul N descrie o dreaptă_ d',
paralelăcu d.
Deci omotetia transformă o figură într-o figură
B
paralelă.
Reciproc, două figuri paralele sînt omotetice.
Este suficient să demonstrăm teorema pentru
două triunghiuri.'
Fie ABC, A'B'C' două triunghiuri cu laturile A f--+------~c
respectiv paralele (fig. 127). Notăm cu O inter-
secţia dreptelor AA ', BB' şi fie C1 intersecţia
dreptei OC cu latura A'C'. Avem
_,4.'C, OA' A'B' A'C'
--=--=--=--
AC OA AB AC
deci C1 =C'. Dreptele AA', BB', CC' sînt astfel
concurente în centrul O şi din cauza laturilor
paralele rezultă şi
OA' OB' OC' o
--=-=--
OA OB oe Figura 127

165
deci triunghiurile ABC, A'B'C' sînt omotetice.
Omotetia este o asemănare particulară.
în figuri omotetice, construcţiile analoage duc la elemente omotetice.
3. Omotetiile de acelaşi centru formează un grup.
In adevăr, după ce am trecut de la punctul M la M' prin omotetia (O, k),
putem să ne întoarcem de la M' la M prin omotetia ( O, : ) , deci omotetia ad-
mite ca inversă, tot o omotetie.
Fie 0 1 omotetia de raport k1 prin care punctul M se transformă în M 1
şi 0 2 omotetia de raport k2, prin care M 1 devine M'; avem

OM1 -k OM'
- - k2
OM - 1 ' OM 1 -
rezultă
OM'
- =k1k2.
OM

Deci produsul a două omotetii de centru O şi rapoarte k1 , k 2 este o omotetie

de acelaşi centru şi raport
k=k1k2
4. Figuri invariante în omotetie sînt dreptele care trec prin centrul de
omotetie.
Reciproc, dacă o dreaptă rămîne invariantă în omotetie, ea trece prin pol.
5. Considerăm două omotetii de centre 0 1 , 0 2 şi rapoarte k1 , k 2 • O figură
f se transformă în f1 prin prima omotetie şi f1 devine f' în omotetia a doua.
Fiecare omotetie păstrează asemănarea şi paralelismul figurilor, ambele
proprietăţi tranzitive. Deci produsul a două omotetii este o omotetie.
Să cercetăm poziţia centrelor şi relaţia dintre rapoarte.
Considerăm dreapta 0 1 0 2 • Deoarece trece prin centrul 0 1 , în omotetia 0 1
rămîne invariantă; deoarece trece prin centrul 0 2 rămîne invariantă şi în
omotetia 0 2 ; deci este o dreaptă invariantă în omotetia produs O' deci trece
prin centrul O'. Rezultă că punctele 0 1 , 0 2 , O' sînt colineare.
Fie AB un segment al primei figuri şi A 1 B 1 , A 2 B 2 transformatele lui.
Avem

Deci raportul omotetiei produs este k1 k 2 •

Produsul a două omotetii de centre arbitrare este o omotetie cu centrul pe dreapta
centrelor omotetiilor date, cu raportul egal cu produsul omotetiilor date.
6. Aceste consideraţii sînt valabile şi pentru omotetia în spaţiu.
De exemplu două figuri omotetice cu a treia sînt omotetice între ele şi
cele trei centre de omotetie sînt colineare pe o dreaptă, pe care o numim axă
de omotetie a celor trei figuri.
Considerăm acum patru figuri fi, (2 , fa, f4 omotetice între ele şi fie Sil
centrul de omotetie al figurilor f1, f1• Punctele S 12 , S 1 a, S 2 a sînt pe o dreaptă,
axa de omotetie a figurilor f1 , f2, fa• Figurile f1 , f2 , f4 determină centrele S1 2,
Sw S 24 situate pe o dreaptă concurentă cu precedenta, cu care determină
un plan; în acest plan sînt situate astfel cinci centre. Al şaselea Sa, este situat
pe dreapta S 2aS 24 , axa de omotetie a figurilor f2 • f 3, f4 situată în planul consi-
derat, pe care îl numim plan de omotetie.
166
 Deci cînd patru figuri sînt omotetice, cele şase centre de omotetie sini situate
într-un plan, 'ln 1Jîrfurile unui patrulater complet.
Asemănare. a) Am arătat că mulţimea deplasărilor formează un grup şi
mulţimea omotetiilor de asemenea. Să considerăm mulţimea tuturor depla-
sărilor şi a omotetiilor. Deoarece produsul a două omotetii este o omotetie
şi produsul a două deplasări este o deplasare, aceste produse fac parte din
mulţimea considerată. Prezintă interes produsul unei omotetii şi al unei
deplasări.
În cazul unei omotetii şi al unei translaţii, transformăm figura într-o
figură f1 prin omotetie şi apoi pe f1 în figura f' prin translaţie; fiecare trans-
formare considerată păstrează paralelismul; figurile f şi f' fiind paralele sînt
din nou omotetice, cu alt centru decît f şi f1 dar de acelaşi raport.
Dacă efectuăm întîi translaţia şi apoi omotetia obţinem din nou figuri
omotetice.
Rămîne să considerăm produsul unei omotetii şi al unei rotaţii.
Fie dată o figură f; printr-o omotetie ea devine o figură f1 , asemenea cu f,
într-o poziţie specială. Printr-o rotaţie figura f1 devine o figură f' egală cu ea,
deci din nou asemenea cu f. Situaţia specială s-a pierdut dar relaţia de asemă­
nare se menţine.
Aceeaşi situaţie se prezintă dacă am efectua întîi rotaţia şi apoi omotetia.
Reciproc, între două figuri asemenea putem să stabilim o corespondenţă
printr-o deplasare şi o omotetie.
Este suficient să dovedim propoziţia pentru triunghiuri. Fie ABC şi A' B'C'
două triunghiuri asemenea, notate convenabil. Printr-o rotaţie într-un anume
sens în jurul punctului A' putem să aducem triunghiul A' B'C' într-o poziţie
A'B 1 C1 în care latura A'C' să devină A'C 1 /IAC. Din cauza egalităţii unghiu-
rilor rezultă şi A'B 1 IIAB, B 1 C1 IIBC adică triunghiurile ABC, A'B 1 C1 sînt
paralele deci omotetice.
Asemănările formează un grup, grupul asemănărilor.
b) Asemănarea este o transformare cunoscută. Teoria precedentă preci-
zează că asemănarea este produsul unei omotetii şi al unei deplasări.
Proprietăţile cele mai importante ale asemănării sînt:
Transformă dreptele în drepte, cercurile în cercuri şi în general o figură
într-o figură asemenea, adică figurile sînt decompozabile în triunghiuri asemenea
şi asemenea aşezate.
Asemănarea păstrează paralelismul în înţelesul că transformă două drepte
paralele între ele în alte drepte de asemenea paralele între ele.
Asemănarea păstrează egalitatea în înţelesul că transformă două segmente
egale între ele în alte segmente de asemenea egale între ele.
Noţiunile de dreaptă, cerc, distanţă, paralelism sînt fundamentale pentru
geometria clasică. Toate noţiunile pe care le întîlnim în geometria clasică
sînt invariante într-o asemănare.
ln acest sens grupul asemănărilor este grupul fundamental al geometriei
clasice.
Studiu analitic. a) 1. Considerăm un sistem de axe rectangulare cu origi-
nea în centrul O de omotetie. Fie x, y coordonatele punctului dat M şi x', y'
coordonatele punctului transformat. Avem
x' y' OM'
- - = - = - =k
X y OM

167
deci ecuaţiile omotetiei sini
(1) X =kX,
1
y'=ky.
Dacă înmulţim a doua relaţie cu şi adunăm cu prima scriem ecuaţia
omotetiei în complex
(2) z'=kZ,
k fiind real.
b) O rotaţie are în complex ecuaţia

Z =EZ, 1
le:! =1.
Produsul unei rotaţii şi al unei omotetii este deci
(3) z'=xz
unde
X =ke:.
Produsul este evident comutativ.
Să efectuăm produsul unei omotetii şi al unei translaţii

(4) z' =kZ+IX

k fiind real şi IX complex.
Punînd
c,;
Cil=--
1-k

scriem ecuaţia (4) sub forma

z'-w=k(z-w)
deci o omotetie de centru w, acelaşi raport k. Deci parametrul complex IX nu
este esenţial. Totuşi este comod să-l lăsăm pentru generalitatea scrierii.
Rezultă că o asemănare are în complex o ecuaţie lineară

(5) z'=IXZ+~,
a, ~ fiind complexe. Am schimbat notaţia pentru comoditate.
Deoarece transformările lineare formează un grup este uşor să observăm
pe această formă că asemănările formează un grup cu patru parametri reali.
z
Fie 1 , z2 afixele a două puncte Z 1 , Z 2 şi z~. z; transformatele lor prin ase-
mănare; avem

z~ - z; =ix(z1 - z2),
dar jz1 -z 2 ! =Z 1Z 2 deci
Z~z; =ioc!Z1Z2,
Regăsim simplu rezultatul că raportul distanţelor este invariant într-o ase-
mănare.
c) ln coordonate, produsul unei omotetii şi al unei deplasări este de forma
x' =k(x cos 6-y sin 6) +a,
y' =k(x sin 6 +Y cos 6) +b
168
sau printr-o schimbare de notaţie, ecuaţiile asemănării sini
x' =PX +qy +a,
(6)
y' =-qx+py +b
a, b, p, q fiind numere reale arbitrare.
d) Să determinăm traiectoriile unei asemanan.
Am observat că parametrul ~ în formula (5) nu este esenţial. Deci con-
siderăm asemănarea prin formula (3). Unui punct M(z) îi corespunde punctul
.M 1 (z 1 ); în aceeaşi transformare lui M 1 îi corespunde punctul M 2 (z 2) etc.; avem

In particular luînd punctul z în poziţia iniţială z =1 avem şirul de puncte

care se găsesc pe o spirală logaritmică.

Deci traiectoriile asemănării plane sini spiralele logaritmice.

Exemple·. a). Să construim un cerc tangent la două drepte date, care trece printr-un punct
dat.
Fie a, b dreptele concurente ln punctul O şi A punctul dat. Cercul căutat c, fiind tangent
dreptelor a, b are centrul pe una din bisectoarele unghiului lor. Cercurile care lndeplinesc această
condiţie slnt omotetice Intre ele. Luăm un punct C' pe una din bisectoare şi construim cercul c'
de centru C', tangent dreptelor a, b. Cercurile c, c' slot omotetice de centru O. Omologul pune·
tului A este intersecţia dreptei O.A cu cercul c'. Dar OA taie crrcul c' în două puncte A', A".
Dacă ii luăm pe A' ca omolog al lui A, paralela din A la A'C' taie bisectoarea considerată ln C
şi cercul c este determinat. Dacă 11 luăm pe A" ca omolog, obţinem un alt cerc, care satisface
condiţiilor. Considerlnd şi bisectoarea cealaltă a unghiului dreptelor a, b ohţinem încă două
soluţii. Deci problema admite în general, patru răspunsuri.
Dacă dreptele a, b sînt paralele, cercurile tangente lor au centrele pe linia mijlocie. Repe-
tăm construcţia precedentă cu modificarea că ducem prin A o paralelă la linia centrelor. Obţi­
nem cel mult două soluţii.
b) l. Considerăm un punct H şi un cerc o, de centru O, ra:ă R. Cînd lvl este mobil pe cercul o,
R
mijlocul segmentului HM desaie un cerc cu raza-şi centrul în miilocul segmentului OII.
2
În adevăr, fie N mijlocul lui HJ1f. Punctele N şi 1\f fiind omotetice, descriu figuri omotetice.
2. Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Am arătat că simetricele ortocentrului faţă de
a turi şi faţă de mijloacele laturilor s!nt situate pe cercul circumscris.
Conform proprietăţilor precedente rezultă teorema cercului celor nouă puncte.
lntr-un triunghi, mijloacele laturilor, picioarele înăl/in-ilor şi mijlcacele segmentelor urnire
11îr{uri şi ortocentru sînt nouă puncte situate pe un cerc, care este omotetic cercului circumscris de
centru H şi raport 1: 2.
Al doilea centru de omotetie este în centrul de greutate G.
c) 1. Considerăm două cercuri o„ 0 2 de centre O„ O, şi de raze r„ r,. Ducem două raze
paralele, de acelaşi sens, 0 1 ,'lf 1 şi 0 2 J1I 2 • Dreapta M 1 M, taie linia centrelor 0 1 0 2 ln punctul S,
centru de asemănare al celor două cercuri, deoarece
SO, 0 1M 1 r,
--=---=-;
S0 2 0 2M, r,

169
 deci S este un punct fix. S este şi centrul de omotetie al celor
două cercuri de raport r 1 :r 2, deoarece

SM, r,
--=-·
Fie N 2 diametralul lui M,. Dreapta M,N. taie linia
centrelor ln punctul S', S' este al doilea centru de ase-
mănare, deci şi de omotetie al celor două cercuri. Deci
două cercuri sini omotetice in două moduri. Centrele de
omotetie sini centrele lor de asemănare. Raportul de omotetie
esle raportul razelor.
2. Fie date trei cercuri o„ o„ o3 de centre 0 11 O„ o.
şi centrele lor de asemănare corespunzătoare S,, S~, S„
S~, S 3 , S~ (fig. 128). În omotetia de centru S„ cercul 0 2
devine o,; 1n omotetia de centru S 2, cercul o3 devine 0 1 .
Centrul omotetiei produs fiind situat pe linia centrelor
omotetiilor factori, rezultă că centrul S 3 al omotetiei pro-
dus este colinear cu S 1 , S,. Deci punctele S„ S„ Sa sinl
53 colineare.
Analog pentru alte trei grupe de puncte. De exemplu
Figura 128 considerăm omotetiile de centru S 1 prin care 0 2 devine o3 ;
de centru S~ prin care o3 devine 0 1 ; produsul lor este
omotetia care duce pc 0 2 în 0 1 cu centrul S 3 sau s;. Ţinem seama şi de aşezar~a punctelor pe
laturile triunghiului 0,0,03 şi rezultă că punctele S,, S~, s; slnt colineare.
Regăsim teorema lui d' A Ie mb e r t: Cele şase centre de asemănare a trei cercuri sini situate
cite lrei pe patru drepte.
d) Omotetia este folosită în tehnică, deseori cerindu-se să se reproducă o piesă după o
scară de proporţie. în acest scop este folosit un aparat numit pantograf. El este format dintr-un
paralelogram articulat ABCD, laturile de mărime constantă, fiind mobile (fig. 129).
O dreaptă mobilă dusă prin vîrful A taie laturile opuse ln punctele E şi F. Din triunghiurile
asemenea formate avem relaţiile
FC CE AF AB
-=-, -=-·
FB AB AE DE
Dacă şi segmentul CE are o lungime constantă, din prima proporţie rezultă că
punctul
F împarte latura BC într-un raport constant, deci are o poziţie
bine determinată pe această
latură; a doua proporţie arată că punctele E şi F se corespund într-o omotetie de centru A.
Păstrăm vlrful A fix şi obligăm punctul E să desarie o curbă e; patrulaterul se deformează,
păstrtnd laturile şi lungimea CE constante; un vtrf de creion plasat ln punctul F trasează curba f,
omotetică cu e. Putem să modificăm scara de propor-

8 ţie, deplaslnd convenabil punctul E, astfel ca raportul

AF:AE să ia valoarea dorită.
e) Un tetraedru ABCD are baza ABC fixă iar virful D
descrie o sferă, Să aflăm locul geometric al centrului de
greutate G.
Fie G1 centrul de greutate al bazei ABC, deci fix.
e Avem relaţia

D 1
GG1 =-G,D
Figura 129 4

170
deci punctele mobile G şi D se corespund tn omotetia de centru G1 şi raport~ , Rezultă că punc-
4
tul G descrie o sferă s', cu centrul pe dreapta G,I, I fiind centrul sferei s şi cu raza de patru ori
mai mică.
f) Împărţim înc'flţimea unui con în trei părţi egale; volumele celor trei corpuri par/iale stai1
în rapoartele 1, 7 şi 19.
Conurile Cu c„ c, cu acelaşi vtrf limitate de secţiuni slnt omotetice; volumele lor v„ v„ v,
stau tn acelaşi raport cu cuburile !nălţimilor adică cu numerele 1, 8, şi 27, adică

~ ~ ~ ~-~ ~-~
-------------
1 8 27 7 19
dar v„ v 2 -v" v3 - ! ' 2 stnt volumele secţionate.
g) 1. Două sfere sini figuri omotelice în două moduri.
Justificarea este analoagă celei din cazul cercurilor.
2. Trei sfere au patru axe de omotetie care formează un patrulater complet.
În adevăr, planul dus prin centrele de omotetie determină cercuri omotetice cu aceleaşi
centre de omotetie ca şi sferele. Am redus problema la un rezultat cunoscut din plan.
 GRUPUL CIRCULAR

Inversiunea în plan. a) Considerăm un punct O, pe care îl numim pol

şiun număr k, pozitiv, pe care îl numim modul; k are dimensiunea unei arii.
1n acest reper, inversiunea este o transformare care asociază unui punct M,
un punct M' pe raza OM astfel ca
(1) OM· OM'=k.
Spunem că Ai' este inversul punctului M.
Am presupus numărul k pozitiv, deoarece în caz contrar avem de consi-
derat pe lîngă inversiune şi o simetrie de centru O, transformare binecunoscută,
de care facem abstracţie.
Cînd punctul M descrie o linie l, punctul invers M' descrie o linie l', inversa
liniei l.
Relaţia dintre punctele M, M' fiind simetrică rezultă că dacă l' este inversa
liniei l, reciproc, l este inversa liniei l'.
b) Considerăm două puncte M, N şi inversele lor JU', N'. Deoarece
02\1 · OM' =ON · ON'
rezultă că punctele M, M', N, N' sînt situate pe un cerc şi în consecinţă

(2) t: O.WN = t: ON' M'.

Deci două perechi de puncte şi inversele lor sînt conciclice.
Din triunghiurile asemenea OMN, ON'M' avem
M'N' OM' OM'· OM k
--=--=---
MN ON ON-OM OM-ON

deci distanţa dintre punctele inverse este dată de

) M'N'=k MN
(3 OM-ON

Relaţia fiind simetrică avem şi invers

(4) MN=k M'N'

OM'·ON'
c• c) Considerăm două curbe inverse
c, c'; fie M, M' o pereche de puncte
omoloage (fig. 130). Fie N un punct
pe curba c, vecin lui M; inversul lui,
N', este vecin lui M', situat pe curba c'.
Proprietatea că punctelor vecine le
o corespund în inversiune puncte ve-
Figura 130 cine, rezultă din relaţia (3), deoarece
172
dacă MN-+0, atunci şi M'N' -+0; este preferabil să mai presupunem că punctul
M sau N nu este în apropierea polului O. Avem relaţia (2). Cînd punctul N
se apropie de M, deci şi N' de M', dreptele MN, M'N' devin tangentele în
M, M' la curbele c, c'. Relaţia (2) se menţine tot timpul, deci şi la limită.
Rezultă că tangentele în punctele omoloage M, M' Za două curbe inverse c, c'
sini simetrice în raport cu mediatoarea segmentului MM'.
ln consecinţă, într-o inversiune se conservă unghiul a două curbe.
În adevăr fie c1 , c2 două curbe care au punctul comun M şi c'i, c' 2 inversele
lor iar M' omologul lui M. Tangentele în M şi M' la curbe fiind respectiv
simetrice faţă de mediatoarea segmentului MM', unghiurile formate între
ele sînt egale.
d) 1. Să determinăm inversa unei drepte.
Dacă dreapta trece prin pol, ea este evident, invariantă.
Considerăm o dreaptă a, un punct mobil M pe dreaptă şi inversul M'
al punctului M. Trebuie să determinăm mulţimea punctelor M'.
Fie şi A proiecţia polului O pe dreapta a şi A' inversul lui A. Conform
relaţiei (2),* *
OM'A' = OAM =drept, deci M' descrie cercul de diametru OA'.
Figura inversă a unei drepte a este un cerc c, care trece prin polul de inversiune,
cu diametrul situat pe perpendiculara din pol pe dreaptă.
Reciproc, relaţia dintre figurile inverse fiind simetrică, figura inversă
a unui cerc care trece prin pol este o dreaptă perpendiculară pe diametrul cercului
care trece prin pol.
2. Considerăm acum un cerc oarecare, c şi fie M un punct mobil pe cerc.
Să determinăm locul geometric al punctului M', inversul lui M. Avem prin
definiţie
OM· OM'=k.
Notăm cu N a doua intersecţie a dreptei OM cu cercul c. Avem relaţia

OM· ON=p,
p fiind puterea punctului O faţă de cercul c. Rezultă

OM' k
--=-
ON p

deci M' descrie o linie omotetică a cercului c, deci un cerc c'. Razele cercurilor
inverse stau în raportul
r' k
(5)] -=-
r p

iar centrele în relaţia

OC' k
(6) --=-·
oe p
Deci figura inversă a unui cerc care nu trece prin pol, este un cerc care nu
trece prin pol.
e) Cercul o, de centru O şi rază ·{feste cercul fundamental al inversiunii.
Punctele cercului sînt invariante. Inversul unui punct interior M este un
punct exterior M' astfel că dacă T este una din intersecţiile cu cercul ale
perpendicularei în M pe OM, tangenta în T taie diametrul în M' şi invers.
Corespondenţa punctuală devine defectuoasă cînd M tinde către polul O.

