S.C.”PROSPECŢIUNI” S.A.

Bucureşti
Secţia de Prelucrare a Datelor Seismice

FLUXUL DE PRELUCRARE 2D /3D

A DATELOR SEISMICE
Note de curs pentru controlul calităţii
datelor seismice în faza de achiziţie

Autor: Constantin MANEA

-Bucureşti 2003 -–
Cuprins

CUVÂNT ÎNAINTE 3

1. INTRODUCERE 4

2. NOŢIUNI GENERALE 6

2.1. LOCUL ETAPEI DE PRELUCRARE ÎN REZOLVAREA PROBLEMEI GEOLOGICE 6

2.2. CONSTRUIREA UNUI FLUX DE PRELUCRARE 7
2.3. PRINCIPII ŞI LEGI FIZICE PENTRU SEISMICA DE REFLEXIE 8
2.4. TIPURI DE UNDE GENERATE ÎN PROSPECŢIUNEA SEISMICĂ 9
2.5. TRASA SEISMICĂ ŞI COLECŢIILE DE TRASE 10
2.6. ALIASING-UL 13
2.7. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ CALITATEA PRELUCRĂRII 14

3. PROCESE PRINCIPALE DIN FLUXUL DE PRELUCRARE 15

3.1. ÎNCĂRCAREA DATELOR PRIMARE DE TEREN 15

3.2. PREGĂTIREA GEOMETRIEI, VERIFICAREA ŞI ÎNCĂRCAREA ÎN HEADER-UL TRASELOR 16
3.3. CORECŢII DE TIMP CE SE APLICĂ DATELOR SEISMICE ÎN FLUXUL DE PRELUCRARE 16
3.3.1. CORECŢIILE STATICE 16
3.3.2. CORECŢIA DINAMICĂ 19
3.3.3. CORECŢII STATICE REZIDUALE 21
3.4. ANALIZE DE FRECVENŢĂ. FILTRĂRI 22
3.5. DECONVOLUŢIA 23

4. FLUXUL DE PRELUCRARE 2D/3D A DATELOR SEISMICE 25

4.1. SCHEMA BLOC A UNUI FLUX DE PRELUCRARE 25

4.2. SUPORTUL TEHNIC PENTRU PRELUCRAREA AUTOMATĂ A DATELOR SEISMICE 27
4.2.1.STAŢIA DE LUCRU QC – SUN 1 ULTRA 27
4.2.2. SISTEM DE OPERARE: UNIX, SOLARIS / SOFT PRELUCRARE: 2D/3D PROMAX 6.2 27
4.3. MODUL PRACTIC DE LUCRU PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII DATELOR SEISMICE ÎN FAZA DE
ACHIZIŢIE 28
4.3.1. OPERAŢIUNI ZILNICE QC 29
4.3.2. SECVENŢA STANDARD DE PRELUCRARE 2D (EXEMPLU), PENTRU PROMAX 6.2 30
4.3.3. PARAMETRII SPECIFICI PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII DATELOR PRIMARE 3D 32

Bibliografie 36

-2-
 Cuvânt înainte

Lucrarea de faţă se vrea a fi un ghid de informare pentru absolvenţii din domeniul

geoştiinţelor, nou angajaţi în activitatea de prospecţiune seismică şi care participă în teren la
operaţiuni de achiziţie a datelor primare, în calitate de tehnologi/geofizicieni.
Nu este vorba de un suport practic pentru procedurile de lucru ce trebuie aplicate în munca
lor de zi cu zi, ca tehnologi, ci de o punere în temă cu noile cerinţe de control al calităţii datelor
achiziţionate, de la citirea înregistrărilor de teren propriu-zise, până la obţinerea unei secţiuni
seismice de timp QC.
Controlul calităţii datelor seismice nu este un lucru nou. Acesta s-a făcut totdeauna în
decursul timpului, cu instrumentele şi metodele de lucru ale momentului respectiv, iar în ultimii ani
chiar cu ajutorul unei tehnici de calcul specializate ( Staţii de lucru Sun, cu sistem de prelucrare
ProMAX). Personalul responsabil cu această activitate a fost însă în număr restrâns printre angajaţii
de teren şi la anumite proiecte de anvergură a fost necesar să se apeleze la ajutorul unor specialişti
în prelucrarea datelor seismice din cadrul Centrului de Calcul al companie noastre.
Noile standarde internaţionale, privind achiziţia datelor seismice, impun însă un control
permanent al calităţii, chiar în faza de teren, în paralel cu înregistrările propriu-zise, pentru a asigura
etapei următoare, de prelucrare finală, date deja verificate şi conforme cu cerinţele de calitate.
Dotarea tehnică există, va fi repartizată în teren echipelor seismice, iar cei care vor avea
responsabilitatea controlului calităţii vor fi aleşi dintre noii geofizicieni.
Un prim pas spre dobândirea cunoştiinţelor necesare, înainte de un curs de specialitate
privind utilizarea calculatorului pentru controlul calităţii datelor seismice, este această lucrare,
împarţită în 4 capitole, care are scopul să ofere cititorilor informaţii de bază despre fluxul de
prelucrare 2D/3D, fără a avea pretenţia unei lucrări ştiinţifice, cu suport teoretic şi cu prezentare
detaliată a parametrilor de lucru. Vor fi descrise pe scurt fenomenele care se produc în timpul
propagării undelor seismice prin mediul geologic, efectele acestora asupra semnalului înregistrat şi
ce corecţii se impun pentru a pregăti datele iniţiale pentru obţinerea imaginii subsolului.
Staţia de lucru QC Sun 1Ultra şi sistemul software ProMAX 6.2 vor fi prezentate în
continuare, cu o enumerare a principalelor procese de prelucrare care permit obţinerea secţiunii
seismice de timp. Secvenţa standard de prelucrare QC, cu operaţiunile zilnice de control al calităţii
datelor primare vor fi un alt subiect al lucrării, care se va încheia apoi cu o prezetare succintă a
proceselor specifice controlului calitătii datelor seismice 3D.

Lucrarea este însoţită de un CD-ROM care conţine :

Curs_Prelucrare-QC.doc ( Word document al prezentei lucrări)
Raport_QC_3D-Tutana.doc ( Word document al Raportului QC pentru zona
Tutana-Vâlcele 2001-2002)
Flux_Prel_2D.ppt ( prezentare Microsoft PowerPoint)
Flux_Prel_3D.ppt ( prezentare Microsoft PowerPoint)

Toate aceste materiale se completează reciproc pentru a oferi geofizicienilor de teren o cât
mai bună înţelegere a etapei de prelucrare a datelor seismice şi pentru a constitui o sursă de
întrebări, care să conducă pe cei interesaţi la studierea cursurilor de specialitate.

-3-
 1. Introducere

Industria petrolului şi a gazelor naturale nu se poate dezvolta fără suportul sectorului de

cercetare, respectiv prospecţiunea seismică. Aceasta este o activitate foarte complexă, care are
scopul de a investiga subsolul print-o metodă de lucru proprie, în vederea descoperirii unor structuri
geologice productive şi a diverselor relaţii dintre structurile deja cunoscute. Din ce in ce mai mult,
în ultimul timp, se caută capcane subtile, în zonele cu geologie complicată, ceea ce solicită mai
multă atenţie în proiectarea şi executarea lucrărilor de achiziţie, precum şi în prelucrarea şi
interpretarea informaţiilor culese.

În acest domeniu de activitate, fiecare proiect aduce în atenţie o nouă problemă geologică,
specifică zonei de lucru, problemă care se cere rezolvată în termenii contractului încheiat între
client şi executant. Din punct de vedere al specialistului geolog / geofizician acest lucru înseamnă
obţinerea unei imagini corecte şi clare a subsolului din zona investigată, mai ales la nivelul
obiectivului geologic urmărit.
Rezolvarea unei probleme geologice prin metoda seismică porneşte de la culegerea
infomaţiei seismice despre un mediu geologic, privit ca un sistem nedeterminat, cu foarte multe
necunoscute. Obţinerea informaţiei se realizează printr-o experienţa de teren, reprezentată de
achiziţia seismică, rezultatul acestei experienţe constând într-o înregistrare de date primare,
cunoscută sub numele de seismogramă. Aceste date sunt de fapt imaginea numerică a mişcării
particulelor materiale din subsol, sub acţiunea unor unde elastice care, în propagarea lor, se
“încarcă” cu mesajul seismic despre proprietăţile fizice ale mediului traversat.

-4-
 O etapă importantă care urmează operaţiilor de teren şi care oferă un rezultat final problemei
geologice este etapa de interpretare a informaţiei seismice. Această etapă presupune descifrarea
mesajului seismic înregistrat anterior prin achiziţia datelor primare şi se compune dintr-un proces
de prelucrare automată a datelor seismice, care oferă drept rezultat o secţiune seismică de timp
migrată, şi un proces de interpretare geologică a imaginii seismice a subsolului, care oferă rezultatul
final al problemei geologice şi anume secţiunea geologică de adâncime.

