Dunarea

Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime
în Rusia). Izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania, de unde provin două
râuri, Brigach și Breg, care se întâlnesc la Donaueschingen, punct de unde râul ia denumirea
de Dunăre.
Lungimea Dunării depinde de punctul de pornire considerat: 2.852 km de
la confluența din Donaueschingen, sau 3.019 km de la izvorul Bregului.[3] Curge spre est și trece prin
mai multe capitale din centrul, estul și sudul Europei: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Delta
Dunării se deschide spre Marea Neagră, este împărțită între România și Ucraina, este protejată de
o rezervație a biosferei(d) și este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
De secole, Dunărea este o importantă cale navigabilă. Cunoscut în antichitate drept graniță de nord
a Imperiului Roman, râul străbate zece
țări: Germania (7,5 %), Austria (10,3 %), Slovacia (5,8 %), Ungaria (11,7 %), Croația (4,5 %), Serbia
(9,4 %), Bulgaria (5,2 %), România (28,9 %), Republica Moldova (1,7 %) și Ucraina (3,8 %).
Bazinul său hidrografic se întinde pe alte nouă
țări: Italia (0,15 %), Polonia (0,09 %), Elveția (0,32 %), Cehia (2,6 %), Slovenia (2,2 %), Bosnia și
Herțegovina (4,8 %), Muntenegru, Macedonia de Nord, Albania (0,03 %) și Kosovo.

Etimologie
În germană, numele Dunării este Donau Donau.ogg (ajutor·info), în slovacă se numește Dunaj,
în maghiară Duna, în croată, sârbă și bulgară se numește Dunav (cu litere chirilice Дунав),
în rusă și ucraineană Дунай (Dunai), în engleză și în franceză Danube iar în turcă Tuna. Toate
aceste nume provin din latinescul Danubius care ar fi numele unei zeități a râurilor.[4] Acest etimon
indo-european se regăsește în cuvântul sanscrit dānu care înseamnă „râu" sau „care curge”. Și alte
râuri europene au denumiri ce ar putea avea aceeași rădăcină indo-
europeană: Donețul, Niprul, Nistrul, Donul în Rusia, râul Don(d) din Regatul Unit și Dão în Portugalia.
În germană, terminația au provine din hidronimul germanic *awa, iar termenul „Donau” este în uz
din 1763. În documentele germane mai vechi, găsim și terminologiile „Tonach" Și mai târziu
„Donaw”.
Latinescul Danubius mai are și versiunea Danuvius, iar în greaca veche i se spunea Ἴστρος (Istros).
[5]