Universitatea Tehnică a Moldovei

EVALUAREA REZERVELOR FIZIOLOGICE UMANE

PRIN METODA IMPEDANȚEI ELECTRICE

Masterand: Alexandru Garbuz

Conducător: Şontea Victor,
prof.univ., dr.

Chişinău – 2019
2
DECLARAŢIA DE ONESTITATE

3
 ADNOTARE

La teza de master cu tema “ Evaluarea rezervelor fiziologice a organismuluiuman prin

metoda bioimpedanței electrice “
Teza cuprinde adnotarea, introducerea, 3 capitole, concluzii, bibliografia, anexe cu figuri,
scheme și tabele, text 60 pagini, inclusiv figuri, grafice și tabele.
Cuvinte cheie: rezerve fiziologice, impedanța, bioimpedanță electrică, evaluarea
rezervelor fiziologice, evaluarea rezervelor funcționale, impedanță, antropometrie, adaptația,
igiena ocupațională, fiziologia muncii, bioinginerie, etc...
Domeniul de cercetare: și obiectivele tezei au fost trasate într-un context de un
dispozitiv simplu, care poate fi ușor elaborat pe baza tehnico-materială existentă, cu o
aplicabilitate destul de accesibilă în sectorul practic, și desigur cu un segment de atribuție cât
mai larg. În acest context s-a regăsit un aparat utilizat de mulți ani în medicina primară,
sportivă și studiile din domeniul igienei ocupaționale și anume a părții de fiziologie muncii,
care nu a fost suficient elucidat, dar nici nu a avut o metodică bine zugrăvită pentru a-l utiliza
în vogă la justul lui potențial.
În această lucrare este pus accentul pe sistemele moderne de evaluare clinică și
paraclinică a unor valori fiziologice de funcționare normală a organismului uman. Esența
acestor investigații este de a lipsi pacientul, muncitorul sau sportivul de careva senzații
neplăcute în timpul investigației, adică acest test este absolut noninvaziv.
Rezultatele obținute în acest context și-au regăsit aplicabilitatea în cadrul a 2 teze de doctorat,
două teze de licență și peste 7 articole deja publicate. În această lucrare au fost utilizate.
Noutatea și originalitatea științifică în această lucrare este redată din mai multe
perspective, și anume conceptul de rezervă fiziologică, apărut în anii 88 în știința sovietică nu
a fost evaluat pe teritoriul țării noastre ca o abordare complexă. Evaluarea unor componente
ale rezervelor fiziologice se practică cu ajutorul unor metode moderne, dar invazive, care sigur
că automat induc unele pericole eminente pentru cercetatul. Totodată accesibilitatea la astfel
de teste este redusă din două motive, unul fiind costul investigației iar al doilea fiind
eschivarea, sau interdicția de cult, de a trece astfel de investigații cu prelevări de lichide
biologice.
Avantaje: Valoarea aplicativă este una foarte mare, deoarece la momentul actual toate
centrele de asistență medicală primară sunt dotate cu astfel de utilaje dar nu le utilizează
conform destinației. Institutul oncologic, și anume catedra de oncologie și secția gastrologie
oncologică s-au arătat extrem de cointeresați în posibilitatea de viitor a acestei tehnologii de a
evalua rezervele fiziologice ale paciențelor în dinamică pe tot parcursul a 24 de ore, în format
electronic, ce este un avantaj enorm versus metoda utilizată de laborator. Metodele de evaluare
a adaptației utilizate în fiziologia muncii și în igiena ocupațională sunt puternic învechite, și în
timpul actual nu posedă tehnici neinvazive aplicate pe muncitorii din practică pentru a evalua
rezervele fiziologice pragmatic. Această metodă ne deschide noi orizonturi, și cum a mai fost
expus anterior ne permite evaluarea ad-hoc a acestor indici, noninvaziv, cu informație deja
primită în format statistic pentru prelucrare.

4
 ANNOTATION
(english)

In this paper the emphasis is on the modern systems of clinical and paraclinical evaluation of
some physiological values of normal functioning of the human body. The essence of these
investigations is to miss the patient, the worker or the athlete who has unpleasant feelings
during the investigation, that is, this test is absolutely non-invasive.
The results obtained in this context have found applicability in two doctoral theses, two theses
and more than 7 articles already published. Key words such as: physiological reserves,
electrical bioimpedance, physiological reserve evaluation, functional reserve evaluation,
impedance, anthropometry, adaptation, occupational hygiene, work physiology,
bioengineering, etc. were used in this paper.
The field of study and the objectives of the thesis were drawn in a context of a simple device,
which can be easily elaborated on the existing technical-material basis, with a fairly accessible
applicability in the practical sector, and of course with a wider attribution segment. In this
context, a device used for many years in primary and sports medicine and occupational
hygiene, namely the part of work physiology, which has not been sufficiently elucidated, nor
did it have a well-developed methodology for using it in vogue to his just potential.
Scientific novelty and originality in this paper is presented in several perspectives, namely the
concept of physiological reserve, which emerged in the 88's in Soviet science, was not
assessed in the territory of our country as a complex approach. The evaluation of some
physiological reserve components is practiced using modern but invasive methods, which
surely induce some eminent dangers for the researcher. At the same time, accessibility to such
tests is reduced for two reasons, one being the cost of the investigation, and the second is the
evasion, or the prohibition of worship, to pass such investigations with biological fluid
sampling.
The applicative value is very large, because at the moment all primary care centers are
equipped with such machines but do not use them as intended. The oncology institute, namely
the Department of Oncology and the Oncological Gastro Department, was very interested in
the future of this technology to evaluate physiological reserves of patients in dynamics
throughout the 24 hours in electronic format, which is an enormous advantage versus the
method used by the laboratory. Adaptation assessment methods used in occupational
physiology and occupational hygiene are heavily obsolete, and do not currently possess non-
invasive techniques applied to practitioners to assess pragmatic physiological reserves. This
method opens new horizons, and as previously exposed allows us to ad-hoc evaluation of
these indices, non-invasive, with information already received in statistical format for
processing.

5
 ANNOTATION
(français)

Dans cette thèse, l'accent est mis sur les systèmes modernes d'évaluation clinique et
paraclinique de certaines valeurs physiologiques du fonctionnement normal du corps humain.
La teneur de ces enquêtes est de ne pas faire subir au patient, au travailleur ou à l’athlète des
sentiments désagréables au cours de l'enquête. En quelques mots : ce test est absolument non
invasif.
Les résultats obtenus dans ce contexte ont trouvé une application dans deux thèses de doctorat,
deux thèses de licence et plus de 7 articles déjà publiés. Dans cet ouvrage nous avons utilisé
des mots clés tels que: réserves physiologiques, bio-impédance électrique, évaluation des
réserves physiologiques, évaluation des réserves fonctionnelles, impédance, anthropométrie,
adaptation, hygiène du travail, physiologie du travail, bio-ingénierie, etc.
Le domaine d'étude et les objectifs de la thèse ont été définis dans le contexte d'un dispositif
simple, qui peut être facilement élaboré sur la base technico-matérielle existante, avec une
applicabilité relativement accessible dans le secteur pratique et, bien entendu, avec un segment
d'attribution le plus large possible. Dans ce contexte, nous avons remis en valeur un dispositif
utilisé depuis de nombreuses années en médecine primaire et sportive et en hygiène du travail,
à savoir la partie de la physiologie du travail, qui n’a pas été suffisamment élucidée et n’a pas
disposé de méthodologie bien structurée afin d’être utilisé à son juste potentiel.
La nouveauté scientifique et l'originalité de cet article sont présentées sous plusieurs angles, à
savoir que le concept de réserve physiologique, apparu dans les années 1980 dans la science
soviétique, n'a pas été évalué sur le territoire de notre pays comme une approche complexe.
L'évaluation de certaines composantes de la réserve physiologique est pratiquée à l'aide de
méthodes modernes mais invasives, qui induisent certainement des dangers éminents pour la
recherche. Dans le même temps, l'accès à ces tests est réduit pour deux raisons : le coût de
l'enquête et l'esquive, ou l'interdiction du culte, de mener à bien de telles enquêtes avec un
échantillonnage avec du liquide biologique.
La valeur applicative est très grande, car actuellement tous les centres de soins de santé
primaires sont équipés de telles machines, mais malheureusement ne les utilisent pas comme
adéquatement. L’institut d’oncologie, et notamment les départements d’oncologie et de gastro-
oncologie par exemple, ont montré leur intérêt de cette technologie pour évaluer à l’avenir les
réserves physiologiques des patients en dynamique tout au long des 24 heures en format
électronique. Ceci est un avantage énorme par rapport à la méthode utilisée dans le laboratoire.
Pour conclure, les méthodes d'évaluation de l'adaptation utilisées en physiologie et en hygiène
du travail sont extrêmement obsolètes. Actuellement ces méthodes ne possèdent pas de
techniques non invasives basées sur le recul de la pratique afin d’évaluer les réserves
physiologiques en mode pragmatique. Cette méthode ouvre de nouveaux horizons et, comme
expliqué précédemment, nous permet une évaluation ad hoc de ces indices, non invasive, avec
des informations déjà reçues sous forme statistique pour le traitement.

6
 CUPRINS

ADNOTARE…………………………………………………………………4
INTRODUCERE………………………………………………………….…8
I. REZERVELE FIZIOLOGICE ALE ORGANISMULUI UMAN

1.1. Aspecte Epidemiologice .......................................................................................... 11

1.2. Componentele rezervei fiziologice. Efectele exercițiilor de antrenament și
îmbătrânirii............................................................................................................... 15
1.3 Istoria bioimpedanței………………………………………………………….……17
1.4 Principiile de bază ale bio impedanței electrice……………………………………19.

II. METODELE DE EVALUARE A REZERVELOR FIZIOLOGICE

PRIN METODA IMPEDANȚEI ELECTRICE
2.1 Aparate pentru evaluarea compoziției corporale……………………………….…. 23
2.2 Măsurători de bioimpedanță și modele de compoziție corporală………………………27
2.5 Parametrii compoziției organismului uman………………………………………….....31
2.6 Analiza vectorului de bioimpedanță…………………………………………………….43.
III CARACTERISTICA RĂSPUNSULUI FIZIOLOGIC A
ORGANISMULUI LA MOBILIZAREA RESURSELOR
FUNCȚIONALE, ABORDAREA DIN PUNCT DE VEDERE A
SĂNĂTĂȚII OCUPAȚIONALE.
3.1 Cercetarea rezervelor fiziologice la contengente comparative........................................43
3.2 Analiza rezervelor fiziologice la contengente comparative ............................................47

CONCLUZII ……………………………………………………………...…49
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..51

