dintre fluviile Europei (după Volga). Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen(altitudine: 678 m) la cca 1 km est de castelul Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau, pronunțat /'do.nau/. Dunărea curge către sud- est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării. • Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Ser bia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. • Dunărea are un bazin de colectare de peste 800.000 km2, care reprezintă 8% din teritoriul Europei, aici trăind 10% dintre europeni. Rețeaua hidrografică a bazinului dunărean este alcătuită din aproximativ 120 râuri importante. Cel mai lung este Tisa(965 km)[1], afluentul cu debitul cel mai mare este Sava, iar afluentul cu cel mai mare bazin hidrografic este tot Tisa. Doi afluenți importanți au același nume: râul Morava din Slovacia și râul Morava din Serbia. ISTORIE • Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane. • Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дунав în limba bulgară și limba sârbă, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă. • Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S- a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni. mitologie
• În mitologie greacă, Dunărea sau Istrul, cum
apare, este fiul titanilor Ocean și Thetys, frate cu Nilul, Alfeu, Eridan, Struma și Meandru. IZVORUL DUNĂRII • In regiunea Schwarzwald („Pădurea Neagră“) din Germania există 3 locuri diferite, marcate fiecare ca „Donauquelle“ („Izvorul Dunării“), din cauză că nu s-a căzut de acord până acum asupra unei locații unice. Din punct de vedere geografic și hidrologic, izvorul se află de fapt la obârșia râului Breg. Acesta este izvorul geografic și hidrologic al Dunării. Convențional, pe hărți apare însă numele „Dunăre“ abea după confluența râurilor Breg și Brigach, în Donaueschingen. Din punct de vedere tradițional, turistic și istoric, un bazin rotund din Donaueschingen, care captează apa unui izvor carstic este considerat drept „Donauquelle“. Apa acestui izvor este deversată printr-un canal subteran de 100 m lungime în râul învecinat Brigach. In preajma acestui bazin se adună cei mai mulți turiști veniți să caute izvorul Dunării. • In regiunea de origine a Dunării există 2 statui dedicate izvorului său, nici una însă amplasată corect, lângă izvorul adevărat (obârșia râului Breg). Prima, realizată de artistul Franz Xaver Reich în 1875, este situată la confluența râurilor Breg și Brigach din Donaueschingen (de unde începe convențional Dunărea), a doua, realizată de sculptorul Adolf Heer în 1895, așezată pe marginea bazinului din Donauechingen cu așa- zisul „izvor al Dunării“ („Donauquelle“). Ambele statui o înfățișează pe „Mutter Baar“ („Mama Baar“) (denumirea locală a zonei Dunării superioare) și pe fiica ei „Dunărea“. In prima statuie Dunărea își varsă apa dintr-un vas în direcția de scurgere spre est. In a doua statuie „Mama Baar“ îi arată Dunării cu degetul direcția de urmat spre Marea Neagră. Regimul hidrologic • n bazinul său superior, între localitățile Immendingen și Friedingen din Germania, Dunărea se infiltrează complet și dispare, de mai multe ori pe an, pe o lungime de cca 15 km (în medie 155 zile pe an). Apa coboară în subsolul format din straturi de calcar carstificat și reapare la zi în izvorul Aachtopf, situat la cca 14 km la sud de Dunăre. Izvorul Aachtopf alimentează pârâul Aach, un afluent al Rinului. Practic, Dunărea superioară este un afluent permanent al Rinului, râu care se varsă în Marea Nordului. Dispariția Dunării este vizibilă mai ales în perioadele de secetă, când transportă mai puțină apă spre aval. • Din cauza așezării geografice în cadrul continentului a bazinului hidrografic dunărean, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest, temperat-continental din est și influențele baltice în nord, regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existența unor importante variații de nivel și de debit în cursul anului și în decursul timpului. • Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor și ploilor abundente, însă în cursul superior și mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creșterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porților de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orșova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) și 15.500 m3/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistrează toamna și uneori iarna: 1.250 m3/s la Orșova (12 ianuarie 1954) și 1.450 m3/s la Oltenița (ianuarie 1964). Temperatura apelor
• Temperatura apelor Dunării se află sub influența
directă a temperaturii aerului și într-o măsură mai mică sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie și ține până în luna august, după care urmează procesul de răcire. Gheața poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este în medie de 45-50 de zile. Fenomenul de dezgheț se produce primăvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, într-o perioada de câteva zile (4-8 zile).