Cora Reilly Luca Vitiello

Born in Blood Mafia Ro

Încărcat de Diana Adajii

 100% (2) · 327 vizualizări · 215 pagini

Informații document 

Drepturi de autor
Descărcați
© © All Rights Reservedacum 
Formate disponibile
DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Partajați acest document


Facebook

Twitter


E-mail

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut? Raportați acest document

CUPRINS
Prolog
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Mai multe ca rti de Cora Reilly
Despre autor

Căutare

Îmbunătățiți-vă experiența 
Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

 Util

 Nu este util

PROLOG

Eu am ost ba iatul care si-a ucis primul ba rbat la unsprezece.
Eram adolescentul care i-a zdrobit gatul varului sau la saptesprezece ani.
Eram omul care s-a scaldat în sa ngele dusmanilor sai a ra nicio remuscare, care savura
tipetele lor de parca ar fi ost o nenorocita de sonata a lui Mozart.
Monștrii sunt creați, nu se nasc.
Rahat.
M-am nascut monstru. Cruzimea îmi curgea în vene ca otrava. Curgea î n venele fiecarui
barbat Vitiello, transmisa din tata în fiu, o spirala nesa rs ita de monstruozitate.
Am ost un monstru nascut, transormat î ntr-un monstru si mai rau de lama si pumnii si
cuvintele dure ale tata lui meu.
Am ost crescut sa devin Capo, sa conduc a ra mila , sa ra spa ndesc brutalitatea a ra sa ma
gandesc.
Am ost crescut pentru a-i sparge pe altii.
Cand Aria mi-a ost data în ca sa torie, toata lumea a as teptat cu rasuflarea momeala sa vada
ca t de repede o voi strica asa cum tata l meu si-a rupt emeile. Cum i-as zdrobi inocenta si
bunatatea cu orta cruzimii mele, cu o brutalitate necrutatoare.
A o rupe ar fi luat putin eort. Mi-a venit firesc.
Un barbat nascut monstru, crescut pentru a fi un monstru, obligat sa fie un monstru pentru
a deveni Capo.
Eram bucuros monstrul de care toata lumea se temea.
Pa na la ea. Pana la Aria.
Cu ea, nu trebuia sa-mi acoper întunericul.
Lumina ei a stralucit mai puternic decat ar putea vreodata întunericul meu.
Cu ea, nu am vrut sa fiu monstrul. Am vrut sa o eresc de acea parte a naturii mele.
Dar m-am na scut monstru. Crescut pentru a-i sparge pe altii.
A nu o rupe ar avea un pret.
Un pret pe care un monstru ca mine nu ar trebui sa riste sa îl plateasca .

CAPITOLUL 1

LUCA, 9 ANI

Eu si Matteo ne-am asezat la masa de suragerie, cu ochii atintiti asupra us ii, as tepta nd-o pe
mama. Clopotelul pentru cina sunase cu mult timp în urma .
Dadaca noastra Marianna sta tea la nga perete, privind spre ceasul de pe buet, apoi înapoi la
noi. Tata a mancat rar cu noi, dar mama a mancat î ntotdeauna – cel putin cina, chiar si
atunci cand cu greu se tinea în picioare. Era mereu la timp î n cazul în care tata decidea sa
apara.
Unde a ost ea?
A ost bolnava ?
Ieri pa rea alba, cu exceptia petelor albastre si galbene de pe ata si bratele ei, unde tata o
disciplinase. Adeseori a gresit lucrurile. Era greu sa nu gresesti tatalui. Un lucru care a ost
în regula ieri ar putea fi gresit astazi. Eu si Matteo am conundat adesea unul cu celalalt si
am ost si pedepsiti.
Matteo si-a luat cutitul si l-a bagat î n vasul cu piure de cartofi care încetase sa mai
abureasca înainte de a-si strecura lama acoperita cu piure în gura .
Marianna chic cu limba. „Intr-o zi te vei taia.”
Matteo a bagat cutitul înapoi în piure si l-a lins din nou, cu barbia iesind î n aara cu
înca pa tanare. "Nu voi."
Mi-am împins scaunul pe spate si m-am ridicat. Nu era permis sa ma trezesc înainte de a lua
cina, dar tata nu era acasa, asa ca eram stapanul casei pentru ca Matteo era cu doi ani mai
mic decat mine.
M-am plimbat în jurul mesei. Marianna a acut un pas î n directia mea. „Luca, nu ar trebui
sa...” Ea a încetat în timp ce se uita la ata mea.
Aratam ca tata. De aceea i-a ost mai rica de mine decat de Matteo. Asta si pentru ca urma
sa fiu Capo. In curand, eu as fi cel care îi va pedepsi pe toti pentru ca au a cut lucruri gres ite.
Ea nu m-a urmarit ca nd am trecut prin oaier si am urcat scarile. "Mama ? Cina este gata.”
Nici un raspuns. Am pasit pe palier, apoi m-am apropiat de dormitorul mamei. Usa era
întredeschisa . Ultima data ca nd se întamplase, o gasisem plangand pe patul ei, dar înauntru
era linis te. Am împins usa, înghitind. Era prea linis te. Lumina s-a reva rsat din baia deschisa .
Jos, am auzit vocea tata lui. Ajunsese acasa de la serviciu. Probabil ca era supa rat ca nu
stateam la masa din suragerie. Ar fi trebuit sa cobor si sa-mi cer scuze, dar picioarele m-au
purtat spre sursa de lumina.
Baile noastre erau din marmura alba de Carrara, dar, din anumite motive, o stralucire roz
se reflecta în camera. Am pasit în tocul usii si am încremenit. Podeaua era acoperita cu
sange. Il vazusem destul de des ca sa-l recunosc, iar mirosul lui, o nota de cupru si ceva
dulce, era si mai dulce astazi, ca nd se amesteca cu parumul mamei.

