CURS DE ETICA UNIVERSITARA Prof. VATAMAN Partea A II A

CUPRINS
Cuvânt înainte....................................................................................................... 7
-
PARTEA I - FUNDAMENTELE ETICII ŞI INTEGRITĂŢII ACADEMICE
Capitolul 1 - Aspecte introductive privind etica şi integritatea academică
1. Definiţii şi delimitări conceptuale..................................................................... 13
2. Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate academică în
cadrul studiilor universitare de masterat şi doctorat............................................. 15
3. Rezultatele învăţării exprimate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe.......... 16
4. întrebări şi teme recapitulative.......................................................................... 18
PARTEA a Il-a-ETICA UNIVERSITARĂ

Capitolul 2 - Valori şi principii etice care guvernează învăţământul superior
din România
I. Codul de etică - instrument de orientare al comunităţii universitare în spiritul
unor principii şi valori etice...................................................................................21
V 2. Principii şi valori ale eticii universitare............................................................ 22
3. Promovarea eticii profesionale în universităţi.................................................. 25
4. întrebări şi teme recapitulative..........................................................................26
Capitolul 3 - Norme de etică în relaţiile profesionale şi interumane ale
membrilor comunităţii universitare
1. Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice................................. 27
2. Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi..................28
3. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţii universităţii............................ 29
4. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi şi personalul didactic auxiliar
sau nedidactic.............................................. 30
5. întrebări şi teme recapitulative..........................................................................30
Capitolul 4 - Abateri de la etica universitară şi sancţiuni aplicabile
1. Abateri de la etica universitară......................................................................... 31
2. Analiza abaterilor de la etica universitară......................................................... 32
3. Sancţionarea abaterilor de la etica universitară........................................ ........34
4. întrebări şi teme recapitulative.......................................................................... 36
PARTEA a Ill-a - ETICA ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ

Capitolul 5 - Noţiuni de bază privind etica în cercetarea ştiinţifică din
România %
1. Aspecte generale privind Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare................39
2. Termeni şi definiţii în domeniul eticii cercetării ştiinţifice...............................39
3
LU
W
iW*
i l ' >■- . M
3. Principii şi norme de conduită în activitatea de cercetare ştiinţifică.... ............41

4. Întrebări şi teme recapitulative.... ...................................................................... 43
Capitolul 6 - Abateri de Ia normele de bună conduită în activitatea de
cercetare ştiinţifică şi sancţionarea acestora
1. Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare
ştiinţifică................................................................................................................. 44
2. Sancţionarea abaterilor de la normele dc bună conduită în activitatea de
cercetare ştiinţifică.................................................................................................. 46
3. întrebări şi teme recapitulative........................................................................... 50
PARTEA a IV-a - PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

Capitolul 7 -N oţiuni generale privind proprietatea intelectuală
1. Proprietatea intelectuală: concept, definire şi clasificare...................................53
2. Cadrul instituţional pentru asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale........ 54
Capitolul 8 - Protecţia proprietăţii industriale
1. Cadrul legislativ.................................................................................................. 60
2. Obiectul protecţiei proprietăţii industriale.........................................................60
3. Creaţiile intelectuale industriale......................................................................... 61
4. Semnele distinctive ale activităţii industriale.................................................. ,.63
5. Protecţia împotriva concurenţei neloiale............................................................66
Capitolul 9 - Protecţia dreptului de autor şi a drepturilor conexe
1. Cadrul legislativ.................................................................................................. 68
2. Definiţia şi natura juridică ale dreptului de autor şi ale drepturilor conexe...... 68
3. Subiectul, obiectul şi conţinutul dreptului de autor şi ale drepturilor conexe....69
4. Durata protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe.............................. 73
5. Limitele exercitării dreptului de autor................................................................74
6. întrebări şi teme recapitulative..............................................................................76;
ii .
PARTEA a V-a - PLAGIATUL ÎN CONTEXTUL NOILOR

TEHNOLOGII DE INFORMARE Şl DE COMUNICARE
Capitolul 10-N oţiunea de Plagiat: Clarificări conceptuale şi legislative
1. Definiţii şi clarificări............................................................................................79 i
2. Forme şi tipuri de plagiat..................................................................................... 80 j
3. întrebări şi teme recapitulative........................................................................... 8^ |
/ — ---------------------------------------------------------------------------
Capitolul 11 - Identificarea şi analiza plagiatului în mediul academic

1. Aspecte generale privind identificarea şi evaluarea plagiatului........................83
2. Analiza raportului de similitudini generat de un program software..................85
Capitolul 12 - Prevenirea şi combaterea plagiatului în mediul academic
1. Conştientizarea gravităţii plagiatului.................................................................89
2. Modalităţi de evitare a plagiatului...................................................................... 90
3. Combaterea plagiatului în mediul academic..................................................... 91
Bibliografie............................................................................................................97
1 “
Capitolul 1
*
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND

ETICA SI INTEGRITATEA ACADEMICĂ
1. Definiţii şi delimitări conceptuale

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin etică se înţelege
„studiul teoretic al principiilor şi concepţiilor de bază din orice domeniu al
gândirii şi activităţii practice”, reprezentând totodată un „ansamblu de norme în
raport cu care un grup uman îşi reglează comportamentul pentru a deosebi ce este
legitim şi acceptabil în realizarea scopurilor; morală”. 3
După cum rezultă din definiţia prezentată mai sus, etica este în strânsă
legătură cu morala, cele două noţiuni fiind adesea considerate a fi sinonime în
limbajul cotidian. Cu toate acestea, morala este definită ca fiind „ansamblul
convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate în principii, norme,
reguli, determinate istoric şi social, care reglementează comportarea şi raporturile
indivizilor între ei, precum şi •dintre aceştia şi colectivitate şi a căror respectare se
întemeiază pe conştiinţă şi pe opinia publică”4.
Conform Dicţionarului de filozofie, etica est are studiază
problemele practice şi teoretice ale moralei, în timp ce morala este considerată
*7 • • 1 y-------------- —
obiectul principal de studiu al eticii5. Aşa cum reiese din literatura de specialitate,
în filosofia contemporană termenii de etică şi morală sunt utilizaţi în mod distinct,
comportament corect şi unul incorect”, iar semnificaţi fiind „o serie de

standardele practice împărtăşite în comun de membrii unei colectivităţi umane
particulare referitoare la ceea ce este corect/incorect, drept/nedrept, bine/rău”.6
Moralitatea este definită ca fiind „natura, caracterul, valoarea unui fapt, a
conduitei unei persoane sau a unei colectivităţi din punct de vedere moral”7, ceea
ce se referă la manifestarea efectivă a moralei prin comportament, atitudine şi
conştiinţă. Imoralitatea este opusul moralităţii, iar amoralitatea reprezintă o stare
intermediară între moralitate şi imoralitate, însemnând mai degrabă indiferenţă
faţă de morală.
3 D icţio n a ru l ex p lica tiv a l lim b ii rom ân e, Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic
Gold, 2012, p. 363.
4 Ibidem , p. 673.
5 Pavel Apostol, e t al, D icţio n a r d e filo zo fie , Bucureşti, Editura Politică, 1978, p. 246.
6 Cecilia Tohăneanu, N o ţiu n i d e filo s o fie m orală, Bucureşti, Editura Pro Universitaria, 2013, pp.
11- 12.
7 D ic ţio n a r ex p lica tiv a l lim b ii rom âne, o p .cit., p. 673.
D '/ ’ / ,
t i
13
I
Etica, morala şi moralitatea sunt în strânsă legătură <6u deontologia, care

c " "
conform definiţiei din dicţionar reprezintă o „teorie a datoriei, a obligaţiilor

morale”, precum şi „totalitatea normelor de conduită şi obligaţiilor etice ale unei
profesiuni ^ în cazul nostru activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică.
Raportându-ne la această definiţie se impune aducerea în discuţie a noţiunii
de „deontologie profesională”, o formulă folosită de aproape toate universităţile
din România în ciuda faptului că este un pleonasm. După cum am arătat mai sus,
deontologia se referă la obligaţiile etice ale unei profesii şi, astfel, termenul
„profesional” este cuprins în însăşi definiţia deontologiei. Prin urmare ar trebui să
folosim termeni precum „deontologie universitară” sau „deontologie academică”,
ambele referindu-se Efnorm^ e şi obligaţiile specifice mediului universitar.
în ceea ce priveşte integritatea, conform definiţiei din dicţionar aceasta,
reprezintă: „însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate”9. Astfel,
caracterul integru poate fi considerat etalonul unei persoane sau unei instituţii, iar
dacă ne referim strict la integritatea academică, acesta reprezintă unitatea de
măsură pentru onestitate, responsabilitate competenţă şi profesionalism în
activităţile didactice si de cercetare ştiinţifică desfăşurate în cadrul sistemului de
5 5 5 î 5
învăţământ superior românesc.