173
 Să considerăm un cerc c, care trece prin două puncte inverse M, M'.
Deoarece puterea originii faţă de cercul c, OM· OM' =k este pătratul razei
cercului o, rezultă că cercurile o şi c sînt ortogonale.
Inversul cercului c este un cerc c' care trece de asemenea prin M, M'
şi de asemenea ortogonal cercului o, deoarece unghiul liniilor inverse se păs­
trează. Rezultă că c' =C.
Deci cercurile ortogonale cercului fundamental sînt invariante în inversiune.
ln consecinţă, într-o inversiune figuri invariante sînt cercul fundamental,
dreptele care trec prin pol şi cercurile ortogonale cercului fundamental.
Cercul fundamental este invariant punct cu punct adică punctele lui
rămîn în repaos iar celelalte figuri sînt invariante global, adică un punct al
liniei devine un alt punct al aceleiaşi linii, adică mişcarea are loc în interiorul
mulţimii de puncte care constituie figura.
Inversiunea in spaţiu. a) în spaţiu definim transformarea prin inversiune
ca şi în plan şi tot ceea ce am spus despre o pereche de puncte:;se menţine.
Dacă punctul M descrie o linie l, inversul lui, M', descrie o linie l', inversa
liniei l. Dacă N, N' este o altă pereche de puncte omoloage pe cele două linii,
tangentele în M, M' la liniile l, l' sînt limitele dreptelor MN, M' N' cînd N
tinde către M deci şi N' către M'. Aceste tangente fac unghiuri egale cu raza
MM' şi sînt situate într-un plan, limita planului razelor OM, ON. Rezultă
că ele sînt simetrice în raport cu planul mediator al segmentului MM'.
De asemenea, dacă punctul M descrie o suprafaţă s, mulţimea punctelor
inverse M' este o suprafaţă s', inversa suprafeţei s. ln punctele corespunzătoare,
M, M', planele tangente sînt simetrice în raport cu mediatoarea segmentului MM'.
ln adevăr, putem să determinăm planele prin perechi de direcţii tangente,
care au această proprietate.
Rezultă de aici că inversiunea conservă unghiurile (Li ou v i I Ie, 1847).
b) In plan, figura inversă a unei drepte a este un cerc c, care trece prin
polul de inversiune, O. Perpendiculara d în O pe dreapta a este diametru
al cercului. Intersecţiile A, A' ale dreptei d cu dreapta a şi cu cercul sînt
puncte inverse. Dacă ducem un alt plan prin dreapta d, toate perpendicularele
în A pe dreapta d generează un plan ex, perpendicular pe dreaptă, iar cercul c
generează o sferă s, de diametru OA'. în oricare plan, un punct mobil al cercu-
lui c este inversul unui punct al dreptei a. Deci un punct mobil al sferei s
este inversul unui punct al planului ex.
Rezultă că figura inversă a unui plan este o sferă care trece prin polul de
inversiune şi reciproc (L i ou v i I Ie, 1847).
Evident că dacă planul trece prin pol se transformă în el însuşi prin in-
versiune.
Deoarece în plan, figura inversă a unui cerc oarecare este un cerc, rotind
planul în jurul diametrului care trece prin pol, obţinem printr-o justificare
analoagă celei utilizate anterior că figura inversă a unei sfere care nu trece
prin pol este o sferă (Li ou vi I Ie, 1847).
O dreaptă este totdeauna situată într-un plan care trece prin polul de
inversiune. Deci figura inversă a unei drepte este un cerc (sau o dreaptă).
Putem să considerăm un cerc ca intersecţia unui plan cu o sferă. Inversele
acestora sînt sfere sau plan şi sferă eventual plane.
Deci figura inversă a unui cerc este un cerc sau o dreaptă.
174
 c) Considerăm două cercuri c, c' care se corespund
într-o inversiune de pol O (fig. 131). Fie A, B două puncte
pe cercul c şi A', B' inversele lor, adică
OA· OA' =OB · OB' =k,
ţ
k fiind modulul de inversiune. Punctele A, A', B, B' sînt
situate pe un cerc y iar cercurile c şi y care au două
puncte comune determină o sferă s. Dacă M, M' sînt
intersecţiile cu sfera s ale unei drepte arbitrare duse prin O,
produsul OM • OM' este constant, fiind puterea punctu-
lui O în raport cu sfera s.
Efectuăm o inversiune de centru O şi de modul k;
sfera s este invariantă, în sensul că inversele punctelor
sferei sînt situate pe sferă; deci punctele cercului c', o
inversele punctelor cercului c de pe sfera s, sînt situate tot
Figura 131
pe sfera s.
Deci două cercuri inverse sînt situate pe o sferă.
Dar două cercuri inverse sînt situate şi pe un con o de vîrf O. Deci un
con circular admite, în afara secţiunilor paralele cu baza, o nouă mulţime de
secţiuni circulare.
Dacă c este baza, secţiunea circulară c' este inversa bazei. Considerăm
sfera care trece prin vîrful O şi planul bazei c; inversa acestei sfere este un
plan care taie conul după un alt cerc, deci planul tangent în vîrful O la această
sferă este paralel cu planul noilor secţiuni circulare.
Secţiunile circulare c, c' ale conului o aparţin unei sfere s. Reciproc, cînd
un con intră într-o sferă printr-un cerc, el iese printr-un cerc, deoarece secţiunile
sînt figuri inverse în raport cu vîrful O, de modul k.
Considerăm acum pe o sferă s două cercuri c, c'. Perpendicularele din
centrul sferei pe planele cercurilor determină un plan care taie cercurile după
doi diametri. Unind capetele lor în cele două moduri posibile, obţinem două
puncte de intersecţie O, O'; conurile de vîrf O sau O' care trec prin cercul c
trec şi prin cercul c'.
Deci prin două cercuri ale unei sfere trec în general două conuri. Altfel spus,
două cercuri, situate pe o sferă sînt figuri inverse în două moduri.
Studiu analitic. a) 1. In inversiunea de pol O şi modul k, transformăm
un punct M într-un punct M' situat pe dreapta OM, astfel ca
(1) OM· OM'=k.
Rezultă ca m inversiunea de la M(z) la M'(z'), modulele şi argumentele
sînt legate prin relaţiile
0' =0, rr' =k.
Atunci

z'=r'(cos0+isin0)=~ 1
r cos 0-i sin 0
deci putem să exprimăm inversiunea în complex, prin
, k
(2) Z==
.li

k fiind real şi z conjugatul lui z.

175
 2. lnicoordonate, relaţia (2) este echivalentă cu

X
, +·zy , = -k - =k(x+iy)
---
x-iy x'+y'
deci
(3) x'=k-x-, y, =k · -y - ·
x'+y• x'+y•
Relaţia fiind simetrică avem şi invers
x' y'
(4) X=k---, y=k--•
x''+y'' x''+y''
Deci formulele inversiunii sînt biraţionale.
3. Dacă scriem ecuaţia unui cerc sub forma
c.c(x 2 +y 2 ) +~x +YY +a =0
avem direct din relaţia (1) şi cu relaţia (4)
1
x2 +Y2 =k2 - - - i
x''+y''
ecuaţia cercului devine, notînd din nou coordonatele fără accente
a(x 2 +y 2 ) +~x +YY +c.c =0,
cu care verificăm propoziţiile relativ Ia transformarea dreptelor (c.c =0), a
cercurilor care trec prin origine (a =0) sau a cercurilor oarecare.
b) 1. Să efectuăm produsul dintre o asemănare
z'=c.cz+~
şi o inversiune urmată de o simetrie
, k
Z=-
z

obţinem o transformare de forma

(5) z'= cxz+~

yz+8
r= Iroc~, :;60
o
c.c, ~. y, a fiind complexe, cu altă notaţie.
Reciproc, putem să scriem formula (5) sub forma
, ex r 1
Z=-+---
y r' a
z+-
y
deci un produs de simetrii, de translaţii, de rotaţii, de omotetie şi o inversiune.
Transfarmările ( 5) formează un grup, cum verificăm uşor algebric.
Deci produsele de simetrii, translaţii, rotaţii, omotetii şi inversiuni formează
un grup, pe care îl numim grup circular. l
Grupul circular (5) transformă i:lreptele şi cercurile în drepte şi cercuri,
deci conservă mulţimea figurilor elementare de drepte şi cercuri în înţelesul
că prin transformările circulare rămînem ,tot în cadrul acestei mulţimi.

176
 De asemenea grupul (5) conservă unghiurile, deoarece fiecare din trans-
formările factori în grup au această proprietate. Spunem că o transformare
care păstrează unghiurile este conformă. Rezultă că inversiunea este o trans-
formare conformă.
Grupul circular deşi operează tot cu figurile elementare ale geometriei
clasice este mai general decît grupul deplasărilor, pe care îl conţine pentru
y=O.
c) Pe cale analitică putem să urmărim comod transformarea prin inversiune
şi pentru alte curbe.
Astfel, în coordonate polare, relaţia dintre curbele inverse
r =f(0), r' =f'(0), rr' =k
arată că două curbe inuerse au ecuaţiile polare de forma
I k
(6) r=f(0), r =-·
{(0).

De exemplu iperbola echilateră

x2-y2=a2
sau, cu x =r cos 0, y =r sin 0,
a
r=---
ycos 20
are drept curbă inversă

deci lemniscata.
I per bol a şi lemniscata sini curbe inverse.
Parabola raportată la focar
x2 +Y2 =(x+p)2
deci în coordonate polare
r=r cos 0 +P,

(7) r=-_P_
1-cos 0
are ca inversă curba
(8) r =a(l - cos 0)
adică o cardioidă.
Parabola si cardioida sini curbe inverse.
d) În spaţiu, notînd cu x, y, z coordonatele punctului M şi cu x', y', z'
coordonatele punctului invers M' în raport cu originea, avem
x' y' z' OM' OM'· OM k
-~-=-=--=
X y z OM OM'
-x•+y'+z'
-- -
Obţinem formulele transformării prin inversiune în spaţiu
l'!IF" I" X
((9) x'=k----, y'=k y ' z'=k--z__
x•+y•+z• x•+y•+s• x•+y'+z•
12 - Lecţii complementare de geometrie 177
 y pe care din cauza simetriei relaţiei de inver-
siune putem să le inversăm şi obţinem acele-
aşi formule.
Plecînd de la ecuaţiile (9) putem să
verificăm unele proprietăţi ale comportării
planelor, cercurilor şi sferelor în inversiune.

o X Ext!mple. a) Două perechi de cercuri care trec prin

Figura 132 acelaşi punct O, cu centrele pe axele perpendiculare Ox,
Oy se taie în puncte conciclice.
Într-o inversiune de pol O, axele Ox, Oy rămln invariante; cercurile tangente ln O la
axa Oy devin paralele la axa Oy; celelalte două cercuri devin paralele la axa Ox (fig. 132).
Punctele A, B, C, D de intersecţie ale cercurilor date se transformă tn vlrfurile unui drept-
unghi. Acestea slnt situate pe un cerc y, deci şi A, B, C, D slnt situate pe un cerc, inversul cer-
cului y.
b) Considerăm patru puncte A, B, C, D. Efectuăm o inversiune de centru A. Punctele
B, C, D devin puncte B', C', D' situate pe razele AB, .4.C, AD astfel ca

AB · AB'=AC · AC'=AD · AD'=k.

Distanţele dintre punctele transformate B', C', D' slnt

B'C'= k BC C'D'=k CD D'B'=k DB
AB,AC AC·AD AD,AB
Punctele B', C', D' fiind arbitrare avem Intre distanţele IGr relaţia

B'D'~B'C'+C'D';
cu formulele precedente obţinem pentru punctele originare A, B, C, D relaţia

AC·DB~AB·CD+AD•BC
am regăsit relaţia
lui P to 1 e meu.
Semnul egal are loc cînd punctele B', C', D' sint colineare deci punctele iniţiale A, B, C, D
conciclice.
c) Prin inversiune, transformăm mişcarea circulară ln mişcare rectilinie. Acest procedeu
cu caracter tehnic se realizează practic cu ajutorul unor instrumente, numite inversor/.
Un inversor simplu se bazează pe următoarea proprietate. Dacă P este un punct pe dia-
gonala AC a unui romb ABCD, avem relaţia
PA• PC=PB'-AB'.

În adevăr fie O centrul rombului (fig. 133). Avem

8 P B 2 -AB'=P0'-A0 2 = (PO+ AO)(PO-AO)=

=PC· PA.

Clnd figura este formată din bare articulate şi

punctul P este fix, punctele A şi C se corespund într-o
inversiune. Clnd C este obligat să descrie un are de
cerc ce trece prin P, punctul A descrie un segment de
dreaptă.

D d) S li. construim un cerc tangent la douli. cercuri

a, b şi care trece printr-un punct dat A.
Figura 133

178
 O inversiune de centru A transformă cercurile a, b
in alte două cercuri a', b'. Cercul căutat y devine o
dreaptă tangentă cercurilor a', b'. Două cercuri admit
cel mult patru tangente deci problema admite cel
mult patru soluţii. Construcţia efectivă urmează din
procedeul dat de a se obţine inversele figurilor. Avem
o simplificare dacă luăm modulul de inversiune egal
cu puterea punctului A la cercul a, cind a răminc
invariant.
e) Să construim un cerc tangent la trei cercuri date
(Problema lui A p o l o n i u, sec. 3 i.e.n.).
Fie c,, c„ c, cercurile date, de centre C„ C„ C, şi
de raze r„ r„ r, notate astfel car, ~r.~r. (fig. 134).
Presupunem problema rezolvată; fie c unul din Figura 134
cercurile cerute, de centru C şi de rază r.
Cercul de centru C, de rază r±r, trece prin C, şi este tangent cercurilor c~, ci
concentrice
cu c„ c, de raze r,=fr„ r,=fr,. Problema revine la construirea cercurilor c~, c~ de centre C 2, C 3
şi de raze r,-r,, r,-r, apoi la construirea cercurilor care trec prin C, şi slnt tangente cercurilor
c~, c~, problemă tratată anterior, care admite cel mult patru soluţii. Fie C centrul şi r' raza unui
astfel de cerc, c'. Cercul de centru C şi de rază r=r' -r, răspunde problemei. Avem cel mult
patru solu ţii.
Repetăm construcţia pleclnd de la cercurile de centre C„ C, de raze r 2 +r,, r,+r,.
Obţinem lncă patru soluţii, cel mult.
n Fie ABC un triunghi lnscris in cercul o de centru O şi rază R şi circumscris unui
cerc i de centru I şi de rază r. Notăm cu D, E, F contactele cercului lnscris cu laturile
şi cu A',B',C' intersecţiile dreptelor Al, EF etc. (fig. 135).
Luăm cerrnl i ca cerc fundamental şi efectuăm o transformare prin inversiune a figurii.
Punctul A are ca invers pe A' etc. Cercul circumscris devine cercul care trece prin mijloacele
A', B', C' ale laturilor triunghiului DEF, adică cercul celor nouă puncte al acestui triunghi;
raza lui, r', este Uumătate din raza r a cercului DEF. Folosim formula care dă raza cercului
invers
r' k
-=-
R p
tunde k=r este puterea de inversiune şi p= R•-01• este puterea centrului I ln raport cu cercul
o; atunci
R 1 -01'=2Rr.
Regăsim rezultatul Intre raza cercului înscris şi a celui circumscri3 unui triunghi
că şi dis-
tanţa centrelor lor avem relaţia Euler
Ol•= R(R-2r).
Dacă 1n locul cercului lnscris considerăm cercul exlnscris, modificăm numai puterea
p=Ol~-R•; obţinem
Ol~=R(R+2r,).
(F e u e r b a c h, 1822).
în general, fiind date două cercuri o şi i nu există un
triunghi lnscris primului şi circumscris celui de-al doilea.
Pentru ca această relaţie să aibă Ioc trebuie ca Intre
razele şi distanţa centrelor cercurilor să existe una dinre-
laţiile precedente. Dar ln acest caz triunghiul nu este de-
terminat. :Figura 135
12• 179
 Ded dacă e."Cislă un triunghi circumscris unui cerc şi inscris altui cerc atunci există o infinitate
de astfel de triunghiuri (P o n c e 1 e t, 1822).
g) Considerăm triunghiul ABC şi fie c cercul circumscris de centru O şi de rază R şi i cercul
înscris de centru I şi de rază r. Efectuăm o transformare prin inversiune de pol I şi de modul
puterea p= R'- 01' a punctului I ln raport cu cercul c. Acest cerc este invariant. Punctele
A, B, C se transformă 1n punctele A', B', C' unde dreptele IA, IB, IC taie din nou cercul c.
Dreapta BC devine cercul B'IC'; D fiind contactul cercului i pe latura BC şi D' inversul lui
situat la intersecţia dreptei ID cu cercul transformat B'IC' avem ID. ID'=p, dar ID=r şi
ID' =2p, diametrul cercului transformat. Obţinem

2rp=R'-01'

Din simetria relaţiei rezultă că toate cercurile IA' B', I B'C', IC'A' sint egale.
Conform relaţiei Euler R 1 -01'=2Rr rezultă p=R şi regăsim teorema Ţi ţ e 1 ca:
Dacă trei cercuri egale au un punct comun I prin punctele lor de intersecţie (pe figură A', B', C')
!rece un cerc egal cu cercurile date.
Demonstraţia dată precizează o proprietate nouă a punctului comun I despre care ştim
că este ortocentrul triunghiului A' B'C'. Anume punctul comun I al celor trei cercuri egale este
centrul cercului înscris ln triunghiul format de proiecţiile punctelor de intersecţie A', B', C'
pe cercul A' B'C'.
Reciproc, dacă plecăm de la teorema Ţiţeica, adică admitem că p=R regăsim relaţia Euler.
Deci teoremele Euler şi Ţiţeica sini echivalente.
h) Cercul celor nouă puncte al unui triunghi este tangent cercului înscris şi cercurilor exînscrise
(F e u e r b a c h, 1822).
În triunghiul ABC fie I, I, centrele cercurilor înscrise şi exinscrise, D, D, rontactele lor
cu latura BC, A' piciorul înălţimii din A, O mijlocul laturii BC şi M intersecţia bisectoarei AII,
cu latura BC (fig. 136). Punctele A', D, M, D, formează pe latura BC o diviziune armonică.
în adevăr, dacă E şi E, sint contactele cercurilor cu latura AC
MD ID r IE Al A'D
--- - -- = - - -- - --- -
MD, AI,
Punctul O fiind mijlocul laturii BC este şi
mijlocul segmentului DD, deoarece BD=CD,.
Avem atunci, după o proprietate a diviziunii
armonice

OA'· OM=0D'=0Dî.

Să mai observăm că tangenta în O la cer-

cul celor nouă puncte este paralelă cu tangenta
în A la cercul circumscris, deci este o antipara-
lelă, adică paralelă cu simetrica laturii BC faţă
de bisectoarea AII,. Această simetrică a tangen-
tei comune DD, faţă de linia centrelor li, este
a doua tangentă comună a cercurilor i, i,. Ea
trece prin punctul M şi fie T, T, punctele ei de
contact.
Efectuăm o transformare prin inversiune
de centru O, modul OD'= ODi. Cercurile i, i 1
slnt invariante; cercul celor nouă puncte trecind
Figura 136 prin O, devine o dreaptă; trecind prin A' dreapta

180
transformată trece prin M, inversul punctului A'; avlnd tangenta paralelă cu TT„ dreapta
transformată este lnsăşi tangenta comună TTi- Cu aceasta teorema este demonstrată.
În esenţă, teorema Feuerbach exprimă proprietatea că cele patru cercuri tangente la trei
drepte sini şi ele tangente unui cerc.
Printr-o inversiune obţinem rezultatul mai general: Cercurile tangente la trei cercuri date,
grupate convenabil cite patru, sini tangente unui al cincilea cerc.
i) Deoarece cardioida este figura inversă a unei parabole ln raport cu focarul rezultă că
putem să obţinem pe această cale proprietăţi ale cardioidei.
De exemplu. Fie F focarul, I tangenta în virf; dacă M este un punct mobil pe tangenta în vîrf,
perpendiculara în M pe FM este tangentă parabolei.
Prin inversiune, dreapta I devine un cere c, care trece prin polul de inversiune, F; 11,f devine
a doua intersecţie M' a dreptei FM cu acest cere c; perpendiculara ln M pe FM devine un cerc
cu diametrul FM'. Rezultă că aceste cercuri înfăşoară cardioida, inversa parabolei.
Deci cercurile descrise pe coardele unui cerc care trec prin acelaşi punci, ca diamelri, înfăşoară
o cardioidă.
j) Considerăm o sferă de centru O, un cerc mare şi fie S, N polii lui. Dacă 11,f este un punct
mobil pe sferă, dreapta SM taie planul considerat ln P. Realizăm astfel o proiecţie a sferei pc
un plan, pe care o numim proiecţie stereografică şi care este cunoscută de la Hi p a r c (sec. 2.
i.e.n.) şi utilizată ln desenul hărţilor geografice.
Observăm că triunghiurile SOP, SNM fiind drepte ln O respectiv M, avem relaţia

SP · SM=S0 · SN=const.
deci proiecţia stereografică este o transformare prin inversiune.
Rezultă că proiecţia stereografică este o reprezentare conformă,
adică conservă unghiurile
(E u I e r, 1777).
Prin acest procedeu sfera devine un plan, meridianele, adică cercuri mari ale sferei care
trec prin S şi N devin drepte care trec prin O, cercurile sferei devin cercuri ln reprezentarea
plană. în particular paralelii devin cercuri concentrice pe hartă. Transformarea păstrează
unghiurile, deci forma continentelor şi a contururilor ţărilor dar modifică distanţele. O loxo-
dromă, linie care taie meridianele sub un unghi constant, deci utilizată ln navigaţie devine pe
hartă o linie care taie razele duse prin O sub un unghi constant, adică o spirală logaritmicii.
Această proprietate a fost dată de Ha 11 e y, (1696).
 DUALITATE

Polara unghiulară. a) Considerăm un unghi xOy şi un punct M (fig. 137).

