CAP. I realizeaza un studiu sistematic al celei mai simple configuraii spaiale tetraedrul.

. Pentru a permite aprofundarea teoriei si spre a edifica tehnici geometrice cu caracter de generalitate, au fost alese probleme care exprima idei generale in evoluia contemporana a geometriei. Impartirea pe paragrafe: definiii, notatii, tetraedre particulare, volum, drepte concurente, plane concurente, puncte coplanare, reiaii metrice, inegalitati geometrice, maxime si minime, expresii constante, elemente fixe si, respectiv, seciuni urmrete ordinea fireasca a noiunilor, teoremelor si metodelor acestei discipline. Am acordat o atentie deosebita identificrii unor tipuri de probleme, le-am zice mai speciale precum si a unor metode de rezolvare a acestora. Fara a crede in retete consider ca, in marea diversitate a problemelor de geometrie, o anumita tipizare poate sa devin fructuoasa.Multe dintre problemele alese, prin gradul mare de generalitate pe care il au, constituie o adevarata completare a teoriei. In paragrafele 6 si 7 sunt prezentate generalizri in spaiul tridimensional ale teoremei lui Menelaus, relaiilor: van Aubel, Stewart. Paragrafele 8, 9, 10, 11 sunt consacrate problemelor care sunt cel mai greu de abordat cand dorim sa ptrundem in tainele tetraedrului: inegalitati, maxime si minime, expresii constante, elemente fixe. In paragraful 12 este prezentat un algoritm pentru determinarea unei seciuni in tetraedru cat si formule referitoare la seciuni. CAP. al ll-lea cuprinde principalele proprietati ale tetraedrelor ortocentrice, echifaciale, tridreptunghice, izodinamice (izofaciale) si respectiv regulate; de asemenea corelaia plan spaiu este punctata de analogia triunghi tetraedru. In fine, CAP. al III-lea apare ca o justificare a paragrafelor 8, 9, 10. 11 din CAP. I; am putea spune ca un rspuns la ntrebarea: De ce geometria tetraedrului? Intruct bibliografia in acest domeniu este deosebit de vasta, am intampinat unele dificuitati in sistematizarea materialului.

CAPITOLUL I PROPRIETATI FUNDAMENTALE 1. DEFINIII, NOTATII Figura din spaiu cu proprietati asemanatoare cu cele ale triunghiului este tetraedrul. Denumirea tetraedrului provine de la cuvintele greceti tetra=patru, hedra=fata. Definiie: Daca punctele A,B,C,D, nu sunt coplanare, mulimea ABCD = [ABC] U [ABD] U [ACD] U [BCD] se numete tetraedru. Punctele A,B,C,D, sunt vrfurile, segmentele nchise AB,AC,AD,BD,CD, sunt muchiile, iar suprafeele triunghiulare [ABC], [ABD], [ACD], [BCD] sunt suprafeele tetraedrului.

Observaie: Pentru desenarea tetraedrului, prin convenie, consideram ca fetele sunt placi semitransparente si atunci unele muchii, presupuse in spatele unor fete, se traseaza cu linii intrerupte. interiorul tetraedrului ABCD, se noteaza cu Int. (ABCD) si este intersectia semispatiilor deschise determinate de planele fetelor si vrful opus respectiv, interiorul tetraedrului este o mulime convexa, fiind o intersectie de mulimi convexe. Pentru tetraedrul ABCD se vor utiliza frecvent urmatoarele notatii: -lungimile muchiilor: BC = a, CA = b, AB = c, AD = l, BD = m, CD = n. -aria fetei [ABC] se va nota SABC sau, mai concis, S; pentru a uura alinierea unor formule vom folosi si notatia |ABC|. -planul (BCD), adica fata opusa lui D se noteaza Df. -unghiurile diedre: ^ C(AB)D va fi renotat ^AB, etc. -unghiuri triedre; ^A(BCD) se va nota cnd nu vor fi posibile confuzii cu , etc, -alte notatii consacrate se vor evidenia pe parcurs. In general pentru centre de greutate se va folosi majuscula G (convenabil indexata), pentru ortocentre majuscula H, pentru lungimi de inaltimi litera h, pentru sfere circumscrise simboluri (O, R). 2. TETRAEDRE PARTICULARE Trecerea de la triunghi la tetraedru marcheaza si un remarcabil salt al particularizrilor posibile, din punct de vedere numeric, al interesului special si al interferenelor intre criteriile de particularizare. Cele mai importante tipuri de tetraedre particulare vor fi studiate separat in capitolul al II-lea. 1.Punnd condiii asupra fetelor tetraedrului se remarca: -tetraedrul izofacial sau piramida triunghiulara regulata: o fata triunghi echilateral, celelalte trei isoscele. -tetraedrul echifacial: avand fetele triunghiuri echivalente, sau, ceea ce revine la acelai lucru, de perimetre egale. -tetraedrul regulat: toate fetele sunt triunghiuri echilaterale. -tetraedre tridreptunghice: avand trei fete triunghiuri dreptunghice, cu unghiuri drepte in acelai varf, etc. Prin condiii asupra lungimilor muchiilor se disting tetraedrele:

