U.T. „Gh.

Asachi “ din Iaşi

Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii și Tehnologia Informației
Componente şi Circuite Pasive

UTILIZAREA OSCILOSCOPULUI ŞI A GENERATORULUI DE SEMNAL

PRIMA PARTE
SCOPUL LUCRĂRII : cunoaşterea schemei de principiu a unui osciloscop şi
a modului său de utilizare, precum şi a unor noţiuni despre generatorul de semnal și
utilizarea acestuia.

OSCILOSCOPUL este un aparat foarte important şi este folosit pentru

măsurători cantitative şi calitative ale semnalelor tensiuni electrice. Se pot
determina cantitativ amplitudinea, faza, perioada (sau frecvenţa) şi valoarea medie
(componenta continuă) a unei tensiuni periodice. Măsurătorile cantitative cu
osciloscopul au precizie mică (cel mult 5%) din cauză că numărul de blocuri
electronice între intrare şi ieşire este destul de mare acestea conţinând multe
componente electronice active şi pasive cu parametri dependenţi de mai mulţi factori
(în principal temperatura mediului).
Osciloscopul are marea calitate de a ne furniza grafic, pe ecranul tubului
catodic, dependenţa de timp (aproximativ reală) semnalului tensiune de
intrare. În foarte multe situaţii forma calitativă a semnalului ne permite observaţii
mult mai utile despre circuitul din care provine faţă de observaţiile rezultate din
valorile cantitative care pot fi măsurate mai exact cu alte aparate de măsură.
În fig. 1 se dă schema de principiu a unui osciloscop cu performanţe medii.
Semnalul de intrare necunoscut, uiy(t), este aplicat printr-un comutator cu trei poziţii
(accesibil operatorului) la intrarea atenuatorului de intrare. Atenuatorul are rolul de a
modifica sensibilitatea totală a osciloscopului pe verticală (semnalele de amplitudine
mare sunt atenuate astfel ca să poată fi încadrate în dimensiunea verticală a
ecranului). Pe panoul frontal sunt marcate sensibilităţile totale în [V/div] . Astfel,
pentru osciloscopul tip HAMEG HM303 sensibilitatea totală poate fi modificată în trepte
între 5[mV/div] ≤ Sy ≤ 20[V/div]. Ecranul osciloscopului are opt diviziuni pe
verticală deci tensiunea alternativă cea mai mare care se poate aplica la intrare,
pentru a putea să o vizualizăm complet pe ecran, trebuie să aibă cel mult 160 V vârf la
vârf [Vvv] (între maximum alternanţei pozitive şi minimum alternanţei negative).
Fiecare diviziune este împӑrțitӑ în 5 subdiviziuni. Astfel, valoarea unei subdiviziuni este
de 1/5=0,2 din valoarea unei diviziuni. Semnalele de amplitudini mai mari pot fi
vizualizate pe osciloscop dacă se aplică la intrare printr-o sondă divizoare (sonda
atenuează semnalul, de obicei de zece ori).
Semnalul prelucrat de atenuator este aplicat la intrarea unui amplificator de
tensiune cu amplificarea totală Ay şi la ieşirea căruia se va obţine semnalul de
tensiune uAy(t). Deplasarea pe verticală a spotului (fascicol de electroni) este
proporţională cu tensiunea aplicată între plăcile de deflexie pe verticală:

y(t) = S y ⋅ uAy (t) (1)

1
 a

Fig. 1

în care sy este sensibilitatea pe verticală numai a tubului catodic. Dacă atenuatorul

are pe o anumită poziţie atenuarea a, va rezulta deplasarea totală a spotului pe
verticală dependentă de semnalul de intrare:

y(t) = a ⋅ A y ⋅ s y ⋅ uiy (t) = S y ⋅ uiy (t) (2)

relaţie din care se vede dependenţa liniară a deplasării pe verticală a spotului, de