Tot acest lanţ de procese interdependente se constituie într-un sistem seismic, caracterizat
printr-o intrare, printr-un ansamblu de parametri care definesc starea sistemului şi printr-o ieşire.

-5-
 2. Noţiuni generale

Prelucrarea seismică este o etapă importantă în rezolvarea problemei geologice puse de un

proiect de lucru într-o zonă anume. Nici pe departe la fel de laborioasă ca etapa de achiziţie şi nici
la fel de costisitoare, prelucrarea este etapa care oferă un prim rezultatat, şi anume imaginea
seismică a subsolului din zona prospectată. Imaginea oferită la încheierea fluxului de prelucrare,
secţiunea seismică de timp sau secţiunea de timp migrată, este o imagine definitivă pentru secvenţa
de prelucrare aplicată, dar ea devine cu adevarat un rezultat final al problemei geologice după etapa
de interpretare, când toate orizonturile seismice puse în evidenţă sunt identificate şi li se atribuie o
vârstă geologica, sau, în urma unor prelucrări speciale, li se determină caracteristici fizice de interes
pentru acumulările de hidrocarburi.

2.1. Locul etapei de prelucrare în rezolvarea problemei geologice

Prelucrarea este astfel o etapă intermediară care primeşte ca date de intrare rezultatele
achiziţiei seismice (seismogramele) şi care oferă rezultatul său (secţiunea de timp migrată) ca date
de intrare pentru etapa de interpretare geologică a datelor seismice.

O problema geologică, în care intervin foarte multe necunoscute şi în care datele de pornire,
considerate cunoscute, sunt la rândul lor afectate de numeroase influenţe greu de controlat, nu poate
fi rezolvată simplu şi de cele mai multe ori soluţia obţinută nu este una unică.
Există două căi de abordare a problemelor de acest gen şi anume: metoda directă şi metoda inversă.
Ambele folosesc o bază teoretică solidă, cu descrierea fenomenelor fizice implicate şi transpunerea
lor în algoritmi de calcul, şi totodată solicită şi o îndelungată experienţă practică, necesară selectării
dintr-o soluţie finală multiplă a rezultatului corect, conform realităţii.
Metoda directă consideră cunoscută structura subsolului (grosimi şi viteze de strat,
coeficienţi de reflexie, etc.) şi, aplicând prin ecuaţii diferenţiale legile fizice ale propagării undelor
elastice, încearcă să obţină imaginea seismică a subsolului. În mod practic se construiesc diferite
modele geologice, presupuse posibile în zona de studiu şi se testează matematic şi fizic răspunsul la
un impuls seismic pentru fiecare model în parte. Imaginea obţinută ca rezultat se compară cu datele
-6-
reale introduse în model şi se corectează în iteraţii succesive modelul, până se obţin diferenţe
acceptabile. Modelele folosite, chiar după numeroase corecţii aplicate, nu reuşesc niciodată să
cuprindă toate aspectele realităţii, fapt pentru care nu vom obţine soluţii unice pentru o problemă
dată. Aici intervine, cu calificarea şi experienţa sa, specialistul, care decide asupra rezultatului final
al problemei geologice.
Metoda inversă porneşte de la imaginea seismică obţinută pe baza înregistrărilor de teren şi
prin ecuaţii integrale reface în sens invers propagarea undelor elastice, încercând să extragă
informaţiile despre stuctura concretă a subsolului. Pentru aceasta se elimină succesiv influenţele
mediului geologic asupra semnalului seismic, folosind diverse aproximări pentru fenomenele
insuficient controlate prin instrumente fizico-matematice. Se încearcă astfel refacerea semnalului
seismic ca sumă de impulsuri, corespunzătoare fiecărei limite reflectatoare întâlnită în drum. Astfel
imaginea seismică va fi conforma realităţii, iar parametrii care descriu trasa seismică sumă vor
reflecta structura subsolului: timpii de apariţie ---> adâncimea limitelor geologice, amplitudinea şi
frecvenţa ---> proprietăţile petro-fizice ale stratelor.

2.2. Construirea unui Flux de Prelucrare

În prelucrarea datelor seismice este mai la îndemână să se folosească metoda inversă, ceea
ce impune stabilirea unor operaţii ce trebuie efectuate într-o ordine obligatorie, cu scopul de a
aplica datelor iniţiale corecţiile necesare eliminării influenţelor nedorite cauzate atât de propagarea
prin mediu, cât şi de metoda de lucru în sine.
Succesiunea acestor operaţii sau procese executate se constituie într-un flux de prelucare,
privit ca o înlănţuire de etape distincte de calcul, în care calitatea rezultatului obţinut într-o anumită
etapă influenţează rezultatul etapei următoare. Astfel orice proces încheiat necesită o evaluare a
rezultatului obţinut şi în funcţie de calitatea acestuia se continuă fluxul de prelucrare sau se reia
etapa anterioară până se corectează toate neajunsurile.

Un flux complet cuprinde toate procesele de prelucarare care conduc de la datele primare de
teren (seismogramele) la imaginea seismică finală a subsolului (sectiunea de timp migrată). Aceste
procese se aplică într-o ordine anume, cerută de necesitatea eliminării diferitelor influenţe de mediu
asupra datelor primare, putând astfel asigura prin rezultatul unui proces, datele de intrare cerute de
procesul succesiv.

-7-
 În acest flux există procese principale care determină creşterea rezoluţiei semnalului seismic
(deconvoluţia, însumarea, migrarea) şi procese secundare prin care se fac anumite corecţii
semnalului seismic (corecţii statice, dinamice, normalizări de amplitudine, filtrari,etc).

2.3. Principii şi legi fizice pentru seismica de reflexie

Există o serie de principii şi legi fizice care se aplică şi la sistemele seismice, în cazul
metodei de reflexie, cu înregistrarea undelor longitudinale. Cele mai importante dintre acestea se
referă la următoarele aspecte:

- Principiul conservării energiei: energia de intrare în sistem este fie reflectată, fie transmisă,
împrăştiată sau transformată în alte tipuri de unde, este absorbită prin căldură, etc., dar suma tuturor
acestor energii rămâne constantă. Energia în sistemul seismic nu este nici creată, nici distrusă, ea
numai se schimbă în alte forme.

- Ecuaţia mişcării ( legile lui Newton) se exprimă prin ecuaţiile ce se referă la forţa ce
acţionează asupra particulelor mediului şi la mişcarea produsă acestor particule, mişcare propagată
sub formă de unde elastice.

- Principiul reciprocităţii arată că razele pe care se propagă undele seismice sunt reversibile,
astfel că sursa şi receptorul îşi pot schimba poziţiile între ele fără să apară efecte datorate drumului.

- Principiul liniarităţii (superpoziţiei): într-un sistem seismic considerat liniar, undele pot
trece fără a se afecta una pe alta; mişcarea rezultată a particulelor, la orice timp, este o sumă
algebrică a deformărilor individuale şi acest lucru se explică prin liniaritatea ecuaţiei undelor.

- Principiul timpului minim (principiul Fermat): pe raza seismică timpul de parcurs este mai
mic decât pe oricare altă direcţie.

- Principiul Huygens: o particulă materială lovită de o undă devine la rândul ei generatoare

de unde de aceeaşi natură cu unda care a lovit-o.

- Legea lui Snell : la propagarea dintr-un strat într-altul undele seismice îşi schimbă direcţia
în funcţie de raportul dintre vitezele celor două strate vecine (sin i / sin r = V2 / V1).

Pentru a explica anumite fenomene mai complicate şi pentru a le putea descrie uşor prin
algoritmi fizico-matematici, se folosesc anumite aproximări care neglijează variabilele greu
controlabile, reducând astfel efectul lor în procesul de propagare a undelor elastice prin mediul
geologic. Enumerăm câteva din aceste aproximări utilizate în seismica de reflexie:

 aproximări care se referă la mediul geologic:

- mediul geologic este omogen şi izotrop între două limite de separaţie;
- impedanţa acustică (v) este constantă în lungul unei limite seismice;
- limitele reflectatoare sunt în general plane şi orizontale;
 aproximări care se referă la proprietăţile undelor seismice:
- la distanţă mare de sursă, pe arii relativ restrânse, frontul de unda poate fi considerat
plan
- razele seismice în lungul cărora se propagă undele seismice sunt rectilinii şi
reprezintă drumul cel mai scurt pe care acestea se deplasează prin subsol;
- incidenţa undelor pe limitele seismice se face sub un unghi drept (incidenţă
normală);
- undele înregistrate în sesimica de reflexie sunt doar unde longitudinale (unde P).