Ochii mei au urmarit raul de sange, apoi cascada uscata de rosu care pata cada alba pana la
un brat moale. Carnea alba era despa rtita , aca nd loc dedesubt rosu închis.
Bratul îi apartinea mamei. Trebuia sa fie ea, chiar daca parea stra ina . Ca o masca si
întepeniti, ochii ei erau ca prui. Se uitau la mine, tris ti si singuri.
M-am apropiat cu ca tiva pasi. "Mama ?" Inca un pas. „ Mama ?”
Ea nu a reactionat. Era moarta. Mort. Ochii mei au înregistrat cutitul pe podea. Era unul de-
al lui Matteo, un cutit Karambit negru. Ea nu avea propriile ei arme.
Ea se taiase. Era sangele ei. M-am uitat în jos la picioarele mele. Sosetele mele erau
îmbibate cu lichidul rosu. M-am împiedicat si am alunecat, cazand înapoi, strigand. Fundul
meu a lovit puternic podeaua si hainele mele i-au absorbit sa ngele, lipindu-mi de piele.
M-am ridicat în picioare si am na valit aara , cu gura larg deschisa, cu capul care mi-a pulsat,
cu ochii întepati. M-am ciocnit cu ceva. Privind în sus, am gasit chipul urios al tatalui
privindu-ma în jos. M-a lovit puternic peste ata . „Nu mai tipa!”
Buzele mele s-au închis. am tipat? Am clipit la tatal meu, dar era neclar. M-a prins de guler,
scutura ndu-ma. "Pla ngi?"
Nu eram sigur. Stiam ca plansul nu este permis. Nu am plans niciodata , nici ma car ca nd tata
m-a ra nit. M-a lovit si mai tare. "Vorbeste."
— Mama e moarta , am gra unt.
Tata s-a încruntat, luand sange pe hainele mele. S-a deplasat pe langa mine spre dormitor.
„Vino”, a ordonat el. Am observat cei doi bodyguarzi ai lui pe hol cu noi. M-au privit cu o
privire în ochi pe care nu am înteles-o.
nu m-am miscat.
— Vino, Luca, suiera tata.
„Te rog”, am spus. Un alt lucru interzis: cersitul. „Nu vreau sa o va d din nou.”
Fata tatalui s-a rasucit de urie si m-am pregatit. Era peste mine si m-a prins de brat.
"Niciodata. Nu vei mai spune niciodata acel cuvant. S i a ra lacrimi, nici o alta lacrima
dezgustatoare, sau îti voi arde ochiul sta ng. Poti sa fii totusi un Made Man cu un singur
ochi.”
Am dat rapid din cap si mi-am sters ochii cu dosul mainii. Nu m-am certat cand tata m-a
tras înapoi în baie si nu am plans din nou, ci doar m-am uitat la cadavrul din cada. Doar un
corp. Incet, vuietul din pieptul meu s-a linistit. Era doar un corp.
— Patetic, morma i tata. „Tara jalnica .”
Sprancenele mele s-au adunat. Femeile pe care le-a întalnit tatal cand el nu era acasa erau
curve, dar mama nu era. Era sotia lui. Curvele au avut grija de tata, ca sa nu o raneasca atat
de tare pe mama. Asta mi-a explicat ea. Dar nu a mers.
"Unu!" urla tata.
Unul dintre bodyguarzi a intrat. Numele lui nu era Unul, dar Tatal nu s-a obosit sa învete
numele soldatilor de jos si le-a dat numere în schimb.
Unul statea aproape în spatele meu, iar cand tata a inspectat-o pe mama mai atent cu un
zambet crud, mi-a strans umarul. M-am uitat la el, î ntreba ndu-ma de ce acea asta, ce
însemna, dar privirea lui era concentrata asupra Tatalui, nu asupra mea. „Pune pe cineva sa
curete aceasta mizerie si cheama -l pe Bardoni. Trebuie sa -mi ga seasca o noua sotie.”
Creierul mi s-a împiedicat de ceea ce spusese. „Noua sotie?”

Tata îsi miji ochii cenusii. Gri ca al meu. „Schimba-te hainele si comporta-te ca un om al
naibii, nu ca un baiat.” El s-a oprit. „Si ia-l pe Matteo. Trebuie sa vada ce el de curva lasa era
mama lui.
„Nu”, am spus.
Tata s-a uitat la mine. "Ce ati spus?"
— Nu, am repetat cu o voce mica . Matteo a iubit-o pe mama noastra . L-ar ra ni.
Tata s-a uitat la mana înca pe umarul meu, apoi î n sus la garda lui de corp. „Unul, da un pic
de simt în el.”
Unul si-a tras mana si, cu o privire scurta la ata mea, a început sa ma bata . Am cazut în
genunchi, înapoi sa ma ghemuiesc în sangele mamei. Abia am simtit loviturile, m-am uitat
doar la rosul de pe marmura alba.
„Opreste-te,” ordona tata, iar loviturile s-au oprit. M-am uitat din nou la el, cu capul
zgomotit, spatele si stomacul arzand. S-a uitat lung în ochii mei, iar eu m-am uitat înapoi.
Nu. Nu. Nu. Nu l-as primi pe Matteo. Nu as spune daca One m-a tot batut sau nu. Eram
obis nuit cu durerea.
Gura i s-a subtiet. "Doua!" Bodyguard Two a intrat. „Ia-l pe Matteo. Luca va primi sange
doar pe covoarele persane scumpe.”
Aproape ca am za mbit pentru ca ca stigasem. Am încercat sa sar în picioare ca sa-l opresc pe
Doi, dar Unul m-a prins puternic de brat. M-am luptat si aproape m-am eliberat, dar apoi a
apa rut Matteo în prag si am slabit.
Ochii caprui ai lui Matteo au devenit uriasi cand a vazut-o pe mama noastra si sangele, apoi
cutitul la nga cada. Tata îi a cu semn mamei. „Mama ta te-a abandonat. S-a sinucis.”
Matteo doar privi.
— Ia-ti cutitul, îi ordona tata.
Matteo sa împiedicat înauntru, iar stransoarea lui One de bratul meu s-a strans. Tata s-a
uitat la mine, apoi din nou la ratele meu, care a luat cutitul cu mainile tremurande.
L-am ura t pe tata. L-am ura t atat de mult.
Si am ura t-o pe mama pentru ca a acut asta, pentru ca ne-a la sat cu el.
„Acum aceti curat, amandoi.”
Matteo ra mase nemiscat, uitandu-se la cutitul lui însa ngerat. L-am prins de brat si l-am tras
aara, împiedicandu-ma dupa mine. L-am condus în dormitorul meu, apoi în baie. Inca se
uita la cutitul sa u. I-am smuls din mana si l-am tinut sub robinet, curatandu-l cu apa
fierbinte pentru a sca pa de sangele uscat. Mi s-au întepat ochii, dar am înghitit.
Fara lacrimi. Niciodata din nou.
„De ce mi-a olosit cutitul?” întreba Matteo încet.
Am oprit apa si am uscat-o cu un prosop, apoi i-am î ntins-o. Dupa o clipa, clatina din cap,
da ndu-se înapoi pana cand s-a izbit de perete, înainte de a se lasa pe und. "De ce?" mormai
el, cu ochii umpla ndu-se de lacrimi.
„Nu plange”, am suierat, închizand repede usa baii în cazul în care tata intra în dormitorul
meu.
Matteo s i-a scos ba rbia în aara , mijindu-si ochii chiar si atunci ca nd a î nceput sa urle. M-am
încordat si am prins un prosop curat înainte de a îngenunche în ata ratelui meu. „Nu mai
pla nge, Matteo. Termina , am spus eu încet. I-am bagat prosopul în ata. „Uscati-va ata. Tatal
te va pedepsi”.