-echifaciaie (muchii opuse egale); regulate; -izodinamice (produsele muchiilor opuse egale); -Crelle (sumele muchiilor opuse egale); -ortocentrice (sumele patratelor muchiilor opuse egale), etc. Exista si alte criterii de particularizare: -dupa unghiuri diedre; -dupa unghiuri triedre; -dupa distante intre muchiile opuse; -dupa unghiuri formate de muchiile opuse; -dupa lungimile sau poziiile reciproce ale unor linii importante din tetraedru. Avand in ve dere largile posibilitati de individualizare a unor tetraedre particulare, se impune fixarea atentiei doar asupra unor particularizari ce asigura suficiente proprietati geometrice suplimentare. 3, VOLUMUL TETRAEDRULUI Definiie: Volumul tetraedrului ABCD este produsul dintre aria unei fete si o treime din lungimea inaitimii perpendiculare pe ea. Volumul tetraedrului ABCD se va nota prin VABCD sau |ABCD|; cand nu vor fi posibile confuzii se va nota doar V. Urmatoarea lema asigura ca definiia data este corecta. Lema: Intr-un tetraedru, produsul dintre aria unei fete si inaltimea corespunztoare nu depinde de alegerea fetei. Demonstraie:

fig.1 Fie |AM| , |DN| nlimile triunghiurilor ABC si DBC. Fie |AQ| , |DP| inaltimi ale tetraedrului (fig.1). Conform teoremei celor trei perpendiculare QMA si DNP sunt unghiuri plane corespunztoare unghiului diedru <A(BC)D = BC, deci sunt egale. In consecina, complementele lor, QAM si PDN au aceeai masura, a=alfa . Urmeaza cos a = AQ / AM = PD / ND deci AQ DN = AM DP. Amplificnd aceasta egalitate cu BC / 6 si tinand cont ca pentru ariile SA si SD ale fetelor [BCD] si [ABC] sunt valabile formulele SA = 1/2 DN BC, respectiv SD = 1/2 AM BC se obine: 1/3 SA AQ = 1/3 SD DP. Dar, intr-un tetraedru, oricare doua fete au o latura comuna, deci oricare ar fi fata aleasa cu inaltimea corespunztoare, produsul ariei fetei cu lungimea inaitimii dusa pe ea este acelai. Teorema 1 : (Proprietatea de aditivitate pentru volume). Fie un tetraedru ABCD si un plan prin dreapta AD care taie muchia BC intr-un punct interior M, atunci: VABCD = VDAMC + VDAMB . Demonstraie: Se observa ca SABC = SAMC + SAMB. Inmulind acesta egaliate cu 1/3 DP, unde DP este lungimea inaltimii dusa din vrful D pe fata ABC, se obine relaia ceruta. Consecina 1 : Daca M este un punct interior triunghiului ABC, atunci are ioc: V ABCD = V ABMD + V AMCD + VMBCD . Intr-adevar, daca N (AM) n (BC), conform teoremei 1 au loc: VABCD= VANCD + VABND VANCD = VAMCD +VMNCD

VABND=VABMD +VMBND si VMNCD +VMBND =VMBCD Cu aceste egalitati urmeaza imediat formula din enun. Consecina 2 : Daca M este un punct interior tetraedrului ABCD, atunci are loc:

VABCD= VMBCD +VMACD +VMABD +VABCM Intr-adevar, dreapta DM, interioara triedrului D(unghiul triedru < D(ABC)) taie fata [ABC] intr-un punct interior M (teorema *) Teorema * : Int. O(ABC) este locul geometric al punctelor M interioare unghiurilor AOX,unde X Int (BOC). Demonstraie: Un punct X interior unghiului BOC este interior diedrului B(OA)C. Urmeaza ca semiplanul (OA, X) este interior diedrului considerat. Un punct M din Int (AOX) se gaseste in interiorul unghiurilor diedre A(OB)C si A(OC)B. Reciproc, daca M este interior triedrului O(ABC), atunci semiplanul (OA,M) este interior diedrului B(OA)C si intersecteaz segmentul BC intr-un punct ce il putem nota cu X. Desigur, X Int (BOC). Apoi semiplanul (OB,M), interior diedrului A(OB)X intercepteaz segmentul AX intr -un punct Y. OY este semidreapta interioara unghiului AOX, deci M int (AOX). Se aplica in mod convenabil consecina 1 pentru tetraedrele ABCD si ABCM. Consecina 3: Daca M este interior unghiului triedru D(ABC) fara a fi interior tetraedrului ABCD si nici situat pe fata ABC atunci are loc: VABCD =VABMD +VMBCD+ VAMCD -VABCM Intr-adevar, deoarece M Int D(ABC), exista N interior triunghiului ABC situat pe semidreapta (DM). Ipotezele mai asigura ca (ABC) separa punctele D si M, deci are loc D N M. Conform teoremei 1 au loc : VABMD =VABMN +VABND , VMBCD= VMBCN+VNBCD si VAMCD = VAMCN + VANCD Se aplica si consecina 2 tetraedrelor ABCD si ABCM avand punctul N interior unei fete. 4. DREPTE CONCURENTE: METODE DE DEMONSTRARE A CONCURENTEI DREPTELOR Problemele privind concurenta dreptelor pot fi separate in: -probleme privind concurenta a doua drepte; -probleme privind concurenta a trei sau mai multor drepte. Rezolvarea problemelor privind concurenta a doua drepte in spaiu poate cuprinde tehnici foarte variate, toate acestea incluse, prin ideea comuna in:

Metoda I: Daca dreptele a si b sunt coplanare si nu sunt parafele, atunci ele sunt concurente. In ceea ce privete demonstrarea coplanaritatii a doua drepte, cel mai adesea se utilizeaza tehnica: se identifica cate doua puncte distincte pe fiecare dreapta despre care se arata ca sunt coplanare; evident atunci dreptele sunt coplanare. Pentru rezolvarea problemelor de tipul a) cat si de tipul b) dispunem de urmtoarea metoda cu caracter general. Metoda a ll-a : Fiind date dreptele d,, d2, , dn intr-o configuraie F de puncte din spaiu, se identifica in configuraia F un punct special caruia ii sunt incidente toate dreptele d1, d2, , dn. Metoda a lll-a : Daca trei plane a, , au oricare doua cate un punct comun, atunci muchiile a cate doua din ele sunt concurente sau paralele intre ele. Demonstraie: Prin ipoteza, planele , si au un punct comun si deci conform axiomei: Daca doua plane si sunt incidente unui punct A, atunci exista inca (cel puin) un punct B, diferit de A, incident fiecaruia din planele, si au o dreapta comuna, notata a; fie b,c analoagele lui a. Daca dreapta a intersecteaz planul intr-un punct, sa-i zicem A, atunci punctul A este comun dreptelor a,b,c. In caz contrar (cand a este paralela cu planul ), orice plan care trece prin a, deci atat cat si intersecteaz pe dupa o paralela cu a, adica dreptele b,c sunt paralele cu a. Metoda a IV-a : Daca dreptele a,b,c nu sunt coplanare dar oricare doua sunt secante, atunci dreptele a,b,c sunt concurente. Demonstraie: Dreptele b,c fiind secante, fie A punctul lor comun si planul ce le include. Fie B anc,C anb. Daca punctele A, B, C ar fi distincte, dreapta a ar avea punctele distincte B si C incidente planului , deci ar fi coplanara cu a si b, absurd. Daca B = A # C dreptele a si b ar fi confunde si nu secante. Analog conduce la absurd ipoteza ca in {A,B,C} ar exista doua puncte distincte. Singura eventualitate ramasa A = B = C, exprima concurenta dreptelor a,b,c.