tensiunea de intrare necunoscută (de măsurat). Amplificatorul pe verticală oferă
posibilitatea ca operatorul să modifice de la panoul frontal tensiunea continuă care se
aplică între plăcile de deflexie pe verticală (această tensiune este generată intern şi nu
are nici o legătură cu semnalul de intrare) şi deci operatorul va putea, în absenţa
semnalului de intrare, să poziţioneze spotul pe ecran într-o poziţie convenabilă
(tensiunea reglată de operator se numeşte de polarizare şi se obţine din circuitele de
alimentare la ieşirea axare Y în fig. 1).
Deplasarea spotului pe orizontală (axa timpului) este asigurată de semnalul de
tensiune notat uAx(t) de la ieşirea amplificatorului pe orizontală. La intrarea acestui
amplificator, cu amplificarea totală Ax, se pot aplica printr-un comutator accesibil
operatorului, fie un semnal extern (de formă oarecare necesar pentru obţinerea pe
ecran de exemplu a figurilor Lissajoux), fie un semnal de tensiune intern (generat în
interiorul osciloscopului) de forma din fig. 2. Semnalele din fig. 2 sunt periodice de
2
perioadă Tx. Important este că pe anumite durate de timp (după cum se observă în
fig. 2) tensiunea ux are viteză de creştere constantă ( nenulă ). Semnalele de acest
tip se numesc liniar variabile (în dinţi de fierăstrău). Se poate explica deplasarea
spotului pe orizontală utilizând fig. 2 în care apar două semnale de tensiune de aceeaşi
perioadă; unul se aplică la intrarea amplificatorului pe orizontală iar celălalt între grila
şi catodul tubului catodic,
- anterior momentului corespunzător punctului a, spotul se găsea la limita din
dreapta ecranului. În momentul a pe grila de comandă a tubului catodic se aplică un
potenţial puternic negativ faţă de catod şi deci electronii generaţi la catod vor fi
blocaţi astfel că indiferent de potenţialul anodului spotul va fi stins (la anodul tubului
catodic nu vor ajunge electroni). Grila se menţine la un potenţial negativ faţă de catod
pe un interval de timp dintre a şi b.

Fig. 2

- după durata de stingere, la plăcile de deflexie pe orizontală se aplică o tensiune

negativă astfel că imediat după momentul b spotul va reapare în stânga ecranului.
Tensiunea dintre plăci creşte liniar variabil, de la valori negative spre valori pozitive, şi
va determina deplasarea spotului de la stânga spre dreapta (în momentul când
această tensiune este nulă spotul se găseşte într-o poziţie centrală, chiar în mijlocul
ecranului).
3
 Ca şi în cazul amplificatorului pe verticală ,relaţia (2), şi în acest caz vom avea
deplasarea pe orizontală x(t) proporţională cu semnalul aplicat la intrarea
amplificatorului pe orizontală. Dacă între b şi c semnalul are variaţie liniară în timp
(derivata de ordinul I în raport cu timpul constantă) rezultă că şi derivata spaţiului
parcurs de spot pe orizontală va fi constantă sau altfel spus, spotul se deplasează între
momentele b şi c cu viteză constantă.
- după momentul c situaţia se repetă periodic.
Prin creşterea frecvenţei semnalelor din Fig. 2 (Tx se micşorează) panta semnalului
liniar variabil creşte şi deci viteza de trecere a spotului de la stânga la dreapta va
creşte. Operatorul poate modifica perioada Tx prin acţionarea unui comutator
(comutatorul bazei de timp) situat pe panoul frontal. Se modifică astfel
sensibilitatea de deplasare a spotului pe orizontală între [0,2µs/div] ≤ Sx ≤
0,5[s/div]. De asemenea, ca şi în cazul amplificatorului pe verticală, operatorul poate
acţiona de la panoul frontal un potenţiometru care modifică polarizarea plăcilor de
deflexie pe orizontală (se modifică componenta continuă în scopul deplasării pe
orizontală a spotului). Această polarizare accesibilă operatorului acţionează
independent de semnalul liniar variabil.
Deci, pentru a vedea semnale de frecvenţă ridicată, comutatorul Timp/div va fi
trecută pe valori mici , şi pe valori mari la măsurarea frecvenţelor mici.
Cele două semnale din fig. 2 sunt generate intern de un circuit numit bază de timp.
Baza de timp are două moduri de funcţionare principale,
- modul automat, în care semnalul liniar variabil există tot timpul (şi în lipsa
semnalului necunoscut ,de măsurat),
- modul declanşat, când semnalul liniar variabil începe de la valoarea minimă
(corespunzător punctului b în fig. 2) pentru o valoare a semnalului de declanşare care
poate fi reglată de operator dintr-un potenţiometru notat NIVEL. După declanşare
spotul se deplasează de la stânga la dreapta (o singură cursă) urmează stingerea şi o
nouă declanşare numai dacă semnalul de declanşare are valoarea de declanşare
anterioară (în caz contrar spotul stă stins până semnalul de declanşare ajunge la
valoarea reglată de operator). Baza de timp poate fi declanşată de semnalul
necunoscut aplicat la intrarea Y (se obţine sincronizarea semnalului necunoscut) sau
de un alt semnal aplicat pe o bornă de intrare accesibilă pe panoul frontal. Modalităţile
de funcţionare ale bazei de timp pot fi schimbate de operator prin acţionarea
comutatorului de sincronizare al bazei de timp ( comutatorul de sus). Obişnuit,
acesta stă pe poziţiile ”+” sau “-“, “automat”.

