Exerciții de miogimnastică

Gimnastica buzelor

Gura potrivita pentru a emite vocale (a, e, i, o, u)

Buzele ca pentru pupic

Gura de peste

Imita diferite emotii (vesel, trist, speriat, ranjet); alternativ: suras - tuguire

Buza de sus peste buza de jos si invers

Gimnastica mandibulei

Sa clantene dintii

Sa isi miste mandibula stanga/dreapta, inainte / inapoi

Imitarea rumegatului animalelor

Imitarea cascatului

Gimnastica linguala

Sa isi prinda limba intre dinti

Sa puna limba pe buza de jos/sus, stanga/dreapta sau pe dinti

Sa se prefaca ca sterge urmele de mancare din jurul gurii cu limba

Sa scoata limba

Sa imite tropaitul cailor plescaind cu limba pe cerul gurii

Exercitii pentru insipiratie:

Miroase florile

Miroase parfumul
Exercitii pentru expiratie:

Sufla nasul in batista

Sufla aerul pe dosul mainii

Stinge lumanarea

Umfla balonul

Sufla in apa cu paiul

Invatarea respiratiei diferentiate:

3 insipiratii + 5 expiratii cu o jucarie pe abdomen

Inspiratie pe o nara

Inspiratie pe o alta nara

Inspiratie pe gura

Inspiratie pe nas + expirat pe gura

Pentru faringe:

Cascare (luuuuuunga)

Inghitire

Inspiratie + expiratie + vocale:

Inspiratie + expiratie + aaa

Inspiratie + expiratie + eee

Inspiratie + expiratie + iii

Inspiratie + expiratie + ooo

Inspiratie + expiratie + uuu

 Pronunţia corectă a sunetului "S":
 - limba stă culcată pe planşeul bucal; vîrful limbii atinge uşor baza incisivilor inferiori;

 - între dinţi este o distanţă de aproximativ 1,5-2 mm (băţ de chibrit);

 - jetul de aer se scurge cu intensitate prin spaţiul interdental, pe vîrful limbii;

 - obrajii (comisurile labiale) sînt uşor traşi înapoi, spre urechi (ca la un zîmbet);

 - atenţie!: a nu se lăsa vîrful limbii să iasă printre dinţi;

 Ajutor pentru sunetul “S”:

 Învăţarea se va face cu o demonstraţie clară la oglindă, dar şi făcîndu-l pe copil să simtă

aerul expirat. Dacă aşa nu apare sunetul, se încearcă obţinerea lui „s” interdental.

 Sunetul „s” lateral se corectează ţinîndu-se arătătorul la o mică distanţă de centrul gurii
dislalicului, cerându-i-se să-şi îndrepte privirea şi curentul de aer spre degetul arătător.

 Se poate folosi şi strîngerea obrajilor cu degetele, pentru a nu lăsa aerul să iasă pe lateral.

1. Exerciţii cu silabe directe- prelungit: ssse, sssi, sssă,ssssâ, sssa, ssso, sssu;

neprelungit: se, si, să, sâ, sa, so, su;

repetate: sese, sisi, săsă, sâsâ, sasa, soso, susu;

2.Exerciţii în poziţie intervocalică: ese, ăsă, âsâ, asa, oso, usu,;

cu vocale diferite: ase, esa, isa,osa, usa, ăsa;

asi, esi, ise, ose, use, ăse;

aso, eso, iso, osi, usi, ăsi;

asu, esu, isu, osu, uso, ăsu;

3. Exerciţii cu silabe inverse- prelungit: esss, isss, ăsss, asss, osss, usss;

neprelungit: es, is, ăs, îs, as, os, us,;

4. Exerciţii în logatomi: ses, sis, săs, sâs, sas, sos, sus,;

1. Cuvinte cu „s” iniţial - monosilabice : sec, set, semn,
sâc, sân, sârg,

sac, sat, sap,sar,

soc, sol, somn, soi,

sub, suc, sur, sug, sun, sul, surd,

- bisilabice: sete, sere, secret, seră, select,

sită, silă, Sică, Sile, sifon, sirop,

sărat, sărut, săpun, sărac,

sârbă, sârmă,

sală, salam, salut, sare, sate, sapă, Sava,

soră, sodă, sobă, soldat, sondă;

sută, sumă, supă, sunet,;

-polisilabice: semafor, secure, secundă, seringă,

sirenă, silabă, simpatie,

sănătate, săturat,

sâmbătă, sâmbure,

sacoşă, salată, sanie, salvare,

sonerie, sorcovă,

surâde, supărat;