— Nu-mi pasa, se suoca Matteo. „Nu-mi pasa ce ace.” Cuvintele lui s-au dovedit gresite de
nota tremuratoare de groaza din vocea lui.
Am aruncat o privire spre usa, îngrijorata ca am auzit pasi. Era tacut daca tata nu ne spiona,
dar probabil ca era ocupat sa aiba grija de corpul mamei. Poate i-ar spune consilierului sau
Bardoni sa o arunce în raul Hudson. m-am cutremurat.
— Ia prosopul, i-am ordonat.
Matteo a acut-o în cele din urma si si-a sters-o brusc peste ochii rosii. I-am întins cutitul. A
privit-o critic. "Ia-l."
Isi stra nse buzele î mpreuna.
„Matteo, trebuie sa o iei.” Tata nu i-a permis sa scape de ea. Fratele meu mai mic a întins în
cele din urma ma na dupa cutit s i si-a încremenit degetele în jurul ma nerului.
„Este doar un cutit”, am spus, dar si eu am putut vedea doar sangele cu care usese acoperit.
Dadu din cap si o î mpinse în buzunar. Ne-am uitat unul la altul. „Acum suntem singuri.”
„Ma ai”, am spus.
S-a auzit o bataie si l-am tras repede pe Matteo în picioare. Usa s-a deschis si Marianna a
pa sit îna untru. Ochii ei s-au încretit ca nd se uita la noi. Pa rul ei castaniu, pe care de obicei îl
purta în coc, era peste tot de parca ar fi smuls plasa din el. „Maestrul m-a trimis sa vad daca
te pregatesti. In curand, consilierul sau va fi aici.” Vocea ei avea o nota ciudata pe care nu o
recunos team, iar buzele ei tremurau în timp ce ochii ei se îndreptau între mine si Matteo.
Am dat din cap. S-a apropiat si mi-a atins umarul. "Imi pare atat de rau." M-am dat î napoi,
departe de atingere. M-am uitat fierbinte, pentru ca a acut sa nu pla ngi mai usor.
— Nu sunt, am morma it. „Era slaba .”
Marianna acu un pas înapoi, aruncand o privire între mine si Matteo, cu expresia cazuta.
„Grabeste-te”, a spus ea înainte de a pleca.
Matteo s i-a strecurat ma na în a mea. „Imi va fi dor de ea.”
M-am uitat în jos la picioarele mele, la sosetele mele pline de sa nge, ara sa spun nimic
pentru ca ar fi ost slab sa o ac. Nu aveam voie sa fiu slab. Niciodata.

Cesare a lovit puternic în stomacul meu. Gaaind, am cazut î n genunchi. Marianna si-a lasat
jos acele de tricotat cu o inspiratie ascutita. Inainte ca el sa poata atinge capul meu, m-am
rostogolit s i m-am împins î n picioare, apoi mi-am ridicat pumnii stra ns i.
Cesare da du din cap. „Nu te distra din nou.”
Am strans din dinti si am atacat, preacand o taietura de sus, apoi mi-am zdrobit pumnul în
partea lui. A mormait apoi a sarit înapoi. Cesare îmi dadea lectii de lupta de cand aveam trei
ani.
Cesare s-a dat înapoi de la mine. „Vei fi imbatabil cand vei fi mai mare.”
Voiam sa fiu de neî nvins acum ca sa-l pot opri pe tata sa ne aca rau. Eram deja mult mai
înalt si mai puternic decat ceilalti copii de la scoala, dar trebuia sa fiu si mai puternic. Am
început sa-mi scot manus ile.

Peste un milion de membri au încredere în noi

Începeți o perioadă de probă GRATUITĂ de 30 zile

pentru a accesa peste 125 de milioane de titluri
fără reclame sau întreruperi!

Începeți perioada gratuită de probă

Anulați oricând.

Cesare se întoarse catre Matteo, care statea pe marginea ringului de box, cu picioarele trase
la piept, cu o încrunta tura adanca pe runte. "E randul tau."
Fratele meu nu a reactionat, uita ndu-se în spatiu. Mi-am aruncat ma nusa de box în el. Gaai,
reca ndu-si partea laterala a capului, încurcandu-si parul castaniu, apoi se încrunta. — E
randul tau, am spus.
S-a ridicat în picioare, dar mi-am dat seama ca era î ntr-o dispozitie acru. Stiam de ce, dar
speram cu adeva rat ca o va pa stra pentru el.
„De ce nu suntem la î nmormantarea mamei?”
Marianna se îndrepta spre noi. Mi-am aruncat a doua ma nus a în el. "Taci."
A calcat cu piciorul. "Nu!" A sarit de pe ringul de box si s-a îndreptat spre usa salii de sport.
Ce acea el?
„Matteo!” am strigat, alerga nd dupa el.
„Vreau sa-mi iau ra mas bun de la ea! Nu este corect ca e singura .”
Nu Nu NU! De ce trebuia sa spuna asa ceva ca nd altii erau prin preajma? Nu m-am uitat
înapoi la Cesare si Marianna, dar stiam ca au auzit fiecare cuva nt.
L-am prins de bratul lui Matteo cu putin timp înainte de iesire si l-am smucit î napoi. A
încercat sa ma scuture, dar eu eram mai puternica decat el. S-a uitat la mine cu ochii
înla crimati. „Nu mai pla nge”, am soptit eu aspru.
„Nu vrei sa-ti spui la revedere?” rapa el.
Pieptul mi s-a strans. „Nici ea nu si-a luat ramas bun de la noi.” L-am eliberat pe Matteo, iar
el a început sa planga din nou.
Marianna si-a pus mana pe umarul lui, dar nu pe al meu. Ea î nvatase. De fiecare data cand
încercase sa ma consoleze în ultimele zile, o scuturam. „Este în regula sa fii trist.”
— Nu, nu este, am spus hotarat. Ea nu a î nteles? Daca tata ar afla ca Matteo pla nge dupa
mama noastra, mai ales cand era Cesare prin preajma, l-ar pedepsi. Poate ca si-ar arde ochii
asa cum a amenintat ca îmi va ace. Nu puteam la sa sa se întample asta. Am aruncat o
privire ca tre Cesare care sta tea cu ca tiva pasi în spate, desa ca ndu-si banda de pe
încheietura.
„Mama noastra a ost o pacatoasa. Sinuciderea este pacat. Ea nu merita tristetea noastra”,
am repetat ceea ce mi-a spus pastorul cand am vizitat biserica cu parintele. nu am inteles.
Uciderea a ost si un pacat, dar pastorul nu i-a spus niciodata nimic Tata lui despre asta.
Marianna a clatinat din cap si mi-a atins umarul cu ochi tristi. De ce a trebuit sa o aca? „Nu
ar fi trebuit sa va lase singuri, ba ieti.”
„Nici ea nu a ost niciodata acolo pentru noi înainte”, am spus erm, împovarandu-mi
emotiile în interiorul meu.
Marianna da du din cap. "S tiu, stiu. Mama ta…"
„...era slab,” am suierat, retragandu-ma de la atingerea ei. Nu am vrut sa vorbesc despre ea.
Am vrut doar sa uit ca a existat vreodata si am vrut ca Matteo sa nu se mai uite la cutitul
prost ca si cum l-ar ucide.
— Nu, sopti Marianna. — Nu deveni ca tatal tau, Luca.
Asa spusese bunica Marcella înainte sa moara .