Funcția de sincronizare este deosebit de importantӑ. Numai dacӑ aceastӑ funcție

este realizatӑ corect de circuitele osciloscopului va apare pe ecran o formӑ de undӑ
stabilӑ. Aceasta înseamnӑ cӑ la fiecare explorare a ecranului este afiștӑ aceeași
porțiune din forma de undӑ și începând mereu din același punct al formei de undӑ,
punct caracterizat de aceeași parametri: amplitudine, sens de creștere sau scӑdere,
polaritate a semnalului.
Pentru cӑ realizarea corectӑ a funcției de sincronizare este deosebit de
importantӑ, se prezintӑ în continuare o abordare puțin diferitӑ de cea anterioarӑ, pe
baza Fig. 3. Cele douӑ abordӑri se completeazӑ reciproc.

4
 IMAGINEA AFIȘATӐ
PE ECRANUL
OSCILOSCOPULUI

NS

IS

X t
+V

-V

CURSA CURSA
DIRECTӐ INVERSӐ

Fig. 3 PRINCIPIUL SINCRONIZӐRII OSCILOSCOPULUI

Semnificațiile notațiilor din Fig. 3:

Y este semnalul sinusoidal aplicat la intrarea unui amplificator pe verticalӑ, Y1
sauY2. Altfel spus: canalul CH1 sau CH2. Acest semnal determinӑ deplasarea pe
verticalӑ a spotului. Pe ecran este afișatӑ zona marcatӑ din semnal. Y semnificӑ
totodatӑ și unul din cele douӑ canale de amplificare pe verticalӑ.
NS este nivelul de sincronizare. Este un nivel de tensiune continuӑ generatӑ în
interiorul osciloscopului și care poate fi reglatӑ de operator. Aceastӑ tensiune odatӑ

5
reglatӑ rӑmâne constantӑ. Polaritea semnalului NS poate fi fixatӑ de operator: NS>0
sau NS<0.
IS este impulsul de sincronizare generat în interiorul osciloscopului, de un circuit
numit comparator, în momentul în care valoarea instantanee a semnalului de intrare
y(t) este egalӑ cu NS. Durata acestui impuls (lӑțimea lui) este fixatӑ din aparat.
X este semnalul furnizat de Baza de Timp BT a osciloscopului, numit și dinte de
fierӑstrӑu. X semnificӑ totodatӑ și canalul de amplificare pe orizontalӑ.

Imaginea care apare pe ecran este de fapt un semnal 2-D (în douӑ dimensiuni)
și apare datoritӑ compunerii a douӑ semnale 1-D: y(t) aplicat amplificatorului de Y și
BT aplicat amplificatorului de X. Aceastӑ operație de compunere este realizatӑ de
circuitele osciloscopului. Imaginea apare stabilӑ pe ecran doar dacӑ existӑ o
corespondențӑ temporalӑ stabilӑ între cele douӑ semnale, corespondențӑ care nu se
modificӑ. Altfel spus, timpul curge la fel pentru cele douӑ semnale. Numai astfel cele
douӑ semnale 1-D, scrise ca funcție de timp, pot fi considerate ca fiind ecuațiile
parametrice ale semnalului 2-D, parametrul fiind timpul. Prin operația matematicӑ de
eliminare a parametrului timp între cele ecuații ale semnalelor 1-D se obține o ecuație
implicitӑ, în care nu mai apare explicit parametrul timp. Aceastӑ ecuație este semnalul
2-D, imaginea stabilӑ de pe ecranul osciloscopului.
Dacӑ frecvența semnalului BT este mai micӑ de 10 Hz se observӑ un punct
luminos care exploreazӑ ecranul exact pe forma de undӑ. Acest aspect al imaginii
apare datoritӑ modului de funcționare a ochiului uman. Dacӑ frecvența semnalului BT
este mai mare de 14 Hz, Imaginea apare „continuӑ”, datoritӑ efectului de integrare a
ochiului uman.
Culoarea verde a ecranului și culoarea galben-verde a spotului sunt special alese
pentru utilizarea osciloscopului sӑ fie cât mai odihnitoare pentru ochi. Se știe cӑ ochiul
uman are sensibilitatea maximӑ la culoarea verde. Tot pentru a nu solicita ochii prea
mult intensitatea de iluminare a ecranului trebuie reglatӑ cât mai scӑzutӑ, dar
imaginea sӑ fie totuși bine vizibilӑ. Deasemenea, imaginea trebuie sӑ fie cât mai bine
focalizatӑ.
Atenţie la reglarea intensitӑții spotului: Reglarea unei luminozitӑți foarte
mari a spotului conduce la arderea luminoforul de pe ecran.