-8-
 2.4. Tipuri de unde generate în prospecţiunea seismică

Teoria elasticităţii spune ca într-un mediu elastic, omogen şi izotrop, se pot genera unde
longitudinale şi unde transversale, care se propagă prin mediu şi a caror mişcare este influenţată de
structura şi proprietăţile mediului.
În situaţia mediului geologic, existenţa limitelor de separaţie între strate cu proprietăţi petro-
fizice diferite, care conduc la variaţia condiţiilor seismo-geologice pe traseul undelor elastice,
conduce la apariţia mai multor tipuri de unde şi anume:
- unde reflectate, care iau naştere prin întoarcerea frontului de undă incident la întâlnirea
unei limite seismice, fenomen care se dasfaşoara conform principiului lui Huygens.
- unde refractate, care traverseaza limita seismică şi care îşi continuă drumul spre alte limite
seismice din adâncime. Aceste unde se mai numesc, în prospecţiunea seismică, unde de transmisie
sau penetrante;
- unde frontale, formate în cazul incidenţei sub un unghi egal cu unghiul critic ( legea lui
Snell), la limita de separaţie dintre două strate cu contrast mare de impedanţă acustică. Acestea pot
fi unde de cap, Mintrop sau de alunecare, numite în prospecţiunea seismică şi unde de refracţie.

Undele longitudinale (P) şi undele transversale (SV,SH) sunt unde sferice sau de volum,
deoarece frontul lor de undă se dezvoltă sferic în tot mediul de propagare. Acestea intră în categoria
undelor utile pentru prospecţiunea seismică, primele în cazul metodei clasice a seismicii de reflexie,
iar celelalte în cazul metodei speciale a seismicii undelor transversale, mai nou metoda de
înregistrare cu trei componente (3C), utilizând receptori VectorSeis.
În seismica de reflexie, la distanţe mari de sursa de generare şi pentru sectoare limitate în
spaţiu, se consideră că frontul de undă este plan, ceea ce simplifică mult algoritmii care descriu
mişcarea undelor. În apropierea sursei, frontul de unda are raza de curbură mai mică şi caracterul
său sferic este mai pregnant, totuşi el poate fi reprezentat printr-o sumă de unde plane omogene ( cu
argument real) şi unde plane neomogene ( cu argument complex), prin integrala Sommerfeld.

În mediul geologic apar şi unde cilindrice, a căror propagare se desfăşoară nu în volum ci în

lungul suprafeţei, din acest motiv numindu-se şi unde de suprafaţă. Ele sunt de două tipuri
principale, ambele considerate perturbatoare pentru metoda seismică: unde Rayleigh (ground-roll)
şi unde Love.

În funţie de structura mediului geologic pot să apară şi alte tipuri de unde, considerate în
general perturbaţii pentru seismica de reflexie, deşi ele conţin un anumit mesaj seismic care poate fi
util în anumite situaţii, dacă este corect interpretat. Din această categorie de unde fac parte:
- difracţiile, produse ori de câte ori undele incidente întâlnesc în drumul lor o neregularitate
cu extindere mai mică decât lungimea lor de undă ( neomogenităţi locale, fracturi, etc.)
- multiplele, de parcurs scurt sau de parcurs lung, fiind unde care se reflectă de mai multe
ori între două limite seismice şi care se pot suprapune cu undele reale sosite de la adâncimi mai
mari;
- zgomot geologic, cauzat de împrăştierea energiei seismice pe neomogenităţi din subsol,
aflate în număr mare, cu extinderi diverse, astfel încăt pot determina atenuarea şi deformarea
semnalelor utile care transportă mesajele seismice de la alte nivele de adâncime.
- pulsaţii secundare, datorate influenţei mediului în care se află sursa de generare, acest tip
de semnale fiind evidente în prospecţiunea marină, prin efectul de bulă;
- distorsiuni ale formei de undă, cauzate de particularităţile geometrice ale stratelor, cum ar
fi efectele create de curbura pronunţată a limitelor adânci sau de formă lenticulară a unor strate
(efecte de convergenţă şi divergenţă a undelor); de asemenea pot apărea interferenţe între undele
incidente şi undele reflectate / refractate, ceea ce perturbă semnificativ răspunsul seismic de la
recepţie.
-9-
 2.5. Trasa seismică şi Colecţiile de trase

Situată între achiziţie şi interpretare, prelucrarea datelor seismice, ca etapă de sine stătătoare
în rezolvarea problemei geologice, foloseşte ca date de intrare seismogramele, rezultatul final al
etapei de achiziţie şi oferă rezultatul activităţii sale - secţiunea de timp migrată - ca intrare pentru
etapa de interpretare geologică.
Seismogramele sunt înregistrările de teren, datele primare care conţin informaţiile despre
mediul geologic sub forma unui mesaj seismic, a cărui descifrare porneşte de la studiul trasei
seismice. Aceasta reprezintă răspunsul pământului la un impuls generat de sursa seismică, răspuns
cules pe un canal seismic ( receptor singular sau o grupare de geofoni). În fluxul de prelucrare
procesele folosite se pot referi la datele primare ca trase singulare sau ca ansambluri (colecţii) de
trase.

Despre trasa seismică se poate afirma că este o funcţie variabilă în timp s(t), înregistrată de
un receptor seismic, ca răspuns al unui filtru general şi complex f(t), incluzând şi mediul geologic.
Acest semnal s(t) este de fapt răspunsul întregului sistem seismic, sursa - mediu geologic - receptor,
la un impuls unitar (t), generat de sursa seismică.

- 10 -
 Toate elementele care compun acest sistem seismic au un răspuns propriu la impulsul
generat de sursă şi contribuie astfel la descrierea filtrului f(t), privit ca rezultat al convoluţiei tuturor
acestor răspunsuri proprii:
- zona din apropierea sursei, care modifică forma impulsului iniţial prin absorbţia puternică
a frecvenţelor înalte, determinând un răspuns propriu gt;
- filtrul pământ, cu un raspuns et = ft * ft , datorat propagării dus-întors a undelor seismice
prin subsol;
- succesiunea de contraste acustice ale mediului geologic stratificat, cu răspunsul r t ;
- zona superficială din mediul de propagare, cu proprietăţi seismo-geologice speciale,
datorate stratului de alteraţie şi limitei de separaţie cu roca vie, care au un răspuns propriu m t ;
- aparatura de înregistrare, care, ca orice instrument de măsură, afectează răspunsul final cu
o cantitate proprie at ;
- perturbaţii suplimentare din mediul geologic şi din mediul înconjurător, percepute ca
zgomot aditiv, nt .
Luând în consideraţie toate aceste răspunsuri proprii ale elementelor ce alcătuiesc sistemul
seismic, semnalul recepţionat în final suferă o influenţă totală rezultată din compunerea tuturor
acestor “filtre” individuale:

s(t) = k(t) * gt * et * rt * mt * at + nt

Prelucrarea datelor seismice tratează datele de intrare şi ca ansambluri de trase seismice,

grupate dupa diferite criterii, cerute de modul de aplicare a anumitor procese de calcul sau de modul
de prezentare a rezultatelor obţinute.
Cel mai obişnuit ansamblu de trase este seismograma, o colecţie de trase cu punct de
împuşcare comun (common shot gather). Cuprinde toate trasele seismice înregistrate cu dispozitivul
de recepţie activ, de la o sursă de generare comună – acelaşi punct de împuşcare. Seismograma este
un ansamblu realizat în mod practic în teren, în timpul achiziţiei datelor primare. Aspectul ei este
determinat de parametrii utilizaţi în aplicarea metodei seismice, respectiv numărul de canale active
ale dispozitivului de recepţie, poziţia punctului de împuşcare în raport cu dispozitivul de recepţie,
distanţa între canale.

- 11 -
 Există şi alte tipuri de colecţii de trase, care nu se realizează în teren ci în procesul de
prelucrare automată a datelor. Odată încarcate înregistrările primare, trasele seismice se pot grupa
după diverse criterii, cum ar fi:

- punct de recepţie comun (common receiver gather), un ansamblu ce conţine trase de la mai
multe puncte de împuşcare, dar înregistrate la aceeaşi grupare de geofoni, cu aceeaşi poziţie în
teren;

- punct de adâncime comun (common CDP gather), un ansamblu de trase provenind de la

diferite perechi sursă-receptor, amplasate în teren astfel încât au acelaşi punct de adâncime
corespunzator verticalei situate la jumatatea distanţei dintre sursă şi receptor;

- 12 -
 - offset-comun ( common offset gather), un ansamblu de trase provenind de la diferite surse,
selectate după valoarea offset-ului, adică de la receptori amplasaţi la distanţă egală faţă de sursă.

2.6. Aliasing-ul

Mişcarea particulelor materiale sub acţiunea undelor seismice este descrisă de o funcţie
continuă în timp, iar receptorul seismic transformă această mişcare într-un semnal electric, de
asemenea continuu în timp ( semnal analogic).
Prelucrarea automata a acestor semnale foloseşte alogoritmi fizico-matematici bazaţi pe
calcul numeric, ceea ce impune conversia semnalelor analogice în semnale digitale. Acest lucru
presupune transformarea unei funcţii cu valori continui în timp, într-o serie de valori discrete,
dispuse la intervale egale de timp. Procesul se aplică în timpul înregistrării, în staţia seismică, şi
poartă numele de conversie analog/digitală sau eşantionare. Valorile discrete care exprimă mărimea
funcţiei la un moment dat se numesc eşantioane, iar pasul (intervalul de timp) cu care se citesc
aceste valori se numeşte rată de eşantionare.