Bunica părea slabă și mică. Pielea ei părea prea mare pentru corpul ei, de parcă ar fi
împrumutat-o de la o persoană de două ori mai mare decât ea.

Ea a zâmbit într-un mod în care nimeni nu mi-a zâmbit vreodată și și-a întins mâna veche. Am
luat-o. Pielea i se simțea ca hârtie, uscată și rece.
„Nu pleca”, i-am cerut. Tata a spus că va muri curând. De aceea mă trimisese în camera ei, ca
să înțeleg moartea, dar deja am ăcut-o.
Bunica mi-a strâns ușor mâna. „Te voi veghea din cer”.
Am clătinat din cap. „Nu ne poți proteja când ești acolo sus.”
Ochii ei căprui erau amabili. „În curând nu vei mai avea nevoie de protecție.”
„Voi stăpâni pe toți”, am șoptit. „Atunci îl voi ucide pe tatăl ca să nu-i mai poată răni pe
Matteo și pe mama.”
Bunica mi-a atins obrazul. „Tatăl tău și-a ucis tatăl ca să poată deveni Capo.”
Mi-au ăcut ochii mari. „Îl urăști pentru asta?”
— Nu, spuse ea. „Bunicul tău a ost un om crud. Nu l-am putut proteja pe Salvatore de el.”
Vocea ei a devenit mai zguduită și oarte liniștită, așa că a trebuit să mă apropii să o aud. „De
aceea am încercat să te protejez de tatăl tău, dar am eșuat din nou.”
Pleoapele i-au fluturat și mi-a eliberat mâna, dar m-am agățat de ea. „Nu deveni ca bunicul și
tatăl tău, Luca.”
Ea a închis ochii.
"Bunica?"

M-am încruntat, apoi m-am uitat înapoi la Cesare care îl privea cu bratele încrucisate.
Auzise oare ce spusese Marianna? Tata ar fi supa rat pe ea. Foarte supa rat.
M-am întors pe calcaie si m-am îndreptat spre el, oprindu-ma chiar în ata lui si mijind
ochii. „N-ai auzit nimic.”
Sprancenele lui Cesare se ridicara. A crezut ca glumesc?
Nu aveam ce sa ac. Tata l detinea toata puterea. „Nu vei spune nimanui nimic, sau îi voi
spune tata lui meu ca ai vorbit prosti despre el. Eu sunt mostenitorul lui. O sa ma creada .”
Cesare îsi la sa bratele în jos. „Nu trebuie sa ma amenintati, Luca. Sunt de partea ta."
Cu acestea, s-a întors pe calca ie si a intrat în vestiar. Tata spunea mereu ca suntem
înconjurati de dus mani. Cum trebuia sa stiu în cine pot avea încredere?

LUCA, 11 ANI

T ipetele mi-au sa siat cosmarul, prin imaginile ra urilor rosii pe marmura alba . M-am
ridicat, dezorientat, asculta nd strigate si ocuri de arma . Ce s-a intamplat?
Lumina s-a aprins pe hol, probabil senzorii de miscare. M-am rostogolit pe marginea
patului meu cand usa s-a deschis. Un barbat înalt pe care nu-l mai vazusem pa na acum
statea în prag, cu arma îndreptata pe capul meu.
Am înghetat.
Avea de gand sa ma omoare. Am putut vedea asta în expresia lui. M-am uitat î n ochii lui,
dorind sa mor cu capul sus ca un ba rbat adevarat. O mica umbra s-a repezit în spatele
barbatului si, cu un strigat de lupta, Matteo a sarit pe spate. Pistolul a tras si am tresarit
ca nd durerea fierbinte mi-a ta iat mijlocul.

Glontul a mers mult mai jos deca t trebuia. M-ar fi ucis daca nu ar fi ost Matteo. Mi-au
navalit lacrimi în ochi, dar m-am împleticit din pat si mi-am smuls pistolul de pe noptiera.
Ba rbatul a ridicat butoiul catre Matteo. Mi-am ridicat pistolul, am îndreptat-o spre capul lui,
asa cum ma învatasera Cesare si One, apoi am apasat pe tragaci. Sangele stropi peste tot,
chiar si peste chipul largit de soc al lui Matteo. Pentru o clipa, totul parea sa stea pe loc –
chiar s i ba ta ile inimii mele – si apoi totul s-a accelerat.
Barbatul s-a prabusit înainte si l-ar fi luat pe ratele meu cu el daca nu ar fi sarit înapoi î n
ultimul moment, parand înca uluit. A clipit la mine, apoi s-a uitat la cadavru. Incet, s i-a ta ra t
privirea înapoi în sus, za bovind pe burta mea. „Sa ngerezi.”
Am strans rana în lateral, tremurand de orta durerii. Mi-a tremurat mana cu pistolul, dar
nu am scapat-o. La parter se auzeau înca împuscaturi si tipete. Am dat din cap spre dulapul
meu. „Ascunde-te acolo.”
Matteo se încrunta .
„Fa-o”, am spus eu taios.
"Nu."
M-am clatinat spre el, aproape lesinand din cauza durerii ascutite din corpul meu. L-am
prins pe Matteo de manseta pijamalei si l-am tras spre dulap. S-a zbatut, dar l-am împins
îna untru si am rasucit lacatul.
Matteo lovi din interior în us a. "Lasa-ma sa ies!"
Tremurand de anxietate si durere, m-am strecurat jos, spre surageria de unde veneau
sunetele. Cand am intrat, l-am vazut pe tata ghemuit în spatele unei canapele într-un meci
de tir cu alti doi ba rbati. Amandoi aveau spatele la mine. Ochii tata lui s-au îndreptat spre
mine si, pentru o clipa, m-am gandit sa nu ac nimic. L-am urat, am urat cum ne-a ranit pe
Matteo s i pe mine si chiar si pe noua lui sotie, Nina.
Totusi, am ridicat mana si am î mpuscat unul dintre ba rbati. Tatal a avut grija de celalalt.
Barbatul a cazut la podea strangandu-l de umar. Tatal a dat pistolul, apoi l-a împuscat în
ambele picioare. Undeva prin casa am auzit mai multe împuscaturi, apoi pasi grei. Unul s-a
împiedicat îna untru, sa ngera nd de la o rana din cap.
Tata se încrunta . „I-ai ucis pe toti?”
Unul a dat din cap. "Da. Au primit Doi.”
— N-ar fi trebuit sa ajunga atat de departe cum au ajuns, morma i tata. Fara avertisment, si-
a îndreptat pistolul spre One si a apasat pe tragaci. Am strigat surprins cand barbatul a
ca zut la podea langa mine. Il cunoscusem toata viata.
Picioarele mele au cedat, rana îmi pulsa. Tata m-a privit în timp ce a ridicat teleonul si a
vorbit în el. — Trimite dupa doctor si vino cu Durant. Nimeni altcineva pa na nu stiu cine
sunt sobolanii.”
Tata s-a îndreptat spre mine si m-a tras brusc în picioare. T ina ndu-ma drept, mi-a împins
mana departe de rana mea sangeranda. A î ntins-o, iar vederea mea s-a înnegrit cand am
tresarit de agonie. Tata m-a scuturat. „Apuca -te pe tine însuti. Nu muri pe mine.”
Mi s-au deschis ochii. Tata a clatinat din cap, apoi m-a eliberat, iar eu m-am scuundat
înapoi la pa ma nt. M-am sprijinit pe maini, s uiera nd.
Tata a iesit din camera , lasa ndu-ma singur cu atacatorul care gemea în timp ce încerca sa se
tarasca. Cand tata s-a întors, a carat ranghie. L-a legat pe barbat, apoi si-a scos cutitul si l-a
atins de antebratul barbatului. A tipat cand tata a î nceput sa-si taie pielea de pe carne. Este
ca și cum ai curăța un măr. Asa spunea mereu tata, dar un mar nu tipa si nu cers ea.