ANEXE……………………………………………………………………….62

7
 INTRODUCERE

Situația actuală epidemiologică în Republica Moldova și a altor țări învecinate se

caracterizează printr-o creștere semnificativă a morbidității și mortalității prin bolile cronice și
non infecțioase. În acest context se regăsesc așa stări morbide sociale cum ar fi alcoolismul,
fumatul, sedentarismul sau o nutriție dezechilibrată, unde mai rău se pot întâlni și asocieri de
aceste situații degradante. Ca deferență de factori genetici predispozanți, aceste stări pot fi
prevenite și determinate precoce, deci pot fi tratate și se spot supune profilaxiei.
Indicatorii obiectivi ai stării de sănătate pentru populație ar putea fi starea fizică a
organismului și statutul nutritiv, dar cu părere de rău metodele existente de evaluare a acestor
indicatori sunt învechite și totodată greu de a le face paralel pe același lot. În această lucrare se
propune o metodă nouă, bazată pe evaluarea rezervelor fiziologice a organismului uman prim
metoda bioimpedanței electrice. Această metodă presupune o analiză inofensivă pentru
organismul uman, fără careva majore contraindicații și totodată ușor de aplicat în toate
condițiile. Această metodă poate evalua direct rezervele fiziologice, fapt ce poate studia în
paralel statusul nutrițional și starea fizică a organismului cercetat, iar compoziția acestor două
segmente ne poate aduce la evaluarea reală a stării organismului de adaptație cât la condițiile
de muncă, atât și la factori de mediu, compensarea sau dezechilibrarea funcțiilor compensative
a organismului ce este bine venit în fiziologia muncii, igiena ocupațională și profilaxia la toate
nivelurile.
Analiza bioimpedanței electrice a corpului uman ne permite să obținem indicatorul de
rezistență electrică (impedanță) iar în combinație cu măsurări antropometrice să evaluăm
compoziția proteică, starea metabolismului lipidic și hidric, să le analizăm cu careva standarde
și concludem prin compararea rezultatelor obținute și a calculelor din formule rezervele
funcționale ale organismului uman cercetat.
La noi în republică se regăsesc analizatori de bioimpedanță electrică din 1989, dar cu
părere de rău nu se utilizează standard, pretutindeni, iar metodica exactă de folosire și
instrucțiune metodică medicală nu există. În acest context este necesar de menționat că nici
ghidul rapid de utilizare, nici instrucțiuni de mentenanță în română nu există. Unicul domeniul
unde se utilizează aceste tipuri de utilaje, dar cu 5-7% din spectrul de posibilități ale lor este
medicină sportivă, pentru a evalua starea de hidratare a organismului sportivului până și după
antrenament. Dacă ar fi să ne exteriorizăm de această idee practic realizată prin paradigma
conceptuală a lucrării noastre, revenim la evaluarea unuia din rezervele fiziologice ale
organismului și anume a apei din el.
Una din prioritare politici de sănătate din Republica Moldova este diminuarea
incidenței cazurilor de boală care necesita spitalizarea în staționar, deoarece cheltuielile pentru
acești pacienți sunt cele mai mari, iar posibilitatea fizică de a spitaliza pe tot fluxul ce vine –
este imposibilă. Evaluarea rezervelor fiziologice ale organismului uman este o soluție în acest
sens, pentru că ne poate determina epuizarea sau diminuarea semnificativă a nivelului de
rezerve fiziologice în organism la o etapă preclinică sau premorbidă, ce ne-ar crea un avantaj
diagnostic în timp și totodată posibilitatea de a restitui aceste rezerve fiziologice prin manevre
de profilaxie. Esența este că pacientul defapt ar ajunge la starea de pacient, iar muncitorul ar
putea să exercite atribuțiile cu o eficiență mai mare. Manevrele profilactice nominalizate
anterior presupun, în primul rând informarea profilactică, corijarea statutului nutriționist și de
hidratare, și nu în ultimul rând activitatea fizică.

8
 I. REZEVELE FIZIOLOGIE ALE ORGANISMULUI UMAN

Rezervele fiziologice ale organismului uman presupun întreaga baza materială a

organismului care în cadru procedeului de adaptare sau compensare se pot utiliza pentru a
menține homeostaza în limitele fiziologice. Există diferite nivele de rezerve fiziologice, care la
rândul lor se pot activa după diferită pondere la necesitate. Se presupune prezența nivelelor
rezervelor congruente cu structuri anatomice ale corpului uman, și anume:
1) La nivel celular
2) La nivel de țesut
3) La nivel de organ
4) La nivel de sistem de organe
5) Nivel implicit a mai multor sisteme (combinat – complex)
6) La nivel de macroorganism
Mobilizarea rezervelor fiziologice permite organismului uman multiplicarea intensității muncii
versus stare de liniște și odihnă de mai multe ori. Și anume la persoane antrenate fizic (soldați
sau sportivi) la necesitate se mărește activitatea sistemului circulator de 8 – 10 ori.
Rezervele fiziologice nu sunt incluse toate, dar pe rând:
- prima etapă a rezervelor se realizează la locul de muncă până la 30% din abilitățile absolute
ale organismului și include trecerea de la o stare de odihnă la activități zilnice. Mecanismul
acestui proces este reflexele condiționate și necondiționate.
- a doua etapă de activare se desfășoară cu activitate intensă, adesea în condiții extreme, când
se lucrează de la 30% la 65% din posibilitățile maxime (formare, competiție). În acest caz,
includerea rezervelor se datorează influențelor neurohumorale, precum și eforturilor și
emoțiilor voluntare.
- rezervele celei de-a treia etape sunt de obicei incluse în lupta pentru viață, adesea după
pierderea conștiinței, în agonie. Includerea rezervelor acestei transe este asigurată de o cale
reflexă necondiționată și de o comunicare umorală cu feedback.
În timpul competițiilor sau a muncii în condiții extreme, gama rezervelor fiziologice scade,
astfel încât sarcina principală este să o suplinim la loc. Se poate realiza prin întărirea corpului,
pregătirea fizică generală și specială, utilizarea agenților farmacologici și a adaptogenilor. În
acest exercițiu, restaurați și consolidați rezervele fiziologice ale corpului, duce la mărirea
nivelului lor. Pavlov a subliniat că resursele consumate ale corpului sunt restabilite nu numai
la nivelul inițial, ci și cu un surplus (fenomenul compensării excesive). Semnificația biologică
a acestui fenomen este enormă: încărcările repetate care duc la supercompensare oferă o
creștere a capacității de lucru a organismului, acesta fiind efectul principal al instruirii fizice
sistematice. Sub influența efectelor de antrenament, atletul în procesul de recuperare devine
mai puternic, mai rapid și mai rezistent, adică rezervele sale fiziologice ca rezultat cresc.
Medicii au căutat mult timp să definească o "vârstă fiziologică" distinctă de vârsta
cronologică, care ar putea explica o parte din varietatea de răspuns la boala și vătămările
critice. Acest lucru a dus la conceptul de "rezervă fiziologică", care ar putea reprezenta un
suport major al rezultatelor la pacienții care necesită terapie intensivă. Corpul uman este un
sistem complex care se adaptează la o multitudine de factori stresanți externi; totuși,
sedentarismul sau boala pot reduce mecanismele adaptive interne, reducând complexitatea și
pragul de decompensare (adică bolile acute sau leziunile). Acest prag critic teoretic poate fi

9
considerat nivelul rezervelor fiziologice [9]. Expresia fenotipică a acestui proces este fragilă și
slabă. Fragilitatea sau slabiciunea este de fapt rezultatul perfecționării organismului ca masă și
mobilitate, iar pentru că nu există în organism nimic în plus, se acumulează rezerve mici, exact
suficiente pentru a ține față provocărilor obișnuite, dar la niște solicitări mai extremale, aceste
rezerve mici pot să nu satisfacă necesarul respectiv. Acesta este mecanismul când marea
majoritatea a populației, fără pregătire specială devin vulmerabili la situații extremale. Tot în
acest context, nu trebuie subiestimate și o altă parte a situației, când pacienții deja sunt
împovăriți de una sau mai multe boli cronice, unde organismul, pentru a le compensa și a
menține homeostaza, deja utilizează rezervele fiziologice, unde la o solicitare suplimentară
rezervele se pot a fi insufuciente și această situație duce la efect catastrofal, și anume chiar
depășirea modelelor de compensare fiziologico-patologică, deodată trecând în stare critică.
Reevaluarea rezervelor, mobilizarea altora și defenitivarea mecanismelor necesită timp,
câteodată neexistent. În timp ce fragilitatea a fost descrisă, la general în rândul populației în
vârstă, conceptul de fragilitate ca surrogat al rezervei fiziologice poate avea relevanță pentru
pacienții cu boli cronice într-un spectru larg. Cercetările sunt necesare pentru a caracteriza
fundamentele biologice ale fragilității, modurile optime de măsurare a acesteia și importanța
acesteia în determinarea supraviețuirii și rezultatelor funcționale la prezența unei boli cronice.
Utilizarea resurselor ICU de către pacienții în vârstă este în creștere, iar prevalența fragilității
la cei admiși la UTI este probabil să crească.
Beneficiile activității fizice în prevenirea mortalității precoce au fost stabilite de un set
amplu de studii epidemiologice. Aceste beneficii au fost demonstrate atât la persoanele de
vârstă mijlocie cât și la persoanele în vârstă înaintată. Mai mult, reducerea evenimentelor
acute cum ar fi infarctul miocardic observat la niveluri mai ridicate ale activității fizice,
împreună cu creșterea speranței de viață fără boală printre indivizii cei mai activi susțin efectul
anti-îmbătrânire al activității fizice. Această examinare evidențiază două modele care susțin
acest efect. Primul model descrie calea către fragilitate și slăbiciune, iar al doilea model
explică faptul cum imobilizarea este un factor de stres care declanșează răspunsurile de stres
responsabile pentru multe boli cronice. Îmbătrânirea reduce volumul rezervelor fiziologice și
poate duce la fragilitate atunci când aceaste rezerve nu pot permite o adaptare adecvată a
corpului la provocările externe de mediu, sau interne. Componentele acestei rezerve
fiziologice pot fi ușor măsurate prin test cardiorespirator (velometrie). Printre acestea se
numără rezerva de ritm cardiac și VO2max, consumul maxim de oxigen în organism. Efectele
opuse ale antrenamentului și îmbătrânirii asupra rezervei fiziologice sunt detaliate. Sunt
descrise mecanismele de bază ale antrenamentului și ale îmbătrânirii. Stilul de viață sedentar
accelerează efectele îmbătrânirii la persoanele vulnerabile. Stilul de viață sedentar induce
mecanisme care măresc factorii de risc a bolilor cronice și, eventual, la moartea precoce.
Aceste mecanisme patologice și consecințele acestora constituie sindromul sedentar al stilului
de viață.
Mai multe studii epidemiologice și revizuiri recente au stabilit beneficiul activității
fizice pentru îmbunătățirea speranței de viață cu sau fără boală și a speranței de viață în stare
bună de sănătate (speranța de viață sănătoasă) a persoanelor în vârstă. În mod similar, un nivel
ridicat de activitate fizică în vârstă mijlocie este legat de un risc scăzut de deces prematur. Prin
urmare, promovarea unui nivel ridicat de activitate fizică ar trebui să fie considerată un
instrument puternic pentru întârzierea îmbătrânirii premature.
Îmbătrânirea este un fenomen complex care implică multe procese biologice multiple la nivel

10
celular [1]. Cu toate acestea, traducerea epidemiologică a acestor procese biologice este mai
degrabă univocă: îmbătrânirea accelerată diminuează speranța de viață sănătoasă.
Prin urmare, activitatea fizică și îmbătrânirea au efecte opuse asupra unui punct final clar:
speranța de viață sănătoasă. Această revizuire va explora modul în care se poate explica
fiziologia, analog cu ingineria inversă, atât relația activității fizice, cât și cea a îmbătrânirii cu
mortalitatea precoce.