Integritatea academică reprezintă şi un indicator de performanţă aplicat de
A
Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS) în

procesul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii academice. Astfel, pentru
îndeplinirea acestui indicator, o universitate trebuie să aibă un Cod de etică şi
deontologie universitară prin care apără valorile libertăţii academice, autonomiei
universitare şi integrităţii etice, dispune de practici şi aplică mecanisme clare
pentru asigurarea permanentă a vigilenţei faţă de eventuale fraude în activităţile
sale academice, de cercetare sau de orice altă natură, inclusiv măsuri active de
prevenire şi eliminare a oricăror forme de plagiat, precum şi de promovare a
principiilor de etică şi integritate în rândul tuturor membrilor comunităţii
academice. Mai mult, instituţia de învăţământ superior trebuie să monitorizeze şi
să evalueze permanent aceste practici şi să poată face dovada aplicării lor pentru
toate activităţile desfăşurate şi a implicării studenţilor în toate aceste procese,
concomitent cu aplicarea unei politici bazate pe prevenţie cu privire la eventuala
încălcare a codului de etică şi integritate academică, demonstrând prin poziţionări
publice, studii, analize sau măsuri acest fapt.10
8Ibidem , p. 290.
9Ibidem , p. 513.
10 Hotărârea Guvernului nr. 915/14.12.2018 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului
nr. 1418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor
14
Importanţa asigurării integrităţii academice se reflectă şi în instituirea
obligativităţii introducerii în planurile de învăţământ, pentru toate programele de
studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul
naţional de învăţământ, a unor cursuri de etică şi integritate academică. Mai mult,
cursurile de acest tip devin obligatorii în cadrul studiilor universitare de masterat
si doctorat, deoarece în aceste cicluri de studiu creaţia individuală si cercetarea
ştiinţifică au o pondere majoritară, motiv^pentru care este nevoie de cunoaşterea
evoluţiilor la nivel naţional, european şi global cu privire la procesele şi tehnicile
de prevenire şi combatere a acţiunilor care încalcă normele de etică şi integritate
academică.*11
2. Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate

academică în cadrul studiilor universitare de masterat şi doctorat
/V
In conformitate cu prevederile legale în vigoare, îmbunătăţirea calităţii

educaţiei trebuie să fie o prioritate permanentă pentru toate instituţiile de
învăţământ superior, acestea având obligaţia ca „prin calitatea activităţii lor să
satisfacă încrederea publică, iar învăţământul să se afirme ca bun public”.
Calitatea educaţiei se reflectă în rezultatele dobândite de către studenţi prin
parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învăţământ sau program de studii, aceste
rezultate fiind exprimate în „cunoştinţe, competenţe, valori şi atitudini’^12.
Prin urmare, studiile universitare de masterat si doctorat au un rol foarte
important în formarea intelectuală, profesională şi, nu în ultimul rând, morală a
studenţilor, competenţele şi aptitudinile dobândite în cadrul programelor de studii
fiind fundamentale pentru viitorul lor parcurs profesional şi personal.
Având în vedere că în ultima perioadă societatea românească a fost zguduită
de câteva cazuri notorii de plagiat, fapt care a condus la o percepţie negativă a
opiniei publice asupra sistemului de învăţământ superior, în special în ceea ce
priveşte studiile universitare de masterat şi doctorat, se impune o acţiune
concertată pentru recredibilizarea studiilor universitare atât în plan intern, cât şi
de referinţă şi a listei indicatorilor de performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în

învăţământul Superior.
11Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018 privind includerea în planurile de
învăţământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ
superior din sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică -
publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140/14.02.2018.
12 Articolul 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii
educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
15
în plan extern, scopul final fiind întărirea integrităţii academice şi recăpătarea sau,
după caz, consolidarea prestigiului universităţilor româneşti.
Astfel, necesitatea şi importanţa studierii eticii şi deontologiei academice
rezidă din nevoia de dezvoltare a unor practici şi mecanisme de aplicare a
normelor de etică şi deontologie academică în cadrul studiilor universitare de
masterat şi doctorat şi, prin acestea, consolidarea unui climat de probitate
academică în conformitate cu principiile şi normele de conduită care guvernează
activităţile didactice si de cercetare ştiinţifică din mediul universitar.
9 9 9 9
Aprofundarea normelor şi principiilor specifice eticii şi integrităţii

academice va fi de ajutor studenţilor masteranzi şi doctoranzi în „formarea de
comportamente şi atitudini oneste, precum şi la dezvoltarea bunelor practici în
deontologia muncii intelectuale”13. Mai mult, aceştia vor dobândi cunoştinţele,
abilităţile şi competenţele necesare pentru desfăşurarea unei activităţi
1
profesionale în conformitate cu valorile fundamentale ale societăţii, contribuind
astfel la generarea sustenabilă a unei resurse umane de calitate şi înalt
competitivă.
3. Rezultatele învăţării exprimate prin cunoştinţe, abilităţi şi

competenţe v
După cum reiese din Cadrul naţional al calificărilor, rezultatele învăţării
corespunzătoare nivelurilor de calificare 7 şi 8 (studiile universitare de masterat,
respectiv de doctorat) sunt raportate la trei descriptori de definire, şi anume:
cunoştinţele, descrise ca fiind teoretice şi/sau faptice; abilităţile, descrise ca fiind
cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive şi creative) sau practice
(implicând dexteritate manuală şi utilizarea de metode, materiale, unelte şi
instrumente); competenţele, descrise din perspectiva responsabilităţii şi
autonomiei.14
în cazul studiilor universitare de maşter, cunoştinţele trebuie să fie foarte
specializate, unele dintre ele situându-se în avangarda nivelului de cunoştinţe
dintr-un domeniu de muncă sau de studiu, ca bază a unei gândiri şi/sau cercetări
originale. De asemenea, absolvirea unui program de masterat presupune
13Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate academică a fost evidenţiată

şi de către Emilia Şercan în D e o n to lo g ie academ ică. G h id p r a c tic , lucrare realizată în cadrul
proiectului CNFIS-FDI-2017-0245 „Promovarea eticii şi deontologiei academice în Universitatea
din Bucureşti”, finanţat de Ministerul Educaţiei prin Consiliul Naţional pentru Finanţarea
învăţământului Superior (CNFIS).
14 Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al
calificărilor, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 567/2015, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 572 din 30.07.2015
16
w
mult, cursanţii vor putea evalua critic-constructiv proiecte şi rezultate ale

cercetării ştiinţifice, cu raportare la standardele de etică şi integritate academică.18
Pe lângă competenţele profesionale, cursanţii vor dobândi şi unele
competenţe transversale, care presupun capacitatea de a elabora şi redacta
materiale ştiinţifice în condiţii de autonomie şi independenţă profesională, cu
respectarea legislaţiei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.19
4. întrebări şi teme recapitulative___________________________________

S Definiţi conceptul de etică universitară.
S Care este diferenţa dintre morală si moralitate?
3 3
S Explicaţi ce înseamnă integritatea academică.

S De ce este nevoie de studierea normelor de etică şi integritate
academică?
S Descrieţi dimensiunea cognitivă a rezultatelor învăţării la disciplina
Etică şi integritate academică.
18Ibidem
19Ibidem
18
PA R TE A a lll-a
ETICA IN CERCETAREA ŞTIINŢIFICA
37
i Capitolul 5
NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND ETICA ÎN
»
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ DIN ROMÂNIA
1. Aspecte generale privind Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare

Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare este constituit din ansamblul
unităţilor şi instituţiilor de drept public şi de drept privat care au în obiectul de
activitate cercetarea-dezvoltarea. Dacă este să ne referim strict la cercetarea
ştiinţifică universitară, în sistemul naţional de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse
instituţiile de învăţământ superior de stat acreditate sau structuri de cercetare-
dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică, constituite conform Cartei
universitare, precum şi instituţii de învăţământ superior particulare acreditate sau
structuri de cercetare-dezvoltare ale acestora, fără personalitate juridică,
constituite conform Cartei universitare.44
Activitatea personalului de cercetare-dezvoltare este guvernată de un
ansamblu de principii şi reguli de conduită morală şi profesională obligatorii, a
căror respectare determină buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
Normele de bună conduită sunt prevăzute în Legea 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi sunt
completate şi detaliate' în Codul de etică şi deontologie profesională al
personalului de cercetare-dezvoltare, cod care reuneşte şi procedurile destinate
respectării acestor norme în conformitate cu prevederile Legii 206/2004 şi a Legii
educaţiei naţionale nr. 1/2011.
S 5
2. Termeni şi definiţii în domeniul eticii cercetării ştiinţifice