Leganandu-mi stomacul care sangera, m-am uitat în timp ce bila mi-a tarat pe gat. Tata a
continuat sa se uite în directia mea. S tiam ca m-ar pedepsi daca ma întorc privirea. T ipetele
mi-au rasunat în urechi si am tremurat. Bratele mi-au cedat si obrazul s-a izbit de podeaua
tare. Statica din urechile mele a înecat cura nd tipetele, iar apoi totul a devenit negru.

Subsefii si Capitanii au asteptat în camera de zi a conacului nostru. Tata a stat în mijloc si
mi-a acut semn sa înaintez. Fiecare ochi din camera m-a urmarit în timp ce ma îndreptam
spre el. Mi-am tinut capul sus, încercand sa par mai înalt. Eram înalt pentru varsta mea, dar
barbatii din jurul meu î nca stateau deasupra mea. S-au uitat la mine de parca as fi ceva ce
nu mai va zusera pa na acum.
M-am oprit chiar în ata tatalui meu. „Cel mai tanar initiat pe care Famiglia l-a vazut
vreodata”, a anuntat el, cu vocea rasunand în camera. „Unsprezece ani si deja mult mai
puternic si mai crud deca t si-ar putea dori orice tata.”
Mandria mi s-a umflat în piept. Tata nu pa ruse niciodata mandru de mine, nu aratase
niciodata cel mai mic indiciu ca eu sau Matteo suntem mai mult deca t o povara . Mi-am
îndreptat umerii, încercand sa par ca un barbat î n costumul meu negru si pantofii cu varul
aripilor.
— Dusmanii nostri îti vor s opti numele de rica , fiule. Sângele meu . Mostenitorul meu.”
A scos un cutit si mi-am î ntins mana, stiind ce avea sa urmeze. Nu am tresarit cand tata mi-
a taiat palma. M-a taiat de multe ori înainte ca sa ma aca puternic pentru aceasta zi. De
fiecare data ca nd tresa rim, ma taia din nou si î mi picura suc de lamaie sau sare în rana pa na
ca nd ascundeam durerea.
„Na scut în sange, jurat cu sa nge. Intru viu si plec mort”, am spus hotarat.
„Esti un om acut din amilie, Luca. Vei ucide si mutila în numele meu. Vei sparge si vei
arde.”
Un barbat a ost tarat î n camera. Nu l-am cunoscut sau ce a acut. Era acoperit de vanatai si
sange. Ochii lui umflati i-au întalnit pe ai mei si m-au implorat. Nimeni nu se uitase
vreodata la mine asa, de parca as detine toata puterea.
Tata a dat din cap si mi-a întins cutitul, acelasi cutit cu care se sinucis mama. L-am luat de la
el, apoi m-am apropiat de barbat. S-a luptat împotriva noilor bodyguarzi ai Tatalui, dar ei
nu l-au eliberat. Degetele mele s-au strans în jurul manerului. Toti ma priveau, asteptand o
sla biciune, dar eu eram fiul tata lui meu si aveam sa fiu Capo într-o zi. Mi-am ta iat rapid
mana în lateral, trasand cutitul de-a lungul ga tului lui. Ta ietura era dezordonata si sa ngele a
tasnit, stropindu-mi pantofii s i ca masa. Am a cut un pas î napoi în timp ce ochii barbatului s-
au marit. A ost aruncat pe podea, cu ochi îngroziti uitandu-se la mine î n timp ce convulsia
s i se suoca.
Am vazut cum viata se scurgea din el.
Doua zile mai tarziu, cele mai importante cuvinte din viata mea au ost î nscrise pe pieptul
meu, a ca ndu-ma un Made Man pentru viata. Nimic nu ar fi mai important decat Famiglia.