1.1 Aspect epidemiologic a metodei de evaluare a rezervelor fiziologice

La populațiile vârstnice masculine și feminine din Europa, nivelurile mai ridicate ale
activității fizice au fost asociate cu riscuri scăzute atât de moarte, cât și de pierdere a
capacității de lucru [2]. Acest fenomen a fost aproape la fel de puternic ca și beneficiile evitării
fumatului. Activitatea fizică a fost asociată cu o mortalitate globală redusă, precum și cu
moartea datorată bolilor cardiovasculare sau a cancerului [3]. În studiul Heart Framingham,
bărbații în vârstă de 50 de ani cu un nivel ridicat de activitate fizică au trăit cu 3,5 ani mai mult
decât bărbații cu nivel scăzut de activitate fizică și au trăit 3 ani mai mult fără dereglări
cardiovasculare. Pentru femeile în vârstă de 50 de ani, beneficiul a fost similar (3,4 și,
respectiv, 3,1 ani). Pentru comparație, bărbații care nu au fumat au avut o speranță de viață de
4,3 ani mai lungă decât bărbații care au fumat, iar femeile care nu au fumat au obținut 4,1 ani
în plus [4].
Beneficii asociate între activitatea fizică și mortalitate au fost găsite la populațiile cu
diferite vârste și în diferite regiuni geografice. Pe lângă un nivel scăzut al activității fizice, un
nivel ridicat al sedentarismului, cum ar fi lucru la calculator, se demonstrează o corelație
directă cu mortalitatea precoce [5].
În cele din urmă, capacitatea cardiorespiratorie (CRF), capacitatea unui individ de a face
exerciții aerobice, este considerată un bun indicator al recentelor modele de activitate fizică
[6]. Această caracteristică fiziologică este o măsură obiectivă a capacității fizice a unui
individ. Aptitudinea cardiorespiratorie este strâns legată atât de mortalitatea redusă de toate
cauzele, cât și de mortalitatea cardiovasculară, așa cum se arată într-o meta-analiză recent
efectuată [6]. CRF este evaluat prin măsurarea absorbției maxime (consumului) de O2 în
timpul unui test de velometrie (VO2max) în mLO2 / kg / min. Acest parametru poate fi derivat
din performanțele realizate în timpul testului de efort sau, de preferință, măsurat direct în
timpul testării cardiopulmonare.
Un stil de viață sedentar, cât și comportamentele hipodinamice, reduc activitatea fizică
zilnică astfel reducând capacitatea maximă de exercițiu. Nivelurile scăzute atât ale activității
fizice, cât și ale capacității fizice și ale nivelurilor ridicate ale comportamentelor sedentare au
un efect dăunător asupra sănătății și a stării de bine.
Rezultă că modul în care stilul de viață sedentar, cu cele două componente ale scăderii
activității fizice și creșterea comportamentului sedentar, favorizează o scădere a capacității
fizice maxime (CRF) prin decondiționare. Aceste componente comportamentale și fiziologice
ale stilului de viață sedentar conduc, la persoanele susceptibile, la sindromul sedentar de viață
și, în cele din urmă, la o scădere a speranței de viață sănătoasă, sau altfel spus la îmbătrânirea
prematură.
Următoarele două modele ne pot ajuta să înțelegem acțiunea activității fizice asupra
îmbătrânirii și a mortalității precoce.

11
Modelul 1: calea spre fragilitate și slăbiciune.
Acest model explică modul în care atât evenimentele acute, cât și cele cronice pot afecta
capacitatea fiziologică pe termen lung și pot duce la fragilitate, slăbiciune și la moarte în final.
Fragmentarea poate fi definită ca o stare în care corpul are o capacitate foarte limitată de a
rezista stresului. În modelul rezumat, capacitatea fizică (CRF) scade odată cu vârsta (0,5-1
mLO2 / kg / an). Evenimentele acute, cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular
cerebral, scad imediat capacitatea fizică. Recuperarea este adesea incompletă sau chiar
imposibilă. Un al doilea eveniment acut poate duce la o reducere suplimentară a capacității
fizice. Este important faptul că recuperarea după un eveniment este legată de nivelul CRF
înainte de eveniment și recuperarea este mai puțin completă la indivizi cu rezervele fiziologice
deja compromise.

Figura 1.1. Capacitatea fizică a sistemelor cardio-respiratorii [9]. Rațiunea fiziologică

pentru un efect de întârziere a activității fizice.
Mecanismele fiziologice care susțin efectul dăunător atât al nivelurilor scăzute ale activității
fizice, cât și al nivelurilor ridicate de comportament sedentar asupra supraviețuirii.

Exercițiul de antrenament poate limita efectele îmbătrânirii prin creșterea capacității fizice
inițiale (CRF) (1), prevenirea evenimentelor acute (2 și 4), îmbunătățirea recuperării după un
eveniment (3 și 4) și amânarea degradării capacității fizice (5).
Activitatea fizică are efecte multiple de protecție:
1. Efectul său de tonizare poate crește nivelul de bază a potențialului sistemelor cardio și
respirator la efort.
2. Poate preveni sau întârzia primul accident (prevenirea primară).
3. Poate îmbunătăți recuperarea după un accident.
4. Poate preveni un alt accident la persoanele cu un anticident acident (prevenire secundară).
5. Poate încetini ritmul de scădere a capacității fizice cu vârsta.
Recent, un studiu controlat, randomizat, de 2331 de pacienți cu insuficiență cardiacă
(prevenție secundară), HF-ACTION, a arătat că un program de exerciții cu durata de 3 luni,

12
structurat, supravegheat, poate îmbunătăți starea de sănătate auto-raportată. Acest program de
exercitii a imbunatatit VO2max fata de valoarea initiala cu 4% mai mare decat cel obisnuit
(+0,6 mLO2 / kg / min si +0,2 mLO2 / kg / min, respectiv). Cu toate acestea, nu s-a constatat
niciun efect asupra mortalității după 30 de luni de urmărire. Rezultatele dezamăgitoare ale
acestui studiu pot fi explicate prin câteva aspecte metodologice, cum ar fi pacienții din grupul
de control care au avut activitate fizică necontrolată și cei din grupul de bază, care au o
aderență scăzută pe termen lung la programul lor de antrenament pentru exerciții fizice. Mai
mult, nivelele de efort de bază au fost scăzute (14,4 mLO2 / kg / min). Acești pacienți au fost
departe de calea spre fragilitate cu o rezervă fiziologică foarte limitată, care putea fi restaurată
cu ajutorul antrenamentului. În cele din urmă, comportamentele sedentare nu au fost evaluate
în timpul acestui studiu. Limitarea fizică s-a îmbunătățit doar la 3 luni, ceea ce sugerează un
efect foarte limitat al programului de antrenament pentru exerciții fizice generale.

Modelul 2: imobilizarea ca stresor.

Figura 1.2. Schema mobilizării rezervelor fiziologice pentru persoanele cu un mod de viață
extremal. [9]
Persoanele cu un stil de viață dinamic sunt imobilizate după un accident. Această imobilizare
care pune viața în pericol induce răspunsul la stres, care vizează combaterea leziunilor și
accelerarea regenerării țesuturilor. Energia este realocată din mușchii neutilizați la organe cum
ar fi ficatul și țesutul adipos, care susțin această luptă pentru reconvaliscență rapidă.
Trebuie înțeles că, cu acest model, inactivitatea prelungită după o vătămare sau o boală
severă este un factor care, mărește răspunsul la stres cronic. Pe de altă parte, restaurarea

13
timpurie a activității fizice scade stresul și favorizează o recuperarea completă și mai rapidă.

Figura 1.3. Schema mobilizării rezervelor fiziologice la persoane cu sedentarism [9]

Persoanele cu un stil de viață sedentar sunt adesea suprasolicitate. Imobilizarea cronică este
legată de stilul de viață. Mecanismele care vizează combaterea rănirii sunt declanșate de
această imobilizare, dar determină factori de risc ai bolilor cronice. În plus, supraîncărcarea,
împreună cu repartiția energetică indusă de leziuni, determină dezvoltarea excesivă a grăsimii
și a depozitelor de grăsimi eutopice care amplifică efectele imobilizării. Da rezultat al unui
accident, persoanele cu un mod de viață sedentar sunt expuse unui prognostic mai nefavorabil
în comparație cu persoanele cu un mod de viață dinamic. Mecanismele de activare și
mobilizare a rezervelor fiziologice la persoanele cu un mod de viață sedenar sunt slab
dezvoltate pe de o parte, și volumul rezervelor este mic și compromis pe de altă parte. Această
situație creează împosibilă mobilizarea rezervelor fiziologice pentru a obține nivelul necesar
pentru provocarea respectivă, chiar dacă s-ar regăsi un volum necesar de rezerve fiziologice în
organismul respectiv, debitul de mobilizare a acestora ar fi insuficient pentru necesitatea
existentă la moment, ceia ce induce deobicei mecanismul de decompensare patologice urmat
de moartea a macroorganismului. Altă situație este la hipertrofie, unde sportivii de
performanță deobicei exagerează o activitate dinamică și astfel la un accident organimsul este
impovărat de unele rezerve fiziologice, de care la moment nu are nevoie, ce induce un consum
suplimentar de alte rezerve fiziologice pentru mobilizarea și evacuare a primelor. Această

14
situație deasemenea nu este benefică, dar este în comparație cu antecedenta mult mai bună, și
creează un prognostic bun.

Figura 1.4 Schema mobilizării rezervelor fiziologice pentru persoanele sedentariste [9]
În contextul unui stil de viață sedentar, cu perioade lungi de inactivitate și niveluri
scăzute de activitate, inactivitatea este în continuare considerată, fiziologic, un factor nociv și
induce aceleași mecanisme fiziologice de stres ca răspunsului la solicitare. Acest răspuns
necorespunzător și modificările induse devin factori de risc pentru boli cronice. În plus,
suprasarcina calorică mărește acumularea de grăsimi atât în adipocitele centrale, cât și în ficat,
prin urmare, răspunsul patologic la inactivitate (figura 1.4).

1.2 Componentele rezervei fiziologice. Efectele exercițiilor de antrenament și

îmbătrânirii

Spre fragilitate și slăbiciune duceevident un declin atât al capacității fizice, cât și al rezervei
fiziologice. Din punct de vedere a analizei matimatice al activității sistemelor
cardiorespiratorii și din punct de vedere antropometric al corpului fizic, rezerva fiziologică
poate fi evaluată prin mai multe metode de evaluare și anume: fiziologice, antropometrice,
funcționale, etc.

1. Debitul cardiac (HR). Debitul cardiac și volumul circulator cardiac sunt dintre cele două
variabile fundamentale prin care sistemul circulator și cordul reacționează la situații cum ar fi
poziția ortostatică, mersul pe jos și exercițiile fizice. Debitul cardiac este direct influențat de
mecanismele de răspuns la stres, și anume stimularea simpatică. Debitul cardiac este diferența
dintre debitele cardiace maxime și cele de repaus. Antrenamentul fizic poate reduce debitul
cardiac de repaus, crescând astfel rezerva de debit cardiac. Îmbătrânirea scade debitul cardiac
maxim. Relația dintre vârstă și debitul cardiac maxim este liniară pentru un anumit individ. Au
fost propuse mai multe ecuații pentru estimarea debitului cardiac maxim; cel mai des utilizat
(dar nu neapărat cel mai bun) este de minus 220 vârsta în ani.

15
2. Debitul sistolic (SV). Acesta este volumul de sânge propulat de inimă (ventriculul stâng) în
timpul fiecărui ciclului cardiac (sistolă). SV este celălalt component al ieșirii cardiace (CO):
CO = HR * SV (L / min). Îmbătrânirea reduce SV. Exercițiile de antrenament cresc SV. Pentru
a rezuma, limita de îmbătrânire a rezervelor de ieșire cardiacă prin scăderea debitului cardiac
maxim și SV maximă, în timp ce antrenamentul fizic sporește creșterea rezervelor cardiace
prin creșterea SV maximală și scăderea debitului cardiac în repaus.