O secantă mobilă dusă prin punctul M taie laturile unghiului în X, Y. Fie P
conjugatul punctului M în raport cu X, Y. Dreapta OP este atunci conjugata
dreptei OM în unghiul xOy, deci fixă.
Spunem că P este conjugatul punctului M în raport cu unghiul xOy, pe
secanta dusă.
Deci mulţimea conjugatelor unui punct în raport cu un unghi este o dreaptă
care trece prin vîrful unghiului, pe care o numim polara unghiulară a
punctului M.
b) Avem o transformare care pune în corespondenţă oricărui punct M,
o dreaptă p, care trece prin O. Această corespondenţă este însă defectuoasă
deoarece nu este reversibilă. Chiar dacă dreapta p este dusă prin punctul O,
condiţie necesară pentru existenţa punctului M, acest punct nu este unic;
toate punctele situate pe dreapta OM au aceeaşi polară unghiulară p.
c) Considerăm acum două secante duse prin punctul M, care taie laturile
unghiului xOy în X, Y respectiv X', Y'. Punctele P, P' conjugate punctului M
faţă de X, Y respectiv X', Y' sînt situate pe o dreaptă p ce trece prin vîrful O
al unghiului. Dar punctele P, P' sînt conjugate punctului M pe aceleaşi
secante şi faţă de laturile unghiului format de dreptele XY', X' Y. Deci dreapta
PP' trece şi prin vîrful unghiului, adică prin intersecţia N a dreptelor XY',
X'Y.
Dacă printr-un punct M ducem oricîle secante mobile care taie laturile unui
unghi xOy în punctele X, Y; X', Y'; X", Y" etc. atunci intersecţiile X'Y, XY';
X'Y", X"Y'; XY", X"Y etc. sînt situate pe o dreaptă care trece prin vîrful
unghiului.
Polara in raport cu un cerc. a) Considerăm un punct M şi un cerc c. O
secantă mobilă dusă prin punctul M taie cercul în M 1 , M 2 (fig. 138). Căutăm
Jocul geometric al punctului P, conjugatul punctului M în raport cu M 1 , M 2 •
Spunem că P este conjugat lui M în raport cu cercul.

Figura 137 Figura 138

182
 În acest scop, fie N mijlocul segmentului MP. Punctele M, P, M 1 , M 2
formînd prin ipoteză o diviziune armonică avem relaţia
MN 2 =NM 1 • NM2.
Partea a doua este puterea punctului N în raport cu cercul c iar N M 2
este puterea aceluiaşi punct faţă de cercul de rază nulă, redus la punctul M.
Deci Nare puteri egale faţă de cercul c şi faţă de punctul M. Locul punctului N
este deci axa radicală a celor două cercuri, deci o dreaptă perpendiculară
pe diametrul care trece prin punctul M. Deoarece MP =2MN, punctele P
şi N se corespund în omotetia de centru M, modul 2; punctul P descrie deci
omotetica dreptei precedente, adică o dreaptă paralelă cu ea.
Deci mulţimea conjugatelor unui punct faţă de un cerc este o dreaptă perpen-
diculară pe diametrul punctului.
Spunem că această dreaptă p este polara punctului M; invers, punctul M
este polul dreptei d.
Demonstraţia precedentă este dată în tratatul citat de geometrie plană
al lui H a d a m a r d.
b) Fie O centrul şir raza cercului c, iar I proiecţia punctului P pe diametrul
OM; punctul I este situat pe polară deci este conjugatul punctului M în
raport cu capetele A, B ale diametrului AB; rezultă
(1) OI· OM =r 2 •
Punctele M şi I sînt deci inverse în raport cu cercul c.
Dacă punctul M este situat pe cerc, OM =r, deci OI =r, adică polara
punctului M de pe cerc este tangenta în acest punct la cerc.
Dacă M este exterior, OM> r, rezultă
r•
Ol=-- <r
OM
deci polara este secantă cercului şi reciproc, dacă M este interior, polara lui
este exterioară.
Dacă punctul M este exterior să du-
cem tangenta MU la cerc; ea este limita
unei secante MM1 M 2 cînd punctele Mi,
M 2 se confundă cu punctul de contact U.
Conjugatul P, fiind mereu situat între l>f ......-----~--+.~--;I\
M 1 , M 2 se confundă şi el cu U. Deci po-
lara, locul punctelor P, trece p1in punctele
de contact U, V ale tangentelor din punc-
tul M la cerc.
Reciproc, dacă o dreaptă taie cercul ln
U, V polul ei este intersecţia tangentelor în
punctele U, V.
c) Considerăm un cerc c şi un punct M
(fig. 139). Ducem două secante arbi-
trare prin punctul M, care taie cercul în
punctele P, Q respectiv P', Q'. Fie N, N'
conjugatele punctului M pe cele două
secante. Polara p a punctului M, care
trece prin N, N' coincide cu polara un- Figura 139

183
ghiulară a punctului M faţă de unghiul dreptelor PQ', P'Q. Deoarece
polara unghiulară trece prin vîrful unghiului, rezultă:
Dacă două secante mobile care trec prin punciul M taie un cerc în punctele P,
Q respectiv P', Q' atunci intersecţia X a secantelor PQ', P'Q se află pe polara
punctului M.
De asemenea NN' este polara unghiulară a punctului M faţă de unghiu)
dreptelor P P', QQ' deci polara p trece prin vîrfuJ Y al acestui unghi.
Dacă secantele PQ, P'Q' se confundă, atunci dreptele PP', QQ' devin
tangente cercului. Polara p trece astfel şi prin intersecţia Z a tangentelor în
p şi Q.
Polara trece prin intersecfia tangentelor la capetele unei coarde fJ.rbitrare
duse prin pol.
Aceste proprietăţi permit să construim polara unui punct M sau polu)
unei drepte d.
Dualitate în raport cu un cerc. a) Fie m polara punctului M în raport
cu cercul c. Luăm un punct N situat pe polara m. Punctele M şi N sînt conju-
gate în raport cu cercul, deci polara punctului N trece prin M.
Dacă un punct N descrie o dreaptă m, polara n a punciului N se roteşte în
jurul unui punct M care este polul dreptei m.
Altfel exprimat: Polarele punctelor colineare sînt drepte concurente.
Reciproc: Dacă o dreaptă n se roteşte în jurul unui punct M, polul ei descrie
o dreaptă m, care este polara punctului M.
Altfel exprimat: Polii dreptelor concurente sînt puncte colineare.
ln adevăr, să considerăm punctul M şi cercul c. Fie n o dreaptă dusă
prin punctul M şi N polul ei. Punctele M şi N sînt conjugate în raport cu
cercul, deci punctul N este situat pe polara m a punctului M.
b) Oricărei figuri f formate din puncte şi drepte îi punem în corespon-
denţă astfel o figură f' formată din drepte, polarele punctelor figurii f şi din
puncte, polii dreptelor figurii f, în raport cu un cerc dat.
Numin dualitate această transformare.
Spre deosebire de transformările punctuale, dualitatea permută rolul
punctelor şi al dreptelor. Corespondenţa funcţionează în tot planul pentru
orice punct şi orice dreaptă, cu o excepţie aparentă, anume pentru centrul
cercului şi dreapta de la infinit. Dar dacă polul este în centrul cercului, pe
orice diametru, conjugatul lui este la infinit. Admitem forţat că centrul cercului
este polul dreptei de la infinit şi reciproc, că dreapta de la infinit este polara
centrului şi am restabilit biunivocitatea corespondenţei.
Această concepţie este datorită lui P o n cele t, 1822.
ln dualitate, Ia puncte colineare corespund drepte concurente şi la drepte
concurente corespund puncte colineare.
Dacă un punct este situat pe o dreaptă, polara punctului trece prin polul
dreptei.
Dreapta care uneşte două puncte corespunde intersecţiei polarelor lor
şi intersecţiei a două drepte îi corespunde dreapta care uneşte polii lor.
Cînd punctul M descrie o linie l, polarele lui înfăşoară o linie l', care este
duala liniei l. Reciproc, l' este şi mulţimea polilor tangentelor curbei I.
Prin dualitate, dintr-o figură f obţinem o figură nouă, elementele şi pro-
prietăţile căreia sînt duale precedentelor. Cînd figura feste formată din puncte,
drepte şi eventual un cerc, transformînd prin dualitate în raport cu cercul
ne menţinem în cadrul geometriei elementare.
184
 c) Dacă patru puncte A, B, C, D for- b a
mează o diviziune armonică, polarele lor a,
b, c, d formează un f asei col armonic şi reci-
proc.
ln adevăr dreptele a, b, c, d sînt per- A
pendiculare pe OA, OB, OC, OD şi cele ___...,__,__-"-'.:....-
două fascicole, ale căror raze formează un-
ghiuri egale sînt superpozabile într-o depla-
sare. Al doilea fascicol fiind armonic şi
primul este armonic.
Am introdus noţiunea de polară astfel: B a,
prin punctul A am dus o- secantă mobilă s Figura 140
care taie cercul în punctele C, D; conjuga-
tul B al punctului A în raport cu C, D descrie o dreaptă care este polara
punctului A.
Duala acestei proprietăţi este următoarea: considerăm o dreaptă a şi un
punct S mobil pe ea; fie c, d tangentele duse cercului din punctul S; conjugat_a b
a dreptei a în raport cu c, d trece printr-un punct fix, care este polul dreptei a.
Polara în raport cu o conică. a) Fie A, B două puncte în planul unui
cerc o de centru O, a şi b polarele lor, A' şi B' proiecţiile punctelor A, B pe
polarele a, b, A 1 proiecţia lui A pe b, B 1 proiecţia lui B pe a şi A 2, B2 pro-
iecţiile punctelor A, B respectiv pe dreptele OB, OA (fig. 140). Avem relaţiile

OA· OA' =OB • OB', OA 2 • OB =0B 2 • OA

deci
OA' OB OB, OB,-OA' B,A'
-=--=--=
OB' OA OA OA -0B'
=--
A B'
2 1 2

deci între poziţia polilor şi distantele lor la polare avem relaţia

OA AA,
(1) -OB= -BB,
-·
b) Fie acum un c~rc IX de centru A şi rază r. Efectuăm o dualitate în raport
cu un cerc o, de centru O. Fie a polara punctului A în raport cu cercul o şi A'
intersecţia ei cu diametrul OA. Considerăm un punct A 1 mobil pe cercul IX
şi fie b tangenta lui în acest punct; figura duală a cercului IX este mulţimea
polilor B ai dreptelor b. Conform relaţiei (1) avem
OB d
--=-
BB, r

unde d =AO şi B 1 este proiecţia punctului B pe dreapta a.

Deoarece raportul distanţelor punctului B la punctul O şi la dreapta a
este constant, rezultă că punctul B descrie o conică cu un focar în O şi de
directoare a, excentricitatea d : r.
Deci figura duală a unui cerc este o conică.
Conica este elipsă, iperbolă sau parabolă, după cum d <r, d> r sau d =r,
adică după cum punctul O este interior, exterior sau pe cercul IX.
c) Această teoremă ne permite să transferăm asupra tuturor conicelor
proprietăţile cercului care se păstrează prin dualitate, în prim ul rînd, pro-
prietatea de pol şi de polară.

185
 ln adevăr fie un cerc c, o dreaptă a, un punct mobil S pe dreapta a, apoi c
şi d tangentele cercului duse din S iar b conjugata dreptei a în raport cu c
şi d. Dreapta b trece printr-un punct fix P care este polul dreptei a.
Prin dualitate în raport cu un cerc o, cercul c devine o conică y, dreapta a
devine un punct A, punctul mobil S o secantă mobilă s care trece prin A
iar c, d devin intersecţiile secantei s cu conica y; b devine conjugatul B al
punctului A în raport cu C, D şi punctul P devine polara p, descrisă de B.
a punctului A.
Deci unui punct A îi corespunde o polară în raport cu o conică introdusă
analog ca în cazul cercului.
Cînd punctul A este la infinit, secantele duse prin A devin paralele şi
conjugatele lui A devin mijloacele coardelor. Cînd coarda mobilă este dusă
prin centru, mijlocul devine centrul conicei.
Deci mijloacele coardelor de direcfie dată într-o conică descrie un diametru
ai conicei. Spunem că este diametrul conjugat direcţiei.
În cazul parabolei, diametrii conjugaţi sînt paraleli cu axa.
Dualitate în raport cu o sferă. a) Considerăm o sferă de centru O şi un
punct M. O secantă mobilă dusă prin M taie sfera în M 1 , M 2 • Căutăm locul
geometric al punctului M', conjugatul lui M în raport cu M 1 , M 2 •
În planul format de diametrul punctului M şi de secantă, locul lui M'
este polara punctului M în raport cu cercul de secţiune. Această polară este
o dreaptă perpendiculară pe diametrul MO, într-un punct I, inversul lui M,
adică astfel ca

01· 0M=r 2
r fiind raza cercului mare deci şi a sferei. Această relaţie arată că punctul I
este fix, adică acelaşi, oricare ar fi poziţia secantei. Cînd planul se roteşte
în jurul dreptei MO, polara IM' generează un plan, planul polar al punctului M
în raport cu sfera. Punctul M este polul planului.
Cînd punctul M este situat pe sferă, adică OM =r, avem şi OI =r, deci
planul polar devine planul tangent în punctul M. Cînd OM-+ oo, Ol =__c_ -+0,
OM
deci planul polar al unui punct la infinit într-o direcţie dată este planul perpen-
dicular dus prin centrul sferei.
Dacă prin punctul M ducem un plan µ, polara lui M în raport cu cercul m
de secţiune este situată în planul polar al punctului M în raport cu sfera.
În adevăr, toate conjugatele punctului M pe secantele ce trec prin M sînt
situate în planul polar r..
Rezultă şi următoarea construcţie; dacă ducem prin punctul M două
secante oarecare MAB, MCD, locul intersecţiei dreptelor AD, BC, sau AC,
BD, este planul polar.
b) Spunem că punctul M', conjugat lui M în raport cu punctele M 1 ,
M 2 de intersecţie cu sfera ale unei secante duse prin M, este conjugat lui M
în raport cu sfera. Evident că şi punctul M este conjugat lui M'. Planul polar
al punctului M este astfel locul conjugatelor punctului M.
Dacă M' este situat în planul polar al punctului M, reciproc, M este situat
în planul polar al punctului M'.
Dacă planul µ trece prin polul planului µ' reciproc, planul µ' trece prin
polul planului µ.

186
 ln adevăr, fie M, M' polii planelor µ, µ'. Dacă M' este situat în planul µ,
polul planului µ este conjugat cu toate punctele planului µ, deci cu M'; dar
locul conjugatelor punctului M' este planul µ'. Deci M aparţine lui µ'. Spunem
că planele µ, µ' sînt conjugate în raport cu sfera.
Să considerăm o dreaptă d, ca intersecţie a două plane IX, ~- Fie A şi B
polii planelor IX, ~- Fie şi M un punct arbitrar pe dreapta d; punctul M fiind
în planul IX, este conjugat lui A; analog este conjugat lui B. Planul polar
al punctului M trece prin punctele conjugate A, B, adică prin dreapta AB.
Obţinem propoziţia:
Cînd un punct descrie o dreaptă, d, planul său polar se roteşte în jurul altei
drepte d'. Spunem că dreptele d, d' sînt conjugate în raport cu sfera.
Reciproc, să considerăm o dreaptă d' determinată de două puncte A, B.
Fie IX, ~ planele polare ale punctelor A, B şi d intersecţia planelor IX, ~- Fie
şi µ un plan oarecare dus prin dreapta d'. Polul planului µ este conjugat
punctului A din plan, deci este situat în planul IX. Analog este situat în pia·
nul ~. deci pe dreapta lor de intersecţie, d.
Deci cînd un plan se roteşte în jurul unei drepte d', polul său descrie o dreaptă d.
Considerăm o sferă şi o dreaptă d. Fie A proiecţia centrului O al sferei pe
dreapta d. Planul polar IX al punctului A este perpendicular pe dreapta OA,
deci pe planul (d, O), în inversul A' al punctului A. Fie B punctul la infinit
al dreptei d. Planul polar ~ al lui B este perpendicular pe d, deci pe planul
(d, O). Intersecţia planelor IX, ~ adică dreapta conjugată d', este astfel perpen-
diculară pe dreapta d.
Rezultă că două drepte conjugate în raport cu o sferă sînt perpendiculare
şi perpendiculara lor comună trece prin centrul sferei.
c) Considerăm o figură f formată din puncte, drepte, plane şi o sferă;
fiecărui punct îi corespunde un plan polar în raport cu sfera, fiecărui plan
un pol şi fiecărei drepte o dreaptă conjugată. Mulţimea acestor elemente trans-
formate este o nouă figură f'. Spunem că figurile f, f' sînt duale şi că transfor-
marea prin care trecem de la figura fla figura f' este o dualitate.
Într-o dualitate, la punctele figurii f situate într-un plan corespund plane
ale figurii f' care trec printr-un punct. La punctele figurii f situate pe o dreaptă
corespund plane ale figurii f' care trec printr-o dreaptă. La dreptele figurii f,
care sînt situate într-un plan, corespund drepte ale figurii f', care trec prin-
tr-un punct.
De exemplu, proprietatea că o dreaptă taie o sferă în două puncte devine
prin dualitate o nouă proprietate, anume că putem să ducem două plane tan-
gente la o sferă printr-o dreaptă.
Studiu analitic. a) Scriem în general ecuaţia unei conice sub forma
(1) ax 2 +2bxy +cy 2 +2dx +2ey +r =0.
Această ecuaţie cuprinde şi parabolele
ax 2 +2dx +2ey +r =0
şi elipsele sau iperbolele cu axele paralele cu axele de coordonate
ax 2 +cy 2 +2dx +2ey +r =0
şi iperbolele echilatere raportate la asimptote
2bxy+f =0
187
şi conicele degenerate, formate din două drepte
(ax +by +c)(a'x +b'y +c') =0.
b) Ne propunem să determinăm mulţimea mijloacelor coardelor de direcţie
dată într-o conică.
Fie a: unghiul direcţiei cu axa Ox. Ducem o coardă de direcţie m =tg a:
şi fie M(x, y) mijlocul ei. Un punct oarecare N pe dreapta care trece prin M
şi face unghiul a: cu Ox are coordonatele de forma
~ =X +r cos a:, 'Y) =Y +r sin a:, r =M N.
Acest punct este situat pe conica (1) dacă

a(x +r cos a:) 2 +2b(x +r cos a:)(y +r sin a:) +c(y +r sin a:) 2 +2d(x +r cos a:)+
+2e(y +r sin a:) +f =0.
Avem o ecuaţie de gradul al doilea în r, ale cărei rădăcini sînt distanţele
r 1 =MN1 , r 2 =MN 2 care corespund celor două puncte de intersecţie. Dar M
fiind prin enunţ, mijlocul segmentului N 1 N 2 , avem relaţia r 1 +r 2 =0 deci
în ecuaţia precedentă coeficientul lui r este nul. Rezultă
ax cos a: +b(x sin a: +Y cos a:) +cy sin a: +d cos a: +e sin a: =0,
sau
(2) ax +by +d +m(bx +cy +e) =0,
adică o dreaptă, ecuaţia diametrului conjugat.
Coeficientul unghiular al acestei drepte este
, a+bm
m =----
b+cm
adică între coeficienţii unghiulari avem relaţia

(3) a +b(m +m') +cmm' =0.

In cazul elipsei sau iperbolei
x' y' x• y•
-+-=1 sau - - - =1
a• b' a' b'
relaţia devine
b' b'
mm'=-- sau mm'=-
a• a•

(B i o t, 1802).
Relaţia (3) fiind simetrică, rezultă
că proprietatea este reciprocă. Dacă
locul mijloacelor coardelor de direc/ie m
este un diametru de direcţie m', atunci
locul mijloacelor coardelor de direcţie
m' este un diametru de direcţie m.
Cînd secanta mobilă ajunge tan-
gentă conicei, mijlocul coardei devine
Fi&ura 141 chiar punctul de contact (fig. 141).
188
 Deci diametrul conjugat direcJiei m uneşte punctele de contact ale tangentelor
conicei, de direcJie m.
c) Fie acum M 0 (x0 , y0 ) un punct în planul conicei (1) şi M(x, y) conjugatul
lui M 0 pe o secantă mobilă dusă prin M 0 • Un punct N situat pe secanta MMo
are coordonatele de forma
"I)= Y+ ky 0 , k= _ NM •
1+k NM,
Pm.dul N este situat pe conică, dacă ~. "I) satisfac ecuaţiei (1) adică

a(x +kx0 )2 +2b(x +kx0 )(y +ky 0 ) +c(y +ky 0 ) 2 +2d(x +kxo)(l +k) +
+2e(y +ky 0 )(1 +k) +f(l +k) 2 =0.
Avem o ecuaţie de gradul al doilea în k, cu rădăcinile k1 , k 2 care corespund
punctelor N 1 , N 2 de intersecţie ale dreptei M 0 ,\1 cu conica. Presupunem că
N 1 , N 2 sînt conjugate armonic cu M 0 , M deci
N 1M N 2M
--=---
adică
k1 +k2=0.
Deci în ecuaţia precedentă coeficientul lui k este nul; rezultă

(4) axxo +b(xyo +xoy) +cyy0 +d(x +xo) +e(y +Yo) +f =0,
o ecuaţie lineară în coordonatele x, y ale punctului M, deci ecuaJia polarei
punctului M 0 în raport w conica.
Ea reprezintă totodată condiţia ca două puncte ll::f0 (x 0 , y 0 ), M(x, y) să
fie conjugate în raport cu conica.
Obţinem ecuaţia polarei prin dedublarea ecuaţiei conicei.
Cînd punctul M 0 este situat pe conică, polara devine tangenta în acest
punct. Deci ecuaţia tan_qentei într-un punct M 0 la conică este (4).
f.înd punctul M 0 este interior, pe orice secantă obţinem un punct conjugat.
D:ir cînd M 0 este exterior, intuitiv se pare că trebuie să ne limităm la un
segment al polarei, interior cercului. Soluţia analitică arată că trebuie să
considerăm dreapta în întregime, adică deşi punctele de intersecţie ale secantei
cu cercul sînt uneori imaginare, conjugatul lui M 0 este totdeauna real. In
adevăr în relaţia de conjugare

(x +x0 )(x1+x 2) =2(xx0 +x 1 x 2 )

abscisele intervin prin combinaţii care se exprimă în real în raport cu coefi-
cienţii ecuaţiei care dă abscisele rădăcinilor x 1 , x 2 •
d) Să luăm cazul canonic al cercului
x2+Y2=r2
deci polara punctului M(ot, ~) este dreapta
ocx+~y-r 2 =0
sau scriind sub forma redusă

ux+vy=l
189
avem între pol şi polară relaţiile

CI.
(5) U=-, V=!_
r• r•
şi reciproc
(6) oe =ur2, ~ =VI'2 •
Avem deci o corespondenţă biunivocă foarte simplă între coordonatele
punctelor şi coordonatele dreptelor duale.
Este simplu de verificat că la puncte Mt{oe;, ~,) colineare
I oe, ~, 1 I =0 i=l, 2, 3
corespund drepte (u,, v,) concurente
I u, v, 1 I =0 i =1, 2, 3
Cînd punctul M(oe, ~) descrie o linie
f(oe, ~) =0
între coordonatele u, v ale dreptei avem o relaţie

f(ur 2 , vr 2) =0
care este ecuaţia tangenţială a curbei înfăşurate de polarele punctelor.
De exemplu dacă punctul mobil descrie o parabolă
~ 2 =2poe

polara lui în raport cu cercul fundamental descrie curba de ecuaţie tangenţială

v2r 2 =2pu
adică tangentele
ux+vy=l
sau
v2r2 x +2pvy-2p =0
depinzînd de parametrul v înfăşoară o curbă a cărei ecuaţie în coordonate
o scriem, anulînd realizantul ecuaţiei în v

<leci tot o parabolă.