CAPITOLUL 2

LUCA, 13 ANI

Stransoarea tatalui pe umarul meu a ost strans cand am intrat în Foxy. Mai usesem de
cateva ori îna untru, cand a trebuit sa vorbeasca cu managerul. Era una dintre cele mai
scumpe case de curva pe care le aveam.
Curvele erau aliniate în ata barului, iar managerul statea la nga ele. A dat din cap catre tata l,
apoi mi-a a cut cu ochiul. Tata i-a a cut semn sa plece.
— Ai treisprezece ani, Luca, spuse tata. M-a cuprins surpriza ca si-a adus aminte ca ziua
mea era astazi. Nu pomenise înainte. „Esti un Made Man de optsprezece luni. Nu poti fi
virgin s i ucigas.”
M-am înrosit, cu privirea îndreptata spre emei, stiind ca au auzit cuvintele tata lui meu.
Niciunul dintre ei nu a ras, probabil prea speriat de el. Mi-am î ndreptat umerii, dorind ca ei
sa ma priveasca cu aceeasi precautie cu care îl priveau pe el.
„Alege doua dintre ele”, a spus tata aca nd un semn din cap catre curve.
Socul m-a cuprins cand am înteles de ce sunt aici. Incet, mi-am îndreptat drum spre emei,
încercand sa par calm, chiar daca nervii î mi rasuceau stomacul. La aproape 5'7”, eram deja
oarte înalt de treisprezece ani, asa ca emeile erau la nivelul ochilor cu mine în tocuri
înalte. Nu prea purtau, doar uste scurte si sutiene. Ochii mei zaboveau pe pieptul lor. Toti
aveau sanii mari si nu ma puteam opri sa ma holbez. Vazusem cateva ete goale în cluburile
noastre de striptease, dar întotdeauna doar în treacat, niciodata în acest prim-plan. Toate
erau rumoase. Am aratat spre o emeie cu pa r brun si una cu par blond.
Tatal dadu din cap. O emeie m-a prins de mana si m-a condus pe usa din spate. Celalalt era
aproape în spatele meu. In cele din urma, am ost singur cu ei într-o suita mare din spatele
lui Foxy. Am înghitit în sec, încerca nd sa par de parca stiu ce se va înta mpla. Vizionasem
porno si ascultasem povestile pe care ceilalti Made Men le-au spus, dar mi s-a parut oarte
dierit.
Femeia blonda a început sa se dezbrace încet, atingandu-se peste tot. M-am uitat, dar m-am
încordat cand am simtit ca mi se strange pantalonii. Femeia cu parul castaniu a zambit cu
un zambet als si s-a îndreptat spre mine. M-am încordat si mai mult, dar am lasat-o sa-mi
atinga pieptul. — Esti deja un baiat mare, oh, spuse ea.
N-am spus nimic, privind-o atent. Apoi ochii mei s-au aruncat din nou spre emeia blonda,
care începuse sa-si atinga pasarica. Gura mi s-a uscat. Femeia cu parul saten si-a strecurat
mana în boxerii mei, iar eu am eliberat o respiratie tremuratoare. „Oh, cred ca va merge
bine, nu es ti de acord?”
Am dat din cap, apoi am lasat-o sa ma tarasca spre patul urias rotund din centru.

LUCA, 17 ANI

„Sunt al naibii de bucuros ca sunt departe de tata , dar mi-as dori sa nu trebuiasca sa
mergem la Junior pentru a sarbatori ziua mea de nastere”, mormai Matteo, bagandu-si
camasa în pantaloni si verificandu-si reflexia. Era al patrulea pe care îl încercase. La naiba,
cum de a devenit un nenorocit atat de vanit? Pa rea sa devina mai ra u în fiecare an. Acum, la
cincisprezece ani, era aproape insuportabil.
Cesare mi-a aruncat o privire. El, Romero si cu mine asteptam ca Matteo sa se pregateasca
în ultimele treizeci de minute.
„Ar fi ost dezonorant sa reuzi o invitatie de la va rul ta u atunci cand îti organizeaza o
petrecere”, a spus Romero, suna de doua ori varsta lui. Cu cateva zile în urma împlinise
paisprezece ani si usese un om acut de cand a murit tatal sau cu cateva luni î n urma.
Familia lui avea nevoie de bani, dar ne cunos team de multi ani.
— Nu am încredere în el, morma i Cesare. „El si amilia lui sunt prea ambitiosi.”
Unchiul meu Gottardo si cel mai mare lui Gottardo Junior cu siguranta nu erau î n avoarea
ca eu sa devin Capo dupa tatal meu, dar asta s-ar putea spune despre toti unchii mei. Au
crezut ca vor fi mai buni Capos. „Vom sta cateva ore si apoi ne vom întoarce aici si vom avea
propria noastra petrecere. Sau ne vom întoarce la New York si vom merge într-unul dintre
cluburile noastre.”
„Chiar crezi ca vom fi suficient de treji sa ne întoarcem la New York? Este un drum lung cu
mas ina de la Hamptons, spuse Romero, încruntat.
Matteo chicoti. „Cum de esti ata t de al naibii de respecta nd regulile?”
Romero se îmbujora.
„Vino, Matteo. Nimanui nu-i pasa de camasa ta, am ma rait cand pa rea ca se ga ndea sa
încerce altul.
Conacul unchiului Gottardo nu era departe de al nostru, asa ca ne-am dus. Un gardian ne-a
deschis portile si ne-am îndreptat pe aleea lunga pa na la usa de la intrare unde astepta
Gottardo Junior. S-a încruntat cand ne-a va zut. „Nu ma asteptam sa aduci mai multi
oameni.”
„Romero si Cesare sunt mereu cu noi”, i-am spus î n timp ce îi stra ngeam ma na înainte sa se
întoarca catre ratele meu si sa-l elicite. Am pasit cu totii î n holul de la intrare. Din zona de
zi veneau muzica tare si voci. Mi-am dezbra cat suporturile pentru arme si cutite si le-am
scapat pe buet, asa cum era de asteptat. Matteo, Romero si Cesare au acut acelasi lucru
înainte sa -l urma m pe varul meu spre petrecere. Ii cunosteam pe cei mai multi ba rbati doar
de departe, deoarece erau prieteni ai lui Junior si ai ratelui sau Angelo din Washington.
„Cum de esti aici?” am întrebat, în timp ce ma îndreptam spre o varietate de bauturi
alcoolice, în timp ce mai multe ete pe jumatate goale dansau în jurul nostru. Junior le
pusese chiar sta lpi.
„Am avut nevoie de cateva zile libere. Aacerile au ost dezgusta toare.”
Am dat din cap. Bratva ne da duse tuturor probleme recent.
Junior a za mbit larg. „Acum, hai sa ne distram!”
Cateva ore mai tarziu, am ost cu totii aruncati la gunoi. Eu si Matteo am dansat cu un grup
de patru ete. Ar fi o noapte lunga. Una dintre tare a î nceput sa aca twerk chiar în ata
noastra , cu obrajii ei stralucitori, tanga o asie subtire de nimic. Romero disparuse cu o alta