La revenirea IS la valoarea „0” (zero) este generat semnalul în dinte de

fierӑstrӑu. Acest semnal este numit și Baza de Timp BT și se aplicӑ amplificatorului de
X, care determinӑ deplasarea pe orizontalӑ a spotului. Semnalul începe din valoarea –
V, ceea ce determinӑ poziționarea spotului în stânga ecranului. La sfârșitul cursei
directe semnalul BT ajunge la valoarea +V, ceea ce determinӑ poziționarea spotului în
dreapta ecranului.
Pe durata cursei inverse, spotul este defocalizat și revine în stânga ecranului.
Defocalizarea se realizezӑ pentru ca sӑ nu rӑmânӑ urmӑ vizibilӑ pe ecran pe durata
cursei inverse.
Semnalul BT revine din nou la valoarea –V și se așteptӑ îndeplinirea condițiilor
necesare pentru generarea unui nou impuls de sincronizare IS.

Condiții pentru generarea unui impuls de sincronizare IS:

1. y(y)min<NS<y(t)max.
2. Semnalul BT are valoarea –V.
6
 3. Determinarea poziției în care se realizeazӑ compararea, adicӑ a punctului din
semnalul y(t) în care se sesizeazӑ egalitatea NS=y(t). Trebuie sӑ se decidӑ dacӑ
acest punct se aflӑ în porțiunea crescӑtoare a semnalului y(t) sau în cea
descrescӑtoare. Aceastӑ operație se realizeazӑ prin calcularea primei derivate a
semnalului y(t), adicӑ dy(t)/dt, și determinarea semnului acestei derivate. Se
știe cӑ prima derivatӑ a unei funcții (semnificația ei) este panta tangentei la
graficul acelei funcții întru-un anumit punct. Funcția consideratӑ în cazul de fațӑ
este y(t).

Este foarte important să observăm necesitatea ca tensiunea care se aplică între

plăcile de deflexie pe orizontală, în cazul când la intrarea Y se aplică semnalul
necunoscut, să fie aproape ideal liniară pentru ca viteza spotului pe orizontală să fie
aproape ideal constantă. În caz contrar, graficul semnalului necunoscut obţinut pe
ecran va fi distorsionat pe axa timpului (erorile de măsură ale perioadei semnalului
necunoscut cresc la creşterea abaterii de la liniaritate).
În afara celor trei amplificatoare de tensiune (douӑ pe verticală şi unul pe
orizontală) şi a bazei de timp, orice osciloscop este prevăzut cu un generator de
semnal intern (semnal dreptunghiular cu frecvenţa şi amplitudinea constante) necesar
pentru calibrarea periodică a osciloscopului în scopul menţinerii erorilor de măsură
între limitele date de fabricant în cartea tehnică. De asemenea circuitele de alimentare
cu energie a blocurilor funcţionale amintite anterior contribuie la stabilitatea
performanţelor osciloscopului (redresoare, filtre stabilizatoare de tensiune etc).

Iată mai jos un exemplu de măsurare a amplitudinii şi perioadei unui semnal

periodic sinusoidal. Comutatoarele atenuatorului de tensiune (axa Y ) şi ale bazei de
timp (axa X ) sunt cele din stânga figurii.
Fiecare diviziune mare (D) are 5 subdiviziuni ajutătoare (d) care vor trebui
convertite la diviziuni mari. Avem atunci:
1. perioada T are 4 D plus 4 d, deci total 4,8 D. Cu baza de timp 1 µsec/Div
T=4,8D*1µsec/Div=4,8µsec. Frecvenţa este f=1/T=208333 Hz.
2. Tensiunea vârf-vârf are 2 D plus 3 d, total 2,6 D. Valoarea ei este deci
U=2,6D*1V/Div=2,6Vvv.
Se observă că în figură semnalul nu este centrat pe mijlocul ecranului. O poziţionare
corectă ajută totuşi în măsurători.