- 13 -
 Sub acest format numeric se înregistrează semnalele seismice pe bandă magnetică, iar
problema se pune la refacerea semnalului, pornind de la eşantioanele citite în procesul de
prelucrare, astfel încât să avem precizia dorită. Este evident că există o legătură între semnalul
original, vorbind în primul rând de frecvenţa acestuia, pasul cu care realizăm eşantionarea şi
semnalul refăcut. Teoria demonstrează că o condiţie importantă pentru a putea reface corect
semnalul original, păstrând frecvenţele iniţiale, este să se citească cel puţin două eşantioane pe
ciclu. Frecvenţa maximă ce se poate recupera dintr-un semnal original este astfel stâns legată de
rata de eşantionare:

fN = 1 / 2 t, ( fN : frecvenţa Nyquist)

Rata de eşantionare se alege astfel în funcţie de frecvenţa maximă dorită pentru a asigura
rezoluţia verticală cerută de problema geologică, ştiut fiind că frecvenţa maximă controlează
grosimea minimă detectabilă pe o secţiune seismică.
Semnalul original poate avea însa frecvenţe şi peste valoarea dată de limita Nyquist, de cele
mai multe ori zgomote, iar în procesul de eşantionare, aceste frecvenţe pot apărea întoarse, spre
valori mici, perturbând semnalul refăcut. Acest fenomen, care apare deci în situaţia în care banda de
frecvenţă a spectrului iniţial depăşeste frecvenţa Nyquist, se numeşte aliasing.
Pentru a evita acest lucru neplăcut, se foloseşte, încă din faza de achiziţie, un filtru
antialiasing care limitează frecvenţa maximă a semnalului cules la o valoare egală cu ½ sau ¾ din
fN.

2.7. Factori care influenţează calitatea prelucrării

Prelucrarea datelor seismice este afectată de mai mulţi factori, care îşi pun amprenta asupra
calităţii rezultatului final. Cu cea mai mare pondere sunt factorii legaţi de achiziţie, care controlează
calitatea datelor primare şi deci nivelul de precizie de la care porneşte etapa de prelucrare:
- parametrii de achiziţie (energia sursei de generare, ordinul de acoperire, distanţa între
canale, baza grupării de geofoni, rata de eşantionare, etc.);
- condiţiile seismo-geologice de suprafaţă şi din adâncime, respectiv structura zonei de
alteraţie (grosimi, viteze), valoarea coeficienţilor de reflexie, etc.;
- continuitatea schemei de acoperire, care limitează foarte mult calitatea datelor seismice, în
special în secvenţa superioară a secţiunii de timp, în cazul unor sărituri mari ( puncte de împuşcare
lipsă);
- condiţiile meteorologice afectează forma de undă a semnalului seismic, înregistrările pe
timp de ploaie sau vânt puternic având un nivel mare de zgomot aleator;

- 14 -
 - aparatura de înregistrare influenţează şi ea calitatea datelor primare, prin valorile unor
parametri care ţin de starea de funcţionare a echipamentelor: zgomotul intern al circuitelor
electronice, scurgeri pe cablurile de transport, influenţe între canale, etc.

Există şi factori legaţi de procesul de prelucrare în sine care afectează calitatea rezultatului
final. Între aceştia se pot enumera:
- instrumentele de lucru utilizate şi procesele aplicate pe datele primare, pentru a ajunge la
secţiunea de timp migrată;
- corectitudinea algoritmilor de calcul utilizaţi şi a parametrilor incluşi în fiecare proces;
- precizia analizelor de viteză efectuate şi a modelelor construite în diferite etape ale
fluxului de prelucrare.

În lanţul elementelor care compun sistemul seismic, fără legatură cu mediul geologic, dar
care afectează semnificativ răspunsul seismic, respectiv imaginea finală obţinută ca rezultat al
problemei geologice date, includem şi factorii tehnologici şi anume:

- dispozitivul de recepţie, reprezentat prin:

- geometria acestuia (lungimea dispozitivului, distanţa între canale),
- tipul grupării de geofoni (baza grupării, distanţa dintre geofoni, numărul geofonilor şi
schema electrică a grupării) şi
- caracteristicile tehnice ale geofonului utilizat (frecvenţa proprie de rezonanţă,
caracteristica de frecvenţă, amortizarea, impedanţa electrică)
- aparatura de înregistrare ( caracteristicile filtrelor, factorul de pre-amplificare, gama
dinamică a converter-ului analog/digital, zgomotul intern, etc);
- sistemul de calcul şi de prelucrare a datelor seismice ( componentele hard şi soft, prin
caracteristicile tehnice şi prin parametrii de lucru aplicaţi), care introduc modificări semnalului
seismic, unele dorite şi altele nedorite. Din categoria proceselor care transformă în mod controlat
semnalul seismic amintim: prelucrarea amplitudii ( corectare, normalizare, egalizare), modificarea
totală/parţială a conţinutului eşantioanelor.

Alte influenţe nedorite cauzate de factorii tehnologici asupra semnalului seismic:

- neliniaritatea sistemelor prin care trece semnalul seismic
- zgomotul instrumental introdus de aparatura de înregistrare (zgomot al semicoductorilor,
zgomote termice)
- cuplajul geofon-sol
- filtrarea în frecvenţă sau F-K, aplicată în timpul achiziţiei ( grupări de surse, grupări de
geofoni, filtrele staţiei) şi în timpul prelucrării
- gama dinamică a converter-ului analog / digital insuficientă
- zgomote de conversie ( aliasing-ul, efectul de cuantizare)
- procese de prelucrare care modifică scara de timp ( corecţii NMO, determinări de viteze,
însumarea, migrarea cu ecuaţia Kirchoff, conversia timp / adâncime)

3. Procese principale din Fluxul de Prelucrare

3.1. Încărcarea datelor primare de teren

Este prima operaţie care se face în cadrul fluxului de prelucrare şi constă în citirea rolelor de
teren, primite de la operatorul staţiei seimice. Staţiile seimice aflate acum în dotare sunt de fapt
sisteme telemetrice multicanal, care permit înregistrarea datelor seismice pe support magnetic în

- 15 -
format numeric, demultiplexat. Benzile magnetice sunt de tip cartridge 3480 şi 3490, cu înscriere în
format SEG D, cod 8058.

Referitor la o înregistrare de teren avem următorii parametrii specifici:

- identificator = număr de filă
- tip de înregistrare: test aparatură, proba de zgomot, filă bună (înregistrare utilă pe profil)
- număr de canale ( utile, auxiliare)
- rata de eşantionare
- lungime de înregistrare

În prezentarea de pe CD-ROM există câteva diapozitive care arată modul cum sunt dispuse
filele pe o bandă magnetică şi ce tipuri de header însoţesc fiecare înregistrare pentru a fi
identificată.

Iată câţiva din parametrii de achiziţie pe care îi regăsim în header-ul traselor seismice ( unii
chiar de la citirea datelor primare, alţii adăugaţi prin încarcarea geometriei) şi corespondenţa lor sub
sistemul de prelucrare ProMAX:

Identificare / Descriere Header ProMAX

- număr de filă FFID

- Punct de împuşcare SOU_SLOC
- Receptor SRF_SLOC
- tipul dispozitivului de înregistrare pattern
- primul pichet activ STATION1
- ultimul pichet activ chan = nchans
- numărul de canale utile NCHANS
- Poziţia receptorilor pe profil REC_X, REC_Y
(în dispozitivul de înregistrare) (CHAN, OFFSET)
- cota Elevation
- poziţia Punctului de împuşcare SOU_X, SOU_Y
(in raport cu linia de receptie) (skid, offset lateral
- adâncimea sondei DEPTH
- timp vertical UPHOLE

- linia de sonde S_LINE (la înregistrări 3D)

- linia de recepţie R_LINE (la înregistrări 3D)

În prezentarea Flux_Prel_3D.ppt sunt date câteva exemple de parametrizare a procesului de

citire SEG-D Input, pentru staţiile I/O şi Sercel, pentru a putea extrage din header-ul traselor
primare toate informaţiile pre-existente ( atenţie la Remap SEG D main / trace header values ?).

3.2. Pregătirea geometriei, verificarea şi încărcarea în header-ul traselor

Pe lângă informaţiile pre-existente în header-ul traselor seismice primare, pentru pregătirea

geometriei avem nevoie de date suplimentare legate de parametrii de achiziţie şi de poziţionarea în
spaţiu a înregistrărilor, respectiv de jurnalul de operator şi de datelel topo (cote, coordonate).
Acestea se copiază în computer şi se pot importa în tabelele deschise cu ajutorul procesului
2D Land Geometry Spreadsheet*. Tabelele pot fi vizualizate şi în prezentarea de pe CD-ROM,
care conţine şi diverse imagini din baza de date, care se creează automat la finalizarea procesului
legat de pregătirea geometriei.

