Mihai Eminescu- „Luceafărul”

1. În care din basmele populare româneşti de mai jos aţi identificat motivul dorului prin
acea „vale a plângerii” sau „a amintirii”?
a. „Fata în grădina de aur”
b. „Călin nebunul”
c. „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”
2. Poemul „Luceafărul” are ca punct de plecare un basm popular cules de germanul
Kunish în Muntenia. Ce modifică Eminescu în varianta versificată a basmului?
a. Titlul
b. Expoziţiunea
c. Numele personajelor
d. Firul acţiunii
e. Deznodământul
3. Unde rosteşte zmeul blestemul: „un chin s-aveţi de-a nu muri deodată” ?
a. În basmul „Fata în grădina de aur”
b. În varianta versificată a basmului
c. În poemul „Luceafărul”
4. Păstrând firul epic al basmului popular, Eminescu realizează în poemul „Luceafărul”:
a. Un cântec liric cuprinzător
b. O alegorie privind soarta geniului, condamnat la singurătate prin însăşi condiţia sa
superioară
c. O alegorie privind condiţia generală a omului, ca fiinţă antinomică, sfâşiată de
contradicţii adânci
5. Cui aparţine prima interpretare a poemului „Luceafărul” ca alegorie: „Iar înţelesul
alegoric (...) este că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla
uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici a fi fericit.
El n-are moarte, dar n-are nici noroc. ” ?
a. T. Maiorescu
b. M. Eminescu
c. T. Vianu
d. G. Călinescu
6. Eminescu „spune” în poemul „Luceafărul” o poveste profundă despre :
a. Dragoste şi moarte
b. Puterea de a renunţa din iubire până şi la nemurire
c. Atracţia omului spre înălţimi
d. Nostalgiile şi limitele nemuritorului
e. Lumea ca un cerc închis
f. Puterea şi libertatea neîngrădită a spiritului creator
7. În concepţia lui Eminescu, ca şi a lui Schopenhauer, geniul este :
a. Fiinţă superioară prin forţa gândirii (un mare spirit creator, un înţelept, un filozof)
b. Înzestrat cu capacitatea de a se concentra exclusiv asupra obiectului cercetat
c. Capabil de a se detaşa de propriile sale probleme pentru a se opri asupra marilor
probleme ale lumii, deci un altruist.
d. Condamnat la singurătate chiar prin calităţile sale
e. Un egoist, pentru că priveşte cu dispreţ spre agitaţia sterilă a spiritelor mărunte