7
 INDICAȚII PENTRU MӐSURAREA PERIOADEI ȘI A AMPLITUDINII UNUI SEMNAL
Pentru mӑsurarea perioadei unui semnal poziționați semnalul pe ecran, din
butoanele de deplasare a imagini pe verticalӑ și pe orizontalӑ, astfel încât un vârf
pozitiv al sinusoidei considerate în exemplul din figura anterioarӑ sӑ fie plasat pe o
linie verticalӑ a ecranului și vârful pozitiv imediat urmӑtor sӑ fie plasat pe linia
orizontalӑ gradatӑ în subdiviziuni. Aveți astfel fixatӑ cât se poate de precis „originea”
timpului și se poate mӑsura mai exact „durata” perioadei. Se atrage atenția cӑ
mӑsurarea perioadei unui semnal luând ca puncte reprezentative douӑ valori maxime
sau minime succesive este metoda cea mai exactӑ.
Se reamintește definiția perioadei unui semnal periodic: „Perioada unui semnal
periodic este durata de timp mӑsuratӑ între douӑ puncte succesive ale unui semnal,
puncte care sunt situate la aceeași amplitudine și pe zone succesive ale semnalului în
care se observӑ variație în același sens.”
Pentru mӑsurarea amplitudinii unui semnal poziționați semnalul pe ecran, din
butoanele de deplasare a imagini pe verticalӑ și pe orizontalӑ, astfel încât un vârf
negativ al sinusoidei considerate în exemplul din figura anterioarӑ sӑ fie plasat pe o
linie orizontalӑ a ecranului și vârful pozitiv imediat urmӑtor sӑ fie plasat pe linia
verticalӑ gradatӑ în subdiviziuni. Aveți astfel fixatӑ cât se poate de precis „originea”
amplitudinii (tensiunii) și se poate mӑsura mai exact amplitudinea vârf la vârf a
sinusoidei. Se atrage atenția cӑ se mӑsoarӑ astfel dublul amplitudinii semnalului. De
aceea unitatea de mӑsurӑ este VVV (Volt vârf la vârf) și nu V (Volt). Se folosește
destul de des în loc de unitatea de mӑsurӑ VVV, unitatea de mӑsurӑ Vpp (Volt peak to
peak) din limba englezӑ. (Peak = Vârf). Este metoda cea mai exactӑ de mӑsurare a
tensiunii, pentru cӑ este destul de dificil (posibil totuși pentru un operator
experimentat) sӑ se determine linia de „0” (linia de „zero”), operație necesarӑ dacӑ se
dorește mӑsurarea directӑ a amplitudinii. Linia de „0”, în cazul unei sinusoide este
acea linie imaginarӑ fațӑ de care amplitudinea pozitivӑ și cea negativӑ mӑsurate sunt
egale. Linia de „0” este linia de tensiune „zero”, fațӑ de care se efectueazӑ
mӑsurӑtorile, este referința de tensiune, punctul de potențial „zero” din electrotehnicӑ.

GENERATORUL DE SEMNAL , este un aparat electronic care furnizează la

ieşire semnale periodice de tensiune de formă dreptunghiulară, triunghiulară sau
sinusoidală şi de amplitudine şi frecvenţă reglabile (de către utilizator) între anumite
limite. Un generator de semnal este caracterizat de ;
- gama de frecvenţă , fmin....fmax, a semnalelor generate. Generatoarele
HM8030 din laborator au acest parametru 50mHz...10MHz, încadrându-se în categoria
generatoarelor de joasă frecvenţă. Gama de frecvenţă este împărţită în mai multe
subgame . Raportul între frecvenţele extreme ale unei subgame oarecare este
fmax/fmin = 10 în cadrul generatoarelor tip RC şi 2 în cazul generatoarelor LC.
Generatoarele LC acoperă domeniul frecvenţelor mai mari. Operatorul poate modifica
brut frecvenţa prin trecerea în salt de la o subgamă la alta învecinată iar pe aceeaşi
subgamă frecvenţa se poate modifica continuu între capetele subgamei .
- nivelul semnalului de ieşire. Pe panoul aparatului este precizată valoarea
maximă a tensiunii ce poate fi generată. Operatorul poate modifica continuu nivelul
tensiunii de ieşire prin manevrarea unui buton rotativ și în trepte prin manevrarea unui
comutator tip claviatură. Valoarea maximӑ este de 10Vpp.

8
 - rezistenţa de ieşire Ro. De cele mai multe ori valoarea acesteia se
precizează în clar pe panoul frontal. Generatoarele au acest parametru standardizat
,50Ω, 75Ω, 100Ω,..., 600Ω. Generatorul de funcții HM8030 are R0=50Ω.
În cartea tehnică a aparatului, fabricantul precizează şi alţi parametri dintre care
cei mai importanţi se referă la stabilitatea în timp a frecvenţei semnalelor generate şi
la stabilitatea în timp a amplitudinii semnalelor generate.
Concret, generatorul dispune în general de următoarele reglaje : a formei de
undă, a amplitudinii şi a frecvenţei.