în acord cu obiectivul declarat al prezentului curs, respectiv sprijinirea
studenţilor masteranzi şi doctoranzi în demersul de cunoaştere şi înţelegere a
normelor de bună conduită în activitatea de cercetare ştiinţifică, se impune
prezentarea unor termeni şi definiţii de bază statuate în cadrul legislativ actual.
Astfel, potrivit Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare, următorii termeni sunt definiţi după cum
urmează: •
•fra u d a în ş tiin ţă - acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare,
plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice;
44 Articolele 7 şi 8 din OG nr. 57/16 august 2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare.
39
• c o n fe c ţio n a r e a d e d a te - înregistrarea şi prezentarea unor date din
imaginaţie, care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în cercetare;
• f a l s if ic a r e - măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor,
proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma
rezultatele cercetării;
• p la g ia t - însuşirea ideilor,, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost
obţinute, prezentându-le drept creaţie personală;
• c o n flic t d e in te r e s e - situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană
care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea
activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor
de cercetare-dezvoltare; interesul personal include orice avantaj pentru persoana
în cauză, soţul/soţia, rude ori afini, până la gradul al patrulea inclusiv, sau pentru
instituţia din care face parte.45
în completarea Legii 206/2004, Codul de etică şi deontologie profesională
a personalului de cercetare-dezvoltare statuează că o serie de temeni de bază sunt
definiţi astfel:
• a n c h e ta - etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei, care urmează
investigaţiei şi care se bazează pe dovezi;
• a r b itr a r e a - procesul de analiză şi de decizie asupra unei sesizări privind
abateri de la etica şi deontologia profesională; >
• b u n a c o n d u ită - set de reguli etice şi profesionale ce trebuie aplicate în
scopul realizării unor acţiuni specifice cercetării-dezvoltării;
• c o n fid e n ţia lita te - păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflată în
desfăşurare sau recent finalizate, asupra evaluării proiectelor, precum şi asupra
persoanei acuzată de fraudă şi asupra persoanei care face o sesizare;
• c o n flic t d e in te r e s e - situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană
juridică sau fizică care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea şi
obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea
activităţilor de cercetare-dezvoltare şi obţinerea de granturi sau contracte de
cercetare; interesul personal include orice avantaj pentru persoana în cauză,
soţul/soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, sau pentru unitatea
ori instituţia de cercetare-dezvoltare din care face parte;
45 Articolul 4 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/2011 publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 628 din 2 februarie 2011.
• c o m u n ita te ş tiin ţific ă - grup de cercetători ştiinţifici ai unităţilor sau
instituţiilor de cercetare-dezvoltare. In sens larg, totalitatea cercetătorilor
ştiinţifici dintr-o ţară, dintr-o zonă a lumii sau din întreaga lume;
• eroare - greşeală neintenţionată, datorată insuficientei informări,
insuficientei practici profesionale, sau entuziasmului ştiinţific exagerat;
• e v a lu a r e - aprecierea propunerilor de proiecte, a proiectelor şi a
rezultatelor cercetării ştiinţifice, cât şf a resursei umane şi a entităţilor de
cercetare, prin folosirea unor criterii calitative şi cantitative;
• f r a u d a - acţiunea deliberată de confecţionare a datelor şi rezultatelor,
falsificarea, plagierea, înstrăinarea ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau
alte procedee care se abat de la bunele practici acceptate de comunitatea ştiinţifică
şi care au ca scop obţinerea unor avantaje cum ar fi, prestigiul ştiinţific, finanţări,
conducerea de proiecte sau acceptarea rapoartelor de cercetare;
• in te g r ita te - trăsătură a personalului de cercetare-dezvoltare care implică
respectarea demnităţii umane şi a valorilor morale, intrinseci ale ştiinţei şi
cercetării; „ »•*
• in v e s tig a ţia - etapa iniţială a cercetărilor asupra fraudei în cercetare-
dezvoltare, care are rolul de a verifica dacă sesizarea are o bază reală;
• n o tif ic a r e - comunicarea scrisă făcută unei persoane, acuzată de fraudă în
cercetare-dezvoltare;
• p a t e r n i ta t e - calitatea de autor al unui produs ştiinţific;
• p r o d u s ş tiin ţific - publicaţie, brevet de invenţie, produs industrial, agricol,
tehnologie, program de calculator, şi altele asemenea, obţinut în urma activităţi
de cercetare-dezvoltare şi care poate face obiectul proprietăţii intelectuale;
• r e s p o n s a b ilita te - atitudine prin care personalul de cercetare - dezvoltare
îşi asumă obligativitatea de a păstra integritatea în cercetare-dezvoltare, cât şi
consecinţele nerespectării acestei obligaţii;
• s ta n d a r d p r o f e s io n a l - normă sau ansamblu de norme care reglementează
buna conduită a personalului de cercetare-dezvoltare.46
3. Principii şi norme de conduită în activitatea de: cercetare ştiinţifică

Principiile morale şi procedurile destinate respectării acestora sunt cele
reunite în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-
dezvoltare, document care are drept scop definirea cadrului etic şi deontologic
46 Articolul 4 din Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare

(în continuare CEDPPCD)
41
astfel încât personalul de cercetare-dezvoltare să îndeplinească cu profesionalism,
obiectivitate, onestitate şi loialitate atribuţiile care îi revin în conformitate cu
exigenţele Ariei Europene a Cercetării şi cu normele etice acceptate de
comunitatea ştiinţifică internaţională.47
Principiile fundamentale stau la baza activităţii de cercetare-dezvoltare
sunt:
• P r in c ip iu l d e m n ită ţii , conform căruia personalul de cercetare-dezvoltare
are obligaţia să desfăşoare activităţile manifestând respect faţă de fiinţele vii şi în
particular faţă de om ca fiinţă raţională, netratându-le niciodată doar ca mijloc, ci
întotdeauna ca valoare supremă;
• P r in c ip iu l a u to n o m ie i, conform căruia personalul de cercetare-dezvoltare
trebuie să aibă libertatea de a face propriile alegeri, de a-şi dezvolta aptitudinile,
de a cerceta, cu respectarea normelor legale in vigoare şi să respecte acest
principiu şi pentru persoanele cu care colaborează;
• P r in c ip iu l in te g r ită ţii, conform căruia personalul de cercetare-dezvoltare
îşi va exercita activitatea cu onestitate, corectitudine şi spirit colegial, în deplină
concordanţă cu celelalte principii etice, fără nici o ingerinţă din afară.
• P r in c ip iu l b in e fa c e r ii, conform căruia personalul de cercetare-dezvoltare
are obligaţia să promoveze acele activităţi de cercetare-dezvoltare care produc
beneficii sociale sau economice punând în balanţă beneficiile, daunele şi riscurile
în vederea obţinerii unui rezultat optim, fără a ignora interesul individual;
• P r in c ip iu l p r e c a u ţie i, conform căruia personalul de cercetare-dezvoltare
are obligaţia de a clarifica gradul de precizie, respectiv de risc ce caracterizează
rezultatele cercetării-dezvoltării. în desfăşurarea activităţilor de cercetare-
dezvoltare vor fi luate în considerare toate consecinţele care pot fi prezise
(prevăzute, anticipate) pe baza datelor ştiinţifice, alături de acelea a căror
probabilitate nu poate fi negată chiar dacă nu este dovedită ştiinţific.48
La principiile fundamentale care stau la baza activităţii personalului de
cercetare-dezvoltare se adaugă normele de bună conduită obligatorii stabilite prin
alte acte normative valabile la nivel naţional sau internaţional privind:
• drepturile omului;
• egalitatea de şanse şi atitudinea nediscriminatorie, precum şi discriminarea
pozitivă a grupurilor defavorizate;
• libertatea de expresie şi informare;
• libertatea de cercetare;
47 Articolele 1 şi 2 din CEDPPCD

48 Articolul 5 din CEDPPCD
• respectul faţă de proprietate în general şi de proprietatea intelectuală în
special;
• protecţia consumatorilor;
• protecţia datelor personale inclusiv cele genetice;
• protecţia mediului ambiant;
• protecţia animalelor.49
Conform Legii 206/2004, normele' de bună conduită în activitatea de
cercetare-dezvoltare includ:
• norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
• norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,
diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare
depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
• norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare
instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de
cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de
Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi* de evaluare de persoane în vederea acordării
de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
• norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de
cercetare-dezvoltare;
• normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane,
evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a
echilibrului ecologic.50
4. întrebări şi teme recapitulative _

■S Descrieţi
»
Sistemul naţional
s
de cercetare-dezvoltare.
S Cum este definită frauda în ştiinţă de către Legea 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică?
■S Care este scopul declarat al Codului de etică şi deontologie profesională
al personalului de cercetare-dezvoltare?
S Ce conduită trebuie să aibă personalul de cercetare-dezvoltare în
conformitate cu principiul integrităţii?
S Cum se clasifică normele de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare?
49 Articolul 6 din CEDPPCD

50 Articolul 2 din Legea nr. 206/2004
43
Capitolul 6
ABATERI DE LA NORMELE DE BUNĂ CONDUITĂ ÎN ACTIVITATEA
DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI SANCŢIONAREA ACESTORA
1. Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare

ştiinţifică
Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea ştiinţifică, în măsura
în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ următoarele fapte:
• confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date
experimentale, ca date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator
ori ca date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
• falsificarea de date experimentale, de date obţinute prin calcule sau
simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule
analitice ori raţionamente deductive;
• îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de cercetare-
dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la
spaţiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori manipularea
aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a programelor de
calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor organice sau anorganice
ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau
finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.51
Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, în măsura în care nu constituie
infracţiuni potrivit legii penale, includ următoarele fapte:
• plagiatul;
• autoplagiatul;
• includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai
multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea
unor coautori care au contribuit semnificativ la publicaţie;
• includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără
acordul acesteia;
• publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate,
ipoteze, teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;
51 Articolul 2A1 al. (1) din Legea nr. 206/2004
44
• introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare,
în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare
ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare.52
Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de evaluare şi
monitorizare, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale,
includ următoarele fapte:
• nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau
participarea la evaluări;
• nerespectarea confidenţialităţii în evaluare;
• discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine
socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de
discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.53
Abaterile de la normele de bună conduită în funcţiile de conducere în
activitatea de cercetare-dezvoltare, în măsura în care nu constituie infracţiuni
potrivit legii penale, includ:
• abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al
publicaţiilor persoanelor din subordine;
• abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte
beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate
de persoane din subordine;
• abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al
publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a obţine salarizare,^remunerare
sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini ori rude până la gradul al III-lea
inclusiv;
• abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte
sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
• obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii de analiză
sau a Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor abateri de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din subordine;
• nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate respectării
normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare prevăzute în
prezenta lege, în Legea nr. 1/2011, în Codul de etică, în codurile de etică pe
domenii, în regulamentele de organizare şi funcţionare a instituţiilor de cercetare-
dezvoltare, respectiv în cartele universitare, după caz, inclusiv nepunerea în
aplicare a sancţiunilor stabilite de către comisiile de etică conform art. 11 al. (6)

