1.

COMPOZIŢIA APEI

Apa este o substanţă compusă(compus hidrogenat al oxigenului).

Formula moleculară: H2O
Raportul de combinare: 2AH + AO = 18
Raportul de volume: 2 vol. H/1 vol. O
1 2 2 4
Starea moleculară a apei: 1H: 1s 8O: 1s , 2s 2p
Se formează două legături covalente polare O-H. Molecula de apă este
covalentă polară; este un dipol.

2. STAREA NATURALA A APEI

În natură, apa este cea mai răspândită substanţă compusă şi se găseşte in

toate cele trei stări de agregare, dar mai ales în stare lichidă (în această stare
acoperă mai mult de 2/3 din suprafaţa globului) .
Apele naturale sunt amestecuri de substanţe, întrucât cuprind o serie de
substanţe chimice dizolvate şi în altele în suspensiune. Cele mai importante
tehnici de purificare a apei sunt: filtrarea, distilarea şi demineralizarea.
Apa naturală conţine dizolvate cantităţi variate de diferite săruri.
Apa poate fi de mai multe categorii, cum ar fi: apă de barită (Ba(OH) 2),
apă de brom, apă de clor, apă de cristalizare, apă de hidrogen sulfurat, apă de
plumb, apă de var (Ca(OH)2), apă distilată, apă dură, apă grea (D2O), apă
minerală, apă oxigenată (H2O2), apă potabilă, apă regală, apă tare, apă
amoniacale.
În stare pură, apa este un lichid incolor în strat subţire, albastru-verzui în
straturi mai groase, inodor şi fără gust.

3. PROPRIETAŢI FIZICE ALE APEI

Apa este un lichid incolor, fără miros, fără gust, inodoră, insipină,
îngheaţă la temperatura de 0oC, fierbe la temperatura de 100oC,pâna la
temperatura de +4oC îşi măreşte constant densitatea 1 g/cm3 , după care se
micşorează(apa îşi măreşte volumul la solidificare), la 25 oC, densitatea este de
0,997 g/cm3. Gheaţa pluteşte pe apă, ceea ce face posibilă viaţa acvatică,
deoarece sub stratul de gheaţă se găseşte un strat de apă, densitatea gheţi este de
0,917 g/cm3. Omologi apei , H2S, H2Se, H2Te, sunt substanţe gazoase în condiţii
obişnuite.
 Apa reprezintă o serie de proprietăţi fizice care o deosebesc de celelalte
hidruri din perioada a 2-a. Aceste proprietăţi sunt cunoscute sub numele
de ,,anomaliile proprietăţilor fizice ale apei”.
Anomaliile observate în proprietăţile fizice ale apei pot fi explicate pe
baza asocieri moleculelor ei (v. asociaţia moleculară).

Hidrură CH4 NH3 H2O HF

p.t. [oC] -184 -78 0 -83
p.f. [oC] -164 -33 100 19,5

Puncte de topire si de fierbere ale hidrurilor elementelor din perioada

a 2-a.

Hidrură p.t. [oC] p.f. [oC]

H2O 0 100
H2S -85,5 -60,3
H2Se -65,7 -41,5
H2Te -51 -4

Punctele de topire si de fierbere ale hidrurilor elementelor din grupa 16

(VI A).
Din analiza vaporilor punctele de topire şi de fierbere ale hidrurilor
prezentate se constată că apa are constante fizice anormale de ridicare.
Anomaliile proprietăţilor fizice ale apei se explică prin faptul că apa lichidă nu
este formată din molecule independente, ci din molecule asociate prin legături
de hidrogen (H2O)n.
Studiile cu raze X asupra gheţii au evidenţia o structură afânată. Fiecare
moleculă de apă este înconjurată tetraedic de alte 4 molecule.
Prin trecerea gheţii în apă lichidă masa nu variază, dar volumul se
micşorează.

4. APA POTABILĂ
 Apa potabilă, apa naturală, subterană sau de suprafaţă, bună de băut. În
acest scop ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale: Să aibă o
temperatură între 7 şi 12oC, să fie incoloră, transparentă, fără miros, fără gust, să
nu conţină suspensii minerale sau organice, săruri solubile in cantitate mai mare
decât un gram la litru, substanţele otrăvitoare (compuşi de cupru, plumb, arsen
etc.) şi nici microbi, care pot provoca îmbolnăvirea oamenilor sau a animalelor.
Pentru alimentare centrelor populare se utilizează ape filtrate si tratate cu
substanţe sterilizate.
Apa naturală (de izvor, de ploaie etc.) nu este niciodată pură; în ea se află
dizolvate diferite substanţe.
 Apa potabilă, apa lipsită de impurităţi, limpede, incoloră, fără miros, care
conţine dizolvate cantităţi mici de săruri ca: NaCl, NaHCO 3. Pentru obţinerea
apei potabile, apa naturală este supusă operaţiilor de decantare şi filtrare pentru a
îndepărta particule în suspensie. Pentru îndepărtarea completă a germenilor
patogeni şi a bacteriilor saprofite, apa este sterilizată
Prin tratare cu clor, ozon sau iradiată cu raze ultraviolete. Se mai
numeşte apă de băut.