-cu grupe consonantice: schemă, schimbă, scări, scândură, scară,

scapă, scade, scoală, scor, scurmă, scufundă, scrobit, scrum,
sfetnic, sfios, sfătos, sfârâie, sfadă, sfoară,

smerit, smoc, smucit,

speriat, speranţă, spital, spirt,

spălat, spăn, spart, spaţiu, spadă, spate, spală, spaghete, sport, spune,

splendid, splină,

stea,steag,stimă,stilou,stăpân
stârneşte, stârpeşte, stau, star, stol,stup,
 streaşină, strigă, strănut,
străbun, stradă, stropitoare, strungar, struţ

snop,

sleit,slinos,slăbuţ,slabă,sloi,slugă,

2. Cuvinte cu„s” median - monosilabice: vest, test,

pisc, plisc, chist, disc,

vâsc,

pasc, nasc,

trosc!

must, gust,

-bisilabice: mese, dese, desen,

nisip, visa, risca, vopsi, lipsi

năsuc, păsat,

râsul,

casă, masă, lasă, rasă, coase,

dosar, mosor, cosor, farsor,

bursuc, dânsul;

-polisilabice: meserie, desigur, profesor,

risipit, pisică, misiune,

căsătorie, păsărele, răsaduri, măsura,

casare, pasaje, pasăre, fasole, mătase,

mirosi, folosi,

musafir, busolă, pensulă, insulă,

-cu grupe consonantice: caschetă, baschet, descheiat, deschis,

basca, pescar, cascadă, viscol, descoperi, ascuns, biscuit,

discret, discriminare,
 basme, cosmetice, Cosmin, casma,
basma, cosmonaut,

aspecte, conspecte, conspiraţie,

castel, mesteca, pastilă, pistil,

pastăi, asta, castan, castor, pistol, costum, destul,

castravete, castron.

3. Cuvinte cu„s” final -monosilabice: des, ies, fes, ness,

vis, zis, pis!

râs, plâns,

as, nas, las, nas, pas, vas, ras,

os, cos, dos, ros, tos,

dus, fus, rus, pus, -

-bisilabice: ales, cules,

Paris, abis,

apăs, vărs,

compas, rămas,

pufos, ploios, voios, miros, ghebos, bărbos,

apus, cactus,

-polisilabice: călduros, serios, scorburos, inimos.

 Pronunţia corectă a sunetului "Z"

 - sunetul "Z" este un "S" sonor; ca şi la "S", buzele trebuie să fie deschise, cu colţurile
retrase în părţi, ca la un zîmbet;
  - dinţii sînt uşor întredeschişi;

 - diferenţa dintre "S" şi "Z" este dată de vibrarea corzilor vocale; pentru diferenţierea
celor două sunete, atingeţi-vă gîtul cu mîna, pentru perceperea vibraţiei;

 - atenţie!: a nu se lăsa vîrful limbii să iasă printre dinţi.

1. Ex. în silabe directe - prelungit - zzze, zzzi, zzză, zzzâ, zzza, zzzo, zzzu,;

- neprelungit - ze, zi, ză, zâ, za, zo, zu,;

2. Ex. în poziţie intervocalică: eze, izi, ăză, aza, ozo, uzu,;

- cu vocale diferite: eza, ezi, ezo, ezu, eză;

iza, ize, izo, izu, iză;

aze, azi, azo, azu, ază;

oza, oze, ozi, ozu, oză

uza, uze, uzi, uzo, uză;

3. Ex. în silabe inverse - prelungit -, ezzz, izzz, ăzzz, azzz, ozzz, uzzz,;

- neprelungit - ez, iz, ăz, îz, az, oz, uz,;

4. Ex. în logatomi: zez, ziz, zăz, zaz, zoz, zuz,;

- pronunţare fără vocale: z...z, z....z, z.....z, z....z, z....z;

Cuvinte cu „z” iniţial

- monosilabice: zer, zel, zeu, zi, zid, zic, zău za, zaţ, zar, zac, zor, zob,;

-bisilabice: zebră, zeamă, zece, zestre, zefir, zice, ziuă, zile, zidar, zimbru, zăvoi, zăduf,
zână zahăr, zare, zale, Zamfir,zonă, zumzet, zulufi,;

-polisilabice: zecimale, zicătoare, Zimnicea, ziarist, zăpadă, zăcăminte, zâmbeşte zarzăre,

zadarnic,zoologică, zootehnie, zorele, zurgălăi, zugrăvit,;