- 16 -
 Graficele din baza de date ne permit să verificăm corectitudinea parametrilor introduşi în
tabelele de geometrie şi parcurgerea comparativă, cu atenţie, a tuturor graficelor legate de
parametrii de achiziţie este obligatorie.
Numai după verificarea informaţiilor din baza de date se poate încărca geometria în header-
ul traselor seismice, cu procesul Inline Header Load, urmat de o re-verificare, fie automată cu
procesul Receiver Spread Checking* (doar dacă avem determinate valorile din ruperi cu First
Break Picking), fie « manuală » prin vizualizarea în Screen Display a poziţiei steguleţului ce
marchează poziţia Punctului de împuşcare pentru fiecare seismogramă.

3.3. Corecţii de timp ce se aplică datelor seismice în fluxul de prelucrare

3.3.1. Corecţiile statice

Corecţiile statice sunt corecţii de timp ce se aplică seismogramelor, după verificarea

geometriei, cu scopul de a îndepărta influenţa reliefului din timpul de parcurs măsurat pe fiecare
înregistrare de teren. Variaţia cotei de la un punct la altul în lungul unui profil seismic, pe care se
dispun sursele şi receptorii, determină existenţa unor diferenţe de drum ale razelor seismice dinspre
şi către aceste puncte, diferenţe de drum traduse în diferenţe de timp care împiedică tratarea identică

a traselor seismice. Prin corecţiile statice se elimină aceste diferenţe de timp şi trasele seismice,
raportate la un plan de referinţă unic, devin acum “egale” din acest punct de vedere.

Pentru a determina valorile pentru aceste corecţii statice este necesar să se cunoască
structura secţiunii de nivelment: relieful, succesiunea stratelor din zona de alteraţie, respectiv
grosimea şi viteza acestora, cota planului de referinţă şi viteza de înlocuire ( din roca vie). De
asemenea, pentru determinarea corecţiilor de sondă este necesar să se cunoască valorile de timp
vertical înregistrate pentru fiecare seismogramă în parte. Interpretarea secţiunii de nivelment se
poate realiza pe baza informaţiilor din microseismocarotaje sau din profile scurte de refracţie.

- 17 -
 Dându-se o trasă seismică, a carei poziţie în suprafaţă se raportează la jumatatea distanţei
dintre sursă şi receptorul la care s-a înregistrat, corecţia statică corespunzătoare (C M) se calculează
prin însumarea a două valori distincte: o corecţie pentru sursă (C S) şi o corecţie pentru receptor
(CR):

C M = CS + C R
În funcţie de poziţia sursei şi a receptorului în raport cu planul de referinăa şi cu suprafaţa
de separaţie strat alteraţie / rocă vie, există mai multe moduri de calcul pentru corecţiile statice.
Folosind imaginea secţiunii de nivelment din figura următoare, cu reprezentarea câtorva situaţii
întâlnite în lucrările de achiziţie( M1 – M5), se pot deduce formulele de calcul pentru corecţiile
statice:

CM1 = CS1 + CR1

CS1 = Tv + h1S/v1 + h2S/v2 + 
CR1 = hoR/vo + h1R/v1 + h2R/v2

CM2 = CS 2+ CR2 CM3 = CS3 + CR3

CS2 = Tv - h2S/v2 CS3 = Tv - h2S/v2
CR2= hoR/vo + h1R/v1 CR3 = hoR/vo + h1R/v1 - h2R/v2

CM5
CM4 =C =SC 4+ S5C+R4CR5
CS4C=S5 Tv
= Tv - h+2S/v h1S2 /v1 - h2S/v2
CR4C=R5h=oRh/voRo/v+o h+1Rh/v1R1/v- 1h-( hoR
2R/v 2 +h1R)/v2

- 18 -
 După cum se poate observa, în această metodă de calcul a corecţiilor statice avem nevoie de
valorile explicite care descriu secţiunea de nivelment (grosimi, viteze), determinate prin măsurători
auxiliare ( MSC-uri, profil ZVM-uri). Corecţiile obţinute se numesc “corecţii de utilizator” şi se
aplică din exterior, independent de înregistrările seismice propriu-zise.

Există însă şi o metodă legată de înregistrările de teren, aplicată in calculul automat al

corecţiilor statice, şi care foloseşte valorile primelor sosiri (“timpii din ruperi”) de pe fiecare
seismogramă în parte. Hodografii undelor refractate, determinaţi pe primele sosiri, conţin informaţii
despre zona de alteraţie şi suprafaţa de refracţie de la nivelul rocii vii. Astfel se pot obţine grosimile
şi vitezele necesare calculării corecţiilor statice, numite în acest caz “corecţii statice din refracţii”.
Principiul metodei de calcul este redat prescurtat în continuare:

În Fluxul de prelucrare aplicat cu sistemul ProMAX corecţiile statice de bază se calculează

pe baza primelor ruperi, determinate automat pe seismogramele cu geometrie prin procesul First
Break Picking, rezultând un fişier ce se poate vizualiza grafic în baza de date, pick0000.
Aceste valori se folosesc în procesul Refraction Statics*, care determină nişte corecţii
pentru surse şi pentru receptori, salvate în fişierele SDRM000, respectiv RDRM000. După
verificarea acestora în baza de date, se aplică seismogramelor prin procesul Apply Refraction
Statics.

3.3.2. Corecţia dinamică

Corecţia dinamică anulează întârzierea cauzată de separaţia sursă-receptor.

- 19 -
 Pe un profil seismic aceste puncte nu se află în coincidenţă, pe verticala corespunzatoare
punctului comun de adâncime de pe limita reflectatoare (CDP). Din acest motiv, razele seismice
asociate traselor care constituie colecţia de CDP comun au o diferenţă de drum de parcurs introdusă
de poziţionarea diferită surse-receptori, poziţionare cerută şi aplicată în timpul achiziţiei de
acoperire multiplă. Valorile de timp care exprimă durata propagării undelor pe aceste diferenţe de
drum reprezintă corecţia dinamică şi aplicarea acesteia elimină diferenţele de timp de care vorbeam
şi aduce toate sursele şi toţi receptorii dintr-o colecţie CDP pe aceeaşi verticală.

t(X) = timpul corectat NMO

t(0) = timpul de reflexie la offset zero
x = offset-ul sursă-receptor
v = viteza de însumare la nivelulu respectiv
 = înclinarea limitei reflectatoare

Corecţia dinamică descrisă de funcţiile de mai sus este o hiperbolă (simetrică în cazul
limitelor orizontale şi asimetrică în cazul limitelor înclinate) şi corespunde unui mediu omogen şi

- 20 -
izotrop. În realitate, în medii anizotrope şi pentru dispozitive de înregistrare foarte lungi, corecţia
dinamică nu mai este descrisă corect de o funcţie hiperbolică. Astfel s-au introdus două metode
pentru calcularea / aplicarea corecţiei dinamice nehiperbolice:
- corectii pentru offset lung
- corectii de anizotropie
care de fapt adaugă la ecuaţia din medii omogene şi izotrope doi termeni noi.
Corecţia de offset lung constă în adaugarea unui al treilea termen la ecuaţia de mai sus,
termen calculat prin una din metodele: Al-Chalabi, Castle sau Tsvankin & Thomsen.
Pentru situaţia unui mediu anizotrop se poate folosi ecuaţia determinată prin metoda Harlan,
în cazul unui offset apropiat, sau prin metoda Tsvankin & Thomsen, în cazul unui offset depărtat.
Viteza folosită pentru calcularea corecţiilor dinamice se obţine prin interpolarea liniara a
funcţiilor de viteză (v,t), determinate prin analizele de viteză la diferite CDP_uri. La capetele
profilului, corecţia se calculează cu prima, respectiv ultima funcţie de viteză determinată.
Corecţiile de offset lung şi de anizotropie sunt necesare dacă anumiţi hodografi pot fi
orizontalizaţi până la un offset aproximativ egal cu adâncimea reflectorului asociat, dar pentru un
offset mai mare hodografii păstrează o curbură remanentă. Bineînţeles că se poate obţine o
orizontalizare forţată şi aplicând ecuaţia NMO cu doi termeni, dar o asemenea supracorectare
depinde de geologia zonei respective.
În procesul de aplicare a corecţiei dinamice se ţine cont şi de alungirea formei de undă a semnalului
la distanţe mari de sursa de generare. De obicei se acceptă trasele cu o deformare de până la 30%,
deşi acest lucru este un artificiu de nedorit pentru corecţia dinamică. Este totuşi inevitabil, atâta
timp cât pentru orizonturi puţin adânci, la offset mare, trasa seismică se întinde prea mult şi,
păstrată ca atare, ar degrada suma finală, distorsionând conţinutul în frecvenţă pentru limitele
superioare.
Corecţiile dinamice (NMO) se aplică pe colecţii de CDP şi determină orizontalizarea
hodografilor. Dacă apare situaţia unor deviaţii ale hodografilor de la o formă de hiperbolă normală,
se impune aplicarea unor termeni suplimentari de corectare a ecuaţiei NMO şi aceştia se determină
după caz: pentru strate cu înclinări mari, pentru înregistrări cu offset lung sau pentru medii
anizotrope.
Prin aplicarea corecţiilor dinamice se crează posibilitatea separării undelor multiple care
însoţesc reflexiile reale, prin faptul că la aceeaşi viteză de corectare NMO, undele multiple
păstrează o curbură remanentă, cu atât mai pronunţată cu cât trasele au offset mai depărtat. Astfel
multiplele se pot recunoaşte şi, în masura în care este posibil, se pot atenua prin alegerea cât mai
corectă a unor viteze de însumare care sa favorizeze undele reale.
Aplicarea efectivă a corecţiilor NMO se face după terminarea analizelor de viteză, folosind
astfel cele mai bune determinări ale vitezei de însumare. Procesul corespunzător este Normal
Moveout Correction şi de obicei se include în secvenţa de însumare a traselor.