45
din Legea 206/2004 sau- de către Consiliul Naţional de Etică, conform art. 326
din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.54
Următoarele situaţii pot de asemenea să atragă răspunderea etică prin
asociere pentru abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare:
• participarea activă în abateri săvârşite de alţii;
• cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei de etică sau
a Consiliului National de Etică;
• coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau confecţionate;
• neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor aferente
contractului de mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea funcţiilor de
conducere ori de coordonare a activităţilor de cercetare-dezvoltare.55
2. Sancţionarea abaterilor de la normele de bună conduită în activitatea

de cercetare ştiinţifică
în conformitate cu Legea 206/2004, unităţile şi instituţiile care fac parte din
sistemul naţional de cercetare-dezvoltare sunt responsabile pentru respectarea
normelor şi a valorilor etice în activitatea de cercetare ştiinţifică. în virtutea
acestei responsabilităţi, legea prevede obligativitatea fiecărei unităţi/instituţii de
a înfiinţa o comisie de etică având ca atribuţii: urmărirea modului în care se
respectă prevederile codului de etică; numirea unor comisii de analiză pentru
examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de
cercetare-dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sa*u pe bază de
autosesizare.56
în completarea acestor dispoziţii, Legea educaţiei naţionale statuează că la
nivelul fiecărei universităţi funcţionează o comisie de etică universitară, care are
următoarele atribuţii:»
• analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza

sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etică şi deontologie
universitară;
• realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare
şi a eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar
şi constituie un document public;
• contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară, care
se propune senatului universitar pentru adoptare şi includere în Carta universitară;

• alte atribuţii prevăzute de lege sau stabilite conform legii în Carta
universitară.57
Conform Legii nr. 206/2004, în cazul în care comisia de etică constată unele
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, conducerea
unităţii sau instituţiei aplică una ori mai multe dintre următoarele sancţiuni:
• avertisment scris;
• retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea
normelor de bună conduită;
• diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia
de conducere, de îndrumare şi de control;
• suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a
unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii
de concurs;
• destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
• desfacerea disciplinară a Contractului de muncă.58
De asemenea, referindu-se la răspunderea personalului didactic şi de
cercetare, personalului didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi cel de
conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul superior, Legea educaţiei
naţionale prevede că acesta răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce
îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea
normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi>prestigiului
unităţii/instituţiei. Astfel, sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului
didactic şi de cercetare sunt următoarele:
• avertisment scris; •,
• diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia
de conducere, de îndrumare şi de control;
• suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la
un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de
maşter sau de licenţă;
’ %
• destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
• desfacerea disciplinară a contractului de muncă.59
57 Articolul 306 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

58 Articolul 11A1 din Legea nr. 206/2004
47
După cum se observă, Legea educaţiei naţionale nu prevede explicit ca
sancţiune retragerea şi/sau corectarea lucrărilor publicate prin încălcarea normelor
de bună conduită, dar asta se deduce din conţinutul art. 321 din lege, potrivit
căruia, în cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică, comisia de
etică universitară stabileşte una sau mai multe din sancţiunile prevăzute de Legea
nr. 206/2004, Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de
cercetare-dezvoltare şi Codul de etică şi deontologie profesională, ori prevăzute
de lege.
în ceea ce priveşte sancţiunile care se pot aplica de către comisia de etică
universitară studenţilor masteranzi şi doctoranzi pentru încălcarea eticii
universitare, acestea sunt următoarele:
• exmatricularea;
• alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară.60
în vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită
morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare, a fost înfiinţat
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării (în continuare CN ECSD TI), care îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale Legii nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică
şi inovare.61
Printre atribuţiile sale, C N EC SD T I analizează cazurile referitoare la
încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor/contestaţiilor sau prin
autosesizare. Totodată, emite hotărâri cu privire la cazurile pe care le analizează
şi în cazul în care au fost constatate abateri, numeşte persoana sau persoanele
fizice şi/sau juridice vinovate de respectivele abateri şi stabileşte sancţiunile ce
urmează a fi aplicate, conform legii.62
Legea nr. 206/2004 şi Legea 1/2011 prevăd în mod similar sancţiunile ce
urmează a fi aplicate de către C N EC SD TI în cazuri de încălcare a eticii
universitare şi a bunei conduite în cercetare, după cum urmează:
• retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea
normelor de bună conduită;

61 în prezent organizarea şi funcţionarea CNECSDTI sunt reglementate prin Ordinul Ministrului
Cercetării şi Inovării nr. 211/19 aprilie 2017.
62 Articolul 4 lit. d) şi e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNECSDTI.
48
• retragerea titlului "didactic universitar sau a gradului de cercetare ori
retrogradarea;
• destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare/
învăţământ superior;
• desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
• interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţare din
fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.63
în plus, pentru personalul de cercetare-dezvoltare, Legea nr. 206/2004
prevede o serie de sancţiuni suplimentare pe care le poate stabili CN ECSD TI, şi
anume:
• suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a
unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii
de concurs;
• îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de realizare a
proiectului; * , **
• oprirea finanţării proiectului;
• oprirea finanţării proiectului, cu obligativitatea retumării fondurilor;
• interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţarea din
fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.64
Sancţiunile stabilite de C N EC SD TI sunt puse în aplicare de către
organismele sau persoanele îndreptăţite legal pentru aceasta' conform
prevederilor art. 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi Articolul 14 din
Legea nr. 206/2004.
Pe lângă aceste sancţiuni, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 mai prevede
că în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională,
Ministerul Educaţiei, în baza propunerii CN ATDCU, poate lua următoarele
măsuri, alternativ sau simultan:
• retragerea calităţii de conducător de doctorat;
• retragerea titlului de doctor;
• retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului
şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi
studenţi-doctoranzi.65
63 Articolul 324 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi Articolul 14 din Legea nr. 206/2004.
65 Articolul 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi Articolul 69 al. (5) şi (6) din Codul
studiilor universitare de doctorat, adoptat prin HG nr. 681/2011.
49
3 . î n t r e b ă r i şi t e m e r e c a p it u la tiv e
S Care sunt abaterile de la normele de bună conduită în activitatea

ştiinţifică?
S Care sunt abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de
comunicare, publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică?
S Enumeraţi situaţiile care pot să'atragă răspunderea etică prin asociere
pentru abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
^ Care sunt sancţiunile prevăzute de Legea nr. 206/2004 în cazul în care
comisia de etică constată unele abateri de la buna conduită în activitatea
de cercetare-dezvoltare?
^ Ce sancţiuni poate aplica Ministerul Educaţiei, la propunerea
CN A TDCU, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică
profesională?
■»
50
i P A R TEA alV -a
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
i Capitolul 7
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
1. Proprietatea intelectuală: concept, definire şi clasificare

Dreptul de proprietate este un drept fundamental garantat în toate
convenţiile şi tratatele internaţionale -privitoare la protecţia drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Constituţia României consacră dreptul de
proprietate al cetăţenilor şi, totodată, stabileşte că toate dispoziţiile legale privind
acest drept „să fie interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”,
în plus, dispoziţiile constituţionale stabilesc că „dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale,
cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile” 66.
O definiţie a dreptului de proprietate a fost dată în Codul civil român, care,
deşi s-a referit doar la proprietatea privată, a scos în evidenţă atributele pe care
acest drept le conferă titularului său, indiferent dacă este persoană fizică sau
juridică. Astfel, proprietatea este definită ca fiind „dreptul titularului de a poseda,
folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele
stabilite de lege”67.
Referindu-ne strict la proprietatea intelectuală, când vorbim dd un „bun” ne
referim la opere de creaţie intelectuală, cum ar fi: invenţii, opere literare şi
artistice, simboluri şi desene, nume şi imagini utilizate în comerţ, etc.
Prin urmare, dreptul proprietăţii intelectuale desemnează „totalitatea
drepturilor legate de protecţia creaţiei intelectuale, a autorilor de opere ale
spiritului şi a rezultatelor activităţii de creaţie sub formele cele mai variate,
precum şi protecţia celor mai importante semne distinctive ale activităţii de
comerţ”68.
In ceea ce priveşte conţinutul dreptului de proprietate intelectuală, acesta
presupune, pe de o parte, dreptul titularului de a-şi exercita prerogativele direct şi
nemijlocit asupra propriilor opere de creaţie intelectuală, iar pe de altă parte,
66 Articolele 20 şi 44 din Constituţia României