Exemple. a) Tangentele tn virfurile unui triunghi la cercul circumscris triunghiului taie

laturile opuse ln puncte colineare.
Să căutăm duala acestei proprietăţi cunoscute.
Fie ABC triunghiul înscris în cercul o; tangenta in A taie latura BC ln  1 • Polara lui .A. 1
trece prin A; pe de altă parte punctul A, fiind situat pe latura BC, polara lui trece prin polul a.
al laturii BC; deci polara punctului A, este dreapta Aa.. Punctele A„ B„ C, fiind colineare
dreptele Ao,; şi analoagele sint concurente.
Deci dreptele care unesc vîrfurile unui triunghi cu polii laturilor opuse relativ la cercul circum-
şcris sini concurente.

Dreptele Ao,; şi analoagele sint simedianele triunghiului ABC. Ele slnt concurente tn punctul
Lemoine K. Deci dreapta A,B,C, este polara punctului Lemoine.

190
 Considerăm triunghiul (X~y format de tangentele tn A, B, C şi referindu-ne la triunghiul
(X~y, punctele .A, B, C slnt contactele cercului înscris pe laturi.
Deci dreptele care unesc vîrfurile unui triunghi cu contactele cercului înscris pe laturi sini con-
curente.
Rezultă că cele două teoreme cunoscute sînt duale una alteia.
b) Să transformăm prin dualitate proprietatea de concurenţă a !nălţimilor unui triunghi.
Considerăm un triunghi ABC cu !nălţimile AD, BE, CF concurente tn ortrcentrul ll.
Luăm un punct arbitrar O din plan şi efectuăm o dualitate ln raport cu un cerc arbitrar·
de centru O. Vtrfurilor A, B, C le corespund trei drepte a, b, c care formează un nou triunghi
A' B'C'. Dreptele BC, AD fiind perpendiculare, polii lor A', D' slnt aşezaţi pe razele OA', OD'
perpendiculare. Deci D', polul dreptei AD este intersecţia perpendicularei din O pe OA' cu
latura B'C'; analog pentru punctele E', F', polii celorlalte !nălţimi. înălţimile fiind concurente,
punctele D', E', F' sînt colineare.
Obţinem enunţul: Fie O un punct în planul triunghiului ABC. Perpendicularele în O pe
dreptele OA, OB, OC taie laturile opuse în puncte D, E, F colineare (B o b i 11 ier, 1827).
c) 1, Reluăm teorema Pascal, conform căreia laturile opuse ale unui exagon înscris se in-
tîlnesc în puncte colineare.
Dual, diagonalele unui exagon circumscris unui cerc sini concurente (B r ian c ho n, 1806).
Fie 1, 2, 3, 4, 5, 6 laturile exagonului înscris (fig. 142). Vlrfurile I, II, III, IV, V, VI
ale exagonului circumscris slnt polii acestor drepte. Atunci diagonala I- IV este polara inter-
secţiei dreptelor (1, 4). Deoarece intersecţiile (1, 4), (2, 5), (3, 6) sint colineare, polarele lor (I-IV),
(II-V), (III-VI), care slnt diagonalele exagonului circumscris sînt concurente.
Teorema Brianchon rămlne valabilă cind unele dintre
laturile exagonului circumscris sînt confundate. Aceste ca- I
zuri particulare sînt duale celor care corespund cazurilor de-
generate analoage ale teoremei Pascal.
2. De exemplu, presupunem că tangentele I şi IV slnt
confundate. Exagonul a devenit un patrulater circumscris
(fig. 143). Rezultă că diagonalele II- V, III-VI se tntllnesc
cu dreapta contactelor I- IV a două laturi opuse. Din cauza
rolului simetric, rezultă că proprietatea este valabilă şi
pentru dreapta care uneşte contactele celorlalte laturi
opuse.
Deci într-un patrulater circumscris unui cerc, diagonalele
şi dreptele care unesc contactele laturilor opuse sini concurente.
Cind trei tangente slnt confundate obţinem teorema eă Figura 142
tangentele ln virfurile unui triunghi la cercul circumscris taie
laturile opuse tn puncte colineare, pe care am reconsiderat-o
separat la a).
Aceste proprietăţi sini valabile şi pentru conice.
d) 1. Spunem că un patrulater este armonic dacă este
inscriptibil şi dacă polul unei diagonale este situat pe cealaltă
diagonală.

Fie A şi B două puncte pe un cerc o de centru O; tangen-

tele ln punctele A, B se taie în U; ducem o secantă UCD, C
şi D fiind situate pe cerc. Patrulaterul ACBD este armonic
(fig. 144).
În mod simetric, polul V al diagonalei CD este situat
pe polara punctului U adică pe diagonala AB. Spunem că V
dreptele AB şi CD tn relaţia simetrică anume că fiecare trece Figura 143

191
 prin polul celeilalte sint conjugate ln raport cu
cercul. Fascicolul format de cele patru raze care
trec prin fiecare virf este armonic.
Transformăm figura intr-o inversiune de cen-
tru A; cercul o devine o dreaptă perpendiculară pe
diametrul A O, deci paralelă cu tangenta AU.
Fie B', C', D' inversele punctelor B, C, D. O
paralelă la o rază a unui fascicol armonic inter-
ceptează segmente egale intre celelalte raze. Deci
C'E'=B'D'.
Dar in inversiunea de pol A, modul k ar-
V bitrar, avem
Figura 144 B'C'=k _E_C_ E'D'=k--E_D_
AE·AC AE·AD

Relaţia anterioară devine

CA DA
(1) --=--•
CE DE

Deci într-un patrulater armonic produsul a două laturi opuse este egal cu produsul celorlalte două.
2, Fie I intersecţia diagonalelor; triunghiul IUV se bucură de proprietatea că fiecare latură
este polara virfului opus; numim un astfel de triunghi, conjugat în raport cu cercul o; polara UV
este perpendiculară pe diametrul Ol al polului şi analog OU J_IV, OV J_IU.
Deci O este ortocentrul triunghiului I UV.
Dreapta A V care uneşte vlrful A cu polul laturii opuse este simediana vlrfului A 1n triun-
ghiul ACD; analog ea este şi simediana vlrfului E in triunghiul CED.
Deci diagonalele patrulaterului armonic sînt simediane în triunghiurile formate.
Din proprietatea punctelor simedianei rezultă că:

Distanţele intersecţiei diagonalelor la laturile unui patrulater armonic sini proporţionale cu

laturile.
Din aceleaşi proprietăţi ale simedianei rezultă

Ir: AC' BC'

(2) --=--=--·
ID AD' BD'
3. În triunghiul ACD cercul Apoloniu relativ la virful A trece prin A şi are centrul la inter-
secţiatangentei ln A la cercul circumscris, cu latura opusă. Acest cerc este deci (U, AB) cu
centrul in U, care trece prin A şi B. Analog (V, CD) este un cerc Apoloniu; razele OA, OE, OC,
OD sint tangente la aceste cercuri; fiind egale, O este situat pe axa lor radicală.
Deci dreapta Ol este axa radicală a cercurilor Apoloniu de centre U şi V.
Efectiv, o inversiune de centru O, care lasă cercul o, deci şi patrulaterul AECD invariant
pcrmută Intre ele diagonalele şi cercurile Apoloniu. Deci dacă J este a doua intersecţie a aee~tor
cercuri, acest punct este inversul lui J, situat pc dreapta OI şi

(3) OI• OJ=R•

R fiind raza cercului o.

e) Fie A un punct arbitrar şi O( planul său polar ln raport cu o sferă de centru O (fig. 145).

Luăm un punct E în planul O(; planul polar al lui B trece prin A şi taie planul O( după
o dreaptă d. Fie C un punct pc dreapta d; planul polar al lui C trece prin A şi B şi taie dreapta d
ln punctul D.

192
 Tetraedrul ABCD se bucură de proprietatea care
rezultă simplu clin construcţie, că fiecare faţă este pla-
nul polar al virfului opus şi fiecare vtrf este polul feţei
opuse. Spunem că acest tetraedru este conjugat sferei.
Planul polar fiind perpendicular pe diametrul
polului rezultă că dreptele AO, BO, CO, DO slnt
înălţimi; deci într-un tetraedru conjugat înăl/imile sînt
concurente în centrul sferei.
Mai general, dacă ABCD este un tetraedm arbitrar,
planele polare ale virfurilor lui formează un nou tetra-
edru A' B'C' D'. Relaţia dintre aceste tetraedre este
simetrică. Spunem că aceste tetraedre stnt conjugale
Intre ele. Perpendicularele din vtrfurile unuia pe feţele
celuilalt stnt concurente în centrul sferei. Figura 145
f) Considerăm un poliedru convex cu v vtrfuri, m
muchii şi f feţe. Prin dualitate în raport cu o sferă oarecare obţinem un nou poliedru cu acelaşi
număr de muchi dar cu v feţe şi cu f vlrfuri; relaţia Eu Ier

v+f=m+2
ră mine conservată.
transformă într-un tetraedru.
Un tetraedru se
Să considerăm
un poliedru de structură omogenă, adică din fiecare vîrf să pornească acelaşi
nu măr n de muchi şi fiecare poligon să aibă arelaşi număr I de laturi. Numerele n şi I sînt de
asemenea duale.
Să considerăm un cub pentru care

n=3, 1=·!, m=12, f=6, v=B.

Prin dualitate obţinem un octaedru regulat.

De asemenea dodecaedrul şi icosaedrul sînt figuri duale.
g) Prin focarul F al zmei parabole ducem o secantă arbitrară care o taie in pllnctele A, B. Tan-
gentele în A, B se laie în punctul U; normalele în A, B se laie în V. Dreapta UV taie parabola
în T.
1) Tangentele UA, UB sini perpendiculare.
2) Punctul U este situat pe <lirectoare.
3) Dreapta UF este perpendiculară pe AB.
4) UV este paralelă cu axa parabolei.
5) Tangenta în T este paralelă cu AB.
În adevăr, directoarea este polara focarului deci polul U al dreptei AB este situat pe di-
rectoare. Directoarea parabolei este locul geometric al punctelor din care putem să ducem tangente
perpendiculare deci dreptele l:A, U B slnt perpendiculare. Proprietatea 3 rezultă din teorema
Lahire, crnform căreia FU bisectează unghiul format unind focarul cu punctele de contact A, B.
Patrulaterul AU BV cu trei unghiuri drepte este un dreptunghi; diagonala UV trece prin
mijlccul C al coardei AB. Fie J punctul de la infinit al dreptei AB. Polara lui J trece prin C,
trece prin U, polul dreptei A B. Deci CCV este diametru conjugat coardei A B şi diametrii con-
jug aţi intr-o parabolă sint paraleli rn axa.
Diamrtrul ccnjugat ccardei AB taie pa1aJ:;ola intr-un punct T, în care tangenta este parn!elă
cu coarda.
J,) 1. Ccnsiderăm un fascicol de ccnice
(4) f(x, y)+i,9(:r, y)=O,

13 - Lecţii complementare de geometrie 193

 f(x, y)=O, g(x, y)=O fiindecuaţiile a două conice, pe care le numim conice de bază şi A un para-
metru. Polar.ele unul punct M 1n raport cu conicele (4) slnt drepte dintr.-o familie care depinde
de un parametru t.., deci de for.ma
(5)

adică drepte lntr.-un fascicol.

Polarele unul punct M în raport cu conicele unui fascicol trec printr-un punct M' (P o n c el e t,
1822).
Coordonatele punctului M' sînt date de sistemul

(6) p=O, q=O.

Avem o transformare punctuală 1n raport cu un fascicol de conice. Numim această trans-

for:mare, cuadratică.
Ecuaţiile (6) stnt lineai:e ln coordonatele (x, y) ale punctului M. Deci soluţia este de forma
<J>1 (x, y) cp, (x, y)
(7) x'= y'=
(flo (x, y) cp, (x, y)

cp, fiind polinoame de gradul al doilea ln raport cu x, y. Punctele M şi M' s1nt conjugate ln
raport cu toate conicele din fascicol deci relaţia dintre ele, inclusiv lnti:e coor:donatele lor este
simetrică. Rezultă că i:ezolvlnd invers ecuaţiile (7) avem şi

X= 'Pt (X ' Y') cp, (x', y')

(8) y=
(!)o (x', y') 'Po (x', y')

deci lransformarea cuadrat leii este blraţionalii.

Clnd punctul M descrie o dreaptă

prin ecuaţia (8) obţinem o relaţie de gradul al doilea ln coordonatele x', y'.

Deci într-o transfarmare cuadraticii o dreaptii se transformi! într-o conicii.

2. ln triunghiul ABC, vîrful A descrie o dreaptii. Sii se determine locul geometric al ortocentrului.
Luăm axele de coordonate peste latura BC şi mediatoarea ei. Virfurile triunghiului au coor-
donatele B(a, O), C( -a, O), A(oc, ~) iar ortocentrul H
a2-a,2
X=oi;, y= - - - •
[3

Relaţia dintre A şi H fiind reciprocă, transformarea este simetrică şi fiind de forma (7)
este cuadratică. Deci cind vîrful A descrie o dreaptii, ortocentrul descrie o curbd de gradul al doilea,
mai precis o iperbolă care trece prin B, C cu asimptotele perpendiculare pe BC şi pe dreapta
dată. Clnd dreapta este paralelă cu BC, locul geometric este o parabolă.
3. Considerăm două iperbole echilatere

,;•-y•=a•, xy=k

şi fascicolul lor
x'-y'-a'+2i.(xy-k)=0.

194
 Polara punctului M(IX, (3) ~este

1Xx-(3y-a•+).((3x+1Xy-2k)=O

deci trece printr-un punct fix M'(x, y) cu coordonatele date de

1J;x-(3y=a', ~x+1Xy=2k,

adică

U 21X+2k(3 2klX-a 2(3

X=----'-, y= •
IX'+W IX'+W
Pentru k=O avem formulele unei inversiuni. Deci inversiunea este o transformare cuadratică,
 Ol\IOGRAFIE

Transformarea omografică. a) Considerăm două drepte d, d' pe care luăm

două puncte mobile M, M'. Presupunem că am stabilit o corespondenţă
între cele două drepte astfel încît, prin construcţii uzuale, unui punct 1\1
al dreptei d să-i corespundă un singur punct M' pe d' şi reciproc. Spunem că
această transformare biunivocă este o omografie.
Dacă alegem două origini O, O' pe cele două drepte şi notăm OM =X,
O' M' =X' rezultă că relaţia algebrică dintre x şi x' trebuie să fie separat de
gradul întîi în x şi în x'. Este deci de forma
(1) axx' +bx+cx' +d =0
sau, rezolvată în raport cu x, ecuaţia omografiei este
I ~x+[3
(2) X=--
yx+a
cu
(3) Ot =- b, ~=-d, y=a, a=c.
Transformarea (2) este proprie dacă

(4)
deci, după (3) şi

(5) ad- bc# O.

b) Produsul a două transformări de forma (2), anume
I ~x+[3 ~·x•+Q•
X=--, x"=---"
yx+a y'x'+3'
este de aceeaşi formă
~"x+[3"
x''=
y"x+3"
unde oc", ~", y", a" sînt obţinute prin relaţii simple în raport cu oc, ~. y, a,
a.', W, r', a·, anume

(6) ( oe"
y"
W')
a"
== (oc'
r' ~)
Inversa unei tranformări (2) este evident de aceeaşi formă, cu coeficienţii
oc', W, r', a· daţi de

Deci transformările omografice formează un grup de transformări.

196
 c) Dacă ai, O, descompunînd în factori prima parte a ecuaţiei (1) avem
(7) (x +h)(x' +h') =k
h, h', k fiind constante uşor de identificat.
Luînd originile pe cele două drepte în punctele de abscise -h, respectiv
- h' rezultă că putem să scriem ecuaţia unei omografii sub forma canonică
(8) xx'=k.
Noile origini sînt omoloagele pe fiecare dreaptă, ale punctului de la in-
finit de pe cealaltă dreaptă. Le numim puncte limită.
d) Cînd dreptele sînt suprapuse, adică d' =d, relaţia (1) este o corespon-
denţă omografică între punctele aceleiaşi drepte. În acest caz, punctele duble,
adică acelea care coincid cu transformatele lor, sînt date de (1) pentru x' =X,
anume
(9) ax 2 +(b +c)x+d =0.
Deci într-o omografie sînt două puncte duble (reale şi diferite, confundate
sau imaginare).
Ecuaţia (1) conţine trei parametri esenţiali. Deci o omografie este cunoscută
dîndu-se trei perechi de puncte omoloage.
e) Numim involuţie o omografie între punctele unei drepte, care este
simetrică, adică o omografie în care rolul punctelor M, M' deci şi al variabilelor
x, x' este inversabil.
Ecuaţia unei involuţii este deci

(10) axx' +b(x +x') +c =0, ac-b 2 i, O.

Luînd ca origine mijlocul distanţei dintre punctele duble, pe care îl numim
punct central, putem să scriem involuţia sub forma canonică
( 11) xx'=k
care reprezintă o inversiune pe dreaptă.
Relaţia dintre abscisele a patru puncte în diviziune armonică

( 12) (a +a')(x +x') =2(aa' +xx')

este evident o involuţie între punctele mobile de abscise x, x'. Punctele duble
sînt A(a), A'(a'). Reciproc, putem să determinăm totdeauna numerele a, a'
astfel ca ecuaţiile (10), (12) să fie echivalente. Deci putem să considerăm o
involuţie ca o transformare care asociază unui punct 211, conjugatul său 111'
în raport cu două puncte A, A'. Altfel spus: într-o involuţie două puncte omo-
loage sini conjugate armonic în raport cu punctele duble.
Ecuaţia (10) conţine doi parametri esenţiali, deci o involuţie este cunoscută,
dîndu-se două perechi de puncte omoloage.
f) Considerăm un punct A, două drepte x, y concurente în O; o secantă
mobilă dusă prin A taie dreptele în punctele X, Y. Dacă a, b sînt lungimile
laturilor paralelogramului construit pe Ox, Oy cu un vîrf în A şi notăm OX =X,
OY =Y avem
a AY b AX
-=--,
X XY y XY

197
deci

(13) ~+~ =1.