3.3.3. Corecţii statice reziduale

Corecţiile statice îndepartează o parte importantă din distorsiunile de timp de parcurs ale
datelor seismice, datorate reliefului. Oricum ele nu au efect prea mare în cazul unor variaţii rapide
de cotă, în cazul unor modificări bruşte ale suprafeţei limitei strat alteraţie / rocă vie sau în cazul
unor variaţii laterale semnificative ale vitezei din stratul de alteraţie.
Distorsiunile care rămân în datele seismice, după aplicarea corecţiilor statice de bază, sunt
cauzate de complexitatea structurală din adâncime, dar mai ales de existenţa neregularităţilor din
zona superficială.
Pentru a înlătura aceste distorsiuni se aplică, eventual în mai multe rânduri, corecţiile statice
reziduale. Acestea se calculează pornind de la o secţiune seismică de timp, declarată model, pe care
se aleg unu-două orizonturi mai puternice, continui şi astfel uşor corelabile. În raport cu acestea,
păstrate fixe, se măsoară prin diferite metode matematice iterative ( Gauss-Seidel, Max Power
Autostatics) abaterile diverselor limite seismice corelabile, faţă de secţiunea-model. Valorile
- 21 -
obţinute sunt corecţiile statice reziduale care se aplică traselor seismice cu scopul de a îmbunătăţii
aspectul secţiunii de timp.
Pentru o sumă QC nu este obligatorie calcularea şi aplicarea corecţiilor reziduale.

3.4. Analize de frecvenţă. Filtrări

Metoda clasică de prospecţiune seismică este metoda seismicii de reflexie, care utilizează
pentru descifrarea structurii mediului geologic undele longitudinale (P), refractate pe limitele de
separaţie din subsol, transmise prin succesiunea de strate geologice şi reflectate spre suprafaţă, unde
sunt înregistrate ca semnale seismice. Acest semnal seismic este o compunere a semnalului util,
purtator de mesaj despre caracteristicile mediului traversat, cu toate influenţele perturbatoare
cauzate de mediul geologic şi de aparatura de înregistrare, la care se adaugă zgomotul prezent în
mediul ambiant în momentul efectuării achiziţiei datelor primare.

Partea din semnalul seismic total ( răspunsul înregistrat pe banda magnetică) care se atribuie
influenţei stricte a limitelor geologice se numeşte prescurtat semnal util şi poate fi recunoscut prin
următoarele caracteristici tehnice:
- domeniul de frecvenţă
- domeniul de amplitudine
- rata de descreştere a amplitudinii cu timpul şi cu distanţa faţă de sursă

Semnalele utile au banda de frecvenţă cuprinsă în general între 8-12 Hz şi 60-80 Hz, cu o
amplitudine peste nivelul zgomotului ambiant. Se caracterizează prin coerenţa formei de undă de la
o trasă la alta şi prin viteze aparente măsurate pe hodografi de peste 3000-5000 m/s ( ca valori
minime, în cazurile cele mai defavorabile).

- 22 -
 Procesele ce permit asemenea analize sunt Interactiv Spectral Analysis şi F-K Analysis.

Cu ajutorul acestor analize se pot determina caracteristicile filtrelor ce trebuie aplicate

seismogramelor pentru a îmbunătăţi raportul semnal/zgomot. Condiţia principală de care trebuie să
ţinem seama este să atenuăm cât mai mult zgomotul fără a afecta prea mult semnalul util. Procesele
principale de filtrare utilizate sunt Bandpass Filter şi F-K Filter, descrise pe scurt în prezentarea
Microsoft PowerPoint Flux_Prel_2D.ppt.

3.5. Deconvoluţia

- 23 -
 Deconvoluţia este un proces care determină creşterea rezoluţiei temporale a datelor
seismice, prin comprimarea formei de undă, uneori reuşind chiar să asigure, la însumare, atenuarea
unei mari părţi din energia multiplelor.
Pentru a înţelege mai bine cum acţionează deconvoluţia asupra semnalului seismic, trebuie
pornit de la propagarea undelor prin mediul geologic, descrierea fenomenelor care au loc şi
analizarea modificărilor suferite de semnal la trecerea sa prin întreg lanţul de elemente filtrante, de
la sursa de generare până la înscrierea pe banda magnetică.
Se ştie că pământul este alcătuit dintr-o succesiune de strate, cu proprietăţi fizice şi
litologice distincte. Din punct de vedere seismic, fiecare strat se defineşte printr-o impedanţă
acustică, respectiv produsul dintre densitatea şi viteza sa de interval. Contrastul de impedanţă
acustică între doua strate vecine determină mărimea coeficientului de reflexie al limitei de separaţie,
răspunzător mai departe de apariţia reflexiilor pe înregistrările seismice de teren. O asemenea
înregistrare se numeşte seismogramă şi ea reprezintă de fapt convoluţia dintre impulsul de răspuns
al pământului şi forma de undă a semnalului seismic. Forma de undă a semnalului seismic are mai
multe componente, care includ semnătura sursei, filtrul la înregistrare, reflexiiile pe suprafeţele din
adâncime şi răspunsul geofonului.
Răspunsul pământului, care conţine toate reflexiile primare şi toate multiplele posibile, ar
putea fi înregistrat direct, dacă unda generată ar fi un spike. Astfel, în mod ideal, deconvoluţia ar
trebui să comprime toate componenetele semnalului generat şi să elimine multiplele, păstrând în
trasa seismică doar reflectivitatea pământului.

Se introduc mai multe concepte, utile în tratarea problemei deconvoluţiei:

- Modelul de convoluţie. Acesta descrie structura subsolului, presupusă cunoscută, cu

caracteristicile sale geometrice şi seismo-geologice. Este folosit la determinarea formei de undă a
răspunsului seismic obţinut la recepţie, după ce un impuls unitar generat de o sursă traverseaza
acest model. În prelucrările standard se porneşte de la modele mai simple, care aplică anumite
aproximări, cu scopul de a uşura descrierea matematică a fenomenelor fizice care au loc.
Astfel se presupune că variaţia densităţii pe direcţie verticală este mai mică decât variaţia
vitezei şi din această cauză impedanţă acustică (v) se tratează ca fiind dependentă în primul rând
de viteză. Considerând gradientul vertical al densităţii ca având acelaşi semn cu gradientul vitezei,
rezultă că funcţia impedanţă acustică derivată doar din funcţia viteză trebuie corectată cu un factor
de scală.
În modelul de de convoluţie simplificat stratele se consideră orizontale şi cu viteza de
interval constantă, fără variaţie laterală ( strate omogene şi izotrope).
Referitor la sursă, semnalul generat de aceasta se presupune a fi un impuls, care dă naştere
în mediul de propagare unor unde compresionale (longitudinale, P), cu front de undă plan şi cu
incidenţă normală pe limitele reflectatoare. Se neglijează efectul de schimbare progresivă a formei
de undă generate de sursă, în timp şi adâncime, şi se consideră că sursa emite unde staţionare.
Traversând mediul geologic, semnalul seismic culege de la fiecare limită mesajul despre
reflectivitatea acesteia, sub forma unui impuls limitat în timp, trasa seismică rezultată fiind tratată
pe baza principiului superpoziţiei, ca o sumă de impulsuri.

- 24 -
 - Filtrul invers. Teoretic, un filtru invers, convoluat cu semnalul seismic înregistrat, îl
transformă pe acesta din urmă într-un spike. Aplicat unei seismograme, filtrul invers ar trebui să
genereze răspunsul pământului, respectiv succesiunea coeficienţilor de reflexie.