67 Articolul 555 al. (1) din Noul Cod Civil (Legea 287/2009)
68 Bujorel Florea, Dreptul proprietăţii intelectuale, Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2011, p.
12.
53
implică obligaţia altor persoane de a de a se abţine să împiedice în vreun fel
exerciţiul prerogativelor respective.
Normele juridice ce reglementează drepturile de proprietate intelectuală au
ca obiect al protecţiei creaţiile ce rezultă din activitatea intelectuală în domeniile
industrial, economic, comercial, ştiinţific, informaţional, literar şi/sau artistic,
precum şi în alte domenii. Ca urmare, dreptul de proprietate intelectuală se
împarte în două categorii:
- dreptul de proprietate industrială, care se referă la invenţii, mărci, indicaţii
şi denumiri geografice, desene şi modele industriale;
- dreptul de autor şi drepturile conexe, care se referă la opere literare,
artistice sau ştiinţifice, precum şi la oricare asemenea opere de creaţie intelectuală.
Având în vedere clarificările de mai sus se poate spune că proprietatea
intelectuală, privită sub cele două componente ale sale, p r o p r i e t a t e a in d u s tr ia lă
pe de o parte, d r e p tu r ile d e a u to r ş i d r e p tu r ile c o n e x e pe de altă parte, este un
instrument puternic pentru dezvoltarea şi bunăstarea economică, socială şi
culturală a unei ţări. în acest context, se poate aprecia că protecţia drepturilor de
proprietate intelectuală este de o mare importanţă, esenţa, scopul şi finalitatea
acesteia fiind protejarea produsului inteligenţei umane şi în acelaşi timp,
garantarea posibilităţii consumatorilor de a se folosi de acest produs.69
2. Cadrul instituţional pentru asigurarea protecţiei proprietăţii

intelectuale >
Asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale în România se realizează în
conformitate cu normele europene relevante în materie prin intermediul a două
instituţii de specialitate:
o O fic iu l d e S ta t p e n tr u I n v e n ţii ş i M ă r c i (O S IM ), în domeniul
proprietăţii industriale; şi
o O fic iu l R o m â n p e n tr u D r e p tu r ile d e A u to r (O R D A ), în domeniul
drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
> O fic iu l d e S ta t p e n tr u I n v e n ţii ş i M ă r c i (O S IM )

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) este organul de specialitate
al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu autoritate unică
pentru asigurarea protecţiei proprietăţii industriale, care elaborează şi supune spre
Strategie în domeniul Proprietăţii Intelectuale,

ww.osim.ro/legis/initiativelegi/proiect_Strategie_FINAL_6_12.doc, accesat la 28.02.2018
54
aprobare Guvernului strategia dezvoltării protecţiei proprietăţii industriale în
România şi aplică politica Guvernului în domeniu.70
Astfel, misiunea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) constă
în susţinerea inovării şi competitivităţii în România prin acordarea unei protecţii
eficiente a drepturilor de proprietate industrială, furnizarea de servicii de
specialitate de calitate, şi prin promovarea proprietăţii industriale în infrastructura
economică naţională, şi de a asigura cooperarea României în relaţiile
internaţionale în domeniu.71
Obiectivele generale ale Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM)
urmăresc:
• Creşterea calităţii activităţilor instituţiei în scopul acordării unei protecţii
eficiente a drepturilor de proprietate industrială (DPI), prin armonizarea cadrului
legislativ, a sistemelor informatic, tehnic şi administrativ ale OSIM cu cele
europene şi internaţionale;
• Creşterea gradului de conştientizare în infrastructura economică naţională
cu privire la rolul Proprietăţii Industriale în susţinerea inovării şi competitivităţii;
• îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a OSIM prin asigurarea resurselor
umane calificate, a mijloacelor tehnice, informatice, administrative şi financiare,
pentru derularea unei funcţionări eficiente;
• Dezvoltarea continuă a colaborării cu organisme naţionale şi
internaţionale cu atribuţii şi implicaţii în domeniul Proprietăţii Industriale.72
Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) sjint prevăzute
atât în articolul 3 din HG nr. 573/1998, aşa cum a fost modificată prin HG
nr. 1396/2009, cât şi în legile speciale de proprietate industrială, mai exact, în
articolele 68-69 din Legea nr. 64/199173, articolele 96-97 din Legea nr. 84/199874,
articolele 48-49 din Legea nr. 129/199275.
70 Articolele 1-2 din Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea
Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
345 din 11.09.1998, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1396/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 813/27.11.2009.
71 Regulamentul de organizare şi funcţionare a OSIM - http://www.ositn.ro, accesat la 01.03.2018
72 Ibidem
73 Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 613/19.08.2014.
74 Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 337/8.05.2014
75 Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 585/2002 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 810/7.11.2002, dându-se textelor o nouă numerotare.
55
Astfel, în cadrul atribuţiilor sale, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
(OSIM):
• înregistrează şi examinează cererile din domeniul proprietăţii industriale,
eliberează titluri de protecţie care conferă titularilor lor drepturi exclusive pe
teritoriul României;
• verifică îndeplinirea condiţiilor legale de recunoaştere a efectelor
brevetelor europene pe teritoriul României;
• este depozitarul registrelor naţionale ale cererilor depuse şi al registrelor
naţionale ale titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, mărci, indicaţii
geografice, desene şi modele, topografii ale circuitelor integrate, noi soiuri de
plante şi modelele de utilitate;
• publică, în conformitate cu prevederile legale, cererile de titluri de
protecţie menţionate;
• publică orice modificare ulterioară cu privire la protecţia acordată;
• formează şi actualizează baza de date electronică pentru cererile de
protecţie depuse şi titlurile acordate;
• editează şi publică Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al
României;
• editează şi publică fasciculele brevetelor de invenţie;
• administrează şi conservă Colecţia naţională de proprietate industrială,
întreţine şi dezvoltă baza de date informatizată în domeniul său de activitate,
inclusiv prin schimburi internaţionale;
• efectuează, la cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietăţii
industriale;
• editează şi publică Buletinul Oficial de Proprietate Industrială;
• editează şi publică fasciculele brevetelor de invenţie şi ale modelelor de
utilitate înregistrate;
• editează şi publică Revista română de proprietate industrială şi alte
publicaţii destinate promovării obiectului său de activitate;
• atestă consilierii în domeniul proprietăţii industriale şi ţine evidenţa
acestora în registrul naţional al cărui depozitar este;
• elaborează norme interne, în aplicarea legislaţiei în vigoare în domeniul
invenţiilor, modelelor de utilitate, certificatelor suplimentare de protecţie,
topografilor produselor semiconductoare, mărcilor, indicaţiilor geografice,
desenelor şi modelelor;
56
• acordă, la cerere-, consultanţă de specialitate în domeniul proprietăţii
industriale şi organizează cursuri de instruire, seminarii şi simpozioane în
domeniu;
• îndeplineşte orice alte atribuţii în domeniul proprietăţii industriale, care
decurg din dispoziţiile legale în vigoare şi din acordurile internaţionale la care
România este parte.76
De asemenea, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) poate acorda,
la cerere, asistenţă logistică şi de specialitate centrelor regionale de informare în
domeniul proprietăţii industriale, asociaţiilor de consilieri în proprietate
industrială, precum şi asociaţiilor de inventatori. Asistenţa prevăzută mai sus se
stabileşte prin convenţii de colaborare încheiate între părţi, cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare.77
> O fic iu l R o m â n p e n tr u D r e p tu r ile d e A u to r (O R D A )

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) este organizat şi
funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în
subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de
reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj
şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor
conexe. Oficiul este coofdonat metodologic de ministrul culturii, iar finanţarea
cheltuielilor curente şi de capital ale Oficiului se asigură integral şi distinct de la
bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii, ministrul
coordonator fiind ordonator principal de credite.78
în activitatea sa, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) are ca
obiectiv principal respectarea şi promovarea drepturilor de autor şi a drepturilor
conexe, potrivit legii, ca parte a drepturilor de proprietate intelectuală.
Principalele atribuţii ale Oficiului sunt următoarele:
• reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului
general, potrivit legii;
• elaborează proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate;
• ţine evidenţa repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
%
76 Aceste atribuţii sunt prevăzute şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a OSIM -