3. Ecuația dublă (DP). Produsul dintre debitul cardiac și presiunea arterială a sângelui în faza
sistolică (SBP) este bine legat de consumul de O2 al miocardului (MVO2). DP = HR * SBP =
HR * CO * PVR unde PVR este rezistența vasculară periferică. DP = HR2 * SV * PVR.
Efectuarea exercițiilor crește rezervele MVO2 prin scăderea atât a ritmului cardiac în repaus,
cât și a tensiunii arteriale sistolice și prin creșterea SBP la exercițiul fizic la solicitare maximă.
Exercițiile de antrenament fizic scad PVR. Îmbătrânirea crește PVR și se micșorează SBP.
Scăderea atât a debitului cardiac maxim cât și a lui SV, prin urmare, și a maximului MVO2.
Exercițiile fizice cresc MVO2 rezerve și nivelul subiectiv al îmbătrânirii scade.

4. Rezerva de consum de oxigen (VO2). Capacitatea organismului de a crește utilizarea de

oxigen în paralel cu munca fizică este o modalitate de a evalua caapcitatea de gestionare a
rezervelor a corpului. VO2max și, prin urmare, rezerva de VO2 scade cu vârsta la o rată relativ
constantă (0,5 până la 1 mLO2 / kg / an). VO2max și poate fi crescut doar prin antrenamente
sistematice.

5. Puterea cardiacă (CPw) este produsul producției cardiace și al presiunii arteriale medii
aortice centrale (CAMAP). Puterea cardiacă este estimată de produsul CO * SBP = HR * SV *
SBP. Ieșirea cardiacă maximă scade odată cu îmbătrânirea, deoarece atât HR, cât și SV scad.
SBP poate fi crescut atât în repaus, cât și la exercițiul maxim. Cu toate acestea, diferența dintre
timpul de odihnă și SBP la exercițiul maxim este de obicei scăzut. Prin urmare, rezerva CPw,
diferența dintre CPW la exercițiul maxim și CPw în repaus, scade odată cu îmbătrânirea. În
schimb, antrenamentul de exerciții crește rezervele CPw.

6. Puterea circulatorie (CirPw) este surplusul CPw ușor calculat în timpul testării cardio-
pulmonare: VO2 * SBP. Ea evaluează puterea utilizată de organism: CirPw = CO * C (a-v) O2
* SBP unde C (a-v) O2

Efectele vasculare. Stresul oxidativ promovează inflamația în celulele endoteliale (EC)

cu activarea căii NF-kB și / sau scăderea disponibilității de monoxidului de azot. Aceste
mecanisme afectează funcțiile endoteliale, inclusiv dilatarea dependentă de endoteliu,
capacitatea fibrinolitică și repararea endoteliului. Vechile celule musculare netede vasculare
(VSMS) prezintă un potențial crescut pentru proliferare și invazivitate. Matricea extracelulară
(ECM) a peretelui vascular este afectată de disfuncțiile EC și VSMC și devine fragmentată și
calcificată, cu mai multe legături încrucișate cu colagen și colagen liber (fibroză). Creșterea
rigidității arterelor mari, creșterea grosimii peretelui arterial și vasoconstricția periferică
contribuie și ele la creșterea rezistenței vasculare periferice (PVR) și la presiunile sanguine
centrale și sistolice (CAMAP și SBP).

16
 Efectele cardiace. Modificările legate de vârstă în structura cardiacă includ mărirea
miocitului cardiac și reducerea numărului și atât creșterea cantitativă, cât și modificările
calitative ale legăturilor de colagen (fibroza). Compensarea ventriculară stângă (LV) depinde
mai mult de contracția atrială în inimile pacienților cu o vârstă înaintată. Rezervele de volum
LV volumul diastolic (EDLV) cresc, iar rezerva de volum sistolic LV (ESLV) scade în timpul
efortului fizic. Prin urmare, din cauza legii lui Franck Starling care leagă SV de preîncărcare,
volumul de accident vascular cerebral (SV) este conservat în timpul exercițiilor ușoare până la
moderate. Cu toate acestea, creșterea SV este limitată în timpul exercitării sarcinei fizice a
vârstnicilor comparativ cu adulții mai tineri. Mai mult ca atât, alte mecanisme, inclusiv
ischemia, infarctul miocardic și hipertrofia miocardică, pot limita rezerva fiziologică și
compenasrea funcțiilor cardiace.
Cuplarea arterio-cardiacă. Structura și funcția cardiacă sunt strâns legate de sistemul
vascular proximal, evaluat prin puterea cardiacă (CPw = CO * SBP). Schimbările în structurile
vasculare cu îmbătrânire cresc după încărcarea ventriculului stâng. Această suprasarcină
mecanică determină atât o diminuare a vitezei maxime de scurtare a cardiomiocitelor (Vmax),
cât și o hipertrofie cardiacă adaptivă. Aceste adaptări tind să restabilească economia
miocardică la normal prin păstrarea raportului calorii / gram de tensiune. Hipertrofia cardiacă
rezultă din reactivarea modelelor de expresie a genelor fetale. Cu toate acestea, hipertrofia
cardiacă limitează rezerva funcțională cardiacă. În timpul exercițiului, economia cardiacă este
trecută de la eficiența energetică la eficacitatea cardiacă. Cu toate acestea, eficacitatea unei
inimi îmbătrânite ar putea fi afectată de Vmax mai lent, remodelarea cardiacă structurală,
fibroza asociată vârstei și ischemia care poate fi favorizată de o densitate inferioară capilară în
miocardul hipertrofic. Cuplarea ventriculară arterială-stângă poate fi caracterizată de raportul
elasticității lor (Ea / Elv). Elasticitatea (1 / conformitatea) unui compartiment cardiovascular
este modificarea presiunii în acest compartiment în funcție de o anumită modificare a
volumului. Acest indece, elasticitatea compartimentului arterial proximal poate fi estimată prin
0,9 * SBP / SV și Elv cu 0,9 * SBP / ESLV unde 0,9 * SBP este o estimare a presiunii sistolice
finale, presiunea în arterele proximale [6]. În timpul exercițiilor fizice, Ea / Elv scade până la
peste 50% la exercițiul maxim. Atât Ea, cât și Elv cresc cu vârsta. Ea / Elv în repaus rămâne
stabilă. Elv nu reușește să crească în timpul exercițiilor fizice; prin urmare, Ea / Elv scade mai
puțin la vârstnici decât la adulții mai tineri, ceea ce se explică printr-o scădere a rezervei CPw.

1.2 Efectele exercițiului de antrenament sistematic

Stilul de viață sedentar combină atât niveluri scăzute de activitate fizică, atât și
activitatea decrementă a sistemelor cardiorespiratorii. Impactul comportamentelor sedentare
asupra parametrilor metabolici a fost mult studiat. Cu toate acestea, impactul acestor
comportamente sedentare asupra capacității cardiorespiratorii și a rezervei fiziologice trebuie
evaluat suplimentar. Prin urmare, ne limităm la analiza noastră ce ține de antrenamente.
Efectele cardiace. Exercițiul fizic sistematic pare să îmbunătățească protecția
antioxidantă a miocardului, pentru a crește expresia proteinei Heat Shock 70 în cardiomiocite
(crescând astfel protecția împotriva leziunilor ischemice), pentru a proteja împotriva deceselor
celulare cardiomiocite (apoptoza) și pentru a preveni dezvoltarea îmbătrânirii sedentare [7].
Exercițiile de antrenament (rezistență) minimizează declinul funcțional după ischemie.
Efecte arteriale. Exercițiile de antrenament fizic sistematic scad rigiditatea aortei și

17
mărește elasticitatea acestei. Mai mult, fluxul sanguin continuu propulsat puternic, fapt indus
de exerciții fizice este un semnal puternic de supraviețuire pentru celulele endoteliale și,
printre alte mecanisme, activează sintaza oxidului de azot endotelial. Exercițiile fizice, de
asemenea, mobilizează celulele precursoare, endoteliale din măduva osoasă. Exercitarea de
formare induce angiogeneza prin transcripția îmbunătățită a factorului de creștere vasculară
endotelial (VEGF), mărind astfel densitatea capilară în mușchi. Aceste efecte asupra arborelui
vascular scad rezistenta vasculara periferica și cresc capacitatea diferitelor segmente vasculare
de a se adapta la provocarile fiziologice.
Pentru a rezuma, un stil de viață sedentar declanșează răspunsuri de stres care sunt benefice
pentru un individ rănit sau bolnav-imobilizat, dar anterior foarte activ (steriotip dinamic).
Aceste mecanisme includ inflamația, agregarea plachetară, coagularea sângelui și repartizarea
energiei. Sindromul sedentar se dezvoltă atunci când activarea cronică, determină modificări
patologice ale structurilor a sistemului cardiovascular; iar aceste modificări diminuează
capacitatea acestui sistem de a face față provocărilor de mediu și, prin urmare, reduc rezervele
fiziologice ale persoanelor. Mai mult, ambele modificări vasculare și cardiace măresc
probabilitatea accidentelor acute cum ar fi infarctul miocardic sau accident vascular cerebral.
Atât modificarea cronică a rezervei fiziologice și a evenimentelor acute contribuie la un proces
de îmbătrânire accelerat altfel zis la slabiciune sau fragilitate și, în cele din urmă, la scăderea
speranței de viață în stare bună de sănătate.
Mecanismele prin care organismul încearcă să evite hipoxia tisulară atunci când este
compromisă eliberarea totală a oxigenului în timpul anemiei acute sunt analizate. Când
hematocritul este redus prin hemodiluție isovolemică, ajustările compensatorii includ o
creștere a producției cardiace, redistribuirea fluxului sanguin la unele țesuturi și o creștere a
raportului întregului corp de extracție a oxigenului. Aceste reacții permit întreținerea
necesității întregului corp în oxigen până la scăderea hematocritului la aproximativ 10%. Se
discută mai mulți factori care contribuie la creșterea producției cardiace în timpul anemiei
acute, incluzând reducerea vâscozității sângelui, inervația simpatică a inimii și tonusul
venomotor crescut. Acesta din urmă s-a dovedit a fi dependent de chimioreceptorii aortici
intacți. În ceea ce privește răspunsurile vasculare periferice, creșterea fluxurilor sanguine
coronare și cerebrale care apar după hemodiluție este proporțional mai mare decât creșterea
debitului cardiac, în timp ce contrariul este valabil pentru rinichi, ficat, splină și intestin.
Masele musculare nu contribuie la redistribuirea fluxului sanguin către mai multe zone vitale
în timpul anemiei acute, chiar dacă prezintă un potențial enorm anaerob. În general, reglajele
compensatorii periferice au ca rezultat o creștere a raportului de extracție a oxigenului în
timpul anemiei acute care reflectă o mai bună adaptare a cantității limitate de oxigen la
cerințele de oxigen din țesuturi. Cu toate acestea, unele zone cum ar fi mușchii sunt relativ
supraperfuzate, ceea ce limitează o utilizare și mai eficientă a alimentării cu oxigen în stare de
hipoxie de tip anemic. Studiile privind răspunsul microcirculației și măsura în care controalele
vasculare simpatice sunt implicate în reglarea fluxului sanguin periferic sunt necesare pentru a
aprecia în continuare modelul complex al răspunsurilor fiziologice care contribuie la
asigurarea supraviețuirii organismului în timpul anemiei acute.