X y

Avem deci o relaţie omografică (1) în care d =0. Reciproc, ecuaţia (1)
cu d =0 poate să fie scrisă sub forma (13). Rezultă că punctele X, Y se cores-
pund omografic pe dreptele x, y iar d =0 atrage particularitatea că pentru
X =0 avem şi Y =0 adică punctul O este autoomolog (omolog lui însuşi).
Deci dreapta care uneşte punctele omoloage într-o omografie pe drepte diferite,
cu punctul comun autoomolog, trece printr-un punct fix.
g) Două drepte mobile a, a' se rotesc în jurul punctelor fixe A, A'. Stabilim
prin construcţii uzuale o corespondenţă biunivocă între razele a, a' ale fas-
cicolelor. Ne propunem să găsim locul geometric al intersecţiei razelor.
Tăiem razele cu o secantă arbitrară d, pe care razele a, a' o taie în JJ
şi M'. Între punctele M şi M' avem o corespondenţă omografică. Pentru ca
o poziţie a intersecţiei P a razelor omoloage să fie pe dreapta d, deci confundată
cu M şi M', trebuie ca în omografia pe dreapta d, M să fie punct dublu. Avem
două puncte duble, deci dreapta d taie curba· Ioc geometric în două puncte;
curba este de gradul doi, adică o conică.
Deci locul geometric al intersecţiei razelor omoloage în două f asei cole care se
corespund omografic este o conică (Teorema St ei ne r - C h a s Ies).
Cînd raza mobilă se suprapune peste AA ', punctul P ajunge în A' deci
conica loc geometric trece prin A şi A'.
Cînd secanta mobilă a este apropiată de AA', P este vecin cu A', PA'
devine tangenta în A'. Deci tangentele în A şi A' sînt omoloagele razei
comune AA'.
Dacă dreapta AA' este autoomoloagă, un punct dublu al omografiei de-
terminate pe dreapta d este situat la intersecţia cu AA '; deci dreapta AA'
aparţine în întregime locului geometric. Conica se descompune în AA' şi o
altă dreaptă.
Deci locul geometric al intersecţiei razelor omoloage în două f asei cole care se
corespund omografic, raza comună fiind autoomoloagă, este o dreaptă.
Transformînd prin dualitate teorema generală, obţinem enunţul:
Dreptele mobile care unesc punctele omoloage în corespondenţă omografică
pe două drepte date, în{ăşoară o conică tangentă dreptelor date. Punctele de con-
tact sînl omoloagele pe dreptele date, ale intersecţiei dreptelor.
Iz) Fie d, d' două drepte dale, bazele a două diviziuni omografice şi (2\1, M')
(N, N') două perechi arbitrare de puncte omoloage. Intersecţia dreptelor .J1N',
M' N descrie o dreaptă z1.
Presupunem provizoriu că punctele M, M' sînt fixe iar N, N' mobile
(fig, 146). Fascicolele de vîrfuri M, M' cu razele MN', M'N se corespund
omografic, cu raza M1v!' autoomoloa-
gă. Deci intersecţia P a dreptelor M' N,
MN' descrie o dreaptă u, oricare ar
fi punctele N, N'.
Fie O intersecţia dreptelor d, d';
u cînd M =0, M' = V punct determinat
pe dreapta d'; cînd M' =0, M = U punct
Figura 146 determinat pe dreapta d. Dreapta u
198
trece prin punctele fixe V, V deci poziţia ei nu depinde nici de alegerea punc-
telor M, M'.
Numim dreapta u, axa de colineaţie.
Cunoscînd dreapta u şi o pereche de puncte omoloage .1.11, 111' putem să
construim omologul oricărui punct N.
Ca aplicaţie, putem să dăm o justifica_re mai adecvată teoremei lui
P a p u s: Pe două drepte luăm trei grupe de puncte arbitrare: A, B, C respectiv
A', B', C'. Intersecţiile
rx=(BC', B'C), ~=(CA',l_ C'A),1_ y=(AB', A'B)
sini colineare.
în adevăr există o omografie care face ca punctelor A, B, C de pe dreapta d
să le corespundă punctele A', B', C' pe dreapta d'. Conform teoremei axei
de colineaţie, punctele rx, ~. y care unesc în cruciş perechi de puncte omoloage
<înt concurente pe axă.

Exemple. a) Fie AA' un diametru al unui cerc şi a, a' tangentele în A., A.'; fie şi M un punct
mobil pe cerc; tangenta în M laie tangentele a, a' în T, T'. Avem re/a/ia

AT· A'T'=const.

Între T şi T' avem o corespondenţă omografică pe tangentele a, a'. În adevăr, fie dat punc-
tul T pe tangenta a; ducem tangenta diferită de a care taie tangenta a' în T'; invers, lui T'
li corespunde printr-o constrncţie efectuată cu rigla şi compasul, un singur punct T. Dacă T
tinde la infinit pe a, punctul T' tinde către A'; deci A' este un punct limită şi A al doilea.
Relaţia cerută este atunci o aplicaţie a relaţiei (8).
Nu este necesar să avem un cerc; putem să luăm o curbă de gradul al doilea şi a, a' să fie
două tangente paralele.

b) O secantă mobilă dusă prin centrul de greutate G al unui triunghi ABC laie laturile AB,
AC în B', C'. Avem re/a/ia
BB' CC'
-+-=1.
AB' AC'
În adevăr, punctele B', C' se corespund omografic pe laturile AB, AC; punctul A este auto-
omolog; avem deci o relaţie de forma (13)
m n
-+-=1.
AB' AC'
Ducind secanta mobilă ln poziţia particulară în care este paralelă cu AB, atunci AB'-oo
şi primul termen se anulează şi n-Ac'-_!__ AC. Analog m= _!__ AB cu care relaţia este demon-
3 3
strată.
c) Există cel mult două drepte, care se sprijină pe patru drepte oarecare în spa/iu.
Fie a, b, c, d cele patru drepte; M fiind un punct mobil pe dreapta a, planul (b, 1'11) taie
dreapta d ln punctul P iar planul (c, M) taie aceeaşi dreaptă d, în Q. Punctele P şi Q se cores-
pund omografic pe dreapta d; în adevăr, dacă P este dat, planul (P, b) taie dreapta a în M
şi planul (M, c) taie dreapta d în Q; invers, punctului Q îi corespunde un singur punct P.

Într-o omografie avem două puncte duble, reale şi diferite, confundate sau imaginare, deci
există două drepte, una sau niciuna, care să se sprijine pe patru drepte oarecare, date. Aceste
drepte sint intersecţiile planelor (M, b) şi (M, c).

199
 A

Figura 147 Figura 148

d) Considerăm un cerc de centru O, un diametru AB, punciul I pe cerc şi două puncle mobile
M, N situate pe diametru, simetrice în raport cu O; dreptele IM, IN taie din nou cercul în P şi Q.
Dreapta PQ trece printr-un punct fix.
Punctele M şi N se corespund într-o involuţie f pe diametrul AB (fig. 147). Clnd M=A
avem N=B deci diametrul AB este o coardă PQ particulară. Fie I( intersecţia dreptelor AB, PQ.
O dreaptă oarecare dusă prin I( taie cercul în P', Q' iar dreptele IP', IQ' taie diametrul
AB ln două puncte M', N' care se corespund într-o nouă involuţie f'.
Involuţiile f, f' au două perechi de puncte comune (A, B) şi (M, N) deci coincid. Rezultă
că dreptele mobile PQ trec toate prin punctul fix K.
În particular, tangenta cercului în diametralul punctului I trece prin K.
e) O dreaptă mobilă, de direcţie fixll, taie laturile AC, AB ale unui triunghi ABC în punctele
M, N. Intersecţia dreptelor BM, CN descrie o conică circumscrisă triunghiului ABC.
În adevăr, razele BM, CN se corespund omografic. Clnd ducem secanta prin vîrful A,
obţinem un punct al locului geometric în A.

Cînd BM=BC, CN devine paralela din C la MN. Deci tangentele ln B şi C slnt paralele
cu dreapta fixă d. Rezultă că centrul conicei este mijlocul lui BC.
Cind d este paralelăcu BC, raza comună BC este autoomoloagă şi locul geometric se reduce
a o dreaptă; obţinem anume mediana din virful A.
f) Există triunghiuri înscrise unui triunghi dat ABC şi circumscrise într-o ordine dată unui
triunghi dat IJK?
Luăm pe latura BC un punct arbitrar M; determinăm succesiv intersecţiile (M [{, AC)=.'\',
(NI, AB)=P, (PJ, BC)=M' (fig. 148).
Între M şi JW avem o corespondenţă omografică. Soluţia corespunde unui punct dublu.
Avem deci, două, una sau nici o soluţie. Dacă avem trei soluţii, atunci avem o infinitate. în
acest caz, de la orice punct M al laturii BC am pleca, am ajunge tot ln M.
Avem aici o problemă de factura următoare. Pornind dintr-un punct al unei linii a planului
şicfectuînd o su<'cesiune de construcţii geometrice să revenim tn acelaşi punct al liniei. O astfel
de problemă este o problemă de închidere.
În cazul particular, clnd linia este o dreaptă şi construcţiile slnt unic determinate, Intre
punctul iniţial şi final al construcţiei avem o omografie. Poziţia de închidere este dată pentru
punctele duble. Rezultă că o problemă de închidere de acest gen are O, 1, 2 sau o infinitate de
soluţii reale după cum punctele duble slnt imaginare, confundate, reale şi diferite ori construcţia
se reduce la o identitate.
g) Considerăm un triunghi ABC şi fie 1 un punct pe latura AB; paralela din 1 la BC taie
pe AC în 2; paralela din 2 la AB tale pe BC în 3; în continuare obţinem punctele 4, 5, 6 iar
7 coincide cu 1.

200
 A

Figura 149 Figura 150

În adevăr să-i dăm lui 1 poziţiile A, B, 00 pe AB; cbţinem poziţiile succesiv( (fig.'. 149

1 2 3 -1 5 6 7
.-!. A. B B C C A.
B C C A. A B B
OCJ 00 co co co co co
Dar punctele 1, 7 se corespund omografic; tntr-o omografie avem cel mult două puncte
duble; in cazul de faţă avem trei deci întreaga omografie devine transformarea identică. Rezultă
că întotdeauna punctele 7 şi 1 coincid.
h) Prin vîrful A al unui pătrat ABCD ducem o secantă mobilă, care laie laturile BC, DC.
în punctele M, N; fie Q mijlocul segmentului MB; dreapta NQ înfăşoară cercul înscris pălralului.
în adevăr, punctele N şi Q se corespund omografic pe dreptele DC, BC deci dreapta NQ
înfăşoară o conică, tangentă dreptelor BC, DC. Punctele de contact slnt omoloagele lui C; cind
N-+C, 1\1-+C, Q-+mijlocul BC; cind Q-+C, M-+simetricul lui B ln raport cu C, N-+mijlocul DC.
Cînd secanta coincide cu AB sau AD dreapta NQ coincide cu aceleaşi drepte. Deci conica Ioc
geometric este tangentă dreptelor AB, AD. Avem o conică înscrisă pătratului care trece prin
mijloacele laturilor BC, DC. Conica coincide cu cercul înscris, deoarece ele satisfac la şase condiţii
comune. (De fapt erau suficiente cinci.)
i) Fie ABC, A' B'C' două triunghiuri omologice înscrise în acelaşi cerc, P centrul lor de omo-
logie şi I un punct arbitrar pe cercul circumscris. Dreapta IA' taie latura BC în U; analog obfinem
punctele V şi W. Punctele U, V, W sini situate pe o dreaptă care trece prin punctul P (Au b e r t,
1889).
în adevăr, cind punctul I descrie cercul circumscris, punctele U, V trasează diviziuni omo-
grafice pe dreptele BC, CA cu punctul C autoomolog. Deci dreapta UV trece printr-un punct
fix. Clnd I=A, sau I=C dreapta UV devine AP sau CP deci punctul fix este P. Din simetria
figurii rezultă că şi punctul W este situat pe aceeaşi dreaptă.
Teorema Aubert este o generalizare a teoremei Pascal; astfel în exagonul IB' BACC' laturile
opuse se taie ln punctele V, W, P care slnt colineare.
Cind P este un punct la infinit, dreptele AA', BB', CC' slnt paralele; perpendicularele
din A', B' pe BC, CA se taie lntr-un punct I, astfel ca 1'.: AI B= 1'.: A' I B' = 1'.: BCA, ca avind laturile
perpendiculare. Deci I este situat pe cercul ABC; analog perpendiculara din C' pe AB trece
prin I. Atunci U,. V, W sint proiecţiile lui I pe laturi. Obţinem teorema Simson.
 RAPORTUL ANARMONIC

Diviziune anarmonică. Numim raport anarmonic a patru puncte A, B,

C, D pe o dreaptă, citul rapoartelor în care punctele C şi D divid segmentul
AB. ll notăm (ABCD) în această ordine. Deci
(l) r=(ABCD) =CA: DA= CA· DB ~
CB DB CB·DA
Din definiţie rezultă că dacă

(ABCD) =(ABCD')
atunci punctele D şi D' coincid. Rezultatul este acelaşi şi cînd elementele
diferite ocupă poziţiile 1, 2 sau 3, celelalte trei elemente fiind corn une.
Permutînd în relaţia (1) pe A cu B avem

(2) r' =(BACD) = CB. DA = 2-.

CA· DB r
Permutînd pe A cu D în (1) avem
r" =(DBCA) = CD· AB
CB,AD
Dar în baza relaţiei Euler
(3) AB • CD+BC · AD+CA · BD=O,
obţinem, împărţind cu CB · AD
(4) r" =1-r.
Cu patru litere A, B, C, D putem să formăm 24 permutări. Rapoartele
anarmonice corespunzătoare nu sînt însă toate distincte.
În adevăr repetînd aplicarea permutării r' sau r" regăsim raportul iniţial r.
Dintr-un raport anarmonic dat, putem să efectuăm deci trei permutări care
să-i păstreze valoarea:

(5) (ABCD) =(BADC) =(DCBA) =(CDAB).

Repetînd alternativ procedeul r' sau r" rezultă că avem şase valori distincte
ale raportului anarmonic
1 1 r-1 r
(6) r, - , 1-r, - , - , - ·
r 1-r r r-1
(M o b i u s, 1827).
Dacă raportul anarmonic nu se schimbă printr-o permutare a două litere
(A, B) sau (A, D) el este armonic, adică are valorile -1, 2 sau2-,
2
În adevăr, r =r' sau r =r" atrag aceste valori ale lui r.
202
 Considerăm trei puncte A, B, C pe o dreaptă d
şi A', B', C' trei puncte pe o dreaptă d'. Există
o singură omografie care asociază punctele
(A, A'), (B, B'), (C, C'). Fie acum punctul M pe
dreapta d şi M' pe d' două puncte mobile astfel ca
(ABCM) =(A' B'C'M').
d
Punctele M şi M' se corespund omografic şi M
în această omografie se corespund punctele o A
(A, A'), (B, B'), (C, C'). Deci cele două omogra- Figura 151
fii coincid.
Deci raportul anarmonic a patru puncte este egal cu raportul anarmonic
al transfarmatelor lor omografice.
Altfel spus, raportul anarmonic este invariant într-o omografie (Ca y Ie y,
1859).
I<'ascicol anarmonic. Considerăm punctele A, B şi A', B' pe dreptele d,
d' concurente în O (fig. 151). Relaţia
(7) (OABM)=(OA'B'M')
stabileşte o omografie între punctele mobile M pe d, M' pe d', în care se cores-
pund punctele (A, A') (B, B') iar O este autoomolog. Rezultă că dreapta
JINI' trece printr-un punct fix, care este evident intersecţia J a dreptelor
AA', BB'.
Deci dacă două diviziuni anarmonice egale, pe drepte diferite, au un punct
omolog comun, atunci dreptele care unesc punctele omoloage sini concurente.
Reciproc, ducînd prin I trei secante avem relaţia (7).
Unindu-I pe I cu O obţinem un fascicol de patru drepte. Să tăiem fasci-
colul cu două secante arbitrare d, a. Dreapta d taie razele fascicolului în punc-
tele O, A, B, M. Ducem prin O paralela d' la a. Evident că rapoartele anar-
monice de pe dreptele paralele a, d' sînt egale deoarece chiar rapoartele simple
sînt egale. Regăsim figura precedentă, pentru care are loc relaţia (7). Atunci
a
rapoartele anarmonice determinate de secantele d şi sînt egale.
Deci o secantă mobilă taie patru raze ale unui fascicol într-un raport anarmonic
constant (P a p u s, sec. 3).
Numim această constantă, raportul anarmonic al fascicolului.
În particular dacă fascicolul este tăiat de o secantă în raport armonic,
va fi tăiat de oricare secantă în raport armonic.
Rezultă că dacă tăiem un fascicol armonic cu o secantă paralelă cu o rază,
segmentele interceptate pe secantă sini egale şi reciproc.
Evident că două fascicole superpozabile, deci ale căror raze fac unghiuri
corespunzătoare egale, au acelaşi raport anarmonic.
În particular, dacă A, B, C, D sini patru puncte pe un cerc şi M un punct
mobil pe cerc, raportul anarmonic al fascicolului M (ABCD) este constant.
Presupunem că raportul M(ABCD) cu vîrful în punctul M ale cărui raze
trec prin A, B, C, D este armonic; putem să schimbăm poziţia vîrfului M
pe cerc, păstrînd raportul armonic al fascicolului. Luîndu-1 pe M în A, dreapta
.HA devine tangenta în A şi atunci diagonala AC este conjugata tangentei
în A în raport cu AB, AD. Rezultă că patrulaterul este armonic.
Dacă M este un punct arbitrar pe cercul circumscris unui patrulater armonic,
fascicolul M(ABCD) este armonic şi reciproc.
203
 A Considerăm un patrulater complet
ABCDEF, adică un patrulater ABCD
în care prelungim laturile opuse pînă la
intersecţialor în punctele E şi F (fig. 152).
Un patrulater complet are şase vîrfuri,
patru laturi şi trei diagonale AC, BD, EF.
Triunghiul I J K format de intersecţiile dia-
gonalelor este triunghiul diagonal al pa-
trulaterului complet.
Considerăm punctele B, D, I, K; for-
E K măm două fascicole de vîrfuri A şi C care
Figura 152
trec prin aceste puncte şi le tăiem cu
dreapta EF. Obţinem
(EFJK) =(FEJK).
Am obţinut un raport anarmonic invariant la o schimbare a două litere E, F.
Deci acest raport este armonic. J şi K sînt punctele în care diagonalele AC,
BD taie a treia diagonală EF.
Deci o diagonală a unui patrulater complet le laie armonic pe celelalte două.
(Papus).
Corelaţie, Numim corelaţie o transformare care asociază biunivoc unui
punct, o dreaptă. Admitem că această corespondenţă păstrează noţiunea de
apartenenţă; în acest mod la puncte colineare corespund drepte concurente
şi reciproc; punctelor A, B, C, D pe dreapta o le corespund astfel dreptele
a, b, c, d concurente în punctul O. O secantă o taie razele a, b, c, d în punctele
oe, ~' y, o. Corespondenţa dintre punctele dreptei o şi dreptele duse prin O
fiind biunivocă, punctele de intersecţie cu dreapta o corespund omografic
om oloagelor lor de pe o; deci
(8)] (ABCD) =('.l~yo) =(abcd).
Corelaţia conservă rapoartele anarmonice.
Unei curbe, loc geometric de puncte, îi corespunde în corelaţie o curbă
înfăşurată de drepte, corelative punctelor.
Numim clasă a unei curbe, numărul de tangente duse curbei printr-un
punct dat. Noţiunea de clasă este evident corelativă noţiunii de grad.
Deci corelativa unei curbe de gradul n este o curbă de clasa n.
Conicele sînt curbe de gradul al doilea şi de clasa a doua şi reciproc, o
curbă de gradul al doilea sau de clasa a doua este o conică.
Deci corelativa unei conice este o conică.
Am văzut că dualitatea este o corelaţie. Ea se bucură de proprietatea că
dacă punctul A se transformă în dreapta a, reciproc dreapta a se transformă
în punctul A.
Deci dualitatea este o corelaţie simetricâ.
Teoremele considerate:
Dreptele care unesc punctele omoloage într-o omografie de drepte diferite,
cu punciul comun auloomolog, trec printr-un punci fix;
Punctele de intersecţie ale razelor omoloage în două fascicole în corespondenţă
omografică, cu raza comună auioomoloagă, sînt situate pe o dreaptă fixă;
sînt corelative.
De asemenea proprietăţile generale care privesc diviziunile şi fascicolele
omografice sînt corelative.
21}4
 Corelativa propoziţiei:
Dacă două
diviziuni anarmonice egale, pe drepte diferite, au un punct omolog
comun, atunci dreptele care unesc punctele omoloage sînt concurente - este
propoziţia nouă:
Dacă două fasei cole anarmonice egale, de vîrfuri di{erite, au o rază omoloagă
comună, atunci punctele de intersecţie ale razelor omoloage sini colineare.
Prin principiul corelaţiei putem să obţinem deci dintr-o figură, o figură
nouă.
Corelativa ·teoremei axei de colineaţie este următoarea:
Fie O, O' două
puncte fixe, vîrfurile a două fascicole omografice şi (m, m'),
(n, n') două perechi arbitrare de raze omoloage. Dreapta care uneşte punctele
de intersecţie (m, n'), (m', n) trece printr-un punct fix U, pe care îl numim centru
de concurenţă.
Cunoscînd centrul şi o pereche de raze, putem să construim omoloaga
or:cirei alte raze.

Exemple. a) O secantă mobilă dusă prin mijlocul A, al laturii BC a triunghiului ABC laie
arcul circumscris în M şi N. Tangentele la cerc în M şi N laie latura BC în două puncte sime-
trice în raport cu A,.
Considerăm punctele BCMN de pe cerc. Fascicolele cu vîrful arbitrar pe cerc, cu raze care
trec prin aceste puncte au acelaşi raport anarmonic. în particular

M(BCMN)=N(BCMN).

Tăiem cu secanta BC. Obţinem (BCM'A,)=(BCA,N') sau

M'B N'C
--=--
Jl'C N'B
deci punctele M' şi N' sint izotomice (simetrice in raport cu A,).
b) Fie O un punct în planul triunghiului ABC. Perpendicularele în O pe dreptele AO, BO,
CO taie laturile opuse în trei puncte A', B', C' colineare.
În adevăr, avem ln O două fascicole cu razele perpendiculare

O(AA' BC)= O(A' AB'C');

tăiem primul fascicol cu latura BC şi li atribuim vlrful A

O(AA' BC)= A(cxA' BC)

n otlnd cu o-: intersecţia dreptelor OA şi EC. în al doilea fascicol, schimtăm razele A., A' şi B', C
li:tre ele
A(cxA' BC)= O(AA'C' B').

Avem dcul fascicole egale cu raza AO comună. Restul razelor se taie în puncte colineare.
Am regăsit
pe o cale nouă teorema din enunţ, care este duala proprietăţii de concurenţă a tnăl­
ţimilor.

c) Considerăm dreptele x, y concurente în O şi I un punct în planul lor. Secantele mobile duse

prin I taie pe x, y în punctele X,, Y,; X,, Y, etc. Intersecţiile (X, Y,, X, Y,) etc., sînt situate pe
o dreaptă.