http://www.osim.ro, accesat la 01.03.2018
77 Articolul 14 din HG nr. 573/1998, aşa cum a fost modificată prin HG nr. 1396/2009
78 Articolele 1-2 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea,
structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292/31.03.2006
57
• organizează şî administrează contra cost înregistrarea sau înscrierea în
registrele naţionale şi în alte evidenţe naţionale specifice, prevăzute de lege;
• eliberează contra cost, în condiţiile legii, marcaje holografice utilizabile în
domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, la valoarea preţului de
achiziţie, la care se adaugă un comision de administrare de 30%;
• avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de
gestiune colectivă;
• avizează propunerile de modificare a statutului organismelor de gestiune
colectivă, precum şi înfiinţarea de către acestea de organisme comune de colectare
pentru mai multe domenii;
• avizează, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a
asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în domeniul drepturilor de autor şi al
drepturilor conexe, precum şi a asociaţiilor pentru combaterea pirateriei;
• controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte
măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz; w
• asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfăşurate potrivit legii;
• efectuează constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la caracterul original al
produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea
organelor de cercetare penală;
• efectuează, la cerere, expertize contra cost, pe cheltuiala părţilor
interesate;
• desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din domeniu, pe
cheltuiala proprie, precum şi activităţi de instruire, pe cheltuiala celor interesaţi;
• participa la elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale în domeniul
proprietăţii intelectuale;
• desfăşoară activităţi de reprezentare în relaţiile cu organizaţiile de
specialitate similare, inclusiv instituţii şi organisme din Uniunea Europeană,
precum şi cu organizaţiile internaţionale la care statul român este parte, în _
domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe.79 A*
In exercitarea atribuţiilor sale, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
(ORDA) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în
aplicarea legislaţiei din domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, cu
organismele de gestiune colectivă, cu organizaţiile neguvemamentale implicate
în combaterea pirateriei specifice, precum şi cu structurile asociative ale
operatorilor economici din domeniu, din ţară şi din străinătate. Pentru îndeplinirea
79 Articolul 3 din HG nr. 401/2006
58
atribuţiilor sale Oficiul âre acces la informaţiile necesare, în mod operativ şi
gratuit, de la Centrul Naţional al Cinematografiei, Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului, Autoritatea Naţională a Vămilor, Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală şi de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul
Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Direcţia Generală de Paşapoarte din
cadrul Ministerului de Interne, precum şi de la instituţiile financiar-bancare, în
condiţiile legii.80
3. întrebări şi teme recapitulative
V Definiţi conceptul de proprietate intelectuală.

V La ce se referă dreptul de proprietate industrială?
V Ce opere sunt protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe?
V Care sunt atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM)?
V Care sunt atribuţiile Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
(ORDA)? * _
80
Articolele 4-5 din HG nr. 401/2006
* Capitolul 8
PROTECŢIA PROPRIETĂŢII INDUSTRIALE
1. Cadrul legislativ
Protecţia dreptului de proprietate industrială este reglementată, în principal,
prin următoarele legi speciale: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie,
republicată; Legea nr. 84/1998 privind jnărcile şi indicaţiile geografice; Legea nr.
129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată; Legea
nr. 16/1995 privind protecţia topografilor circuitelor integrate, modificată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul proprietăţii
industriale şi regimul de utilizare a acestora, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 383/2002; Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante.
Alte reglementări ale drepturilor de proprietate intelectuală sunt cuprinse în:
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi
completările ulterioare; Legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru
asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul
operaţiunilor de vămuire, cu modificările ulterioare; Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare; Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Obiectul protecţiei proprietăţii industriale i

Obiectul protecţiei proprietăţii industriale este definit de Convenţia de la
Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi se împarte în trei categorii, după
cum urmează:
• creaţiile intelectuale industriale (invenţii, modele de utilitate, desene şi
modele industriale);
• semnele distinctive ale activităţii industriale (mărci, indicaţii geografice,
nume comercial);
• protecţia împotriva concurenţei neloiale.81
81 Articolul 1 al. (2) din Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale, Paris, 20 martie 1883,
aşa cum a fost revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga
la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, la Lisabona la 31 octombrie 1958 şi la Stockholm
la 14 iulie 1967. Convenţia a fost ratificată de România prin Decretul nr. 1177/28.12.1968,
publicat în Buletinul Oficial nr.1/06.01.1969.
3. Creaţiile
»
intelectuale industriale
> B r e v e tu l d e in v e n ţie
în ceea ce priveşte drepturile asupra unei invenţii, acestea sunt recunoscute
şi apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către
OSIM conform unei proceduri oficiale de examinare în fond, dacă sunt îndeplinite
o serie de conţii prevăzute de lege. Astfel, un brevet poate fi acordat pentru orice
invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile
tehnologice, cu condiţia ca aceasta s a f i e n ou ă, s ă im p lic e o a c tiv ita te in v e n tiv ă ş i
s ă f i e s u s c e p tib ilă d e a p lic a r e in d u s tr ia lă ,82
Nu sunt considerate invenţii în sensul legii:
• descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;
• creaţiile estetice;
• planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în
materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele
de calculator;
• prezentările de informaţii^
Brevetabilitatea acestor obiecte sau activităţi este exclusă doar în măsura în
care cererea de brevet de invenţie ori brevetul de invenţie se referă la astfel de
obiecte sau activităţi considerate în sine.83
Nu se acordă brevet de invenţie, potrivit legii, pentru:
• invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau
bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor,
animalelor ori plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului,
cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este
interzisă printr-o dispoziţie legală;
• soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţial
biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică
procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
• invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi
dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale,
inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene;
• metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin
terapie, şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal84.
82 Articolul 7 al. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată.
61
Durata brevetului- de invenţie este 20 de ani, cu începere de la data de
depozit, perioadă în care titularul brevetului are dreptul exclusiv de exploatare a
invenţiei, fiind interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor
acte:
• fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în
vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul
brevetului este un produs;
• utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea
sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat,
în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.85
'r M o d e lu l d e u tilita te
Modelul de utilitate protejează, în condiţiile legii, orice invenţie tehnică, cu
condiţia să fie nouă, să depăşească nivelul simplei îndemânări profesionale şi să
fie susceptibilă de aplicare industrială. Nu pot fi protejate prin înregistrare ca
model de utilitate: *
• invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau
bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii ori vieţii persoanelor,
animalelor sau plantelor ori care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului,
cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea lor
este interzisă printr-o dispoziţie legală;
• soiurile de plante şi rasele de animale; >
• invenţiile având ca obiect un material biologic;
• invenţiile având ca obiect un produs constând într-o substanţă chimică sau
farmaceutică; >
• invenţiile având ca obiect un procedeu sau o metodă.86
Durata unui model de utilitate este de 6 ani, cu începere de la data de
depozit, perioadă în care titularul său are dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei
şi de a interzice efectuarea fără consimţământul său a următoarelor acte:
■sjy
fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea
folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării invenţiei protejate prin model de
utilitate. Titularul are, de asemenea, dreptul de a interzice oricărui terţ care nu are
consimţământul său să furnizeze sau să ofere altor persoane în afara celor
îndreptăţite să exploateze invenţia protejata prin model de utilitate mijloace de
85 Articolele 31 şi 32 din Legea nr. 64/1991

86 Articolul 1 din Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 851/12.12.2007.
62
aplicare a invenţiei pe teritoriul României, referitoare la un element esenţial al
invenţiei, când terţul ştie sau, în împrejurările date, ar fi trebuit să ştie că
mijloacele sunt adecvate şi destinate aplicării invenţiei.87
> D e s e n e ş i m o d e le in d u s tr ia le
Conform legii, d e s e n u l in d u s tr ia l este definit ca fiind aspectul exterior al
unui produs sau al unei părţi a acestuia,-redat în două dimensiuni, rezultat din
combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori,
formă, textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine. Prin m o d e l
in d u s tr ia l se înţelege aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia
redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici,
îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în
sine. Un desen sau model este considerat industrial dacă obiectul la care se referă
desenul sau modelul poate fi reprodus pe cale industrială sau artizanală ori de câte
ori este necesar.88
Pe întreaga perioadă de valabilitate certificatul de înregistrare conferă
titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial şi
dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără consimţământul său următoarele
acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare,
folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirea spre vânzare
sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul industrial este încorporat
sau la care acesta se aplică.89 i
Perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a desenului sau
modelului industrial este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar
şi poate fi reînnoită pe 3 perioade succesive de 5 ani. Pe întreaga perioadă de
valabilitate a certificatului, titularul este obligat la plata taxelor de menţinere în
vigoare a acestuia.90
4. Semnele distinctive ale activităţii industriale

> M arca
Potrivit legii, poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare
grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre,

