Sunteți pe pagina 1din 11

Dunarea

• Dunărea este al doilea ca lungime


dintre fluviile Europei (după Volga). Izvorăște
din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub
forma a două râuri numite Brigach și Breg ce
izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se
unesc în orașul Donaueschingen(altitudine: 678
m) la cca 1 km est de castelul Fürstenberg.
Numele german al fluviului este Donau,
pronunțat /'do.nau/. Dunărea curge către sud-
est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea
Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră
s-a format Delta Dunării.
• Dunărea este un important drum fluvial
internațional, curgând prin 10 țări
(Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Ser
bia, România, Bulgaria, Republica
Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări.
Trece prin patru capitale de
stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
• Dunărea are un bazin de colectare de peste
800.000 km2, care reprezintă 8% din teritoriul
Europei, aici trăind 10% dintre europeni. Rețeaua
hidrografică a bazinului dunărean este alcătuită din
aproximativ 120 râuri importante. Cel mai lung
este Tisa(965 km)[1], afluentul cu debitul cel mai
mare este Sava, iar afluentul cu cel mai mare
bazin hidrografic este tot Tisa. Doi afluenți
importanți au același nume: râul
Morava din Slovacia și râul Morava din Serbia.
ISTORIE
• Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe
nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru
sectorul inferior, în scrierile grecești
și Danubius în cele latino-romane.
• Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul
fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare,
și modificată, devenind Donau în limba
germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba
maghiară, Dunav în limba croată, Dunav; Дунав
în limba bulgară și limba sârbă, Дунай (Dunai)
în limba ucraineană, pentru țările riverane,
și Danube în limba engleză și limba
franceză și Tuna în limba turcă.
• Numele din limba română, Dunărea, deși este
înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din
acesta folosind schimbările fonetice normale. S-
a încercat o explicație printr-un nume
intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit
în niciun document antic, fiind o reconstrucție a
lingviștilor moderni.
mitologie

• În mitologie greacă, Dunărea sau Istrul, cum


apare, este fiul titanilor Ocean și Thetys, frate
cu Nilul, Alfeu, Eridan, Struma și Meandru.
IZVORUL DUNĂRII
• In regiunea Schwarzwald („Pădurea Neagră“) din Germania
există 3 locuri diferite, marcate fiecare ca „Donauquelle“
(„Izvorul Dunării“), din cauză că nu s-a căzut de acord până
acum asupra unei locații unice. Din punct de vedere geografic
și hidrologic, izvorul se află de fapt la obârșia râului Breg.
Acesta este izvorul geografic și hidrologic al Dunării.
Convențional, pe hărți apare însă numele „Dunăre“ abea după
confluența râurilor Breg și Brigach, în Donaueschingen. Din
punct de vedere tradițional, turistic și istoric, un bazin rotund
din Donaueschingen, care captează apa unui izvor carstic
este considerat drept „Donauquelle“. Apa acestui izvor este
deversată printr-un canal subteran de 100 m lungime în râul
învecinat Brigach. In preajma acestui bazin se adună cei mai
mulți turiști veniți să caute izvorul Dunării.
• In regiunea de origine a Dunării există 2 statui
dedicate izvorului său, nici una însă amplasată
corect, lângă izvorul adevărat (obârșia râului
Breg). Prima, realizată de artistul Franz Xaver
Reich în 1875, este situată la confluența râurilor
Breg și Brigach din Donaueschingen (de unde
începe convențional Dunărea), a doua, realizată
de sculptorul Adolf Heer în 1895, așezată pe
marginea bazinului din Donauechingen cu așa-
zisul „izvor al Dunării“ („Donauquelle“). Ambele
statui o înfățișează pe „Mutter Baar“ („Mama
Baar“) (denumirea locală a zonei Dunării
superioare) și pe fiica ei „Dunărea“. In prima
statuie Dunărea își varsă apa dintr-un vas în
direcția de scurgere spre est. In a doua statuie
„Mama Baar“ îi arată Dunării cu degetul direcția de
urmat spre Marea Neagră.
Regimul hidrologic
• n bazinul său superior, între localitățile
Immendingen și Friedingen din Germania,
Dunărea se infiltrează complet și dispare, de mai
multe ori pe an, pe o lungime de cca 15 km (în
medie 155 zile pe an). Apa coboară în subsolul
format din straturi de calcar carstificat și reapare la
zi în izvorul Aachtopf, situat la cca 14 km la sud de
Dunăre. Izvorul Aachtopf alimentează pârâul Aach,
un afluent al Rinului. Practic, Dunărea superioară
este un afluent permanent al Rinului, râu care se
varsă în Marea Nordului. Dispariția Dunării este
vizibilă mai ales în perioadele de secetă, când
transportă mai puțină apă spre aval.
• Din cauza așezării geografice în cadrul continentului a
bazinului hidrografic dunărean, la contactul dintre
climatul temperat-oceanic din vest, temperat-continental
din est și influențele baltice în nord, regimul hidrologic al
Dunării se caracterizează prin existența unor importante
variații de nivel și de debit în cursul anului și în decursul
timpului.
• Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii
zăpezilor și ploilor abundente, însă în cursul superior și
mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior,
în mai. Creșterea debitului are loc din amonte spre aval:
1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la
Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porților de Fier, 6.470
m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul
continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orșova (13 aprilie
1940), 15.900 m3/s (mai 1942) și 15.500 m3/s la Ceatalul
Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se
înregistrează toamna și uneori iarna: 1.250 m3/s la
Orșova (12 ianuarie 1954) și 1.450 m3/s la Oltenița
(ianuarie 1964).
Temperatura apelor

• Temperatura apelor Dunării se află sub influența


directă a temperaturii aerului și într-o măsură mai
mică sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor
începe în luna martie și ține până în luna august,
după care urmează procesul de răcire. Gheața
poate să apară din prima decadă a lunii decembrie
până la începutul lunii martie. Durata podului de
gheață este în medie de 45-50 de zile. Fenomenul
de dezgheț se produce primăvara, cel mai frecvent
din aval spre amonte, într-o perioada de câteva
zile (4-8 zile).

S-ar putea să vă placă și