în adevăr, punctele X,, l', se corespund omografic şi intersecţia M in cruciş a perechilor

de puncte omoloage descrie axa de colincaţie i, care trece prin vîrful O al unghiului, deoarece
O este autoom;ilog.

205
 Regăsim polara unghiulară
a punctului J. Corelativ:
B
Considerăm două puncte X, Y situate pe o dreaptă o şi i o
dreaptă în plan. Fie M„ ]l,[ 2 două puncte mobile arbitrare pe
dreapta i. Dreapta care uneşte; intersecfiile (Xl\11„ YllJ,), (XM 2
Y M 1 ) trece printr-un punct fix situat pe dreapta o, conjugatul
armonic al intersecfiei dreptelor o, i în raport cu X, Y.
d) Fie A, B, C, A', B', C' şase puncte oarecare situate pe un
cerc. Intersecţiile

a· rx.=(BC', B'C), [3=(CA', A'C), y=(AB', A'B)

sini colineare.
Figura 153
Ţinem seama de faptul că raportul anarmonic al unui
fascicol cu vîrful mobil pe cerc, ale cărui raze trec prin
patru puncte ale cercului, este constant; avem astfel (fig. 153)

B(AA' B'C')=C(AA' B'C').

-,
Tăiem
primul fascicol cu raza AB' şi pe al doilea cu AC'; notînd şi X=(AB', BC'), Y=
=(AC', GB') avem
(AyB'X)=(A[3 YC').

Cele două diviziuni au un punct comun A, deci razele care unesc celelalte puncte omoloage sînt
concurente; rezultă că dreapta [3y trece prin punctul rx.=(B'l', C'X).
Dacă privim figura ca un exagon AC' BA'CB' înscris în cerc putem să enunţăm teorema
sub forma cunoscută, dată de P a s ca 1:
Laturile opuse ale 11nui exagon înscris în cerc se taie în puncte colineare.
e) Considerăm două fascicole de cite trei drepte concurente S(abc) şi S'(a'b'c'). Dreptele a, b'
şi b, a' se taie în punctele C„ C,; analog obfinem punctele A„ A, şi B„ B,. Dreptele A,A,, B,B„
C,C, sini concurente.
În adevăr, construind figura în condiţiile enunţului, (fig. 154), recunoaştem simplu că
obţinem corelativa teoremei Papus, relativ la două grupe de trei puncte situate pe două drepte.
Putem să dăm enunţului şi următoarea formulare.
Considerăm un patrulater complet ABC DEF. Două secante care trec prin două virfuri opuse,
taie fiecare laturile celuilalt în punctele E„ E 2 , F 1 , F 2 • Dreptele F 1 E 2, E 1 F 2 se taie pe diagonala AC
(fig. 155).

s·
Figura 154 Figura 155

206
 I

Figura 156 Figura 157

în particular, dacă E şi F sînt puncte improprii, avem enunţul:

Două drepte arbitrare c, c' paralele cu laturile a, b respectiv a', b' ale unui paralelogram taie
laturile opuse în punctele B„ A, şi A„ B,. Dreptele A 1 A„ B,B, se taie pe o diagonală a paralelo-
gramului (fig. 156).
f) Dacă două triunghiuri au vîrfurile aşezate pe drepte concurente, laturile corespunzătoare
se laie în puncte colineare (Teorema lui Des arg u e s).
Fie triunghiurile ABC, A' B'C' aşezate astfel ca dreptele AA', BB', CC' să fie concurente
intr-un punct O (fig. 157). Considerăm intersecţiile ex= (BC, B'C'), ~= (CA, C' A'), y= (AB, A' B');
notăm cu D, D' intersecţiile dreptelor BC, B'C' cu dreapta OAA'.

Tăiem fascicolul de vîrf O cu secantele BC, B'C'; avem

(exBDC)= (exB' D'C').

Considerăm fascicolele de vîrfuri A, A' ale căror raze trec prin punctele considerate:

A(exBDC)=A'(exB' D'C'),

Aceste fascicole egale au o rază omoloagă comună AD= A' D'; atunci intersecţiile celorlalte
raze, anume ex, y, ~ sînt colineare.
Corelativa este reciproca teoremei directe:
Dacă intersecţiile perechilor de laturi a două triunghiuri sini colineare, alunei vîrfurile cores-
punzătoare sini situate pe drepte concurente. A
g) Considerăm două triunghiuri omologice ABC,
A' B'C', Ele pot să fie omologice in trei moduri

( ABC) ( ABC) ABC)

( C'A'B'
A'B'C' B'C'A' ' ,

Vom arăta că două omologii o atrag pe a treia.

curente in A" şi dreptele AB', BC', CA' s!nt con-

curente in B" (fig. 158),
Fie ex,~ intersecţiile (BB', CA'), (BC', AA'). Con-
form reciprocei teoremei Papus, (fig. 155), dreptele
AC', B.-l', GB' sînt concurente lntr-un punct A".
Deci două triunghiuri biomologice sini lriomo/o-
gice (R o sa n e s, 1870). Figura 158

207
 Astfel de triunghiuri există. În adeYăr putem să luăm arbitrar triunghiul .4.BC şi punctele
A", B"; atunci A', B', C' s!nt intersecţiile dreptelor (AA", CB"), (.4."B, B".4.), (A"C, B"B).
h) Prin punctele A', B', C' ale figurii 158 trec dreptele

A"A, B"C, C"B prin A',

.-1 „ n, B"A., C"C prin B',

A"C, B"B, C"A prin C'.

Dacă punctele A', B', C' s!nt improprii, dreptele corespunzătoare fiecărei terne devin paralele.
Deci dacă fascicolele A"(oc, r,, y) şi B"(oc„ r,,. y 1 ) azi ra:ele paralele cîle două şi dacă notăm
cu A, B, C intersecţiile (A"oc, B"/3 1 ), (A"f,, B"y 1 ), (A"y, B"oc 1) atunci paralelele duse din punctele
A, B, C respectiv la ra:ele y, oc, r, se întîlnesc într-un punct C" (Panta zi, 1916).
În particular obţinem teorema: Dacă un triunghi ABC este ortologic în acelaşi timp cu triun-
ghiurile A'B'C' şi B'C'A' el este ortologic şi cu C'A'B'.
In adevăr să presupunem că perpendicularele Aoc, B/3, Cy pe laturile B'C', C'A', A'B' sint
concurente !n A" şi perpendicularele din A, B, C pe C'A', A'B', B'C' sint concurente în B".
Scriem cele două fascicole sub forma

oc=A"A, oc,=B"C perpendiculare pe B'C'

(,=A"B, (,,=B"A perpendicul are pe C' A'

y=A"C, y,=B"B perpendiculare pe A' B'.

Slntem !n condiţiile teoremei Pantazi deci paralelele din A, B, C Ia razele y, oc, f, sînt con-
curente, adică perpendicularele din A, B, C pe dreptele A' B', B'C', C' A' sint concurente deci
şi triunghiurile ABC, C'A'B' slnt ortologice.
Altfel enunţat, două triunghiuri biortologice sînt triortologice.
i) Fie ABC un triunghi isoscel (AB=AC). Construim ln exterior pe laturi, triunghiurile ase-
menea şi asemenea aşezate AA'C, CC' B, BB'A. Dreptele AC', CA', BB' sînt concurente.

I
Figura 159 Figura 160

203
 în adevăr unghiul a două raze în fascicolul B(C, A, B', C') este egal cu unghiul razelor cores-
punzătoare ln fascicolul C(A, B, C', A') (fig. 159). Deci
B(CAB'C')=C(ABC'A')=C(BAA'C').
Raza BC fiind comună,
celelalte raze se taie ln puncte colineare.
Să considerăm triunghiurile ABC, A' B'C' echilaterale şi concentrice (fig. 160). Evident
că triunghiurile AA'C, CC' B, BB' A slnt asemenea, poziţia A' B'C' fiind rotită şi omotetică
cu ABC.
Obţinem enunţul: Două triunghiuri echilaterale ABC, A' B'C' de acelaşi centru, cu vîrfurile
notate în acelaşi sens de rotaţie $Înt de trei ori omologice şi anume în ordinele

( ABC) ( ABC,) ( ABC)

A'B'C' ' C'B'A' ' B' rl'C'

(B a r b i I i a n, 1930).
 GRUPUL PROIECTIV

Afinitate. a) Numim afinitate, o transformare punctuală biunivocă, care

transformă dreptele în drepte şi conservă punctele de la infinit.
Rezultă că o afinitate conservă paralelismul, în sensul că dreptele paralele
se transformă în drepte paralele.
O afinitate între două drepte este evident o omografie, cu particularitatea
că face să se corespundă punctele de la infinit ale dreptelor. În ecuaţia omo-
grafiei
axx' +bx +ex' +d =0,
punctele de la infinit sînt omoloage, dacă a =0. Deci o afinitate între două
drepte conduce la o relaţie de forma
(1) x'=ax+b
între distanţele 01W =X, O' M' =X' ale punctelor analoage M, M' la două
origini O, O' pe cele două drepte.
b) La trei puncte A, B, C pe o dreaptă d corespund într-o afinitate, trei
puncte A', B', C' pe o dreaptă d'. În acelaşi timp se corespund şi punctele
de la infinit ale dreptelor. Raportul anarmonic a patru puncte fiind invariant
într-o omografie
(ABC oo) =(A' B'C' oo)
deci
CA C'A'
(2) -=-·
GB C'B'

Deci o afinitate conservă raportul simplu. Înţelegem prin raport simplu,

raportul a două segmente de pe o dreaptă sau de pe drepte paralele.
Considerăm două triunghiuri. Putem să le aşezăm totdeauna în poziţia
ABC, AMN astfel ca să aibă un vîrf comun şi latura AM pe latura AB.
Dreapta AN taie pe BC în P. Avem relaţiile areolare
(AP B) BP (AMN) AM 'AN
--=-, ---=-·--
(ABC) BC (ABP) AB AP

deci
(AMN) AM AN BP
---=-·--·-·
(ABC) AB . AP BC

Fiecare raport de segmente este invariant în afinitate, deci şi raportul

ariilor triunghiurilor. Cum orice figură este decompozabilă în triunghiuri
sau este limită a unei astfel de triangulaţii, rezultatul este valabil pentru
ariile oricăror domenii omoloage în transformare.
Deci raportul ariilor este invariant într-o afinitate.
210
 c) Există un singur punct care divide un segment dat într-un raport dat;
mijlocul segmentului AB îl divide în raportul -1; conjugatul lui, care este
punctul de la infinit al dreptei AB îl divide în raportul 1. Sîntem conduşi
să admitem că pe orice dreaptă există un singur punct la infinit. Fie oo mul-
ţimea punctelor de la infinit ale unui plan. Deoarece o dreaptă arbitrară
taie mulţimea într-un singur punct rezultă că toate punctele de la infinit ale
unui plan sînt situate pe o dreaptă, pe care o numim dreapta de la infinit.
Analog, mulţimea punctelor de la infinit ale spaţiului, fiind tăiată de orice
plan după o dreaptă, rezultă că este un plan. Deci toate punctele de la infinit
din spaţiu sînt situate într-un plan, pe care îl numim planul de la infinit.
O afinitate păstrează dreapta şi planul de la infinit.
d) Printr-o afinitate, dintr-o figură obţinem o figură nouă, în care se
păstrează dreptele, paralelismul, rapoartele simple şi rapoartele ariilor. Alte
elemente, de exemplu distanţele, unghiurile se modifică. Afinitatea păstrează
gradul unei curbe şi numărul asimptotelor; astfel transformă o iperbolă în
alta, o elipsă în alta, în particular, un cerc într-o elipsă.
Proiectivitate. a) Numim proiectivitate, o transformare punctuală biuni-
vocă, care transformă dreptele în drepte.
- -- Rezultă că o omografie între două drepte este o proiectivitate lineară.
ln plan, printr-o proiectivitate, o figură se transformă în alta. ln cele
două figuri se corespund punctele, dreptele, deci colinearitatea şi concurenţa,
rapoartele anarmonice. O curbă se transformă în altă curbă, dar de acelaşi
grad. De exemplu, transformata proiectivă a unui cerc este o conică.
b) Produsul a două proiectivităţi este evident, o proiectivitate; de ase-
menea, dacă printr-o proiectivitate, o figură f se transformă în f', există
o altă proiectivitate care readuce pe f' peste f.
Deci proiectivităţile formează un grup de transformări.
Afinităţile sînt proiectivităţi particulare. Proprietatea de a invaria punc-
tele de la infinit este evident simetrică şi tranzitivă. Deci în mulţimea proiec-
tivităţilor, afinităţile f armează un grup.
c) ln spaţiu, introducem proiectivitatea ca o transformare punctuală
biunivocă, în care un plan se transformă într-un plan. Deoarece conservă
planele, proiectivitatea transformă o dreaptă într-o dreaptă. În adevăr,
o dreaptă d este intersecţia a două plane oe, ~- Printr-o proiectivitate, planele
devin alte plane oc', W care se taie după o nouă dreaptă d'.
Figuri canonice. a) Figurile obţinute una din alta prin transformările
unui grup, au comune toate proprietăţile invariante în grup. Spunem că
sînt egale în grupul respectiv.
Din consideraţii subiective, străine grupului considerat, una din aceste
figuri este cea mai simplă. O numim figură canonică. Proprietăţile invariante
în grup, care sînt mai uşor de urmărit pe figura canonică sînt proprietăţi
ale oricărei figuri deduse din ea prin transformările grupului.
b) De exemplu să considerăm un triunghi echilateral ABC cu centrul
în O; fie A 1 , B 1, C1 mijloacele laturilor. Considerăm şi cercul înscris şi circum-
scris.
Figura se bucură de mai multe proprietăţi; de exemplu are unghiurile de
60°, are laturile egale, bisectoarele unghiurilor sînt şi înălţimi, diametrul
cercului înscris este egal cu raza cercului circumscris etc. Toate aceste pro-
14* 211
 A prietăţi şi altele analoage au caracter me-
tric. Ele sînt invariante într-o deplasare
şi mai general într-o asemănare. Dar se
deformează într-o transformare afină sau
proiectivă, deci nu ne interesează în aceste
grupuri.
Să urmărim cîteva proprietăţi ale fi-
gurii cu caracter afin. Astfel, A 1 , B 1 , C1
sînt mijloacele laturilor; dreptele AA 1 ,
Figura 161 BBi, CC 1 sînt mediane; ele sînt concu-
rente în O, astfel ca AO =20A 1 etc.; tan-
gentele în A, B, C la cercul circumscris sînt paralele cu laturile opuse; tri-
unghiul echilateral este triunghiul de arie maximă înscris în cercul o, circum-
scris şi triunghiul de arie minimă circumscris cercului i, înscris; rapoartele
ariilor fiind
3R'V3 . R2-
4 .7t -~
3 ./3 .
f 3R'V3 • 1tR' - 3 V3
4 .-4-- ~ -

etc. Toate aceste proprietăţi au caracter afin deci sînt valabile pentru orice
triunghi (fig. 161). Putem deci să spunem că medianele L1nui triunghi sînt
concurente într-un punct G, astfel că AG =2GA 1 ; există o elipsă i, tangentă latu-
rilor în mijloacele lor; această elipsă are centrul în G şi este elipsa de arie maximă
înscrise, triunghiului şi aria ei este s ~:frr. ;,11' s fiind aria triunghiului dat; elipsa
de arie minimă circumscrisă triunghiului are centrul tot în G; tangentele în A,
4sV31t
B, C la această elipsă sînt paralele cu laturile opuse; aria elipsei este
9
Am dedus toate aceste proprietăţi din figura canonică.
c) Din aceeaşi figură canonică, reţinînd proprietăţile proiective putem
să deducem de exemplu aspectele: dacă o conică este tangentă laturilor llnui
triunghi ABC în Ai, B 1, C1, dreptele AAi, BB 1 , CC 1 sînt concurente; tangentele
în A, B, C la o conicâ circumscrisă triunghiului taie laturile opuse în puncte
colineare ele.
Proiecţii. a) Un exemplu de afinitate îl oferă proiecţia paralelă de pe
un plan pe altul. În adevăr proiecţia paralelă este o corespondenţă biunivocă
între plane şi transformă între ele dreptele de la infinit ale pianelor. Aceasta
explică de ce în proiecţia paralel[t se păstrează paralelismul, raportul simplu
şi raportul ariilor, acesta fiind cosinusul unghiului planelor. Nu trebuie să
identificăm proiecţia paralelă cu afinitatea; ca orice exemplu, proiecţia paralelă
se bucură şi de unele proprietăţi particulare. De asemenea sînt şi alte exemple
de afinităţi dar proiecţia paralelă este unul dintre cele mai simple. Putem să
folosim proiecţia paralelă ca să obţinem unele figuri canonice pe care demon-
straţia este uşura ă sau, ceea ce este acelaşi lucru, plecînd de Ia o figură cr -
nonică să obţinem prin proiecţie paralelă o figură nouă. Astfel putem să
obţinem figura 161 din proiecţia paralelă a cazului triunghiului echilateral.
Folosirea acestei metode este fructuoasă dar necesită stăpînirea unei tehnici
pentru ca să discernem dintr-o figură dată numai proprietăţile afine nereţinînd
relaţiile metrice, nesemnificative deci care se deformează. Am dat cîteva

212
exemple la începutul acestor lecţii. După ce am studiat unele aspecte noi
putem să folosim metoda mai amplu. Ne referim de exemplu la conservarea
raportului anarmonic, mai ales în cazul afin, la proprietatea că putem să
transformăm o diviziune armonică în figura formată de mijlocul unui segment
şi punctul de la infinit corespunzător.
b) Un exemplu de proiectivitate îl oferă proiecţia centrală dintr-un plan
pe altul. ln adevăr transformarea este punctuală, biunică şi conservă dreptele.
1n consecinţă proiecţia centrală păstrează toate proprietăţile proiective ale
figurilor, adăugînd ca orice exemplificare şi unele proprietăţi particulare.
Pe această cale intuitivă putem să reducem unele proprietăţi proiective la
forme canonice. Astfel figura considerată a triunghiului echilateral şi a cercu-
rilor înscris şi circumscris ne-a condus prin proiectivitate la o figură mai
generală. Putem să o obţinem dintr-o proiecţie centrală a figurii canonice.
c) Vom da cîteva exemple noi de utilizarea proiecţiei în demonstrarea
unor proprietăţi. Ne referim mai ales la conservarea raportului anarmonic
şi aspectele particulare afine legate de această teoremă.
1. Considerăm două drepte paralele a, b şi o dreaptă mobilă a de direcţie
fixă, care taie dreptele a, b în punctele M, N. Fie P mijlocul segmentului MN.
Pe figura canonică este evident că punctul P descrie o paralelă cu dreptele a, b.
Să efectuăm o proiecţie centrală. Dreptele a, b devin concurente într-un
punct O; dreptele mobile paralele a devin drepte mobile concurente într-un
punct J iar mijlocul P al segmentului MN devine conjugatul armonic al
punctului J în raport cu .Z\1, N. Locul geometric rămîne o dreaptă care trece
prin O. Am regăsit astfel proprietatea polarei unghiulare.
2. Ca alt exemplu, teorema: locul mijloacelor coardelor paralele ale unui
cerc este un diametru, devine într-o proiecţie paralelă: locul mijloacelor coardelor
paralele într-o elipsă este un diametru. Doi diametri perpendiculari ai cercului
devin diametri conjugaţi ai elipsei. Raportul ariilor dintre cerc şi un pătrat
circumscris fiind i, în acelaşi raport stau aria elipsei şi aria unui paralelogram
circumscris avînd laturile paralele cu doi diametri conjugaţi. Deci aria unui
paralelogram circumscris elipsei construit pe doi diametri conjugaţi este constantă,
deci egală cu 4ab, corespunzătoare dreptunghiului circumscris.
3. Aceeaşi figură canonică invocată la începutul aliniatului 2, relativ
la mijloacele coardelor cercului de direcţie dată, printr-o proiecţie centrală
ne conduce la proprietatea polarei unui punct în raport cu o conică, pe care
în cazul în care luăm drept conică un cerc, o aplicăm întorcîndu-ne la cerc.
Studiu analitic, a) Ne referim la plan. Considerăm coordonatele omogene
x 1, x 2 , x 3 obţinute din coordonatele obişnuite x, y prin
x, x,
(1) X=-• Y=-?
x. x.
Considerăm transformările
X~ =a11X1 +a12X2 +a13X3 au a12 a1a
(2) x; =U21X1 +a22X2 +a23X2 a= a21 022 023 # o.
x; =Oa1X1 +as2X2 +a33X3 a31 032 033

Pentru o anumită valoare particulară atribuită parametrilor au avem

o transformare punctuală biunivocă lineară, deci păstrează gradul unei curbe,
în particular transformă o dreaptă într-o dreaptă. Rezultă că (2) este o trans-
formare proiectivă.