5. PROPRIETĂŢILE CHIMICE, REACŢI

substanţe 2H2O + 2Na 2NaOH + H2

simple 2H2O + Ca Ca(OH)2 +H2
H2O +
substanţe H2O + CaO Ca(OH)2
compuse H2O + SO4 H2SO3

Apa reacţionează cu unele metale şi nemetale, cu o serie de oxizi şi de

săruri. Astfel metalele active cu apa din punct de vedere chimic (de ex.: Na, K
etc.) reacţionează cu apa, punând în libertate hidrogenul:

Na + H2O Na(OH) + ½H2

Dintre nemetale, fluorul, cu afinitate mare pentru hidrogen, deplasează

acest element din apă:

F2 + H2O 2HF + ½O2

În acelaşi mod reacţionează şi clorul. Alte elemente reducătoare, ca P, Si,

B, C, reacţionează cu apa la cald. Oxizii multor metale şi nemetale reacţionează
cu apa, Formând baze şi acizi. Apa participă la o serie de reacţii de hidroliză.
Multe substanţe simple sau compuse (în special săruri) se separă din soluţie
apoasă sub formă de cristalohidraţi. Apa este un foarte bun dizolvant pentru
multe substanţe, şi în special pentru electroliţi (datorită constantei ei dielectrice
foarte mari). Cele mai multe reacţii chimice au loc în soluţii apoase.
Activitatea apei asupra metalelor:
Metale: potasiu , calciu, sodiu reacţionează violent cu apa, la rece, cu
formare de hidroxid şi degajare de hidrogen.
 Magneziu reacţionează cu apa la cald sau în stare de vapori:

Mg2 + 2H2O = Mg(OH)2 + H2

Aluminiu este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de
oxid:

2Al + 6H2O = Mg(OH)3 + 3H2

Fierul înroşit reacţionează cu apa în stare de vapori şi formează oxid

feroferic (oxid al Fe II şi Fe III):

3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2

Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apă sau de

vaporii acestuia.
Unele metale se corodează în prezenţa apei. Atacul este mai puternic în
prezenţa oxigenului şi a oxidului de carbon.

Acţiunea apei asupra nemetalelor:

Clorul în reacţie cu apa formează apa de clor:

Cl2 + H2O = HCl + HClO

HClO = NCl + [O]

Trecând un curent de vapori de apă peste cocs (carbon) la temperatura de

cel puţin 1000oC se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen,
denumit gaz de apă. Reacţia are importanţă industrială:

C + H2O = CO + H2

Acţiunea apei asupra oxizilor:

Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formarea de hidroxizi.
Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului,
reacţie puternic exotermă.

CaO + H2O = Ca(OH)2 + O

 Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil în apă şi de aceea la
stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var, care reprezintă o suspensie fină
de Ca(OH)2 într-o soluţie saturată de hidroxid de calciu.
La dizolvarea dioxidului de sulf în apă are loc şi o reacţie chimică din care
rezultă o soluţie acidă, acid sulfuros.

SO2 + H2O = H2SO3

Reacţia de carbidul sau carbură de calciu la CaC2 duce la formarea

acetilenei, substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor în
suflător oxiacetilenic:

CaC2 + 2H2O = HC + CH + Ca(OH)2 + O

6. POLUAREA APEI

Cauzele poluării apei:

 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi
deversari deliberate a unor poluanţi.
 Scurgeri de la rezervoare de depozitate şi conducte de transport
subterane, mai ales produse petroliere.
 Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se
deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la
irigaţii până la pânza freatică.
 Îngrăşămintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele
zootehnice.
 Deşeurile şi reziduurile menajere.
 Sarea presată în timpul iernii pe şosele, care este purtată prin sol de
apa de ploaie şi zăpada topită.
 Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide.
Poluanţi apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare
solidă, lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba
caracteristicile apei, făcând-o dăunătoare vieţi.

7. UTILIZAREA APEI
Apa este întrebuinţată la:
 Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent.
 Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin elecroliză
 Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici
 Producerea energiei electrice
 Spălat, albit, colorat