18
 1.3 Istoria bioimpedanței

Proprietățile electrice ale țesuturilor au fost descrise în primul rând de Hermann și

colab. în anii 1870. În 1928 Cole a propus o expresie pentru impedanța la DC și frecvența
infinită. El a propus, de asemenea, CPE (element de fază constantă) care este utilizat în
modelul său electric. Cole a fost primul care a reprezentat o iminență complexă (termen care
înseamnă impedanță și admitere) în diagrama lui Wessel, numită uneori colecția Cole. El a fost
unul dintre primii care a prezentat modelul cu trei componente (două rezistoare și un
condensator) în două configurații diferite. În anii următori, Thommasset [11] a efectuat
primele studii care au utilizat măsurări ale impedanței electrice ca un indice al apei corporale
totale (TBW). A folosit două ace introduse subcutanat. După Thommasset Hoffer și colab. și
Nyboer [8, 9] au introdus în studiile lor tehnica BIA a electrozilor cu patru suprafețe. În 1950
Schwan a relevat dependența de frecvență a capacității de țesut muscular și a interpretat un
fenomen de relaxare. El a introdus, de asemenea, măsurări precise cu frecvență joasă și tehnica
cu patru electrozi. În 1970 a fost stabilită metoda BIA. Au fost făcute relațiile dintre impedanță
și conținutul de apă al corpului (BWC). Ulterior, o mulțime de analizoare BIA cu frecvență
unică au fost disponibile în comerț. Iar în anii '90 au fost introduși mai mulți analizatori cu
frecvențe multiple. Mai recent, au fost utilizate mașini segmentate BIA, deoarece această
abordare poate depăși problema rezistenței variabile în relație cu constituția corpului. Această
zonă are o contribuție mică la rezistența corporală totală (R), dar o contribuție importantă la
masa corporală totală.
O abordare segmentată este un instrument util pentru evaluarea compoziției corporale,
având în vedere și aici unele disproporții corporale. În prezent, o varietate largă de dispozitive
poate fi găsită într-un câmp de bioimpedanță (bipedal, bimanual, tetra polar) care sunt capabile
de diferite măsurări utilizând o abordare cu o singură sau cu mai multe frecvențe. Acest lucru
conduce la faptul că bioimpedanța are un rol important în diferite domenii ale medicinei,
evaluarea compoziției corpului, observarea sarcinii, biomateriale, spectroscopia
bioimpedanței, tomografia bioimpedanței etc.

1.4 Principiile de bază ale bio impedanței electrice

Impedanța (Ω) este un raport între un curent și o tensiune care se aplică atât la curentul
alternativ (AC) cât și la curentul continuu (DC). Din această relație, bioimpedanța poate fi
descrisă ca o proprietate electrică pasivă a materialelor biologice care creează rezistența
curentului electric. Dacă luăm în considerare doar configurația de bază, această metodă simplă
are nevoie doar de două sau mai multe electrozi (un CC - purtător de curent și PU - cititor).
Conceptul de bază al bioimpedanței este impedanța Z [ohm, Ω] care este după cum urmează: 𝐙
= R2 + 𝑋𝑒2 sau conductibilitate 𝑌 = 1/ 𝑍
Aceste valori exprimă relația dintre un curent sinusoidal de curent alternativ și o tensiune
sinusoidală AC (este raportul complex al tensiunii cu curentul într-un circuit de curent
alternativ). Impedanța extinde conceptul de rezistență la circuitele de curent alternativ și are
atât mărime, cât și fază. În circuitele cu curent continuu, rezistența și impedanța sunt aceleași.
Prin urmare, există o lipsă de diferență de fază între tensiune și curent. Bioimpedanța este o
valoare complexă deoarece un biomaterial nu numai că creează fenomentul de rezistență
fluxului de curent electric, dar, de asemenea, adaugă schimbarea de fază a tensiunii în raport

19
cu domeniul curent în timp [10]. Impedanța țesutului corporal constă în două valori: rezistența
(R) și reactanța X sau Xc. Rezistența R este o parte reală a impedanței, descrie valorile tisulare
ale opoziției actuale și nu se schimbă cu frecvența. Reactanța X (prezintă inducția tensiunilor
în conductorii autoinduși de câmpurile magnetice ale curenților - inductanța și stocarea
electrostatică a sarcinii induse de tensiuni între conductori - capacitate) este o parte imaginară
a impedanței și prezintă proprietăți capacitative ale țesutului corporal (valoare influențată prin
membranele celulare – creează un efect de condensator) [10] și această valoare se modifică cu
frecvență. Aceste proprietăți capacitive ale țesutului corporal se datorează celulelor care au
membrane slab conducătoare create din strat dublu de fosfolipide. Aceste două valori sunt
limitate împreună cu unghiul de fază φ (a se vedea figura 1.5) după cum urmează:
𝑋
𝜑 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 (1.1)
𝑅
Interpretarea acestei formule este că unghiul de fază poate prezenta o distribuție relativă a
fluidelor. Valoarile pot fi intre 0 (fără membranele celulare) la 90 ° (numai membranele
celulare). În utilizarea clinică, unghiul de fază poate fi foarte util, deoarece ar trebui să
răspundă la ECW / ICW raport care ar trebui să fie o măsurătoare sensibilă a malnutriției sau a
bolilor [16]. Lungimea vectorului impedanței Z poate fi considerată invers proporțională cu
volumul fluidului [2]. Bioimpedanța este definită ca raportul domeniului de frecvență al
tensiunii la curent. Mărimea valorilor bioimpedanței reprezintă raportul dintre amplitudinea de
tensiune și amplitudinea curentă. În timp ce faza reprezintă schimbarea de fază prin care
curentul este corelat cu tensiune. Impedanța impusă de Ohm se exprimă după cum urmează:
𝑉 = 𝐼𝑍 = 𝐼 | 𝑍 | 𝑒𝑗𝑎𝑟𝑔 (𝑍) Amplitudinea impedanței | Z | se referă la rezistență (scăderea
amplitudinii tensiunii pe o impedanță) Z pentru un curent dat I. Factorul de fază arată că
curentul este întârziat cu o fază a θ = arg (Z) Figura 1.6.

Figura 1.6: Interpretarea geometrică a impedanței (Z), a rezistenței (R), a reactanței (Xc) și a
unghiului de fază φ, modificarea lui Z în funcție de frecvență [10]. În țesutul biologic există o
mulțime de celule cu membrane care au efectul dependenței de frecvență a bioimpedanței.

20
 Prin urmare, cu o impedanță de frecvență mai mare este mai mică și invers (vezi Figura
1.7). Acest lucru ne oferă, de asemenea, informații despre țesuturile, structurile membranare și
distribuția lichidului intracelular și extracelular. De asemenea, frecvența determină
măsurătorile, deoarece cu frecvențe specifice pot fi măsurate proprietăți diferite ale țesuturilor.
Dacă nu luăm în considerare frecvența și ținem cont doar de valori de rezistență ale țesutului,
atunci acestă depinde de densitatea țesutului.

Figura 1.7: Modificări ale impedanței în funcție de frecvență [16]

Valoarea rezistenței depinde de proporțiile și proprietățile materialelor. Dacă luăm în
considerare modelul ideal de bază al unui material conductiv omogen (vezi Figura 1.8),
rezistența sa poate fi exprimată după cum urmează [11]:

(1.2)

unde L este lungimea materialului, A este aria secțiunii transversale, ρ [Ω.m] este rezistivitatea
materialului și V este volumul materialului. Acest model poate fi folosit pentru o înțelegere de
bază a bioimpedanței. Acesta poate fi folosit ca primul model de părți ale corpului uman care
poate fi înlocuit în teoria circuitelor cu cinci cilindri. Corpul trebuie împărțit în cinci părți
(părțile se comportă ca și cum ar fi în serie unul cu celălalt, cu segmente mai scurte și mai
groase care contribuie mai puțin la totalul R) care reprezintă membrele și trunchiul. Cu fiecare

21
țesut având rezistență diferită, rezistența poate fi calculată prin metodele fizico-matematice.
Acesta va fi un caz în care corpul uman este omogen și țesutul nu include celule care sunt
înconjurate de o membrană celulară compusă în principal din lipide.

Figura 1.8: Modelul de bază al țesutului în formă cilindrică [17]

Cu toate acestea, realitatea este mult mai complicată. Corpul nu constă dintr-un
material omogen așa cum sa menționat mai sus. Fiecare țesut are propria rezistivitate specifică
(ρ), astfel că acest R al unui singur segment poate fi foarte diferit. Trebuie să considerăm că
țesutul este omogen la nivel macroscopic. Această aproximație trebuie făcută, deoarece țesutul
la valoarea sa microscopică nu este omogen. La nivel microscopic, trebuie luate în considerare
toate părțile de țesut, cum ar fi sângele, lipidele, plasma etc. Din cauza tuturor acestor fapte,
întreaga impedanță ar trebui considerată nu doar o parte reală, ci și o parte imaginară.
Reactanța este o parte a bioimpedanței care reprezintă proprietățile capacitative ale
membranelor celulare. Membranele celulare constau dintr-un strat de material lipofil
neconductor interpus între două straturi de molecule conductive. Se comportă ca niște
condensatori minuscule (care stochează energie). Reacția în organism reflectă puterea acestei
capacități. Deoarece membranele celulare intacte sunt conținute în principal în masa celulelor
corpului, reactanța corpului este proporțională cu cantitatea de masă a celulelor corpului.
Având în vedere toți parametrii țesutului corporal, pot fi folosite modele electrice mai bune și
se poate face o descriere mai avansată a corpului. Prin obținerea proprietății electrice de bază a
unei compoziții corporale, valorile pot fi calculate utilizând diferite ecuații matematice.

22
 II. METODELE DE EVALUARE A REZERVELOR FIZIOLOGICE PRIN METODA
IMPEDANȚEI ELECTRICE

2.1 Aparate pentru evaluarea compoziției corporale

În prezent există o variație enormă de dispozitive pentru evaluarea compoziției

corporale utilizând metoda bio impedanței electrice. Cele două criterii de bază pentru
divizarea dispozitivelor în grupuri sunt:
✓ primul ia în considerare numărul de electrozi utilizați pentru măsurători,
✓ iar al doilea ia în considerare numărul de frecvențe utilizate.
Dacă luăm în considerare primul criteriu (numărul de electrozi utilizați), putem diviza
dispozitivele în grupuri de două, patru și opt sisteme de electrozi. Două dispozitive electrodice
sunt cele care utilizează mâna - mâna la mână (pacientul deține electrozi în mâinile sale) sau
picioare - picioare pe picioare [45, 46, 47] (pacientul se află pe electrozi). Un alt dispozitiv din
acest grup este dispozitivul Bodystat care utilizează patru sisteme de electrozi cu plasarea
electrozilor pe mână și picior (electrozii sunt localizați unul pe braț și altul pe picior). Primele
două sisteme (de la mână la mână și picioare la picioare) au capacitate predictivă limitată,
deoarece cu sistemul de mână în mână se măsoară numai partea superioară a corpului și
această abordare nu ia în considerare picioarele și abdomenul. Aceeași problemă este
măsurarea picioarelor la picioare, unde se măsoară numai partea inferioară a corpului. Acest
moment are aspect problematic pentru că părțile unui corp care au un procent mai mare de
TBW contribuie mai puțin la măsurători. Prin urmare, localizarea electrozilor în sistema
piciorul la braț (Bodystat) este mai bună, deoarece impedanța întregului corp poate fi
măsurată. Acesta este un avantaj al sistemului electrod de mână - picioare prezentat în Figura
2.1.

Figura 2.1: Sistem de electrod de la mână la picior [4]

23
 Dispozitivele cu patru și opt electrozi sunt mult mai bune pentru obținerea valorilor
compoziției corporale. Cu această opțiune este posibil să se măsoare nu numai impedanța
întregului corp, ci și o impedanță segmentară și compoziția fiecărei părți a corpului uman (de
obicei - mâini, picioare și trunchiul). Prin urmare, se poate obține o citire mult mai precisă.
Segmentul BIA se efectuează prin atașarea de electrozi suplimentari la încheietura mâinii /
picioarelor pe ambele părți ale corpului.