88 Articolul 2 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale,
modificată şi completată prin Legea nr.585/29.10.2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 810/7.11.2002.
89 Articolul 33 din Legea nr. 129/1992, modificată şi completată.
90 Articolul 38 din Legea nr. 129/1992, modificată şi completată.
63
elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a
ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum
şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge
produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.91
---- --------------------------------------------------—
Mărcile pot fi individuale, colective sau de certificare. Astfel, în înţelesul
legii, marca individuală are drept solicitant una sau mai multe persoane fizice sau
juridice, marca colectivă este marca destinată a servi la deosebirea produselor sau
a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor
persoane, iar marca de certificare indică faptul că produsele sau serviciile pentru
-
care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea,
materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia
ori alte caracteristici.92
Dreptul asupra unei mărci este dobândit şi protejat prin înregistrarea
acesteia la OSIM. Certificatul de înregistrare a mărcii conferă titularului un drept
de folosire exclusivă a mărcii pentru produsele sau serviciile pentru care s-a
efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului
reglementar al mărcii, precum şi dreptul de a cere ca terţilor să le fie interzisă
folosirea mărcii sau imitarea sa frauduloasă. La cererea titularului, înregistrarea
mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei
prevăzute de lege.93 ' '
y I n d ic a ţia g e o g r a f ic ă »
v
Indicaţia geografică este denumirea care serveşte la identificarea unui
produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o
calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial
atribuite acestei origini geografice.94
Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin
înregistrarea acestora la OSIM şi pot fi folosite numai de persoanele care produc
sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate. Au
calitatea de a solicita OSIM înregistrarea unei indicaţii geografice asociaţiile de
producători care desfăşoară o activitate de producţie în zona geografică, pentru
produsele indicate în cerere.95
91 Articolul 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337/8.05.2014.
92 Articolul 3 lit. e) şi f) din Legea nr. 84/1998
94 Articolul 3 lit. g) din Legea nr. 84/1998
64
Dreptul de utilizare a indicaţiei geografice se acordă solicitantului pe o
perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se menţin
condiţiile în care acest drept a fost dobândit. Persoanele autorizate să folosească
o indicaţie geografică pentru anumite produse au dreptul să o folosească în
circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în documente însoţitoare,
reclame, prospecte, şi pot să aplice menţiunea in d ic a ţie g e o g r a f ic ă în r e g is tr a tă .
Este interzisă folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de către persoane
neautorizate, chiar dacă se indică originea reală a produselor ori dacă se adaugă
menţiuni ca: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.96
> N u m e le c o m e r c ia l
Spre deosebire de marcă, numele comercial este obligatoriu pentru ca un
comerciant să poată presta o activitate comercială, în timp ce marca este opţională,
prin înregistrarea ei comerciantul urmărind fidelizarea clienţilor şi oferirea unor
servicii sau produse de o anumită calitate.
Potrivit Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale,
numele comercial este protejat în toate satele constituite în Uniunea pentru
protecţia proprietăţii industriale, fără obligaţia de depunere sau de înregistrare,
indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de
comerţ.97 Deşi Converiţiă consacră obligaţia protejării numelui comercial, nu
conţine nicio precizare în ceea ce priveşte felul în care acestea vor jfi protejate şi,
prin urmare, reglementarea acestor aspecte s-a făcut prin intermediul unor acte
normative interne.
Conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, „denumirea”
reprezintă un element al actului constitutiv al societăţii comerciale98. De
asemenea, potrivit Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului, firma este
numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercita comerţul şi
sub care semnează.99
Protecţia numelui comercial este asigurată prin includerea sub incidenţa
legii penale a folosirii unei firme de natură să producă confuzie cu cele folosite
legitim de alt comerciant, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.100
96 Articolele 80-82 din Legea nr. 84/1998

97 Articolul 8 din Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale
98 Articolul 7 lit. b) şi Articolul 8 lit. b) şi din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată
99 Articolul 30 al. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată
100 Articolul 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale
65
5. Protecţia împotriva concurenţei neloiale
în înţelesul Legii 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale,
constituie concurenţă loială situaţia de rivalitate de piaţă, în care fiecare
întreprindere încearcă să obţină simultan vânzări, profit şi/sau cotă de piaţă,
oferind cea mai bună combinaţie practică de preţuri, calitate şi servicii conexe, cu
respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei-credinţe101.
Prin opoziţie, concurenţa neloială constituie orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de
execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. Legea
identifică şi interzice o serie de practici neloiale, după cum urmează:
• denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin
comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul
său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau
despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
• deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual
salariat/reprezentant al său qri.de către orice altă persoană prin folosirea unor
secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile
de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor
acelei întreprinderi;
• orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi
principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube
oricăror participanţi la piaţă.102 i
Consiliul Concurenţei, în calitate de autoritate administrativă autonomă în
domeniul concurenţei, asigură protecţia întreprinderilor împotriva practicilor de
concurenţă neloială şi, în acest scop, constată şi, după caz, sancţionează
concurenţa neloială din oficiu sau la sesizarea persoanelor fizice sau juridice care
au un interes legitim, în limita competenţelor încredinţate prin lege. Ca urmare,
Consiliul Concurenţei poate decide: încetarea practicilor de concurenţă neloială,
pe durata soluţionării sesizării; interzicerea practicilor de concurenţă neloială;
aplicarea amenzilor contravenţionale, dacă practica de concurenţă neloială
constituie contravenţie.
In determinarea efectelor unei practici de concurenţă neloială, Consiliul
Concurenţei ia în considerare, dar fără a se limita la acestea, gradul de pericol
101 Articolul 1A1 din Legea nr. 11/1991

social, împrejurările în tare a fost săvârşită, precum şi importanţa sectorului
economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei naţionale.103
Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor
de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă
neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare
a unei practici de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei
formalităţi în faţa Consiliului Concurenţei.104

— ------------- — * --------------------------------------------------------- ;--------------------------------------- — — — — ---------------------------------------------------------------------------------------------------------
v In ce constă obiectul protecţiei proprietăţii industriale potrivit

Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale?
S Care sunt creaţiile intelectuale industriale potrivit Legii nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie?
^ Descrieţi semnele distinctive ale activităţii industriale.
S Ce reprezintă indicaţia geografică?
S Descrieţi practicile neloiâle prin raportare la definiţia concurenţei loiale.
103 Articolele 3 A1 şi 3 A2 din Legea nr. 11/1991

104 Articolul 7 al. (1) din Legea nr. 11/1991
67
‘ Capitolul 9
PROTECŢIA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A
DREPTURILOR CONEXE
1. Cadrul legislativ
Protecţia dreptului de autor şi a drepturilor conexe este reglementată de
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de atitor şi drepturile conexe cu modificările şi
completările ulterioare, care reprezintă legea cadru în domeniu, precum şi de
următoarele acte normative complementare:
• Ordonanţa Guvernului nr.25/2006 privind întărirea capacităţii
administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată,
modificată şi completată prin Legea nr.364/2006;
• Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea,
structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român
pentru Drepturile de autor, modificată şi completată; ^
• Hotărârea Guvernului mr. 1086/2008 privind stabilirea tarifelor pentru
operaţiunile efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor contra cost şi
pentru aprobarea Normelor metodologice privind nivelul de constituire, condiţiile
de repartizare şi de utilizare a fondului de stimulente pentru personalul Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor;
• Ordinul Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional nr.
2029/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind) modalitatea de
calcul al tarifelor şi procedura de plată a sumelor datorate pentru operaţiunile
efectuate contra cost de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;
• Legea nr. 99/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau
simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri, ca urmare a
măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare
aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi j
România semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009.105
2. Definiţia şi natura juridică ale dreptului de autor şi drepturilor

conexe
Din punct de vedere juridic, dreptul de autor reprezintă totalitatea normelor
juridice care prevăd raporturile personale nepatrimoniale şi patrimoniale stabilite
105 http://www.orda.ro - site-ul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, accesat la 3.03.2018
68
în legătură cu realizarea unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi alte
opere de creaţie intelectuală106.
Caracterul complex al dreptului de autor reiese din dispoziţiile Legii nr.
8/1996, în conformitate cu care acest drept este legat de persoana autorului şi
comportă atribute de ordin moral şi patrimonial, opera de creaţie intelectuală fiind
recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin
simplul fapt al realizării ei, chiar în formă*nefinalizată107.
3. Subiectul, obiectul şi conţinutul dreptului de autor şi ale drepturilor

conexe
Este considerat autor al unei opere de creaţie intelectuală persoana fizică
sau persoanele fizice care au creat-o şi, până la proba contrară, se prezumă a fi
autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la
cunoştinţă publică. Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub formă
anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de
autor se exercită de persoana ţizică sau juridică ce o face publică având
consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu îşi dezvăluie identitatea.108
Conform legii, este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în
colaborare, caz în caz dreptul de autor aparţine coautorilor operei comune, între
care unul poate fi autorul principal. în lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu
pot utiliza opera decât de comun acord, refuzul consimţământului din partea
oricăruia dintre coautori trebuind a fi temeinic justificat.109 v
De asemenea, legea defineşte opera colectivă ca fiind opera în care
contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind
natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra
ansamblului operei create. In lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra
operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub
responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată.110
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie
intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de
106 https://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-de-autor-inventator, accesat la 3.03.2018

107 Articolul 1 al. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată
şi completată prin Legea nr. 285/2004 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
587/30.06.2004
110Ibidem
creaţie, modul sau fornfa de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor,
cum sunt:
• scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile,
prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru
calculator;
• operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile,
*■
cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

• compoziţiile muzicale cu sau fără text;
• operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi
pantomimele;
• operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
• operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un
procedeu analog fotografiei;
• operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
. .... .
sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
• operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce
formează proiectele de .arhitectură;
• lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei
şi ştiinţei în general.111
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de
asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând
de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
• traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice
care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
• culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi:
enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date,
protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea
materialului, constituie creaţii intelectuale.112
Potrivit legii, nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor
următoarele:

70
• ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele
de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
• textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi
traducerile oficiale ale acestora;
• simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale
organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul’ drapelul, emblema, blazonul, insigna,
ecusonul şi medalia;
• mijloacele de plată;
• ştirile şi informaţiile de presă;
• simplele fapte şi date.113
în ceea ce priveşte conţinutul dreptului de autor, legea stabileşte că autorul
unei opere are o serie de drepturi morale care nu pot face obiectul vreunei
renunţări sau înstrăinări, cum ar fi:
• dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă
publică; ^
• dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
• dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
• dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei
modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau
reputaţia sa;
• dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este căzut, pe titularii
drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării (aceste dispoziţii
nu se aplică programelor pentru calculator).114
în acelaşi timp, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a
decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la
utilizarea operei de către alţii. Astfel, utilizarea unei opere dă naştere la drepturi
patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• importul în vederea comercializării pe piaţa internă: a copiilor realizate, cu
consimţământul autorului, după operă;
• închirierea operei;
• împrumutul operei;