Limitări:
- filtrarea inversă nu se poate realiza în mod ideal
- nu se cunoaşte filtrul direct
- mediul absoarbe frecvenţele înalte
- aparatura electronică nu poate înregistra frecvenţa zero
- spectrul de la intrarea filtrului nu este un impuls teoretic, deci spectrul acestuia diferă de
spectrul unui impuls

f f
impuls teoretic semnal real

Aproximaţia fundamentală, în cazul obişnuit în care nu cunoaştem semnătura sursei

(explozii în găuri de sondă), este semnalul de fază minimă, care consideră că cea mai mare parte a
energiei semnalului generat de sursă este concentrată în prima sa parte. Dacă trasa seismică ar fi un
spike, atunci rezoluţia obţinută în urma aplicării deconvoluţiei ar fi perfectă. În practică, din cauza
zgomotului şi a aproximărilor aplicate (fază minimă, etc.) deconvoluţia spiking nu dă mereu
rezultatele dorite. Filtrul invers aplicat se calculează prin metoda celor mai mici pătrate.

- Filtrul optim – Wiener. Acesta este un filtru care permite transformarea trasei seismice în
orice formă de undă dorită, putând fi proiectat să obţină un spike. Spre deosebire de filtrul invers
obişnuit, filtrul Wiener este un filtru optim în sensul celor mai mici pătrate care oferă posibilitatea
unui control al gradului de comprimare într-un spike printr-o eroare de predicţie.

Deconvoluţia în sistemul de prelucrare ProMAX se poate aplica în mod obişnuit cu unul din
procesele Spiking/Predictive Decon sau Surface Consistent Decon.

4. Fluxul de prelucrare 2D/3D a datelor seismice

4.1. Schema bloc a unui Flux de Prelucrare

Fluxul de prelucrare cuprinde succesiunea tuturor operaţiilor şi proceselor de prelucrare care

se aplică datelor seismice, de la intrarea cu datele primare – seismogramele- şi până la obţinerea
rezultatului final – secţiunea seismică sumă. Schema bloc prezentată în continuare este una

- 25 -
completă pentru o prelucrare standard, făcând menţiunea că pentru realizarea unei sume QC, pentru
controlul calităţii în teren aceasta se poate simplifica, după cum se va arăta în subcapitolul 4.3.

- 26 -
Fluxul de prelucrare a datelor seismice
- schema bloc -

- 27 -
4.2. Suportul tehnic pentru prelucrarea automată a datelor seismice

4.2.1.Staţia de lucru QC – Sun 1 ULTRA

Unitate centrală: Sun ULTRA 1, 167 MHz, 256 Mb RAM

2 Gb HDD intern
Keyboard + Mouse 3 butoane
Monitor: Sun 17 “
Discuri externe: 4 x 17 Gb
Unitate de bandă: Fujitsu model 3490
Exabyte 8mm, 5 Gb
Plotter: OYO GS612 thermal 12”

4.2.2. Sistem de operare: UNIX, Solaris / Soft prelucrare: 2D/3D ProMAX 6.2

Caracteristici de lucru sub UNIX:

a) Acces rapid la date:

- discuri partiţionate
partiţie primară pentru file system
mai multe partiţii secundare pentru date

-structură arborescentă a datelor:

directoare / subdir / fişiere
informaţiile despre un profil se înscriu în locuri diferite pe discuri:
zona pentru date, zona pentru utilizator, etc.

- 28 -
 b) Posibilitatea lansării de comenzi de lucru direct din sistemul de operare :
creare, copiere, ştergere directoare / fişiere
listare conţinut director, grad de ocupare a discurilor, etc.

c) Programe utilitare instalate:

File Manager, Text Editor, Applications /Snapshot, etc

Caracteristici de lucru sub ProMAX:

a) Structurare a datelor dintr-un proiect de lucru:

Area: zona de lucru
Line: profilul de prelucrat
Flow: secvenţa de lucru

b) Accesul la datele salvate:

- există fişiere specializate: seturi de date ( datasets)
tabele viteze, porţi de timp (tables)
fişiere database (orders / attributes)

- baza de date cu interfaţă proprie şi structurare care permite accesul la date, dupa selecţii şi
sortări dorite

c) Istoric disponibil:

- starea job-ului aflat în execuţie

- ultimele 4 job-uri rulate în fiecare secvenţă de lucru
- secvenţa de prelucrare aplicată fiecărui set de date salvat

d) Posibilitate de accesare directă a fişierelor de help

Fisiere Help cu acces direct pentru fiecare proces de prelucrare

4.3. Modul practic de lucru pentru controlul calităţii datelor seismice în faza de
achiziţie

Pornirea staţiei de lucru se face în mod obligatoriu cu respectarea paşilor următori:

- pornire monitor
- pornire celelalte periferice; se aşteaptă să-şi finalizeze testele interne
- pornire calculator; se aşteaptă autotestarea legăturilor cu perifericele şi încărcarea interfeţei
grafice a utilizatorului
- tastează numele utilizatorului / parola; se aşteaptă încărcarea ferestrei terminal Unix
- tastează promax  se încarcă programul de prelucrare

În prezentarea Microsoft PowerPoint de pe CD-ROM, Flux_Prel_2D.ppt, Lecţia 4, se poate

urmări o scurtă introducere în modul de utilizare a programului ProMAX, cu paşii importanţi
aplicaţi într-o secvenţă de prelucrare a datelor seismice 2D.

- 29 -
 Fluxul de prelucrare aplicat în teren, ca metodă de control al calităţii datelor primare, se
opreşte la faza de secţiune seismică de timp nemigrată. Unele operaţiuni aplicate pot fi simplificate
sau chiar pot lipsi, în funcţie de calitatea datelor de intrare.
Spre exemplu editarea seismogramelor ( anularea canalelor defecte sau zgomotoase) nu este
obligatorie pentru o sumă QC, dar se recomandă în situaţia în care numărul canalelor seismice
defecte depăşeşte toleranţele admise prin contract (3-5%).
De asemenea editarea manuală a primelor ruperi, în cazul unei sume QC, nu se face decât
dacă determinarea automată cu procesul First Break Picking introduce erori mari în zona canalelor
corespunzătoare limitei de refracţie ZVM / Roca vie.
Analizele de viteză pot fi efectuate doar cu unul din procesele CVS Strip Analysis sau
Velocity Analysis, la intervale de 50-100 CDP-uri, în funcţie de distanţa dintre canale (50-20 m) şi
de gradul de complicare a structurii geologice. La nevoie, pentru a contura mai bine orizonturile din
suma QC, analizele de viteză se pot îndesi la intervalle de 25 CDP-uri.
Corecţiile statice reziduale nu sunt obligatorii pentru o sumă QC. Se pot calcula şi aplica
opţional, la cererea clientului sau pentru îmbunătăţirea aspectului sumei QC într-o zonă cu relief şi
geologie mai complicate.
În schimb, foarte mare importanţă în cadrul controlului calităţii datelor primare îl are
verificarea geometriei, mai ales în cadrul proiectelor 3D, şi această operaţie trebuie făcută cu mare
atenţie şi se reia ori de câte ori este nevoie până la corectarea tuturor situaţiilor cu probleme.

4.3.1. Operaţiuni zilnice QC

1. Citire role de teren

2. Vizualizare seismograme pentru:
- verificarea Jurnalului Operatorului
- identificarea probelor de zgomot, rateuri, file cu erori de înregistrare
- verificarea menţiunilor legate de raportări greşite ale punctului
de împuşcare, canale skip, suspendate, zgomote permanente, etc.
- întocmirea listei cu seismogramele utile, selectate pentru set-ul de date iniţiale
3. Selectarea filelor utile şi crearea setului de seismograme şi a bazei de date
4. Citirea dischetelor cu Jurnalul de operator şi cu datele topografice
5. Pregătirea geometriei şi completarea bazei de date
6. Verificarea bazei de date
7. Încărcarea geometriei în header-ul traselor seismice
8. Vizualizarea seismogramelor cu geometrie pentru verificarea corectitudinii raportării
Punctului de împuşcare
9. Editarea canalelor zgomotoase, dacă sunt numeroase şi cu nivel mare de zgomot
10. Determinarea automată a primelor ruperi
11. Editarea manuală a primelor ruperi dacă acest lucru este stict necesar
12. Determinarea corecţiilor statice din refracţii şi aplicarea lor
13. Analize spectrale ( frecvenţă, F-K) şi determinarea parametrilor de filtrare necesari
14. Testarea unor operatori de deconvoluţie
15. Aplicarea deconvoluţiei
16. Analize de viteză
17. Corecţii NMO şi însumarea traselor
18. Vizualizarea sumei obţinute
19. Refacerea analizelor de viteză acolo unde este necesar
20. Plotarea secţiunii Suma-QC
21. Corecţii statice reziduale ( doar în zone cu relief foarte accidentat şi cu structuri geo-
logice complicate)
22. Refacerea sumei cu corecţii reziduale