Figura 2.2: Măsurarea segmentelor specifice ale corpului [Manualul Tanita]

Măsurătorile segmentelor specifice ale unui corp sunt realizate folosind electrozii
specifici, ca un purtător de curent și măsurarea tensiunii. De exemplu, un curent electric este
alimentat de la electrozi la capetele degetelor de pe ambele mâini și pe degetele de la picioare,
iar tensiunea este măsurată la falangele degetelor de pe ambele mâini și la călcâiul ambelor
picioare. Principiul utilizării diferitelor electrozi (metoda cu 8 electrozi) este prezentat în
Figura 2.2. Dacă luăm în considerare al doilea criteriu, dispozitivele pot fi împărțite în grupuri
în funcție de frecvențele utilizate pentru măsurări: dispozitive cu frecvență unică, dispozitive
cu frecvență multiplă. Dispozitivul cu frecvență unică utilizează, în general, frecvența de 50
kHz, cu o localizare a electrodului care poate fi diferită. Cu aceste dispozitive vorbim în mod
strict despre măsurarea nu a TBW, ci a rezervei ponderate a rezistenței apei extracelulare
(ECW) și a apei reziduale intracelulare (ICW) (~ 25%). Această metodă permite estimarea
FFM și TBW, dar este imposibil să se măsoare separat ICW și ECW. Este o metodă bună
pentru estimarea FFM și TBW absolute la pacienții cu o hidratare normală. De asemenea, s-a
descoperit că abordarea cu o singură frecvență a fost mai precisă și mai puțin influențată de
TBW la subiecții critici. Cu toate acestea, măsurările de bioimpedanță cu o singură frecvență
nu sunt valabile în condițiile hidratării modificate semnificativ. Dispozitivele cu frecvențe
multiple utilizează frecvențe diferite, de regulă 5, 50, 250, 500 și 1000 kHz. Frecvențele mai
joase și mai înalte nu au sens, deoarece s-a raportat că utilizarea unor frecvențe mai mici de 5
kHz și mai mari de 1 MHz înseamnă o reproductibilitate proastă în special a reactanței.
Avantajul acestei metode este îmbunătățirea estimării masei lipidice și a grăsimii corporale.
Această metodă este capabilă de determinarea directă a ICW și ECW. Cei mai cunoscuți
producători de dispozitive BIA sunt Tanita, Biospace (dispozitivul InBody), Omron
(majoritatea dispozitivelor lor sunt capabile să măsoare numai valorile de bază) și Bodystat.

24
Acești producători oferă o gamă largă de dispozitive cu diferite posibilități de măsurare de la
dispozitivele de bază la cele complexe și de înaltă calitate. Fiecare dispozitiv și accesoriile
acestuia trebuie alese în funcție de proiectarea experimentului și de rezultatele așteptate.
În acest contet este important de plasat corect electrozii, pentru a obține rezultatele veridice ale
măsurărilor.
Electrozii joacă un rol foarte important în măsurările de bioimpedanță. Aici
conductibilitatea electronică se transformă în conductibilitate ionică. Există în principiu două
tipuri de electrozi: un electrod purtător al curentului și un electrod de preluare când se
utilizează cel de-al treilea electrod de măsurare / nivelul a curentului utilizat pentru măsurători
Figura 2.3. Electrozii sunt în contact cu pielea (în cazul abordării neinvazive ) sau poate fi
inserat direct în țesut (în cazul abordării invazive - nu este utilizat pentru metoda BIA). Este
esențial să utilizați seturile potrivite de electrozi pentru a evita influența polarizării
electrodului în timpul evaluării impedanței. În cazul în care se măsoară numai eșantioanele
uscate, sistemul cu 2 electrozi poate fi utilizat cu ușurință. Cu toate acestea, probele umede,
ionice sunt predispuse la erori și trebuie luate măsuri de precauție speciale. Astfel, în teoria
bioimpedanței, materialele sunt considerate umede, cu strat dublu. Aceasta înseamnă că pe
suprafețele metalice vor apărea efecte de polarizare. Acest fenomen introduce erori în
măsurări. Totuși, aceste erori pot fi reduse prin introducerea sistemelor cu 3 sau 4 electrozi.
Figura 2.3. Cele trei sisteme de electrozi mai fregvent întâlnite sunt: plumb bipolar (electrozii
sunt egali, ceea ce înseamnă că fiecare electrod este de măsurare și purtătoare de curent), tetra
polar, cel de-al doilea este un electrod de preluare a semnalului, iar al treilea este un electrod
de măsurare și curent) și cvadropolar (cu patru electrozi doi sunt purtători de curent și doi sunt
semnale de preluare a semnalului). Aceste sisteme sunt arătate în Figura 2.3. Sistemul celor
patru electrozi este de obicei declarat că nu este predispus la erori de la impedanța de
polarizare a electrodului și se consideră una din cele mai exacte scheme.

Figura 2.3: Sisteme de electrozi: bipolar, tetrapolar și cvadropolar [17]

Există o mulțime de modele de electrozi, dar în bioimpedanță și BIA cei mai comuni
electrozi sunt: electrozii suprafeței pielii sau electrozi metalici. Proiectarea electrozilor de

25
suprafață a pielii este bine descrisă în literatură. De asemenea, materialul electrodului este
foarte important în proiectarea acestuia. Există diverse metale, polimeri și carbon care pot fi
utilizate pentru producerea de electrozi. Fiecare material este deosebit pentru măsurări
specifice, de exemplu, dispozitivul Tanita MC 180 MA folosește pentru picioare: oțel
inoxidabil și pentru electrozi plasați manual (un material dinrt-un aliaj special, rezistent
mecanic, necorosiv, super conductibil foarte puternic polarizat,). În cazuri speciale pot fi
utilizați și electrozi invazivi, dar nu este foarte frecvent să le folosiți deoarece BIA își pierde
avantajul de neinvazivitate. În ceea ce privește electrozii, este foarte important să se știe că
domeniul de sensibilitate al unui sistem de electrozi poate varia. Dacă folosim patru sisteme de
electrozi pentru măsurarea rezistenței la curent continuu, sensibilitatea va fi:
𝐽1 ∗𝐽2
𝑆= (2.1)
𝐼2

unde J1 este densitatea curentului dintre doi electrozi transportatori de curent și J2 este
densitatea curentului dintre electrozii de preluare a semnalului, I este curent. O valoare
pozitivă pentru sensibilitate înseamnă că dacă rezistivitatea acestui element de volum crește,
se măsoară o rezistență totală mai mare. Un alt rezultat al unei valori mai mari pentru
sensibilitate este o influență mai mare asupra rezistenței măsurate. Pe de altă parte, o valoare
negativă pentru sensibilitate înseamnă că rezistența crescută în acest volum dă o rezistență
măsurată totală scăzută. De exemplu, într-un sistem cu patru electrozi există în mod obișnuit
volume mici cu sensibilitate negativă între CC și electrozii PU de tensiune.

Figura 2.4: Adâncimea măsurărilor în funcție de dimensiunile și distanțele electrodului [17]

Analiza câmpului de sensibilitate a unui sistem de electrozi este de o importanță mare

pentru interpretarea imitării măsurate deoarece sensibilitatea este influențată și de
dimensiunile electrozilor aplicați Figura 2.4. Din formula următoare, rezistența într-un volum
mic poate fi calculată folosind rezistivitatea tisulară ρ:

26
 (2.2)
cu utilizarea teoremei de reciprocitate (schimbarea electrozilor PU și CC nu schimbă electrozii
R și tensiunea electrozilor PU pot fi schimbate fără modificări ale valorilor măsurate) luate în
considerare atunci rezistența poate fi calculată după cum urmează din următoare formulă:

(2.3)

Calculele de sensibilitate pot fi utilizate la fel de bine pentru sistemele cu două, trei sau
patru electrozi. În fiecare caz, trebuie să identificați cei doi electrozi utilizați pentru a conduce
un curent electric prin material și cei doi electrozi utilizați pentru măsurarea introducerea
potențialului în material. Proiectarea unui electrod poate să difere foarte mult în funcție de
toate proprietățile țesutului și de posibilele materiale. Unul dintre modelele care au fost recent
utilizate este un electrod suprafața pielii (SSE). Acest electrod de obicei este realizat cu o
anumită distanță între partea metalică și piele unde zona de contact dintre metal și electrolit
determină impedanța de polarizare. Alți electrozi pot fi reprezentați în formă de clipse care
sunt folosite pentru fixarea lor pe membre. În prezent, cei mai folosiți electrozi pentru
dispozitivele BIA sunt electrozi metalici atașați la manșoane din plastic sau electrozi metalici
montați într-un corp din plastic pe care stau pacienții. Electrozii, cum ar fi SSE, necesită
plasarea corectă în timpul examinării.

2.2. Măsurări de bioimpedanță și modele de compoziție corporală

Acest capitol al tezei descrie fundamentul teoretic despre curentul electric în corpul
pacientului, modelele utilizate pentru calculul parametrilor corporali și instrumentelor utilizate
pentru măsurarea compoziției corporale. Fiecare secțiune a acestui capitol are rolul de a spori
fundamentul teoretic și de a înțelege posibilele abordări, instrumentele și alte cheste
importante pentru concluzii ulterioare. Prima parte se referă la principiile de bază ale
curentului electric din corpul uman pentru a acoperi bioelectricitatea care este o bază de
bioimpedanță cu diversificarea impedanței regiunilor specifice ale corpului. Această parte este
urmată de analogii și modele electrice care modelează țesuturile pentru calcularea și estimarea
bioimpedanței (reactanță și rezistență). Următoarele secțiuni descriu mai multe posibilități de
abordare a modului de măsurare a bioimpedanței prin diferite dispozitive și frecvențe. Am
expus anterios despre posibilitatea utilizării bioimpedanței în statutul de corp foarte special la
femei - sarcină. În această parte am formulat câteva ipoteze importante pentru experimentul
practic. La sfârșitul acestui capitol vom discuta siguranța electrică în măsurările de
bioimpedanță (este foarte important să cunoaștem limitele exacte electrice care pot fi utilizate
în siguranță) și alte aplicații posibile ale BIA în medicină.

27
 Un curent electric este un flux de sarcine electrice pentru care este necesar un mediu de
propagare. Aceaste sarcine pot curge în trei tipuri de mediu: metal, electrolit și plasmă.
Electronii din mediul metalic nu implică transportul de ioni metalici și, prin urmare, acest
transport de electroni este foarte rapid și debitul curent este nelimitat. Dimpotrivă, fluxul de
electroni din electrolit (corpul uman de exemplu) necesită întreaga mișcare a ionilor. Prin
urmare, transportul în electroliți este mai lent decât în metal. Transportul ionilor are și un
dezavantaj: generarea de compusi din ioni în electrozi cu încărcare inversă și electroforeza.
Aceste lucruri pot duce la distrugerea celulelor din țesut biologic. De aceea, AC este utilizat
pentru măsurători de bioimpedanță, care asigură schimbarea polarității. Din punctul de vedere
al teoriei circuitului, corpul uman poate fi considerat un imens electrolit. Dacă un țesut
corporal este simplificat, acesta este compus din forma majoră de apă și de ioni. Corpul uman
constă dintr-o mulțime de ioni, de ex. Na +, K +, Cl- și Ca +. Acești ioni sunt disociați în apă
și, prin urmare, corpul uman conduce curentul electric. Fără acest fenomen nu ar exista
bioelectricitate și ar putea fi măsurat bioimpedanța. Dacă se măsoară bioimpedanța, este
necesar ca curentul electric să fie de tip alternativ. Aplicarea curentului electric cu o tensiune a
electrodului poate fi măsurată la electrodul de preluare a semnalului și cu utilizarea impedanței
legii Ohm poate fi calculată după cum urmează:
Z = V/I
Curentul alternativ (ac) trebuie folosit pentru a preveni ionoforeza și pentru a detecta
schimbarea de fază între tensiune și curent [15]. Cu această schimbare de fază, unghiul de fază
poate fi calculat ca o parte importantă a bioimpedanței. Frecvența curentului electric aplicat
este foarte importantă, deoarece impedanța se modifică și cu frecvența și cu unghiul de fază.
Pătrunderea semnalului prin țesutul biologic (membranele celulare) depinde, de asemenea, de
frecvență. Sa menționat că țesutul biologic este compus din celule unde fiecare celulă are o
membrană. Membranele sunt în mare parte compuse din lipide (strat dublu de fosfolipide).
Aceste membrane au o capacitate mare și un model de conductivitate scăzut, dar complicat.
Prin urmare, se comportă ca un condensator. Modelul unei celule cu analogii electrice este
prezentat în Figura 2.5.