curva într-o camera din spate. Poate ca în sarsit s-ar fi dracu. Cesare statea ghemuit pe
scaun, cu ochii pe juma tate închisi, ca nd o emeie îl ca la rea ca un proesionist.
Matteo a batut din palme în undul dansatorului si ea a tipat, apoi s-a î nvartit si s-a lovit de
vintre. Mai multe ete roiau în jurul nostru. M-am lasat pe unul dintre otolii, alcoolul
acandu-si placere, iar una dintre ete s-a scuundat în ata mea, masandu-mi penisul prin
pantaloni. O secunda a venit în spatele meu si si-a trecut mainile pe pieptul meu. Eram pe
punctul de a marîi la ea pentru ca era î n spatele meu, cand a cazut înainte, cu gatul taiat
varsa ndu-mi sa nge pe camasa. "La dracu!"
Curva care îmi maseaza penisul a privit în sus cu ochii mari. M-am împins din otoliu si m-
am întors în acelasi timp, ridicandu-mi bratul exact cand Junior si-a dat jos cutitul. Lama
mi-a zdrobit antebratul, taindu-l. Curvele au început sa tipe în jurul nostru. Unde era
Matteo?
Junior m-a taiat din nou cutitul si mi-am înfipt umarul î n pieptul lui, apoi l-am prins de gat
s i l-am împins în perete. In jurul nostru au rasunat mormaituri si tipete. Apoi, a sunat prima
lovitura.
M-am concentrat doar pe Junior. Aveam de gand sa-l zdrobesc în pra. Mi-am înasurat
mana a doua în jurul gatului lui, apoi am strans cat am putut de tare. — Nenorocitul de
trada tor, am marait eu. A crezut ca ma poate ucide?
Ochii lui au început sa se bombaneasca , iar eu am stra ns si mai tare pa na ca nd venele din
nenorocitii de globi oculari au început sa -i claca si oasele lui s-au mototolit sub orta
strangerii mele. S-a smucit pentru ultima data, iar eu l-am aruncat la pamant. Degetele mele
erau acoperite de sangele lui.
Incet, m-am întors sa -l ga sesc pe Matteo deasupra unui alt atacator pe cale sa -i taie ga tul.
„Nu”, am ordonat, dar era prea tarziu. Matteo îl ta iase pe nenorocit.
Respirand greu, am înteles mizeria din jurul nostru. Cesare s-a rezemat de un perete,
parand usor ametit. Avea o taietura pe partea laterala a gatului si se uita în jos la cadavrul
din ata lui. Romero respira greu, doar în boxeri si o arma în mana . Doua curve erau moarte,
iar celelalte pla ngeau s i se holbau la mine de parca as fi ost diavolul.
Am trecut pe langa ei spre Romero si Cesare. Romero sangera de la o rana la umar. Matteo
se ridica cla tina ndu-se în picioare, cu ochii mari, aproape ebril. Era fiorul uciderii pe care îl
cunosteam prea bine. „I-ai zdrobit ga tul cu ma inile goale!”
„Tata nu va fi ericit”, am spus, apoi mi-am aruncat privirea spre maini. Omorasem atat de
multi, dar asta se simtea dierit. Fusese mai personal, al naibii de palpitant. Simt ca viata se
scurge din el, simtindu-i oasele rupte sub palmele mele... La naiba, îmi pla cea.
Cesare s-a uitat la ata mea. "Esti bine?"
Gura mi s-a curbat. Credea ca zdrobirea ga tului va rului meu ma deranja? „Suna -l pe tata l
meu”. M-am întors ca tre Romero, care pa rea putin zguduit. „Ca t de ra u este?”
El a ridicat din umeri. "Nu-i nimic. Glontul a trecut direct. Unul dintre prietenii lui Junior si-
a luat armele în acelasi timp cu mine.”
Am dat din cap, dar mintea mea a continuat sa reia moartea varului meu. Ochii mi-au ost
atras i de curvele neva tamate, întrebandu-ma daca vreuna dintre ele a ost implicata în asta.
Matteo s-a apropiat de mine. "La dracu. Nu pot sa cred ca propriul nostru var a încercat sa
ne omoare”.
„Ai avut cutitul”, am spus.
„S tii ca nu merg niciodata nica ieri ara el”, a spus Matteo cu un ra njet nelinistitor.

„Nu-mi voi mai pune armele jos niciodata .”

Romero se apropie, parand putin tremurand. — Crezi ca unchiul tau si celalalt var au ost
implicati?
„Probabil”, am mormait. Ma în doiam ca Junior venise singur cu planul. Se potrivea
personajului lui Gottardo ca el ar convinge pe unul dintre fiii sa i sa aca asta în loc sa -si
riste propria viata. Las.
„De ce a riscat? Chiar daca ar fi reusit sa ne omoare, tot ar fi tatal tau si te-ar razbuna”, a
spus Romero.
— Nu, am spus eu. „Daca eu si Matteo am fi ost suficient de prosti încat sa ne ucida Junior,
tata ne-ar fi considerat verigi slabe. I-ar fi permis Ninei sa aiba un copil si apoi ar fi avut un
nou mostenitor. Sarsitul povestii."
Matteo se stramba pentru ca era adeva rul. Amandoi stiam asta.
„Am nevoie de o bautura,” am marait î n directia uneia dintre curve. S-a repezit spre bar si
mi-a turnat un whisky î nainte sa mi-l aduca. Am privit-o cu atentie î n timp ce am luat o
înghititura, iar ea a la sat ochii în jos. "Stiati?"
Ea clatina sacadat din cap. "Nu. Ni s-a spus ca este o petrecere de nastere si ar trebui sa
dansa m. Asta e tot."
M-am apropiat de unul dintre otolii cu bautura mea si m-am lasat jos. Curva ca ruia Junior îi
ta iase ga tul za cea la nga ea într-o balta de sa nge. In cele din urma , Matteo, Cesare si Romero
s-au asezat vizavi de mine în timp ce îl asteptam pe tatal si pe oamenii lui. Nu era nimic
altceva de a cut. L-am ucis pe Junior si pe prietenii lui, asa ca nu i-am putut pune la îndoiala,
iar Gottardo si Angelo erau pana la Washington. Am surprins privirile pe care mi le-au dat
Romero si Cesare, un amestec de respect s i soc.
Matteo clatina din cap. "La dracu. Nu asa am vrut sa petrec aceasta zi.”
Tatal, consilierul sa u Bardoni si ca tiva soldati au sosit aproximativ o ora mai tarziu.
Tata abia ne-a aruncat o privire înainte sa se î ndrepte spre varul meu. — I-ai zdrobit gatul?
întreba el, inspectand ce a mai ramas din Gottardo Junior. Am prins un indiciu de mandrie
în vocea lui. Nu voiam aprobarea lui.
Am dat din cap. „Nu aveam nicio arma pentru ca am presupus ca sunt în amilie si nu un
nenorocit de tra dator. S-a înecat cu sa ngele lui tra da tor.”
„Ca o menghina ”, a comentat Matteo.
— Luca, menghina, spuse tata cu un zambet ciudat.

