PRĂVALE-BABA 55

— Ce-ai păţit, măi? Ţi-au crescut musteţi!

El se făcuse roş nu de durere, ci de ciudă.
Şi maică-sa, ca să-1 îmbune, a scos o oglin-
gioară şi 1-a vârît cu nasul în ea.
— Ia uită-te ce chipeş eşti!
S'a încreţit şi el de râs. Căzuse pe o bucă­
ţică de mangal dela maşina de călcat. Dom­
nica 1-a şters cu batista şi i-a dat drumul.
Iar el, străfulgerat, s'a aşezat din nou pe
scăunelul cu trei picioare şi a lăsat să treacă
vremea în jurul lui, căci în el se oprise. Când
(Ic'.c hidra o c h i i , v r d r a [ o a l e c â t e e r a u în odae.
l a i c â n d îi închidea, în loc să se Iacă întune-
l i c n l somnului, se vedea ca în oglindă, cu
musteaţă de cărbune. Dar oglinda era la mama,
iar musteaţă în batista mamei. Atuncea cum?
Şi el era pe scaun. Deschidea ochii şi se ve­
dea pe scaun. Dar cum îi închidea, se vedea
cu musteţi.
Unde era Fănus ?
— Mamă, unde-i Fănus?
O întreba cu ochii închişi.
— Unde să fie? Pe scaun.
— Ce face Fănus?
— Ia nu mai întreba prostii!
Şi el iar închidea ochii de-abinelea şi nimeni
nu ştia că Fănus nu mai stă pe scaun, ci
acolo, subt pleoape, în întunecimea ochilor,
şi că acolo unde e, are musteţile din batista
mamei.
După ce-a clipit şi s'a mirat — mai-mai să
adoarmă — a luat bucăţica de mangal, a des-