Mi-e sufletul o creangă

Ce-n umbră veștejește,

Când te visez, tresare
Și iarăși înflorește!

Mi-e sufletu-o fântână

Uitată și pustie,
Când îmi apari, prin farmec
Se schimbă-n apă vie!

Mi-e sufletul un clopot

Stingher și ruginit,
Când mă privești, răsună
De parcă e vrăjit!

Mi-e sufletul o baltă

Cu apă înverzită,
Când îmi zâmbești, întreagă
Vibrează limpezită!

Mi-e sufletul o noapte

C-un cer pustiu, de ceață,
Când îmi vorbești, deodată
Se face dimineață!

Mi-e sufletul o mare

În veșnică furtună,
Când mă săruți, răsare
Fermecătoarea lună!

Mi-e sufletul atâta

De trist și obosit,
Că fără tine-n viață
De mult aș fi murit!