Modul de lucru
1. Identificați toate elementele de comandӑ ale osciloscopului HAMEG HM303 și ale
generatorului de funcții HAMEG HM8030 și funcțiile lor.
1. Se determinӑ de pe panoul frontal și din cartea tehnicӑ parametrii principali
ai osciloscopului HAMEG HM303
domeniul de frecvenţă a tensiunilor măsurate:
impedanţa de intrare a amplificatoarelor de Y, formatӑ din:
rezistența de intrare:
capacitatea de intrare:
tensiunea de intrare maximă a amplificatoarelor de Y:
gama sensibilitӑții în tensiune a amplificatoarelor de Y, ecranul având 8 diviziuni
pe verticală:
gama de reglare a sensibilităţii în timp pe orizontală (frecvenţa bazei de timp),
ecranul având 10 diviziuni pe orizontală:
banda de trecere la 3dB a amplificatoarelor de Y:
în curent continuu:
în curent alternativ:
impedanţa de intrare a amplificatorului de X la borna TRIG. EXT.:
banda de trecere a amplificatorului de X:
tensiunea maximă admisă la intrarea amplificatorului de X:
sensibilitatea la borna TRIG. EXT.:
oscilatorul de calibrare internӑ:
formӑ de undӑ:
frcvențӑ:
amplitudune:
funcțiile butoanelor CHI/II, DUAL, ADD, AC/DC, GD, INV, SLOPE, LEVEL
modul de utilizare a comenzilor de intensitate a spotului, focalizare, sincronizare
Atenţie la reglarea intensitӑții spotului: Reglarea unei luminozitӑți foarte mari a
spotului conduce la arderea luminoforul de pe ecran.
2. Se determinӑ de pe panoul frontal și din cartea tehnicӑ parametrii principali
ai generatorului de funcții HAMEG HM8030
gama de frecvențӑ:
reglajul frecvenței semnalului generat, brut și continuu
amplitudinea semnalului generat, minim și maxim:
reglarea amplitudinii semnalului generat, brut și continuu
forme de undӑ:
impedanța de ieșire:
9
 modul SWEEP
bornele de ieșire și diferența dintre funcțiile lor

2. Identificați cablurile de mӑsurӑ disponibile și sonda (Probe în englezӑ) HAMEG

HZ154. Identificați cu atenție conevtoarele (mufele) BNC. Denumirea de BNC este
o prescurtarea de la Bayonet Neill-Concelman și însemnӑ conector de tip
Baionetӑ inventat de inginerii americani Paul Neill și Carl Concelman între 1940 și
1950 la Laboratoarele Bell. Se mai folosesc și conectoarele TNC (Threaded Neill-
Concelman), montate pe cablu prin sertizare.