Figura 2.5: Modelul electric al unei celule Rm - rezistența membranei, Cm - capacitatea

28
membranei, RI - Rezistența a apei intracelulare
Acest lucru are ca efect faptul că, la o frecvență joasă, un curent alternativ sau semnal
de curent continuu trece în jurul celulei și numai o parte mică a interiorului celulei conduce la
fluxul de curent. În acest caz se măsoară volumul extracelular sau ECW. La frecvențe înalte,
membrana celulară ca condensator permite trecerea curentului (dispariția efectului dielectric al
membranei celulare). Curentul trece direct prin țesut (prin celule) în funcție de conductivitatea
ionică locală. Cu ajutorul efectului de frecvență înaltă, poate fi măsurat volumul total a apei.
Diferitele căi ale curentului în dependență de frecvență sunt prezentate în Figura 2.6.
Utilizarea frecvențelor înalte poate fi foarte importantă deoarece există multe membrane în
organism. În general, se poate spune că curentul trece prin TBW și ECW în funcție de
conductivitatea și volumele lor [22].

Figura 2.6: Fluxul curentului prin dependența țesuturilor de frecvența [17]

Folosind frecvențe înalte, conținutul întregului corp este măsurat pentru a obține toate
părțile din ecuația stării de hidratare care constau în TBW, ICW și ECW. De asemenea,
frecvența determină adâncimea penetrării actuale ale fluzului de curent electric. Utilizând
frecvențe mai înalte, măsurările vor ajunge la straturile mai profunde ale unui țesut [17].
Utilizarea frecvențelor specifice are un rol important în determinarea valorilor compoziției
corporale. Unele studii [26, 31, 10] s-au expus despre utilizarea dieritor frecvențe pentru
cazuri speciale. Cu utilizarea dieritor frecvențe, pot fi măsurate toate părțile ale compoziției
corpului. În general, țesutul organismului uman este un mediu foarte anizometric din cauza
existenței orientării celulare, a marelor membrane (peritoneu, membrană abdominală, pericard
etc. - care pot influența fluxul curent) și organe. Toate aceste momente pot influența fluxul
curentului electric. Sunt definite mai mult de 30 de tipuri de țesuturi în funcție de proprietățile
electrice ale țesuturilor. Aceasta înseamnă că variațiile în țesuturile eterogene pot provoca
interferențe, separând regiuni cu diferite proprietăți pentru a capta sau elibera sarcina electrică,
deoarece potențialul de stimulare este schimbat. Intervalul de timp dintre potențialul stimulului
și schimbarea încărcăturii în aceste interferențe creează o Z (Z) dependentă de frecvență (de

29
ex., Dispersie).
Dispersia găsită în domeniul de frecvențe joase (LF) (1 kHz până la 100 MHz), care
prezintă interes pentru prezicerea volumului ECW și ICW, este cunoscută sub numele de
dispersie β Maxwell Wigner pentru interferențele dielectrice. Această dispersie este cauzată de
capacitatea membranei celulare (Cm) [28]. Dacă considerăm corpul uman ca un țesut
neomogen, este clar că diferite părți ale corpului uman ar trebui să aibă proprietăți diferite.
Aceasta ține cont de rezistența corpului (dacă corpul este considerat a fi pur rezistor) și de
propunerile de segment de corp. Din acest motiv în diferite părți ale corpului fluxul de curent
diferă. În particular, rezistența segmentelor corpului diferă în funcție de proprietățile țesutului
(suprafața și lungimea rezistenței secțiunii transversale). Toate aceste proprietăți schimbă
rezistența anumitor segmente. Folosind ecuațiile standard pot fi calculate rezistențele. Unele
dintre rezistențele tipice ale corpului sunt prezentate în figura 2.7. Aceste valori tipice depind
în principal de proporțiile părții particulare a corpului și de apariția țesuturilor specifice. De
asemenea, trebuie luată în considerare contribuția pielii și efectele constructive reale cauzate
de electrozi mici, ceea ce nu este prezentat în acest Figura 2.7.
Analiza impedanței corporale (BIA) reprezintă una dintre metodele de clasificare a
compoziției corporale și a clasificării valorilor țesutului corporal. Metoda BIA utilizează un
curent mic (μA) indus în corpul pacientului. Conform acestui fapt, se măsoară tensiunea și se
utilizează proprietățile electrice ale corpului pentru evaluarea compoziției corpului. Această
metodă este foarte populară deoarece este neinvazivă, rapidă, portabilă și ieftină. Acești
parametri dau un rezultat bun pentru ca această metodă să fie utilizată pe scară largă. Această
metodă va fi descrisă detaliat ulterior.

Figura 2.7: Valori tipice ale rezistenței compartimentelor corpului uman (valorile reprezintă
rezistență între punctele marcate) [16]

30
 Figura 2.7 arată, de asemenea, că diferite segmente contribuie diferit la rezistența
întregului corp. În timp ce segmentele cum ar fi trunchiul și pieptul au o influență neglijabilă
asupra rezistenței (valori mici datorate cantității mari de materie conductivă - lichid biologic,
indică o contribuție mică la rezistența totală), segmente precum degetele, brațul și piciorul
contribuie la rezistență foarte mult. Rezistența mai mare poate fi și datorită unor zone relativ
mici de secțiune transversală și prezenței unui țesut extrem de neconductiv, cum ar fi un os,
care crește în mod dramatic rezistența.

2.3. Parametrii compoziției organismului uman

Din punctul de vedere electric, organismul viu constă din fluide intra și extracelulare
care se comportă ca conductori electrici și membranele celulare care acționează ca
condensatoare electrice și sunt considerate elemente imperfecte din puct de vedere reactiv.
Datorită diferitelor parametri de țesut: permitivitate și conductivitate, diferitele țesuturi ale
corpului au valori electrice diferite. Caracteristicile țesuturilor electrice de bază au fost
descrise de Gabriel [108], și țesuturile alese sunt prezentate în Tabelul 1. Prin urmare, această
impedanță a țesutului specific diferă foarte mult. Acest fenomen poate fi folosit pentru
estimarea bioimpedanței și în continuare în metoda BIA
Tabelul 2.1:
Valori permitivitate εr și conductivitate σ la 100 kHz de la [Lisa Rothlingshofer Monitorizarea
schimbării fluidului corporal în timpul exercițiilor fizice utilizând spectrometrie bioimpedanție
și simulări cu elemente finite]

σ [S / m] εr
Piele 0.065836 15357
Oase 0.020791 227.64
Grăsime 0.024414 92.885
Mușchi 0.36185 8089.2

De exemplu, țesutul adipos are rezistență foarte mare (conductivitate mai mică)
deoarece constă în principal din lipide și aproape nimic apă. Masa musculară sau masa fără
grăsimi (cu excepția masei osoase), pe de altă parte, este compusă în principal din apă și, prin
urmare, are o rezistență mică (conductivitate mai mare). Aceste diferențe majore (masa
musculară au conductivitate de aproximativ zece ori mai mare decât masa de grăsime) în
impedanță sunt utilizate pentru estimarea valorilor compoziției corporale (apă totală a corpului
- TBW, apă extracelulară - ECW, apă intracelulară - ICW etc.). In principal, patru sau cinci
valori sunt folosite pentru a estima compozitia corpului, cum ar fi TBW (compus din ICW și
ECW), masa de grăsime, masa fără grăsimi și masa musculară, când masa osoasă (fondul de
minerale) este încorporată în estimări. Uneori se utilizează al cincilea / al șaselea parametru
(care nu este obținut de la BIA): indicele de rezistență H2 / Z (H reprezintă înălțimea și Z este
impedanța) care este corelat la TBW [18]. Alte valori obținute prin metoda BIA pot fi masa
corporală (BCM), masa țesutului adipos (ATM), indicele țesutului adipos (FTI - definit ca
coeficientul ATM / Înălțime² [kg / m²]), proteine etc. cu excepția masei osoase) nu sunt

31
utilizate atât de des și precizia poate fi părtinitoare. În evaluarea compoziției corporale există
multe modele de descriere a țesuturilor utilizate. Începând cu o simplă diagramă a modelului
de compoziție a corpului care împarte țesutul corporal în doar două părți model 2-C (modele
cu două compartimente) și continuând cu modele mai sofisticate și mai descriptive 4-C (model
cu patru compartimente) și 5-C model). Modelele sunt prezentate în Figurile 2.8 [18] și 2.9[7].
Prin aceste modele întregul țesut biologic a corpului poate fi împărțit în mai multe părți. În
funcție de aceste dimensiuni ale acestor părți, se poate descrie starea de sănătate a nutriției.
Acești parametri descriu proprietatea corporală și sunt mult mai precise decât IMC.

Figura 2.8: Modele de compoziție corporală 2-C și 4-C [Modificat din 18]

Figura 2.9: Modele de compoziție corporală 4-C altă posibilitate [7]