71
\
• comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace,

inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi
accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
• radiodifuzarea operei;
• retransmiterea prin cablu a operei;
• realizarea de opere derivate.115
In ceea ce priveşte drepturile conexe, acestea reprezintă un ansamblu de
drepturi aflate în strânsă legătură cu dreptul de autor, care conferă prerogative
similare dar, de cele mai multe ori, mai limitate şi de mai scurtă durată. Sunt
recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiştii
interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări ori execuţii, producătorii de
înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile
înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile
emisiuni şi servicii de programe.116
în calitatea de titular de drepturi conexe dreptului de autor, un artist interpret
sau executant are o serie de drepturi morale care nu pot face obiectul vreunei
renunţări sau înstrăinări, cum ar fi:
• dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau
execuţii;
• dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori
comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
• dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi fie a se opune
oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori
execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav
onoarea ori reputaţia sa.117
In acelaşi timp, artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial
exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:
• fixarea interpretării sau a execuţiei sale;
• reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate;
• distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;
• închirierea interpretării sau a execuţiei fixate; „
• împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;
• importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a
execuţiei fixate;

72
• radiodifuzarea şfcomunicarea publică ale interpretării sau ale execuţiei
sale, cu excepţia cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau
radiodifuzată (caz în care are dreptul numai la remuneraţie echitabilă);
• punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate,
astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod
individual, de către public;
• retransmiterea prin cablu a interpfetării sau a execuţiei fixate.118
4. Durata protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte
din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice
alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecţie va fi calculat pentru
fiecare dintre aceste componente din momentul creării lor.119
Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea
acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70
de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod
legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului
de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui
mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri,
din domeniul respectiv de creaţie. Persoana care, după încetarea protecţiei
dreptului de autor, aduce la cunoştinţa publică, în mod legal, pentru prima oară, o
operă nepublicată înainte beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 ani,
începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţa
publică în mod legal.120
în ceea ce priveşte durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate
în colaborare, aceasta este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. în cazul
în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale
pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor. 121
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani
de la data aducerii operelor la cunoştinţă publică. în cazul în care aceasta nu se

73
realizează timp de 70 decani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale
expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.122
Trebuie amintit că drepturile patrimoniale asupra programelor pentru
calculator durează, de asemenea, tot timpul vieţii autorului, iar după moartea
acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, tot pe o perioadă de
70 de ani.123
A ^
In ceea ce priveşte drepturile conexe dreptului de autor, durata de protecţie

a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani
de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii:
• în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face
obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în
decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare
sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este
prima;
• în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei
publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui
termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la
prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este
prima.
5. Limitele exercitării dreptului de autor

Pe lângă limitarea în timp a dreptului de autor, legea statuează-‘şi o serie de
limitări ale prerogativelor autorului. Astfel, sunt permise, fără consimţământul
autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere
aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme
bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
• reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
• utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau
critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care fplosirea lor justifică
întinderea citatului;
• utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii,
în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale,

destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în
cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de
scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
• reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în
cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor
publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ (reproducerea
integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în
cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din
colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
• reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de
instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate
în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
• reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu
opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de
arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în
locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal
fia al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în
le scopuri comerciale;
• reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de
învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau
executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;
•utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor
oficiale organizate de o autoritate publică;
• utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul
expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de
opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare
comercială.125
în condiţiile prevăzute mai sus, sunt permise reproducerea, distribuirea,
radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect,
comercial sau economic:
• de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau
televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia
celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
• de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor
opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste
utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
• de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind
evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
• de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau
pentru cercetare ştiinţifică;
• de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de
acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.126
De asemenea, nu constituie o încălcare a dreptului de autor reproducerea
unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul
normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa
publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.127
In conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996, aceste dispoziţii nu se
aplică programelor pentru calculator, întrucât titularul contractului de utilizare a
unui program pentru calculator are un drept neexclusiv de utilizare, el nefiind
îndreptăţit să transmită unei alte persoane dreptul de utilizare a programului
pentru calculator. Potrivit legii, cesiunea dreptului de utilizare a unui program
pentru calculator nu implica şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.128

^ Descrieţi caracterul complex al dreptului de autor aşa cum reiese din
dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
S Cine este considerat autor al unei opere de creaţie intelectuală care a
fost adusă la cunoştinţa publică sub formă anonimă sau sub un
pseudonim şi care nu permite identificarea autorului?
S Ce opere ştiinţifice constituie obiect al dreptului de autor ?
S Explicaţi de ce textele oficiale de natură politică, legislativă,
administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora nu pot
beneficia de protecţia legală a dreptului de autor.
^ Când se naşte dreptul de autor asupra unei opere ştiinţifice şi care este
durata protecţiei oferită de dreptul de autor?
126 Articolul 33 al. (2) din Legea nr. 8/1996

76

CURS DE ETICA UNIVERSITARA Prof. VATAMAN Partea A II A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE ETICA UNIVERSITARA Prof. VATAMAN Partea A II A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

PARTEA a Il-a-ETICA UNIVERSITARĂ

PARTEA a Ill-a - ETICA ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ

3. Principii şi norme de conduită în activitatea de cercetare ştiinţifică.... ............41

PARTEA a IV-a - PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

PARTEA a V-a - PLAGIATUL ÎN CONTEXTUL NOILOR

Capitolul 11 - Identificarea şi analiza plagiatului în mediul academic

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND

1. Definiţii şi delimitări conceptuale

comportament corect şi unul incorect”, iar semnificaţi fiind „o serie de

Etica, morala şi moralitatea sunt în strânsă legătură <6u deontologia, care

conform definiţiei din dicţionar reprezintă o „teorie a datoriei, a obligaţiilor

învăţământ superior românesc.

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS) în

2. Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate

In conformitate cu prevederile legale în vigoare, îmbunătăţirea calităţii

de referinţă şi a listei indicatorilor de performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în

Aprofundarea normelor şi principiilor specifice eticii şi integrităţii

3. Rezultatele învăţării exprimate prin cunoştinţe, abilităţi şi

13Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate academică a fost evidenţiată

mult, cursanţii vor putea evalua critic-constructiv proiecte şi rezultate ale

4. întrebări şi teme recapitulative___________________________________

S Explicaţi ce înseamnă integritatea academică.

ETICA IN CERCETAREA ŞTIINŢIFICA

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ DIN ROMÂNIA

1. Aspecte generale privind Sistemul naţional de cercetare-dezvoltare

2. Termeni şi definiţii în domeniul eticii cercetării ştiinţifice

3. Principii şi norme de conduită în activitatea de: cercetare ştiinţifică

46 Articolul 4 din Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare

47 Articolele 1 şi 2 din CEDPPCD

4. întrebări şi teme recapitulative _

49 Articolul 6 din CEDPPCD

1. Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare

51 Articolul 2A1 al. (1) din Legea nr. 206/2004

52 Articolul 2A1 al. (2) din Legea nr. 206/2004

2. Sancţionarea abaterilor de la normele de bună conduită în activitatea

• analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza

54 Articolul 2A1 al. (4) din Legea nr. 206/2004

57 Articolul 306 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

60 Articolul 319 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

S Care sunt abaterile de la normele de bună conduită în activitatea

1. Proprietatea intelectuală: concept, definire şi clasificare

66 Articolele 20 şi 44 din Constituţia României

2. Cadrul instituţional pentru asigurarea protecţiei proprietăţii

> O fic iu l d e S ta t p e n tr u I n v e n ţii ş i M ă r c i (O S IM )

Strategie în domeniul Proprietăţii Intelectuale,

> O fic iu l R o m â n p e n tr u D r e p tu r ile d e A u to r (O R D A )

76 Aceste atribuţii sunt prevăzute şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a OSIM -

79 Articolul 3 din HG nr. 401/2006

3. întrebări şi teme recapitulative

V Definiţi conceptul de proprietate intelectuală.

2. Obiectul protecţiei proprietăţii industriale i

85 Articolele 31 şi 32 din Legea nr. 64/1991

4. Semnele distinctive ale activităţii industriale

87 Articolele 5 şi 7 din Legea nr. 350/2007

96 Articolele 80-82 din Legea nr. 84/1998

101 Articolul 1A1 din Legea nr. 11/1991

6. întrebări şi teme recapitulative

v In ce constă obiectul protecţiei proprietăţii industriale potrivit

103 Articolele 3 A1 şi 3 A2 din Legea nr. 11/1991

2. Definiţia şi natura juridică ale dreptului de autor şi drepturilor

3. Subiectul, obiectul şi conţinutul dreptului de autor şi ale drepturilor

106 https://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-de-autor-inventator, accesat la 3.03.2018