213
 Transformările lineare (2) formînd un grup, corespunzător transformările
proiective formează un grup.
Plecînd de la ecuaţiile (2) putem să regăsim unele proprietăţi proiective,
putem să demonstrăm mai simplu altele.
b) De exemplu să determinăm punctele duble ale unei proiectivităţi
plane. Trebuie să rezolvăm sistem ul omogen (2) în cazul cînd x'; sînt propor-
ţionale cu X;, adică punctele M'(x~, x;, x~) şi M(x 1 , x 2 , x 3 ) puse în corespon-
denţă coincid. Notăm x'; =px;, Sistemul omogen~ (2) are atunci o soluţie
nebanală, dacă

(3) =0,

Pentru fiecare rădăcină a acestei ecuaţii în p, pe care o numim ecuaţie carac-

teristică,
corespunde cîte o soluţie nebanală a sistemului omogen considerat.
Deci în general, o proiectivitate plană are trei puncte duble.
c) Dacă în sistemul (2) împărţim termen cu termen cu x' 3 şi ţinem seama
de ultima ecuaţie şi de (1) obţinem ecuaţiile unei proiectivităţi
a 11 x+a 12 y+a 13 a, x+a y+a„
22
(4) x' y ' =1- - - ---
U31X+ llo2Y+ a33 a„x+a,,y+a33
cu condiţia a= a11 I I =I= O.
d) Ţinînd seama de formulele (1) ale coordonatelor omogene, rezultă că
pentru un punct la infinit avem x 3 =0 şi reciproc.
Pentru ca proiectivitatea (2) să păstreze punctele de la infinit, trebuie
ca la x 3 =0 să corespundă xi =0 oricare ar fi perechea (x 3 , xi), Aceasta ne-
cesită ca a 31 =0, a 32 =0. Punem în (4) această particularizare şi notînd altfel
coeficienţii putem să presupunem a 33 = 1. Obţinem ecuaţiile unei afinităţi

(5)
cu
(6) a= I au
a21
a12
a22
I
=I= O.

Verificăm pe forma (5) proprietatea grupală şi alte proprietăţi ale afinităţii.

e) Observăm că ecuaţiile (5) conţin ca un caz particular asemănările, cînd
(7)
particularizare conservată in grupul (5).

Exemple, a) lnlr-un patrulater circumscris unui cerc, diagonalele şi dreptele care unesc con·
tac/ele laturilor opuse sini concurente.
În adevăr, este transformata proiectivă a figurii canonice formată de un cerc şi un pătrat
înscris. Cercul devine o conică oarecare. Deci proprietatea este valabilă pentru orice conică
şi în special şi pentru cerc.
Analog din figura canonică formată de un cerc, un pătrat înscris şi pătratul circumscris
cu punctele de contact în virfurile pătratului înscris obţinem printr-o transformare proiectivă
enunţul:
lntr-un patrulater inscriptibil, laturile opuse şi tangentele în vîrf11rile opuse se taie cite două
în puncte colineare.

214
 b) Fie O un punct în planul triunghiului ABC. Dreptele BO, CO laie laturile AC, AB în
Bu C,. O secantă arbitrară dusă prin O taie aceleaşi laturi în ~. y. Avem relaţia

~C I B,A + yB C,A =1.

~A B,C yA C,B

Proiectăm figura pe alt plan, pe care dreapta ~y să devină dreapta de la infinit. Rapoartele
duble din prima parte a relaţiei sînt rapoarte anarmonice anume (CA~B,) şi (BAyC,) deci
valoarea lor se păstrează, adică relaţia dată este invariantă în proiecţie, pentru punctele trans-
formate. Deoarece ~C: ~A şi y B : y A tind către 1 pe figura canonică iar dreptele BO, CO devin
paralele obţinem enunţul: în triunghiul ABC două drepte paralele dnsl' rrin B, r. taie laturile
AC, AB în Bi, C,. Avem relaţia

B,A + C,A = AB + C,Al=l,

B,C C,B BC, C,BJ
relaţia, evidentă pe figura canonică, este din punct de vedere proiectiv, aceeaşi cu relaţia ini-
ţială din figura generală.
c) Considerăm următoarea figură canonică. Prin vîrfurile triunghiului ABC dusem paralele
la laturile opuse. Triunghiul format este omologic cu triunghiul dat. Printr-o transformare pro-
iectivă obţinem enunţul următor.
O transversală laie laturile unui triunghi ABC în punctele ix,~. y. Dreptele Aix, B~, Cy formează
un triunghi A,B,C,. Dreptele AAr, BB 1 , CC, sini concurente.
d) Fie dr, d, două drepte care taie laturile triunghiului ABC în A„ Bu C, şi A,, B„ C,.
Avem relaţia

p=(BCA,A 2 )(CAB,B 2 )(ABC,C 2 )=1.

În adevăr, relaţia fiind formată din rapoarte anarmonice are caracter proiectiv. Putem să
o demonstrămpe o figură proiectiv aceeaşi, în care dreapta d, să devină dreapta de la infinit.
Obţinrm relaţia Menelau

A,B B,C C,A

--•--•-=!.
A,C B,A C 1 B

Deşi în relaţia Menelau intervin rapoarte de pe drepte diferite, deci in parte rapoartele
se modifică într-o transformare proiectivă, produsul lor este invariant. De altfel, relaţia Menelau,
care exprimă o proprietate proiectivă, anume condiţia de colinearitate a trei puncte situate
pe trei drepte, trebuie să aibă caracter proiectiv.
Consideraţii analoage sînt valabile relativ la relaţia Ceva.
 ISTORIA GEOMETRIEI ELEMENTARE

Antichitatea. Cunoştinţele din domeniul geometriei sînt foarte vechi.

Primele documente scrise de matematici care s-au păstrat, datînd cu două
milenii înaintea erei noastre, anume papirusurile egiptene şi cărămizile cal-
deene, conţin reguli de rezolvare a unor probleme practice de aritmetică
şi geometrie. Sînt cunoscute de atunci regulile de aflarea ariilor pătratului,
triunghiului, paralelogram ului, trapezului, a volumelor paralelipipedului,
piramidei, trunchiului de piramidă. Aria cercului era dată printr-un proce-
deu de aproximare care revine la a lua pentru 1t valoarea 3,16.
Geometria a înflorit mai ales în Grecia antică. Cunoştinţele aduse din
Egipt şi Mesopotamia au fost supuse raţiunii; nimic nu mai era admis fără
demonstraţie.
Cercetările erau grupate în diferite centre.
fn şcoala din Milet a lui Ta I e s (sec. 6 î.e.n.) era cunoscută teoria figu-
rilor asemenea.
In şcoala din Crotona a lui P i ta g or a (sec. 6-5 î.e.n.) erau cunoscute
construcţiile pentagonului şi decagonului regulat, cele cinci poliedre regulate;
relativ la teorema ce i se atribuie, în şcoala lui Pitagora s-a arătat generali-
tatea ei şi construcţia numerelor iraţionale pe această cale.
Ip o c rate din Chios (sec. 5 î.e.n.), a calculat lunulele, arii formate
de arce de cerc; a expus metoda raţionamentului deductiv, reducînd treptat
rezolvarea unei probleme la cazuri mai simple, cunoscute.
În şcoala materialistă din Atena a lui De m o c rit (460- 370 î.e.n.)
se demonstra printr-un gen de numărare a atomilor că o piramidă este echi-
valentă cu a treia parte dintr-o prismă de aceeaşi bază şi înălţime iar E u d o-
x u s (408-355 î.e.n.) folosea procedee exhaustive riguroase, echivalente
cu trecerea la limită, demonstrînd formule relativ la arii şi volume.
ln şcoala idealistă a lui Plat o n (429-348 î.e.n.) era cunoscută metoda
locurilor geometrice, poliedrele semiregulate.
Deci încă din secolul al patrulea înaintea erei noastre era cunoscută
aproape toată geometria elementară care se predă şi astăzi în învăţămînt.
De o deosebită importanţă sînt Elementele lui E u c I i d ( sec. 3 î.e.n.)
care a activat în Alexandria. Elementele reprezintă o sinteză a cunoştinţelor
anterioare, scrise concis şi metodic; dar mai ales este remarcabilă forma
axiomatică de expunere. Euclid a plecat de Ia un număr mic de axiome,
care se verifică în natură şi din ele, pe cale logică a dedus prin raţionament
întregul material al geometriei. Elementele au fost conside rate timp de
două milenii, ca un model de perfecţiune logică. Ele au fost mereu transcrise şi
învăţate. Euclid n-a urmărit însă să fie accesibil ci riguros. De aceea studie-
rea Elementelor era foarte anevoioasă. J
O singură afirmaţie a lui Euclid a stîrni t nedumerire, chiar pentru con-
tinuatorii imediaţi, anume axioma paralelelor formulată de Euclid sub forma
echivalentă, dată ca poslulailll al cincilea: două drepte se întîlnesc în a cea

216
parte, faţă de care, tăiate de o secantă formează unghiuri a căror sumă este
mai mică decît două unghiuri drepte. Matematicienii care au urmat, plecînd
ele la premisa că afirmaţia este o teoremă, dată de Euclid ca axiomă, deoa-
rece n-a putut să o demonstreze, au încercat să suplinească această presupusă
deficienţă şi astfel problema paralelelor a fost deschisă din Antichitate.
Probleme celebre ale Antichităţii sînt şi altele. Duplicarea cubului, adică
construcţia unui cub cu un volum dublu unui cub dat, ceea ce revine la con-
~/i..
strucţia lui Cuadratura cercului, adică construcţia unui pătrat echivalent
cu un cerc, revine la construcţia lui 1t. Trisecţiunea unghiului, adică construc-
ţia unei drepte care să împartă un unghi arbitrar dat, în trei părţi egale,
revine Ia construcţia rădăcinilor unei ecuaţii de gradul al treilea. Aceste
probleme, ca şi construcţia poligoanelor regulate sau evaluarea unghiului format
de cerc şi o tangentă şi altele, au suscitat un interes foarte mare şi au fost
urmărite cu insistenţă foarte multă vreme de către matematicienii Evului
Mediu şi ai Renaşterii.
Geometria a continuat să se dezvolte, după Euclid.
Arhimede (287-212 î.e.n.), care a activat în Siracuza, a îmbinat
cunoştinţele abstracte de geometrie cu probleme practice de mecanică şi
fizică, dînd o dezvoltare considerabilă prin acest procedeu, geometriei însăşi.
El a dat valoarea cu două zecimale exacte a lui 1t, a dat formula pentru aria
şi volumul sferei, a arătat că medianele triunghiului sînt concurente, a
determinat centrele de greutate a numeroase figuri, a calculat prin metode
echivalente cu trecerea la limită aria segmentului parabolic şi a unor arii
şi volume secţionate în suprafeţe de rotaţie de gradul al doilea, a studiat
spirala. El este şi prim ul fizician, punînd experienţa Ia baza cunoaşterii.
A p ol o ni u (262-200 î.e.n.), care a activat în Alexandria, a studiat
problema construirii unui cerc tangent la trei cercuri date, care a fost urmărită
multă vreme în sensul simplificării construcţiei. Dar el este cunoscut mai
ales prin contribuţia adusă în teoria conicelor, pe care a dezvoltat-o foarte
mult, dînd ecuaţiile lor, proprietăţile legate de tangente, normale, de focare,
de polară, de diametri conjugaţi etc.
l\I e ne I au (sec. 1) ca şi P to Ie meu (120-190), care au activat
în Alexandria au dezvoltat geometria pe sferli pentru necesităţile astronomiei.
Ptolemeu a dat sub formă geometrică formula de adunare a sinusului arcelor
şi relaţiile trigonometrice din triunghiul sferic dreptunghic.
Pentru rezolvarea aproximativă a problemelor celebre au fost imaginate
diverse curbe speciale, care admit o trasare mecanică. Astfel au intrat în
atenţia matematicienilor unele curbe de gradul al treilea, al patrulea sau
transcendente.
De o deosebită importanţă sînt lucrările lui P a p u s (sec. 3), din
Alexandria; el este autorul a numeroase teoreme care conţin germenii unor
noţiuni moderne ca perspectivitatea raportului anarmonic, involuţia şi îm-
binarea metodelor statice pentru determinarea centrelor de greutate a unor
figuri plane şi de rotaţie în spaţiu.
În general, geometria s-a dezvoltat foarte mult în Antichitate atît exten-
siv cît şi în adîncime; raţionamentele aveau un caracter riguros. Geometria
era o manifestare generală de cultură. Aritmetica era însăşi subordonată
geometriei, numerele fiind rezultatul măsurătorii, fracţiile fiind considerate
ca rapoarte de segmente iar numerele iraţionale rezultau din măsura ipote-
nuzei triunghiului dreptunghic cu catetele măsurate în numere întregi. De
217
aceea aritmetica era tratată tot în Elementele lui Euclid. Geometria era
un fel de a gîndi şi făcea parte integrantă din filozofie. P i t a g o r a, Z e n o n
(sec. 5. î.e.n.), Demo c rit, Plat o n, Aristotel (384-322) au
fost nu numai geometri dar recunoscuţi şi ca cei mai mari gînditori al Anti-
chităţii.
Evul Mediu. În această perioadă lungă de peste un mileniu n-au fost
realizate succese culturale importante în nici un sector şi nici în geometrie.
Din Grecia focarul de cultură s-a mutat în India, în ţările de limbă arabă
apoi în Bizanţ şi în occidentul Europei. Cultura medievală n-a fost de nivel
redus ci dirijată în direcţii care nu ne interesează pe noi astăzi. Mesajul cul-
tural transmis de Evul Mediu este puţin valorificabil. Un rol aparte îl joacă
ştiinţa chineză cu vechi şi remarcabile valori culturale; dar prin izolarea
voită a acestei civilizaţii ea nu a intrat de atunci în circuitul culturii uninrsale
şi toate rezultatele au fost regăsite ulterior de către europeni; lipsa de racor-
dare în timp a avut ca efect o întîrziere, dar n-a fost o piedică.
Referindu-ne la matematici contribuţia cea mai importantă a fost adusă
de ţările islamice ale căror oameni de cultură au ştiut să pătrundă operele
Antichităţii, le-au salvat de la pieire, prin desele lor transcrieri şi mai ales
au ştiut să descifreze ideile algebrice şi trigonometrice conţinute în germene
sau în formulare verbală şi au iniţiat o metodă simbolică de scriere rapidă.
Astfel, algebra şi trigonometria, care erau atunci tot ramuri ale geometriei
prin problematică şi metode, sînt realizările cele mai importante, privind
matematica, din Evul Mediu.
Din domeniul pe care îl urmărim, al geometriei, menţionăm că A b u 1
V a f a (940- 997), care a activat în Bagdad, cunoscut mai ales ca astronom,
a rezolvat mai multe probleme de construcţii cu rigla şi cu un cerc dat.
I b n a 1 H a i s a m (965-1039), care a activat la Cairo, cu numele
europenizat Alhazen, cunoscut şi ca fizician şi ca medic, a calculat diferite
volume în formă de obelisc şi a ridicat o problemă de construcţie, determi-
narea unui punct al unui cerc astfel ca după reflexie o rază ce porneşte dintr-un
punct dat să treacă prin alt punct dat.
M u ham e d a I B iru ni (973-1048) a arătat că latura poligonului
regulat de 18 laturi este determinată de o ecuaţie simplă de gradul al treilea;
el a dat sub formă geometrică şi unele relaţii de trigonometrie sferică pentru
triunghiul oarecare.
O m ar K a ia m (1036-1123), care a activat în Ispahan, vestit şi
ca poet, în scopul rezolvării problemelor celebre ale Antichităţii, prin metode
grafice aproximative, a dat diverse metode ingenioase de reducere a rezol-
vării ecuaţiei de gradul al treilea Ia intersecţii de cercuri şi de parabole făcînd
şi o clasificare a ecuaţiilor de gradul al treilea. Kaiam a adus o contribuţie
importantă şi în teoria paralelelor, considerînd un patrulater cu două laturi
opuse egale şi două unghiuri drepte şi utilizînd metoda reducerii Ia absurd.
Nas ir e din a I T u s i (1201-1274), care a activat în Bagdad, a
cercetat teoria paralelelor, dînd o propoziţie echivalentă cu postula tul lui
Euclid şi a scris prima carte de trigonometrie, cu formulele demonstrate
prin procedee de geometrie.
Renaştel'ea. Din toate punctele de vedere, Renaşterea a fost o înflorire
culturală în ansamblu. Centrele de cultură au fost în occidentul Europei.
Succese importante s-au realizat în general, în matematici. Astfel a fost
creată analiza matematică; mecanica şi astronomia au fost puse pe baze

218
corect ştiinţifice, devenind ramuri ale matematicii; s-a fixat simbolistica
în algebră şi s-au rezolvat ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea; s-au
inventat logaritmii cu care au fost uşurate foarte mult calculele; au fost
enuntate mai multe teoreme de teoria numerelor rămase nerezolvate.
C~ rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea şi al patrulea s-au închis
sub formă negativă, o parte din problemele celebre ale Antichităţii.
în ceea ce priveşte geometria avem de asemenea rezultate foarte impor-
tante de menţionat.
Ke referim în primul rînd la domeniul geometriei sintetice.
Franc; oi s Viet e (1540-1603), care a activat la Paris, a rezolvat
unele probleme de construcţii geometrice noi, de exemplu a unui patrulater
inscriptibil, de laturi date; a dat relaţiile dintre laturile şi unghiurile triunghiu-
rilor polare pe sferă; Viete a scris şi o importantă carte de algebră în spirit
geometric.
T h o m a s H a r r i o t (1560-1621 ), matematician englez, a dat impor-
tanta formulă a ariei triunghiului sferic.
\Vil li am Ou g h t re d (1574-1660), matematician englez, a scos
în evidenţă importanţa noţiunii de putere a unui punct în raport cu un cerc
şi cu o sferă.
G e r a r d D e s a r g u e s (1593-1662), care a activat ca
arhitect la Paris, a dat teorema vestită a triunghiurilor omologice şi a fixat
unele reguli de reprezentare plană a figurilor din spaţiu, dînd unele princi-
pii fundamentale de geometrie proiectivă.
R e n e D e s c a r t e s (1596-1650) a generalizat teorema lui Pitagora
în spaţiu pentru un triedru tridreptunghic, a dat relaţia fundamentală
m +2 =V +f, dintre numărul de muchi m, de vîrfuri v şi de feţe f ale unui
poliedru convex, cu caracter topologic.
P i e r r e F e r m a t (1601-1665) a activat ca magistrat la Toulon.
A dat diverse probleme de extremum cu caracter geometric.
John Wallis (1616-1703),a activatîn Oxford. A arătat că exis-
tenţa figurilor asemenea este o propoziţie echivalentă cu axioma de para-
lelism.
Blais e Pasc a 1 (1623-1662), cunoscut şi ca fizician şi scriitor,
a activat în Paris. El a dat teorema exagonului înscris în cerc, arătînd că
prin proiecţie rezultatul este valabil pentru o conică; pentru prima oară s-a
obţinut o teoremă de geometrie cu caracter proiectiv, din una metrică.
I s a a c N e w t o n (1642-1727), vestit şi ca fizician şi astronom, a
activat în Londra. El a clasificat cubicele din punct de vedere proiectiv,
arătînd că sînt cinci tipuri. A dat de asemenea numeroase teoreme de geo-
metrie elementară în măsura în care le întîlnea studiind probleme de mecanică,
de fizică şi de astronomie.
Dar rezultatul cel mai important în Renaştere în sectorul geometriei
este crearea geometriei analitice, în acelaşi timp, de către Descartes şi Fermat.
Este ştiut din Antichitate că fiind dată o curbă, între coordonatele punc-
telor ei există o anumită relaţie, din care apoi, pe cale geometrică, erau deduse
alte proprietăţi.
D e s c a r te s şi F e r m a t au arătat că şi invers, oricărei ecuaţii
f(x, y) =0 între coordonatele unui punct mobil, îi corespunde o curbă.
219
 În cartea sa, din 1637, Descartes a trasat principiile metodei, mai mult
ca să exemplifice teoria sa filozofică a metodei cunoaşterii, prin care a înte-
meiat filozofia modernă.
Fermat, în diverse scrisori către prieteni, începînd din acelaşi an 1637,
metodă obişnuită atunci de comunicare a rezultatelor ştiinţifice, a expus
de asemenea principiile geometriei analitice. Pe de o parte el a mers mai
departe decît Descartes, dînd efectiv ecuaţ.iile diverselor curbe dar principial,
a rămas geometru în sensul Antichităţii, pe cînd Descartes a sesizat carac-
terul modern, algebric, considerînd numerele şi ecuaţiile în sens abstract,
independent de proprietăţile geometrice pe care le reprezintă de la caz
la caz.
Odată creată geometria analitică şi combinată cu metodele analizei,
matematicienii au atacat din plin studiul curbelor de grad superior sau trans-
cendente. Astfel au fost trezite la viaţă o mulţime de curbe speciale, cu diverEe
aplicaţii în teoria mecanismelor sau fizica teoretică. Cu ele s-au ocupat marii
matematicieni ca Galileo Galilei (1564-1642), Rene Descar-
t e s, P i e r r e F e r m a t, E v a n g e I i s t a T o r r i c e I I i (1608- 164 7),
Domenico Cassini (1625-1712), Christiaan Huygens
(1629-1695), Isaac Newton, Wilhelm Leibniz (1646-1716),
Jaques Bernoulli (1654-1705), Pierre Varignon (1654-
1722), E d m o n d H a 11 e y (1656-1742), J ea n Berno u 11 i (1667-1748).
P h i Ii p p e L a h ir e (1640-1718), din Paris, a revenit la studierea
conicelor pe cale analitică.
SeeoJuJ al 18-Jea. În secolul al 18-lea matematicile superioare au început
să se dezvolte impetuos. Centrul cercetărilor a rămas în Occident.
Problemele cele mai importante care au fost rezolvate în matematici
în acest secol sînt ecuaţ.iile diferenţiale şi cu derivate parţiale, teoria deter-
minanţilor, teoria numerelor complexe, iraţionalitatea lui ,., cu care se încheie
şi problema cuadraturii cercului, crearea mecanicii analitice, de,woltarea
amplă a teoriei probabilităţilor.
Referindu-ne la geometria elementară, numeroase teoreme interesante,
cu caracter mai mult sau mai puţin limitat sînt datorite marilor matemati-
cieni Leonhard Euler (1707-1783), Jean d'Alembert (1717-
1823), A dr ie n Lege n dr e (1752-1833) care a introdus importanta
noţiune de perpendiculară comună a două drepte în spaţiu, L a z a r e C a r-
n o t (1753-1823) care a iniţiat scrierea sub o formă unică a diverselor
relaţii metrice, Iv a n o v ici L e k se 11 (1740-1784) care a studiat pro-
prietăţile cercurilor mari pe sferă, J o h a n n L a m b e r t (1728- 1777)
care a arătat că o geometrie în care nu este valabilă axioma euclidiană de
paralelism este realizabilă pe o sferă de rază imaginară. În teoria paralelelor,
Legendre a dat cîteva teoreme importante privind suma unghiurilor unui
triunghi în geometria absolută.
Alte numeroase teoreme de geometrie sintetică, datorită altor autori,
au fost citate în decursul lucrării.
O nouă ramură a geometriei, geometria descriptivă a fost creată de G a s-
p ard M o n ge (1746-1816), care în cartea sa din 1798 a dat sub formă
definitivă regulile practice de reprezentare plană prin dublă proiecţie a figu-
rilor din spaţiu.
Dar adevărata importanţă a cercetărilor geometrice din acest secol tre-
buie căutată în alte sectoare.
220
 în geometria analitică au fost cercetate proprielă/ile generale ale curbelor
algebrice de exemplu numărul maxim de puncte care determină o curbă de
gradul n, numărul maxim de puncte duble, determinarea punctelor de infle-
xiune, polare de diferite ordine. Şi-au adus contribuţia J a m e s S t ir 1 i n g
(1696-1770), Colin Maclauri·n (1698-1746), Gabriel Cra-
m e r (1704-1752).
Dar mai ales s-a dezvoltat geometria analitică în spaţiu prin lucrările lui
L e o n h a r d E u 1 e r, A 1 ex i s C I a ir a u t (1713-1765), L o u i s
Lagrange (1736-1813), Gaspard Monge, Pierre Laplace
(1749-1827).
Din secolul al 18-lea s-a dezvoltat şi geomeliia diferenfialt1 a curbelor
şi a suprafeţelor prin contribuţia adusă de Alexis C l a ir a u t, Le o n-
h a r d E u l e r, G a s p a r d M o n g e şi alţii.
Cercetări ulterioa~e. Deşi ca preocupare minoră, geometria elementară
a continuat să fie cultivată, îmbogăţindu-se cu numeroase teoreme noi dar
mai ales cu metode noi, cu principii de transformare prin care coordonăm
mai adecvat diverse proprietăţi disparate şi le înţelegem mai profund.
Fără să reluăm diversele nume citate, în decursul lucrării, vom menţiona
în această prezentare succintă numai pe matematicienii cei mai importanţi
în ansamblul contribuţiei pe care au adus-o ştiinţei.
Referindu-ne la geometria elementară, lui J a k o b S t e i n e r (1796-
1863) i se datoresc numeroase teoreme ingenioase referitoare la triunghi
şi la patrulaterul complet în conexiune cu teoria conicelor.
C a r I G a u s s (1777 -1855) a rezolvat problema celebră a construirii
poligoanelor regulate, utilizînd consideraţii subtile de teoria numerelor şi
de algebră.
Secolul al 19-lea a rezolvat sub formă negativă problema postulatului
paralelelor prin lucrările lui C ar 1 G a u s s, Ni k ol a i L o b a ce vs k i
(1792-1856) şi Jan os Bol y ai (1802-1860); ei au arătat că axioma
de paralelism este independentă de restul axiomelor deci problema rezol-
vării ei a fost pusă greşit.
În secolul al 19-lea s-a dezvoltat mai ales geometria proiectivă creată de
Victor P o n ce 1 e t (1788-1867), prin lucrarea sa fundamentală din
1822. Pentru prima oară în istoria ştiinţei, Poncelet clasifică figurile geo-
metrice în metrice şi proiective după cum se deformează ori sînt invariante
într-un lanţ de proiecţii de pe un plan pe altul. În această lucrare bogată
în idei, Poncelet consideră fascicolele de cercuri şi de conice, transformarea
prin dualitate, omologia, introduce studiul elementelor imaginare etc. Con-
sideraţiile proiective sînt apoi dezvoltate în toată prima jumătate a secolului,
mai ales de către J a k o b St ci ne r, M i c h e 1 C h a s 1 e s (1793-
1880), August Mobius (1790-1868), Christian Staudt
(1798-1867), J u 1 i u s P 1 ii c k e r (1801-1868).
W i 11 i a m T h o m s o n (1824-1907) prin consideraţii de fizică intro-
duce transformarea prin inversiune, studiată apoi de .J os e p h Li o u-
v i 11 e (1809-1882) prin metodele teoriei funcţiilor de variabilă complexă,
ca o transformare conformă.
E d m o n d L a g u e r r e (1834-1886) printr-o fundamentare a con-
siderării elementelor imaginare în geometria sintetică, dă o corelaţie pro-
fundă între elementele metrice şi proiective.