IZOLAȚIE CU ROL DE PROTECȚIE

ELECTRICӐ ȘI MECANICӐ

IZOLATOR

ECRAN METALIC

CONDUCTOR CENTRAL SUS CONECTOR PE CABLU

JOS CONECTOR DE PANOU

CABLU COAXIAL CONECTORI BNC

CONECTOR PE CABLU CONECTOR PE CABLU

CONECTOR PE CABLU CONECTOR PE CABLU

DESEN DE EXECUȚIE DESEN DE EXECUȚIE
10
 ADAPTOR BNC PE CABLU-RCA CONECTOR BNC DE PANOU

CONECTOARE TNC SONDA HAMEG HZ154

CONECTOR TIP C CONECTOR TIP C 50Ω ȘI 75Ω

CABLU BNC-BANANӐ. CONEXIUNEA DE

MASӐ ESTE MARCATӐ CU SEMNUL SPECIFIC CABLU BNC-BNC
ÎMPӐMÂNTӐRII

11
 Pentru montarea unui cablu prevӑzut cu conectoare BNC: Observați cu atenție BNC-ul
de pe cablu și cel de pe panou. Pe cel de pe panou veți observa douӑ proeminențe
cilindrice diametral opuse cam de 1mm înӑțime pe exteriorul conectorului. La conectorul
de pe cablu veți observa douӑ crestӑturi diametral opuse. Aliniați crestӑturile BNC-ului de
pe cablu cu proeminențele BNC-ului de pe panou. Presați ușor pentru ca cele douӑ
conectoare sӑ culiseze unul peste celӑlat și apoi rotiți 90º în sensul acelor de ceas. Veți
simți în degete clic-ul mecanic de fixare. La demontare procedați în ordine inversӑ.
3. Verificarea continuitӑții electrice a cablului de mӑsurӑ sau a sondei:
1. Cu ajutorul ohmmetrului:
Ohmmetrul pus pe scala de X1 Ω și se regleazӑ pe „0”.
Se mӑsoarӑ continuitatea firului central și a ecranului între cele douӑ capete
ale cablului. Ohmmetrul indicӑ rezistentӑ R=0 sau foarte micӑ, 0,5 Ω - 1 Ω.
Se mӑsoarӑ rezistența de izolație între cele douӑ cӑi conductoare ale
cablului. Ohmmetrul indicӑ rezistentӑ foarte mare sau R=∞.
2. Cu mâna:
Se monteazӑ cablul cu BNC-ul de pe cablu la BNC-ul aferent intrӑrii CH1 sau
CH2 de la osciloscop. Sub nici o formӑ nu se conecteazӑ la intrarea TRIG. EXT.
Canalul la care s-a conectat cablul se setezӑ pe amplificare mare, de obicei
pe 5÷20mV/div.
Se atinge cu mâna, pe rând, fiecare capӑt al cablului sau sondei. Pe ecran se
va observa o formӑ de undӑ destul de nesincronizatӑ. Firul cӑruia îi corespunde pe
ecran o formӑ de undӑ de amplitudine mai mare este firul de semnal. Încercați sӑ
sincronizați forma de undӑ. Cel mai probabil sincronizarea se obține pe poziția de
20 ms/div a bazei de timp. Forma de undӑ este aproximativ sinusoidalӑ și
reprezintӑ radiația rețelei de 220 Vca captatӑ de corpul uman. Dacӑ formele de
undӑ sunt aproximativ de aceeași amplitudine, cel mai probabil cablul este
intrerupt.
Este metoda cea mai rapidӑ și comodӑ de verificare a unui cablu.

4. Verificarea sondei HZ154 la frecvențӑ joasӑ și mare:

Montați sonda HZ154 la CH1 sau CH2 al osciloscopului HAMEG HM303.
Scoateți capul retractibil 3 al HZ154.
Puneți calibratorul 40 al osciloscopului HAMEG HM303 pe poziția 1 KHz.
Scoateți din funcție reglajele continue 14, 19 și 25 prin rotirea butonului în
sensul acelor de ceas pânӑ când sӑgeata este în poziție orizontalӑ și orientatӑ spre
dreapta. Mai mult nu „merge”. Aceasta este poziția semnalizatӑ prin „CAL”. Numai
în aceastӑ situație se pot efectua mӑsurӑtori precise. Dacӑ reglajele continue 14,
19 și 25 sunt în altӑ poziție, rezultatele mӑsurӑtorilor nu au nici o legӑturӑ cu
valoarea adevӑratӑ de tensiune sau timp.
Comutatorul de amplificare 13 corespunzӑtor CH1 sau 18 corespunzӑtor
CH2 pus pe poziția 50mV/div.
Comutatorul 24 al bazei de timp pus pe poziția 0,1÷1ms/div.
Introduceți sonda în borna 39 a osciloscopului HAMEG HM303. Semnalul
disponibil la aceastӑ bornӑ este dreptunghiular, factor de umplere 50% (durata
pulsului este egalӑ cu durata pauzei) și are amplitudinea 0,2Vpp.
Pe ecranul osciloscopului trebuie sӑ aparӑ o formӑ de undӑ dreptunghiularӑ
cu amplitudinea de 4 diviziuni. Numӑrul de perioade trebuie sӑ fie 2÷5. Aceasta se
12
 aranjeazӑ din comutatorul 24 al bazei de timp. Aveți grijӑ ca butonul 25 de reglaj
continuu al bazei de timp sӑ rӑmânӑ în poziția „CAL”, pentru ca baza de timp sӑ fie
calibratӑ.
Încercați sӑ plasați semnalul între liniile de 0% și 100% de pe ecran. Cel
mai probabil nu veți reuși. Reglați comutatoarele 13 sau 18 și butoanele 14 sau
19, pânӑ reușiți sӑ plasați corect semnalul pe ecran.
Mӑsurați timpul de creștere și de scӑdere a semnalului dreptunghiular de pe
ecran dupӑ cum este arӑtat la pag. 10 sus din cartea tehnicӑ a HM303. Folosiți
eventual și butonul 12 „X MAG. X10”. Notați condițiile mӑsurӑtorii și rezultatul pe
caiet.
Treceți apoi comutatorul 40 pe poziția 1MHz și reluați toate etapele de mai
sus. Comutatorul 24 al bazei de timp trebuie pus în aceastӑ situație pe poziția
10µs/div÷0,1ms/div.
Demontați sonda și puneți la loc capul retractibil 3 al HZ154.
Setați regajele continue, butoanele 14, 19 și 25, în poziția” CAL”.
5. Cuplați ieșirea generatorului de funcții HM8030 la intrarea osciloscopului HM303
printr-un cablu BNC-BNC. Vizualizați pe osciloscop toate formele de undӑ generate
de HM8030.
Mӑsurați amplitudinea și frecvența formelor de undӑ generate și notați în caiet tipul
formei de undӑ și rezultatele mӑsurӑtorilor. Calculați valoarea medie și efectivӑ a
formelor de undӑ examinate.
Reglați amplitudinea și frecvența formei de undӑ generate în trepte (brut) și
continuu. Setați modul SWEEP (BALEIAJ DE FRECVENȚӐ). Observați forma de undӑ
generatӑ. Reține-ți foarte bine diferența dintre ieșirea 9 - TRIG(er) OUTP(ut) și
ieșirea 10 - 50Ω OUTP(ut). Ieșirea de semnal utilizatӑ pentru ca generatorul
HM8030 sӑ furnizeze toate formele de undӑ pe care e capabil sӑ le genereze este
ieșirea 10 - 50Ω OUTP(ut).
6. DETERMINAREA CARACTERISTICII DE CURENT CONTINUU A
AMPLIFICATOARELOR DE Y A OSCILOSCOPULUI HAMEG HM303
OBSERVAȚIE: Metoda descrisӑ în continuare poate fi folositӑ pentru orice tip de
osciloscop, mai nou sau mai vechi, indiferent de tehnologia de realizare și în
general pentru orice amplificator de mӑsurӑ.
La una din sursele reglabile ale sursei de alimentare HAMEG HM8040 se
regleazӑ tensiunea la valoarea V=0.
Intrarea canalului CH1 setatӑ pe DC (comutator 29).
Sensibilitatea CH1 setatӑ la 1V/div, reglajul continuu scos din funcție.
Poziția spotului se regleazӑ în așa fel încât sӑ se suprapunӑ peste axa
orizontalӑ gradatӑ de pe mijlocul ecranului. Acesta este nivelul de referințӑ fațӑ
de care se mӑsoarӑ tensiunea la aceastӑ determinare. Obținerea unei indicații
deasupra acestei linii este efectul aplicӑrii unei tensiuni pozitive pe conexiunea
centralӑ a BNC-ului de pe panou fațӑ de masa BNC-ului (cilindrul metalic
exterior). Obținerea unei indicații sub aceastӑ linie este efectul aplicӑrii unei
tensiuni negative pe conexiunea centralӑ a BNC-ului de pe panou fațӑ de masa
BNC-ului (cilindrul metalic exterior).
Se conecteazӑ sursa astfel reglatӑ la intrarea CH1 a osciloscopului printr-
un cablu BNC-bananӑ, firul de semnal al cablului se conecteazӑ la borna + a
sursei și firul de masӑ se conecteazӑ la borna - a sursei.

