Apa (H2O)

Stan Alin Nicolae

Molecula sa este formată prin combinarea a doi atomi de   hidrogen  și

un atom de  oxigen, fiind astfel  oxidul  hidrogenului și cea mai simplă
hidrură de  calcogen. Este de departe cel mai studiat compus chimic,
astfel că unii biochimiști numesc apa ca fiind un „solvent universal”,
pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanțe.   Această proprietate
îi dă apei posibilitatea să fie și „solventul lumii vii”.   Este singura
substanță comună care există sub toate cele trei forme de agregare
în  natură: solidă (gheață), lichidă (apă lichidă  ) și gazoasă (abur).
Moleculele de apă formează  legături de hidrogen  între ele, fiind
puternic polare. Polaritatea moleculei de apă permite separarea
în  ioni  și formarea de legături puternice cu alte substanțe polare,
precum  alcoolii  și  acizii, astfel dizolvându-le. Legăturile de hidrogen
sunt motivul pentru multe proprietăți speciale ale apei, precum faptul
că forma sa solidă este mai puțin  densă  decât forma sa
lichidă,  punctul de fierbere  de 100  °C este relativ mare pentru  masa
sa moleculară  mică, și  capacitatea termică, care este ridicată.
Apa este o substanță  amfoteră  (numit și amfolit), ceea ce înseamnă
că poate fi atât  acid, cât și  bază, adică produce ionii H+  și
O-  prin  ionizare  (proces denumit și  autoprotoliză).

Cercetători de la University of Illinois at

Urbana-Champaign (Illinois, USA) au descoperit recent (2021)
molecule de apă în cele 2 galaxii cu numele SPT0311-58 (depistate în
anul 2017) la 12,88 miliarde ani-lumină, deci la 780 milioane ani
după  Big Bang  (ceea ce reprezintă abea 5% din vȃrsta curentă a
universului)[5]. Descoperirea a avut loc la Observatorul ALMA
(Atacama Large Millimeter Array) din deșertul Atacama (Chile).
Denumirea acceptată de  IUPAC  pentru oxidul de hidrogen
este  apă  sau  oxidan,[6]  sau echivalentele sale în alte limbi. Cea mai
simplă denumire sistematică pentru apă este  (mon)oxid de
dihidrogen. Termenul pentru apa ce prezintă in compozitia sa cantitati
semnificante de ioni ai calciului este acela de apă dură, iar pentru apa
ce conține izotopul deuteriu al hidrogenului o denumire acceptată
este aceea de apă grea.
Din reacțiile de mai sus, rezultă că apa poate funcționa și ca acid (în
prima), și ca bază (în a doua). Asemenea substanțe, care se comportă
ca acizi față de baze și ca baze față de acizi se numesc   substanțe
amfotere  sau  amfoliți. Deci apa este un amfolit.
Datorită acestei proprietăți, producerea reacției dintre două molecule
de apă este posibilă, ea fiind reversibilă.

Reacția de mai sus se numește  reacția de ionizare a apei, pentru că

moleculele se transformă în ioni. Deoarece este o   reacție reversibilă,
avem constanta de echilibru:
Apa este un  acid  și o  bază  foarte slabă, de aceea echilibrul reacției
de ionizare este mult deplasat spre stânga. Cantitatea de apă are
valoare mare și se poate introduce în Kc, obținându-se astfel o
constantă nouă, Kw, care se numește  produsul ionic al apei.
La o temperatură t=25  °C,  . În cazul apei distilate,  .
În funcție de concetrațiile ionilor de hidroniu dintr-o soluție, ele se
împart în:

 soluții acide, unde 

 soluții bazice, unde 
 soluții neutre, unde 
Există două mărimi cu ajutorul cărora se apreciază caracterul
soluțiilor:
Alte denumiri Lichidul vieții
monoxid de dihidrogen
Număr CAS 7732-18-5
Formulă
H2O
chimică
Aspect lichid incolor
Masă molară 18,01528(33) g/mol
Starea de
lichid
agregare
Solubilitate nu este solubil in
nimic[necesită  citare]
Anion Oxigen
Cation Hidrogen
Sunt folosite unitățile SI și condițiile
de temperatură și presiune normale
dacă nu s-a specificat altfel.