221
 Se dezvoltă statica grafică şi mai ales geometria cinematică prin lucrările
lui Victor Mann hei m (1831-1906) şi Karl Cu 11 man (1821-
1881), prin care se rezolvă probleme fundamentale în teoria sintezei meca-
nismelor.
W i l l ia m H am i I t o n (1805-1865) introduce calculul vectorial care
permite utilizarea metodelor sintetice în probleme de factură superioară.
Geometria analitică este tratată unitar prin introducerea noţiunilor alge-
brice de determinanţi, de matrici, de forme pătratice, de transformări proiective
şi ortogonale, de studiul invarianţilor prin lucrările matematicienilor A u-
g u st i n Cauc h y (1789-1857), K ar I Jacob i (1804-1851), Otto
Hesse (1811-1874), James Sylvester (1814-1897), George
B o o Ie (1815-1864), Arthur Ca y Ie y (1821-1895).
S op h u s L ie (1842-1899) dezvoltă teoria grupurilor de transformări
iar F e I ix K Iei n (1849-1925) în lucrarea sa fundamentală din 1872
arată că fiecărui grup de transformări putem să-i ataşăm o geometrie care esle
studiul invarianţilor grupului.
Problema unei axiomatizări mai riguroasă a geometriei a fost rezolvată
de D a v i d H i I b e r t (1862-1943) în lucrarea sa fundamentală din
1899.
Dar mai ales sînt cercetate probleme de-asupra cadrului elementar.
Astfel este dezvoltată teoria suprafeţelor prin lucrările lui C a r I G a u s s,
C har I e s D u p i n (1784-1873), O s s ia n B o n net (1819-1892),
E u g e ni o B e I t ram i (1836-1900), J u I i u s W ei n g arte n (1836-
1910), G a s t o n D a r b o u x (1842-1917) şi alţii.
Se creează geometria algebrică prin lucrările deschise de J u I i u s P I il c -
ker, Jakob Steiner, George Salmon (1819-1904), Alfred
C I e b s c h (1833-1872), Fa q u e J o n q u ier e s (1820-1901 ), V ic t o r
P u i seu x (1820-1883), L u i g i C rem o na (1830-1903), l\I a x
Noe t he r (1844-1921) şi alţii.
Herma n n Gras s man n (1809-1877) introduce teoria spaţiullli cu
n dimensiuni iar Greg or i o R ic c i (1853-1925) a creat calculul tensorial
care convine acestui spaţiu.
B e r n har d R ie m a n n (1826-1866) extinde considerabil noţiunea
de spaţiu generalizînd metrica euclidiană.
Henri Poincare (1854-1913) iniţiază cercetările de topologie.
Geometria continuă să se dezvolte şi astăzi.
Sub aspect elementar, numeroase teoreme interesante sînt create mereu
fie de către amatori devotaţi, fie de către marii matematicieni, care de cite ori
au avut înţelegerea să revină la problemele elementare le-au privit sub aspecte
noi, dînd demonstraţii mai simple sau încadrări mai naturale. Astfel cartea
cea mai importantă de geometrie elementară actuală este scrisă de unul dintre
cei mai mari matematicieni contemporani, J a c q u e s H a da m a r d (1865-
1963).
Şi în ţara noastră, marii matematicieni G h e org he Ţiţei c a (1873-
1939), D im i trie P om p e i u (1873-1954), A Ie x a n dr u M y l le r
(1879-1965), Traian Lalescu (1882-1929), Alexandru Pan-
tazi (1896-1948), Dan Barbilian (1895-196l)şialţii au îmbogăţit
considerabil tezaurul geometriei elementare.
Pe linie de cercetare, geometria cuprinde astăzi domenii abstracte foarte
generale dar geometria elementară rămîne foarte importantă în învăţămînt fie
222
pentru aplicaţiile ei directe diverse, fie ca o verigă în înţelegerea problemelor
moderne de teoria spaţiilor generalizate, care la rîndul lor au aplicaţii în tehnica
şi fizica teoretică. Astfel A l b e r t E i ns tei n (1879-1955) în emiterea
teoriei relativităţii restrînse din 1905 a folosit noţiuni geometrice ale spaţiului
pseudoeuclidian cu patru dimensiuni iar în expunerea teoriei relativităţii gene-
rale, din 1915, a utilizat concepţii privind spaţiile cu metrică riemanniană,
ipoteză conformă cu fenomenele fizice din cosmos.
 BIBLIOGRAFIE

Cităm, după informaţia noastră, unele cărţi cu un conţinut similar, care completează cunoştiin­
ţele din lucrarea de faţă. Nu ne referim la manuale şcolare şi la texte dactilografiate.
E u gen e R o u c h e: Cours de mathemaliques. 4 volume cu subtitluri separate. Paris, prima
ediţie 1858. Ediţia a doua din Traile de geometrie elementalre, în două volume, a apăi:ut
ln 1865, cu colaborarea lui C h a r 1 e s C o m b e r o u s s e. Numeroase ediţii ulterioare.
Colectiv: Cours de mathematiqucs elementaires. Numeroase volume cu subtitluri separate. Paris,
prima ediţie ln 1875. Autorii, călugări, semnau cu iniţiale, ln ordine cronologică F. I. C.
(F r ere Ir 1 i d e Ca za ne u v e), F. J. (F re re J o se p h), F. G. M. (F r ere
G a b r ie 1 M arie). Ne referim la Exercices de geometrie, cu numeroase ediţii.
Ivan A Ie k sa n dr o v: Sbornik geomelriceskih zadaci na postroenie (Probleme de construcţii
geometrice). Traducere, Editura Tehnică, 1951.
A. K i se I ev: Elementarnaia geometria. Petersburg, 1893.
F e d e r i g o E nr i q u e s: Le:ioni di geometria proielliva. Bologna, 1898. Numeroase ediţii
şi traduceri.

C 1 a u d e G u i c h a r d: Traile de geometrie. Paris, 1898 .

.J a q u e s H a d a m a r d: Lei;ons de geometrie elementaire. Paris, 1898. Numeroase ediţii ulte-
rioare ln două volume. Traducere, Editura Tehnică, 1960.
I o n I o n e s c u, G h e o r g h e Ţ i ţ e i c a, A n d r e i I o a c h I m e s c u, V a s i I e C r i s -
t e s c u: Culegere de probleme de aritmetică, geometrie, algebră >i trigonometrie. Bucureşti,
1901. Ediţiile următoare au apărut separat. Culegerea de probleme de geometrie, a lui
G. Ţiţeica a reapărut ln 1929, 1956, 1962, 1965 îngrijită de Alexandru Niculescu, apoi de
Gheorghe Simionescu.
E. K o t te r: Dte Entwickelung der syntetischen Geometrie. Leipzig, 1901.
Ernest D u porc q: Premiers principes de geometrie moderne. Paris, 1902.
E mi 1 e
Bor e 1: Geometrie. Paris, 1905 .
.Joseph Ne u b c r g: Sur lu geometrie du tetraedre. Louvain, 1909.
\Vi 11 ia m G a 11 a t I y: Thc modern geometry of the lriangle. Londra, 1910.
C e s a r i B u r a I i - F o r t i: Geometria de/ triangolo. Palermo, 1918.
Traian La Ies cu: Tratai de geometrie analitică. 3 fascicole. Bucureşti, 1920, 21, 22. Reeditări
1931, 1938, 1944.
1\1 ax Zac har ia s: Elementar Geometrie. Berlin, 1921.
M ic u G r ii n b a u m: Transformarea cosogonală, Contribuţii la geometria triunghiului, Aria
de a fi geometru. Blrlad, 1924-26. 3 fascicole.
Geo r g c s pape Ii e r: Exercices de geometrie moderne. 9 voi. Paris, 1925-27.
Char Ies i\1 ic he I: Complements de geometrie moderne. Paris, 1926.

224
 Francesco Severi: Elementi di geometria. 2 voi. Florenţa, 1926-27.
R. Lac h I an: Elementary trealise on modern pure geometry. Londra, 1927.
N ic o I a e Ah rame s cu: Lecţiuni de geometrie analitică. Cluj, 1927. Ediţii noi 1937, 1944.
Traian La Ies cu: Aplicaţii geometrice ale calculului infinitezimal. Bucureşti, 1927.
W. S c h w an: Elementare Geometrie. Leipzig, 1929.
Lucie n God ea u x: La geometrie. Paris, 1931.
H. Li e b man n: Synthelische Geometrie. Berlin, 1934.
E. St ei nit z, H. Radem ac he r: Vorlesungen iiber die Theorie der Polyeder. Berlin, 1934,
Traian La Ies cu: La geometrie du triangle. Bucureşti, 1937. Traducere, Editura Tehnică,
1958.
N. M i h ă i I ea nu: Transformarea prin inversiune, Raportul anarmonic, Transformarea prin
polare reciproce, Corespondenţa omografică. 4 fascicole. Arad, 1939-41.
I o n I o nes c 11: J\;faxime şi minime geometrice. Bucureşti, 1941. Reeditare, 1955.
Cezar Co ş n iţă: Les coordonnees barycentriques. Bucmeşti, 1941.
Gheorghe V r ă n ce an 11: Curs de geometrie analitică şi proiectivă. Bucureşti, 1944-45.
Reeditări într-un volum sub titlul: Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială. Editura
Didactică şi Tehnică, 1954, 1961.
G h cor g he Nic hifo r: Curs de geometrie descriptivă. Bucureşti, 1945.
D. Pere pi o I k i n: !{urs elementarnoi geometrii. 2 voi. Moscova, 1948-49.
S. B o gomo I o v: Geometriia. l\loscova, 1949.
I. I a g I om, V. B o I t ian s k i: Vîpuklîe figuri. (Figuri convexe). l\loscova, 1951.
Herma n n W e y I: Symmetr!J. Princeton, 1952. Traducere, Ed. Ştiinţifică, 1966.
N i k o I ai Ce t v e r u hi n: Proiektivnaia geometriia. ed. 6. l\Ioscova, 1953. Traducere,
Ed. Tehnică, 1956.
O. Sac te r: Despre conice şi alte curbe. Ed. Tehnică, 1955.
I sa a c I a g I o m: Geometriceskie preobrn:ovaniia (Transformări geometrice) 2 voi. Moscova,
1955, 56.
Const anti n Bor ş: Noţiuni de geometrie proieclivă. Ed. Tehnică, 1956.
G he org he Bui c Ii u: Probleme de construcţii geometrice. Ed. Tehnică, 1957.
C. :\Ii ha Ies cu: Geometria elementelor remarcabile. Ed. Tehnică, 1957.
C o n st a n t i n I o n e s cu - B u j or: Elemente de transformări geometrice. 4 voi. Ed. Tehnică,
1958, 59, 64, 66.
H. Ford e r: Geometry. Londra, 1960.
Har o Id Co x eter: Jntroduclion Io geometr!I. Kew York, 1961.
D. P e r e p i o I k i n: Probleme rezolvate din Lecţii de geometrie elementară în spaţiu, de
.J. Iladamard. Traducere Ed. Tehnică, 1962.
Ad o I f Hai mov ici: Grupuri de transformări. Ed. Didactică 1963. Reed. 1968.
Tiberiu Ro man: Simetria. Ed. Tehnică, 1963.
A Ie x an dr u Tot h: Noţiuni de teoria construcţiilor geometrice. Ed. Didactică, 1963.
I o n 1\1 e Icu: Geometrie proiectivă. Ed. Didactică, 1963.
N. l\I i hăi I ea n u: Complemente de geometrie sintetică. Ed. Didactică, 1965.
G h. D. Simion e s cu: Trigonometrie sferică, Ed. Tehnică, 1965.
N. 1\1 i hăi Ie anu: Elemente de geometrie proiectivă. Ed. Tehnică, 1966.
G. V r ă n c ea n u, T. H a n g a n, C. T e I e m a n: Geometrie elementară din punct de vedere
modern. Ed. Tehnică, 1967.
Dan Bar bi Ii an: Opera didactică. Bucureşti, Ed. Tehnică, 1968, 71.
A d O J f H a i m O V i C i, L i d i a C O h a I, A 1 i C e C O r d U n ea 11 u, L i g Î a p a p U c:
Elemente de geometria planului. Ed. Didactică, 1968.
N. Mi hăi Ie anu: Utili::area numerelor complexe în geometrie. Ed. Tehnică, 1968.

15 - Lecţii complementare de geometrie 225

Radu Mir o n: Geometria elementară. Ed. Didactică, 1968.
Eugen Rusu: Metodica predării geometriei în şcoala generală. Ed. Didactică, 1968.
G h. A. Chiţ ei: Metode de rezolvarea problemelor de geometrie. Ed. Didactică, 1969.
A do I f H a i m o vi c i, C o n s ta n t i n Bor ş: Elemente de geometrie a spaţiului.
Ed, Didactică, 1970.
R a d u M ir o n: Introducere vectorială în geometria plană. Ed. Didactică, 1970.
M a r i a H u s c h i t t, A u r e I I o a n o v i c i, N i c o I a e M i h ă i I e a n u, M a r i a
N e u m a n n, L i u b i ţ a S t a n c i u, P e t r e S t a n c i u, E u g e n V i ş a:
Culegere de pro/Jleme de geometrie sintetică şi proiectivă. Ed. Didactică, 1971.
N. Mi hăi Ie anu: Geometrie analitică, proiecli:Jă şi diferenţială. Ed. Didactică, 1971.
 CUPRINS

Prefaţă 3

Prima'Jparte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Completări directe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Principii simple (Analogia, Roluri simetrice, Metode trigonometrice,
Metode areolare, Metode statice, Rolul spaţiului, 1Geometria descrip-
f~ă, Determinarea gradului unei curbe,~Orientarea elementelor, Trece-
rea la limită, Elemente improprii, Metode analitice, ~Infăşură toare) 5
-..-., Cîteva teoreme clasice relativ la dreaptă şi cerc (Diviziunea armonică,
Transversale, Ceviene concurente, Triunghiuri :omologice, Triunghiuri
wtologice, Fascicole de cercuri, Ortocentrul, Triunghiul podar, Centre
izogon.ne, Centre izodinamice, Simedianele, Patrulaterul complet,
Pa."trulaterul inscriptibil, Patrulaterul circumscriptibil, Exagonul înscris,
Alte relaţii metrice, Poligoane regulate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
-·conice (Parabola, Elipsa, Iperbola, Proprietăţi comune ale conicelor,
lncadrarea unor teoreme de geometrie elementară în teoria conicelor) 77
Geometrie t·1 spaţiu (Tetraedrul tridreptunghic, Tetraedrul ortocen-
tric-;--Poliedre, Geometria pe sferă, Geometria sferelor, Arii şi volume de
rotaţii, Elicea circulară, Formula celor trei nivele) ............ , . . 88
Curbe speciale (~pirala logaritmică, Cicloida, Cardioida, Astroida,
Lemniscata) .............................................. 104
Diverse forme de calcul (Calcul vectorial, Calcul baricentric, Utili-
zarea numerelor complexe, Geometria analitică lineară a spaţiului,
Curbe şi suprafeţe, Trigonometria sferică, Relaţii metrice deduse ana-
litic) ...~................................................. 11 9

Partea a doua ......................................... 148

Transformări. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Grupul metric (Translaţie,:Rotaţie, Compunerea simetriilor, Depla-
să?("" Studiu analitic, Exemple) ............................... 148
Grupzzl asemănărilor (Omotetie, Asemănare, Studiu analitic, Exem-
pk)'."":-: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
15* 227
 Grnpul circular (Innrsiunea plană, Inversiunea în spaţiu, Studiu
analitic, Exemple) ......................................... 172
Dualitatea (Polara unghiulară, Polara în raport cu un cerc, Dualitate,
în raport cu un cerc, Polara în raport cu conicele,~ Dualitate în raport
cu o sferă, Studiu analitic, Exemple) ......................... 182
Omografie (Transformarea omografică, Exemple) .............. 196
Raportul anarmonic (Diviziunea anarmonică, Fascicolul anarmonic,
Corelaţie, Exemple) ........................................ 202
Grnpul proiectiv (Afinitate, Proiectivitate, Figuri canonice, Proiecţii,
Studiu analitic, Exemple) .............. · .. · ................. 210
Istoria geometriei elementare. (Antichitate, Evul Mediu, Renaşterea,
Secolul al 18-lea, Cercetări ulterioare) .......................... 216
Bibliografie ............................................. 224

Tiraj: 14 300. S.P.: 80. Broşat. Coli de tipar: 14,25.

Hîrtie: Tipar înalt A ediţia 70 X 100/60 gr. For-
mat: 16/70X100. Bun de tipar: 30.09.1976. Nr.
Plan: 6180. Ediţia: 1976.
Tiparul executat sub comanda nr.: 228, la Intreprinderea
poligrafică „Crişana", Oradea, str. Moscovei nr. 5.
Republica Socialistă România.
Editura didactică şi pedagogică- Bucureşti