- 30 -
4.3.2. Secvenţa standard de prelucrare 2D (Exemplu), pentru ProMAX 6.2

SEG-D Input
Disk Data Output  seis_teren

Disk Data Input  seis_teren

Screen Display ( alegerea seismogramelor utile)

Disk Data Input  seis_teren (selecţie)

Resample/Desample
Extract Database Files
Source index method FFID
Receiver index method STATIONS
Pre-geometry extraction? Yes
Disk Data Output  seis_iniţiale

2D Land Geometry Spreadsheet

Disk Data Input  seis_iniţiale

Inline Geom Header Load
Disk Data Output  seis_geom

Disk Data Input  seis_geom

Screen Display ( stabilirea porţii de timp pentru ruperi)

Disk Data Input  seis_geom

First Break Picking pick0000
Trace Statistic

Edit Database first break values ( în Screen Display) : opţional

Refraction Statics ( Vo=800 m/s, V1=2000 m/s, DP=100 m)

Disk Data Input  seis_geom

Apply Refraction Statics RDRM, SDRM
Final datum elevation 100
Replacement velocity 2000
NMO static method Elevations
Length of smoother 51
Processing DATUM NMO DATUM
Apply Fractional Static
Disk Data Output  seis_refr

Disk Data Input  seis_refr

Screen Display (stabilirea porţilor de timp pentru top-muting şi deconvoluţie)

Interactiv Spectral Analysis ( pe seis_refr)

F-K Analysis (pe seis_refr)

- 31 -
Disk Data Input  seis_refr
Trace Muting
TYPE of mute Top
Starting ramp 30.
SELECT mute parameter file top_mute
Trace Kill/Reverse
Trace editing MODE Kill opţional
SELECT trace Kill parameter file zero / zero1 / zero2
Automatic Gain Control
Application mode APPLY
Type of AGC scalar MEAN
AGC operator length 500.
F-K Filter
Type of F-K filter Arbitrary Polygon
Get polygon mute file from the Yes
database?
Select mute parameter file fk_filt
Mode of F-K filter operation REJECT
Automatic Gain Control
Application mode APPLY
Type of AGC scalar MEAN
AGC operator length 500.
Surface Consistent Decon
TYPE of deconvolution spiking
Decon operator length(s) 160
Get decon gates from the DATABASE? Yes
SELECT decon gate parameter file poarta_deco
Bandpass Filter
TYPE of filter Single Filter
Type of filter specification Ormsby bandpass
PHASE of filter Zero
Apply a notch filter? No
Ormsby filter frequency values 8-12-60-80
Automatic Gain Control
Application mode APPLY
Type of AGC scalar MEAN
AGC operator length 300.
Disk Data Output  seis_deco

CVS Stip Analysis (pe seis_deco) cvs_vel

sau
Velocity Analysis (pe seis_deco) iva_1

External Model Correlation

EMC Gauss-Seidel

Disk Data Input  seis_deco

Apply Residual Statics opţional
Apply Fractional Static
Disk Data Output seis_residuale

Velocity Analysis (pe seis_residuale) iva-emc

- 32 -
 Disk Data Input  seis_deco / seis_residuale
Normal Moveout Correction
Direction for NMO application FORWARD
Stretch mute percentage 30.
Get velocities from the database? Yes
SELECT Velocity parameter file iva_1 / iva-emc
CDP/Ensemble Stack
Root power scalar for stack 1.
normalization
Apply final datum statics after stack? Yes
Disk Data Output suma_QC / suma_QC _cu_residuale
Stack Display

Disk Data Input  suma_QC

Bandpass Filter
TYPE of filter Single Filter
Type of filter specification Ormsby bandpass
PHASE of filter Zero
Apply a notch filter? No
Ormsby filter frequency values 8-15-45-60
F-X Decon
TYPE of filter Wiener Levinson
Percentage of white noise 0.
Horizontal window length 30
Number of filter samples 5
Time window length 800.
Time window overlap 200.
F-X filter start frequency 8.
F-X filter end frequency 60.
Automatic Gain Control
Application mode APPLY
Type of AGC scalar MEAN
AGC operator length 1000.
Disk Data Output Suma_QC_filtrată

4.3.3. Parametrii specifici pentru controlul calităţii datelor primare 3D

În cadrul proiectelor 3D, volumul datelor primare este de obicei foarte mare şi ocupă mult
spaţiu din capacitatea de memorare a sistemului (max. 64 Gb pe patru discuri externe). Pe de altă
parte memoria de lucru ( 256 Mb RAM) şi viteza de doar 167 MHz nu permit execuţia anumitor
procese cu seturi mari de date. Din acest motiv, controlul calităţii datelor seismice 3D, în teren, pe
parcursul achiziţiei, se limitează la verificarea geometriei 3D şi la obţinerea unor sume 2D, pe
direcţia liniilor de recepţie.

Sumele 2D se realizează cu ajutorul secvenţei de prelucrare prezentată anterior, singurul

lucru specific constând în modul de selectare a datelor de intrare, care trebuie să corespundă
aceleiaşi linii de recepţie şi punctelor de generare aflate la distanţa egală de această linie :

- 33 -
 Citirea datelor primare şi pregătirea geometriei 3D se execută cu procese din programul 3D
ProMAX, selectat din bara de meniu de sub opţiunea Product.
Noţiuni despre achiziţia 3D şi parametrii specifici necesari pentru verificarea geometriei 3D se pot
găsi în prezentarea Microsoft PowerPoint Flux_Prel_3D.ppt, de pe CD-ROM.

Parametrii specifici pentru date 3D în procesele folosite pentru controlul datelor primare :
Extract Database Files se face după denumirea staţiilor din teren, atât pentru surse, cât şi
pentru receptori. Acest lucru permite identificarea înregistrărilor care au, dintr-o greşeală de
raportare, acelaşi punct de împuşcare, ele apărând astfel ca o înregistrare singulară, cu un număr de
canale mult mai mare decât un dispozitiv activ complet.

Punctele de împuşcare raportate greşit se corectează ulterior, prin modificarea valorilor din
header-ul traselor seismice, după verificările ce se impun ( poziţia trasei cu cel mai mic offset în
raport cu staţia de recepţie vecină şi în raport cu distanţa faţă de liniile de recepţie vecine).
Verificarea se continuă în 3D Geometry Spreadsheet*, unde se porneşte de la definirea
punctelor de centru dintre surse şi receptori (midpoints) pe baza valorilor indexate din header-ul
traselor seismice.

- 34 -
 Se parcurg toate etapele cerute, de la importul coordonatelor topo pentru receptori şi surse
până la finalizarea bazei de date. De foarte mare importanţă este operaţia de verificare a tabelelor de
coordonate, pentru a fi complete şi fără valori aberante.
În succesiunea etapelor cerute de acest proces operaţia Binning este puţin modificată faţă de
Geometria 2D. Este vorba de fapt de o secvenţă de operaţii, care se fac succesiv până se finalizează
baza de date :

Definirea gridului este o operaţie care solicită direct contribuţia utilizatorului prin
introducerea, cu posibilitatea de modificare interactivă, a parametrilor în care se înscriu datele de
teren. Există mai multe instrumente de lucru, cu posibilitate de accesare a unor fişiere help şi astfel
se poate construi uşor o reţea geometrică (grid), în care se reprezintă grafic toate punctele de
înregistrare.

- 35 -
 În acest grid există posibilitatea verificării poziţiei tuturor punctelor de generare şi de
recepţie, pe baza comparării imaginii obţinute cu planul de situaţie pe baza căruia se stabileşte
programul de lucru. Orice nepotrivire se analizează şi în final se validează poziţia corectă.
Pe parcursul achiziţiei pot apărea diferite situaţii, care nu se pot detalia în lucrarea de faţă,
dar pentru cei interesaţi, pe CD-ROM există şi un Raport de control al calităţii executat pentru zona
3D Tutana-Vâlcele (Raport_QC_3D-Tutana.doc). Acesta descrie, cu exemple, problemele din
proiectul respectiv şi felul în care au fost rezolvate, ceea ce, sper, oferă şi o înţelegere a ceea ce se
impune făcut în diverse situaţii de lucru.

- 36 -
Bibliografie

Dănănău Eugen- Etapa de teren în prospecţiunea seismică, IPGGH,1978

Robinson Enders, Treitel Sven - Geophysical Signal Analysis, Prentice-Hall,Inc., 1980

Cucu Vasile - Factorii principali care afectează forma de undă pe întregul traseu al
siste-mului seismic, IPGG, 1982

Pap Andrew - Seismic field acquisition on land with buried explosive sources, Amoco
Canada Petroleum Company Ltd., 1983

Yilmaz O. - 2D/3D Seismic Data Processing

Sheriff Robert - Encyclopedic Dictionary of Applied Geophysics, Society of Exploration

Geophysics, 2002

Manual de documentare - Sistemul de prelucrare ProMAX 2D/3D,

Landmark-Halliburton 2003

- 37 -