13
 Se crește tensiunea de la sursӑ din volt în volt și se citește numӑrul de
diviziuni cu care spotul se deplaseazӑ pe ecran. La creșterea tensiunii continue
aplicate spotul trebuie sӑ se deplaseze în sus. Sesizați legӑtura dintre polaritatea
semnalului, sensul de deplasare a spotului pe ecran și poziția pe ecran. La
tensiunea maximӑ de 4V, spotul spotul se deplaseazӑ 4 div. Mai mult nu se
poate pentru setӑrile utilizate.
Micșorați tensiunea la sursӑ din nou la V=0. Spotul trebuie sӑ revinӑ
riguros pe mijlocul ecranului.
Inversați polaritatea tensiunii aplicate la intrarea CH1 prin inversarea
conectӑrii bananelor cablului la bornele sursei.
Efectuați mӑsurӑtorile de mai sus pentru aceastӑ polaritate inversatӑ.
Reluați mӑsurӑtorile pentru CH2.
Notați în tabelul de mai jos rezultatele mӑsurӑtirilor: tensiuni și diviziuni.
În coloana Obsevații notați setӑrile apratelor (care sunt condițiile mӑsurӑtorilot
efectuate) și orice altceva considerați demn de remarcat.

Vcc[V] -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 OBSERVAȚII
Y1[div.]
Y2[div]
Reprezentați grafic datele din tabel, în douӑ grafice. Vcc este abscisa și Y1,
Y2 sunt ordonatele. Caracteristica trebuie sӑ rezulte de forma primei bisectoare.
Aceasta înseamnӑ cӑ existӑ o constantӑ de proporționalitate care face legӑtura
între tensiunea aplicatӑ intrӑrii amplificatorului și tensiunea de ieșire, pusӑ aici în
evidențӑ prin deplasarea spotului pe ecran. Constanta de proporționalitate este
panta caracteristicii grafice obținute. Toate amplicatoarele de mӑsurӑ trebuie sӑ
aibӑ o caracteristicӑ proporționalӑ.

14