Fusese o zi lunga, saptamani lungi, o î ncercare urmata de alta. Am vrut sa -i ucid pe toti
unchii mei. „Sunt atat de mult ca ei sa ma trateze ca pe un copil al naibii”, am spus î n timp
ce Matteo si cu mine ne î ndreptam spre intrarea în Sera.
Matteo a zambit si si-a trecut mana prin par pentru ceea ce parea a suta oara. Intr-o zi,
aveam de gand sa-l doboare si sa-i rad nenorocitul de par pentru a-l opri sa-i ac haine
enervante. — Ai saptesprezece ani, Luca. Nu este înca ba rbat.” A imitat vocea unchiului

Gottardo cu o perectiune enervanta , inclusiv subtonul nazal care m-a a cut sa vreau sa -i
smulg corzile vocale din ga t.
Vazusem rica în ochii lui – aceeasi rica pe care am vazut-o în ochii multor oameni de cand
îi stricasem gatul lui Junior. Gottardo a putut sa arunce aceste prostii doar pentru ca se
credea în siguranta ca unchiul meu. Nu-mi venea sa cred ca tatal meu l-a crezut pe el si pe
Angelo... Sau poate ca nu a acut-o si i-a pla cut sa se zbata . Cu siguranta îsi sporise
securitatea s i garzile din acea zi, asa ca s tia ca înca mai erau trada tori printre noi.
„Sunt mai barbat decat toti împreuna. Am omorat mai multi barbati, am tras mai multe
emei si am mingi mai mari.”
— Ai grija cu ego-ul de acolo, spuse Matteo, chicotind.
— Ai un zgomot pe runte, am mormait eu. A ost o minciuna, dar avand î n vedere vanitatea
lui Matteo, stiam ca era cel mai bun pariu sa-l platesc înapoi pentru ca a ost un nemernic
de nesuerit în majoritatea acestor zile.
Dupa cum era prezis, Matteo si-a simtit imediat pielea pentru deectul oensator, apoi si-a
mijit ochii si a lasat mana. Mi-am dat ochii peste cap cu un chicotit. Am ajuns în ata
salasului Serei. Ne-a întampinat cu un semn scurt din cap si s-a dat î napoi pentru a ne lasa
sa trecem ca nd un tip din partea din ata a lungi cozi care astepta sa fie la sat sa intre
înauntru a strigat. „Hei, noi am ost aici primii! Si tipul ala nu este suficient de mare pentru
a fi într-un club.”
Eu si Matteo ne-am uitat amandoi la idiot. Se reerea la Matteo si, desigur, avea dreptate. La
cincisprezece ani, Matteo cu siguranta nu avea voie sa fie într-un club de noapte ca a sta, dar
nici eu nu aveam – doar cu dimensiunea mea, toata lumea presupunea ca sunt mai în
varsta.
Matteo si cu mine ne-am aruncat o privire si ne-am dus la Big Mouth. O parte din bravada
lui i-a scapat cand m-am oprit chiar în ata lui. „Ai o problema acolo?”
„Exista legi”, a spus el.
Matteo si-a exprimat zambetul de rechin pe care îl perectionase recent dupa ce a petrecut
prea multe ore în ata unei oglinzi. "Poate pentru tine."
„De cand baietii au voie în cluburi? Acesta este balul de absolvire sau ce?” i-a spus Big
Mouth ca tre bouncerul nostru.
Matteo era pe cale sa -si scoata cutitul chiar în ata tuturor, iar eu m-am gandit sa-l las
pentru distractie cand a vorbit o emeie de la coada. — Pentru mine nu pare un baiat, spuse
ea flirtand în directia lui Matteo.
„S i arati ca urma toarea mea cucerire”, a adaugat ata de langa ea, za mbindu-mi.
Am înclinat o spranceana. Matteo cu armecul lui de baiat î nsorit a ost întotdeauna un
magnet pentru ete, dar armecul meu de pra dator mai dur a avut cu siguranta si avantajele
sale. Ambele emei erau înalte, blonde si aveau sex pe picioare.
„Lasati-i sa intre”, i-am spus sertului nostru. A deschis bariera ca sa se poata strecura prin
ele. „S i el si prietenii lui sunt exclusi din Sera”, am ada ugat.
Sunetul protestelor lor ne-a urmarit în club, dar nu mi-a pasat. Mi-am cuprins bratul pe
blondul de la nga mine, care mi-a stra ns undul si mi-a zambit seducator.
Matteo s i ata lui se luptau deja pentru toata valoarea ei.
„Exista un loc unde sa ne putem dracu?” m-a î ntrebat Blond, lipindu-se de mine.
am zambit. Asa mi-a placut cel mai mult. Femeile care nu au ost de lucru, usoare, ara
întreba ri. „Sigur”, i-am spus, întinza ndu-si ma na spre propriul und si stra ngandu-l.

„Penisul tau este la el de mare ca si ceilalti?” a î ntrebat-o în timp ce o duceam pe usa din
spate într-o camera de depozitare.
„Aflati singur,” am marait, iar ea a acut-o. In momentul în care usa s-a închis, ea s-a lasat în
genunchi si a aspirat orice gand sanatos din creierul meu. Rujul ei mi-a patat penisul î n
rosu în timp ce m-a suflat ca un nenorocit de proesionist. Mi-am lasat capul pe spate si am
închis ochii.
„La naiba,” am suierat în timp ce ea ma baga adanc în gura. Era mai buna decat majoritatea
curvelor cu care usesem, iar acele emei îsi petrecusera ani de zile perectiona ndu-si
mes tesugul. M-am relaxat la nga us a, apropiindu-ma din ce în ce mai mult pentru a-mi varsa
cum pe ga tul ei.
Ea sa miscat si sa încordat într-un mod care mi-a ridicat suspiciunile. Instinctul mi-a acut
ochii sa se deschida cu o clipa înainte ca ea sa smuciasca ceva spre coapsa mea. Am izbit,
lovind-o pe brat. Ea a scapat o seringa si a luat-o din nou. Prinzand-o de gat, am aruncat-o
departe de mine. Ceaa ei s-a ciocnit de raturile de depozitare cu un zgomot rautacios si s-a
prabusit la pamant. Respirand greu, m-am uitat la seringa. Ce el de rahat a î ncercat sa-mi
injecteze?
Mi-am ridicat pantalonii si m-am clatinat spre ea. Nu m-am deranjat sa-i simt pulsul; gatul
ei era rasucit într-un unghi care nu lasa nicio î ndoiala cu privire la moartea ei. M-am
aplecat peste ea si i-am tras pantalonii în jos, dezvaluind osul soldului. Era o cicatrice î n
care cineva a ars un tatuaj. Stiam ce el de semn usese pe pielea ei: Kalashinkov-urile
încrucis ate ale nenorocitei Bratva pe care le-au înscris pe pielea fiecareia dintre curvele lor.
— La naiba, am marait eu. Aceasta usese o capcana si am intrat direct în ea, îmi lasasem
pula sa sta pa neasca asupra ga ndirii mele, îmi coborasem garda. Nu ar fi trebuit sa ma
învete mai bine incidentul cu varul meu?