-cu „z” urmat de consoană: zmeu, zdrobit, zbor, zbucium, zburdalnic, zmeură, zgardă,
zloată, zvon, zbiară;
Cuvinte cu „z” median
-monosilabice: brazi, lăzi, blonzi, uzi

-bisilabice:, raze, pază, barză,varză, buze, bezea, bazin, fazan, cazan, vază, bază Azor,
ozon, azur, căzut, văzut;

-polisilabice: cazarmă, cazane, bazate, cazemată, înzestrată, duzină, uzină, înzidit,

depozit, deziderat, magazin, cozonac, cazonă, dezordonat, difuzor, buzunar, frunzuliţă, mazăre,
pupăză, pauză;

-cu grupe consonantice: izvor, azvârli, izbândă, poznă, paznic, izbi, izbucni, izmă,
cizmă, cazma, izmă, ghiozdan;

Cuvinte cu „z” final

-monosilabice: caz, gaz, iaz, haz, praz, treaz, crez, miez, iz, loz, roz, uz;

-bisilabice: necaz, obraz, pervaz, macaz, Bicaz, orez, vânez, firez, creez, aviz, moloz,
abuz, refuz, ovăz;

-polisilabice: aragaz, desenez, colorez, titirez, autobuz, troleibuz;

 Pronunţia corectă a sunetului "Ţ":

 - gura este uşor întredeschisă (3 mm);

 - colţurile buzelor sînt uşor retrase în părţi (ca la un zîmbet);

 - vîrful limbii este apropiat de incisivii superiori; la expulzarea aerului, vîrful limbii se
îndepărtează spre incisivii inferiori;

 - atenţie!: a nu se lăsa vîrful limbii să iasă printre dinţi.

 Ajutor pentru sunetul “Ţ”:

  Aerul iese exploziv şi nu continuu. Învăţarea sunetului e mai grea, imitaţia fiind mai
dificil de realizat; se porneşte de la sunetele „t” şi „s” între care pauza se scurtează din ce
în ce mai mult până se obţine „ţ”.

 Se cere copilului să apese cât mai puternic limba pe alveolele incisivilor superiori, iar în
pronunţie limba să fie lăsată cu iuţeală jos.

1. Unirea sunetelor componente prin dispariţia progresivă a pauzei

t.........................................s

t................................s

t..........................s

t...................s

t............s

t......s

t-s

ts

2. Silabe directe

ţe, ţi, ţ㸠ţâ, ţa, ţo, ţu;

3. Ex. în poziţie intervocalică: eţe, iţi, ăţă, îţâ aţa, oţo, uţu;

- cu vocale diferite: aţe, aţi, aţo, aţu, aţă, aţâ;

eţa, eţi, eţo, eţu, eţă, eţâ;

iţa, iţe, iţo, iţu, iţă, iţâ;

oţa, oţe, oţi, oţu, oţă, oţâ;

uţa, uţe, uţo, uţă, uţâ;

2. Silabe inverse

eţ, iţ, ăţ, îţ ,aţ, oţ, uţ;

6. Ex. în logatomi:, ţeţ, ţiţ, ţăţ, ţâţ , ţaţ, ţoţ, ţuţ;

 - pronunţare fără vocale: ţ...ţ, ţ....ţ, ţ....ţ, ţ...ţ, ţ...ţ;

Cuvinte cu „ţ” iniţial

-monosilabice:, ţep, ţes, ţel, ţepi, ţin, ţip, ţărm, ţap, ţar ţol;

-bisilabice: ţeapă, ţeavă, ţipăt, ţigan, ţintă, ţăran, ţăruş ţară;

-polisilabice: ţelină, ţărână, ţigară, ţărancă, ţârâi;

Cuvinte cu „ţ” median

-monosilabice: aţă, aţe,

-bisilabice: maţe, raţe, faţă, beţe, cuţit, căţel, oţet, viţel, viţă, gheaţă;

-polisilabice: încălţa, ameninţa, înţepa, porţelan, lecţie, certaţi, mulţumiţi, părinţi,

încălţăminte, balanţă, dorinţă;

Cuvinte cu „ţ” final

- monosilabice: zaţ, maţ, laţ, hoţ, moţ, soţ, băţ, puţ, struţ;
- bisilabice: coteţ, podeţ, agăţ, Dănuţ, căluţ, drăguţ;
- cu grupe consonantice: jilţ, colţ, câlţ;