32
 Modelul de bază este bicomponent al compoziției corpului uman, se ia în considerație
numai masa de grăsime și masa fără grăsimi. Acest model 2-C este folosit pe scară largă în
tehnicile de evaluare a compoziției corporale: hidrodensitometrie, măsurări antropometrice și
evaluare de bază). Cu toate acestea, acest model are limitarea sa. Prima limitare a acestui
model este aceea că ia în considerație numai doi parametri de compoziție corporală. Aceasta
poate duce la o evaluare inexactă a compoziției corporale. Prin urmare, diviziunea țesutului
corporal în doar două țesuturi nu descrie compoziția reală a corpului. Deoarece nu există
valori încorporate cum ar fi mineralele din oase, masa musculară etc., ceea ce înseamnă, de
exemplu, dacă se va lua în considerare numai masa liberă de grăsime, nu există o descriere a
masei musculare. Aceasta este o problemă, deoarece presupunerea că masa liberă de grăsimi
are o compoziție constantă poate rezista să nu o încorporeze în masa musculară, ceea ce
înseamnă că putem obține un pic valorile eronate de masă de grăsime. Acest lucru poate duce
la clasificarea greșită a acestui model. O altă limitare a modelului cu 2 componente, alta decât
diviziunea compoziției corporale în două valori, este limitarea sistematizării diferențelor în
compoziția corporală atunci când factori precum activitatea fizică, boala și îmbătrânirea
afectează o persoană. Cu toate acestea, modelul 2-C este foarte potrivit pentru bărbații adulți
tineri albi [38].
Toate problemele întâlnite prin utilizarea modelului 2-C pot fi rezolvate prin utilizarea
unor modele mai complexe care iau în considerare o gamă mai largă de parametri ai
compoziției corporale. Aceste modele multi-compartimente (3-C, 4-C, 5-C) ale compoziției
corporale iau în considerare, de asemenea, proprietățile masei lipsite de grăsime și, respectiv,
alte valori. Aceasta conduce la separarea tuturor parametrilor de masă fără grăsimi în categorii
de: TBW (compuse din ICW și ECW), masa musculară (standuri pentru proteine), masa
osoasă și masa minerală. Prin utilizarea acestor modele cu mai multe compartimente se poate
obține o mai bună înțelegere a corpului uman și pot fi obținute rezultate mai bune în
tratamentul ulterior. În cazul utilizării estimării numai pentru masa liberă de grăsime, aici se
pot întâlni așa stări patologice cum sunt ascite, ceea ce poate duce la clasificarea greșită în
unele probleme de hidratare.
Dacă corpul este împărțit în mai mulți parametri de compoziție, este ușor de descoperit
care parametru este în afara intervalului optim și poate fi inițiat un tratament precis. Modelele
cu mai multe compartimente au un avantaj în descrierea exactă a unui țesut specific și după
estimarea valorilor specifice ale compoziției corpului poate fi prescris un tratament individual.
Cu toate acestea, abordarea cu mai multe compartimente are și dezavantaje, care sunt în
principal: necesitatea de calcul pentru o mulțime de caracteristici și un posibili erori.
Evaluarea apei totale a corpului presupunea estimarea conținutului total de apă în corp,
considerat a fi 72,3% din volumul total de masă fără grăsimi [19, 20, 21]. Totuși, această stare
se schimbă pe parcursul vieții. De exemplu, un TBW al unui copil sănătos este de 80-83% din
FFM, acest procent scade apoi rapid în următorii 3-5 ani până când fracțiunea de hidratare
ajunge la cea observată pentru adulți [101]. De asemenea, perioada de timp a unei zile și alți
factori, cum ar fi temperatura și umiditatea, pot influența TBW-ul real. Pentru a prezice cu
precizie volumul total al apei din corp, efectele amestecului trebuie luate în considerare
deoarece relația dintre volumul R și volumul corpului este neliniară [23, 24]. Valoarea TBW
constă din două părți: ICW (apă intracelulară) și ECW (apă extracelulară). Din aceste valori se
poate deduce o ecuație simplă pentru a calcula TBW după cum urmează: 𝑇𝐵𝑊 = 𝐸𝐶𝑊 + 𝐼𝐶𝑊.
În cazul în care examinatorul dorește să obțină apa totală a corpului, trebuie utilizat curentul

33
de înaltă frecvență (curentul de înaltă frecvență penetrează celulele și TBW. Mai mult este
explicat în capitolul antecedent). La frecvențe înalte ECW și ICW contribuie la mediul
conductiv și la toate celelalte elemente ale corpului formează material restrictiv [25]. Acest
lucru a fost susținut anterior de Patel [26] și Van Loan [27]. Unele dintre ecuațiile de apă totală
a corpului au fost discutate în unele surse bibliografice [10]. De Lorenz [25] ecuația postulată
a volumului total al apei corpului după cum urmează:

(2.5)

unde ρ∞ este o rezistență medie TBW și a fost declarat a fi 104,3 ± 7,9 Ωm pentru bărbați și
100,5 ± 7,8 Ωm pentru femei, ρ50 a fost de 128,44 Ωm pentru bărbați și 123,01 pentru femei
[21], H este o înălțime în metri, Kb = 4.3 este factor de formă, Db = 1.05 kg / l densitate
corporală care poate fi diferită între indivizi, dar în general este în intervalul 1-1.07 kg / l [29].
Pentru estimarea TBW la o frecvență specifică de 50 kHz (cea mai comună pentru
măsurătorile de frecvență unică) și utilizarea rezistenței măsurate direct sa format o altă
ecuație. Krusher și colab. [30] în lucrarea sa folosit pentru a calcula volumul ecuației TBW
după cum urmează:
𝐻2
V = 0,5561 + 0.955W + 1,726 (2.6)
𝑅50

aceeași ecuație pentru bărbați și femei, unde H [cm] prezintă înălțimea și W [kg] prezintă
greutatea, R reprezintă rezistența la 50 kHz. Prin măsurarea unui alt grup de oameni noi
termeni de ecuație au fost derivați de Hannan [31]. Prin utilizarea acestor parametri noi ecuația
a fost definită după cum urmează:
𝐻2
V = 0,446 + 0,126W + 5,82 (2.7)
𝑅50
H, R și W au aceeași semnificație ca în ecuații precedente. Ambele ecuații anterioare nu iau în
considerare diferența dintre bărbați și femei. Prin urmare, ecuația lui Lukaski și Bolonchuk
[32] este menționată pentru a descrie diferențele de gen care pot concluziona diferențele
rezultatelor obținute. Prin utilizarea diferențierii de gen în ecuația lor, Lukaski și Bolonchuk
și-au postulat ecuația după cum urmează:
𝐻
V = 0,372 + 3,05sex + 0,142W + 0,069age + 4,98 (2.8)
𝑅
Deurenberg [82] a propus o ecuație similară pe sex ca unul dintre parametri după cum
urmează:
𝐻2
V = 6,53 + 0,3674 + 0,1753W + 0,11A + 2,83sex (2.9)
𝑍50
unde A este vârsta în ani, sexul este 0 pentru bărbați și 1 pentru femei, H este înălțimea în cm
și W este greutate în kg. Alte ecuații pentru BIA pot fi găsite în diferite lucrări publicate pe o
perioadă lungă de timp [10, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39].

34
 Apa extracelulară este o componentă a TBW și indică, de obicei, tot fluidul corporal în
afara celulelor. Acest fluid este compus din plasmă din sânge, fluid interstițial și fluid
intracelular și are o cantitate mare de ioni de Na și scăzut în ioni de K. Rezistența apei
extracelulare este apropiată de cea a soluției saline și rezistivitatea acumulării este de
aproximativ 40 Ωcm. Cantitatea de apă extracelulară este în mod normal ~ 60% din TBW.
Acest fluid din organism ajută de asemenea la controlul mișcării apei și a electroliților în
organism. Există o corelație puternică între ECW și TBW, astfel încât raportul ECW / TBW
este strict reglementat. Pentru a obține parametrul ECW precis, măsurările de bioimpedanță ar
trebui efectuate la frecvențe joase <1 kHz. Acest lucru se datorează faptului că membrana
celulară poate fi înlocuită (în teoria circuitelor) cu un condensator. Acest lucru conduce la
fenomene că capacitatea membranei celulare nu permite trecerii curentului în celule și că
curentul nu trece în celule. Astfel, se măsoară numai ECW. Pe de altă parte, dacă se utilizează
un curent de înaltă frecvență, curentul penetrează membranele celulare și se măsoară apa totală
a corpului. O descriere detaliată este prezentată în figura 2.10.

Figura 2.10: Frecvența penetrării membranelor curente și a membranelor celulare.

Din motive tehnice, contoarele de impedanță care utilizează electrozi de suprafață sunt
în mod normal limitate la o gamă de frecvențe de 5-1000 kHz, iar rezistența ECW (Re) și cea
TBW (R∞) calculată prin extrapolare la frecvențe zero și infinite [106]. După această ipoteză,
ECW se calculează prin utilizarea impedanței la frecvența zero și aproximarea corpului uman
ca o sumă de 5 cilindri (membre și trunchi). Ecuația finală a fost descrisă de Jaffrin după cum
urmează [19]:

(2.10)

35
Van Loan [18] a sugerat să ia Ke = 0,306 pentru bărbați și 0,316 pentru femei, atunci când Ve
este în litru, H în cm, greutate în kg și Re în Ω,
Cu toate acestea, această ecuație nu include impedanța întregului corp, dar această ecuație de
impedanță a întregului corp a fost încorporată în munca altor autori. De exemplu, Hannan`s
[31] a folosit parametrii impedanței unei singure frecvențe pentru a obține parametrul ECW. El
a presupus despre posibilitățile de a utiliza atât parametrii complecși ai bioimpedanței, cât și
rezistența la frecvența de 50 kHz. Prin această abordare volumul ECW poate fi calculat după
cum urmează:

(2.11)

unde X50 este reactanță la 50 kHz și R50 este rezistență la aceeași frecvență și H este o
înălțime. Sergi [81] a adăugat la diferența de ecuație a parametrului de gen. El a prezentat
ecuația după cum urmează:

(2.12)

unde sexul 0 a fost pentru bărbați și 1 pentru femei, H este înălțimea, R - impedanța și
greutatea W avea, 50 X reprezintă reactanța la 50 kHz. Toate aceste ecuații pot fi utilizate
pentru calculul volumului ECW. Examinatorul trebuie să decidă care va fi mai bine pentru
nevoile specifice și datele obținute.
Apa intraceulară indică, de obicei, tot fluidul din interiorul celulelor. Compoziția ionică a ICW
depinde de celulele în care se ia în considerare ICW. Astfel, caracteristicile ionice ale ICW nu
sunt cunoscute și rezistivitatea medie nu poate fi determinată ca și în cazul ECW. Cu toate
acestea, se poate spune că ICW conține în principal ioni de K + cu concentrație de ~ 160
mequiv./l. Pentru a determina ecuația de volum ICW a calculului TBW sau parametrii de
impedanță pot fi utilizați. Pentru estimarea volumului ICW prin valorile impedanței, rezistența
intracelulară Ri trebuie calculată. Această abordare presupune că Re și Ri sunt în paralel
Figura 14. După această ipoteză Ri poate fi calculată folosind rezistența totală RTot și
rezistența extracelulară Re după cum urmează:

(2.13)

unde rezistența totală este RTot și rezistența extracelulară Re.

36
Figura 2.11: Model pentru calculul ICW presupunând că Re și Ri sunt în paralel

Deoarece compartimentul ICW este reprezentat de Ri și o capacitate de membrană Cm

Ri nu poate fi utilizată ca rezistență ICW spre deosebire de Re pentru ECW. Astfel volumul
ICW (Vi) este calculat un pic diferit. Una dintre ecuațiile ICW a fost prezentată de De Lorenz
[25], unde volumul ICW a fost calculat prin utilizarea rezistențelor și a volumului de fluid
extracelular după cum urmează:

(2.13)

Van Loan [27] a sugerat valorii Kp de 3,82 pentru bărbați și 3,40 pentru femei. De Lorenz a
folosit în cercetarea sa un criteriu de măsurare și o ecuație derivată după cum urmează [113]:

(2.14)

RICW - rezistență intracelulară, 1 pentru bărbați și 0 pentru femei.

Masa musculară sau, numită uneori masa musculară scheletică (SMM) face parte dintr-
o masă fără grăsime care reprezintă mușchii și este considerată un indicator semnificativ al
rezistenței fizice globale. Pentru o masculă adultă masculină, această valoare este de 42% din
masa corporală, iar pentru o femeie medie adultă această valoare este de până la 36% din masa
corporală [102]. Densitatea țesutului muscular scheletic la mamifere este de ~ 1,06 kg / litru.
Se compune în principal din cantitatea de apă de 72 ~ 73% din masa musculară și de proteine
(actină, miozină), care constituie cea mai mare parte a porțiunii neapoase a mușchiului. Masa

37
musculara a fost un accent important al nutriționiștilor. Corpul uman are trei tipuri de țesuturi
musculare. Muschiul scheletic sau "musculatura voluntară" este ancorată de tendoane la os și
este utilizată pentru a efectua mișcări scheletice, cum ar fi locomoția și menținerea posturii.
Acest tip de masă musculară este posibil să fie controlat de mintea pacientului și este cel mai
reprezentat din toate cele trei tipuri de mușchi. Muschiul neted sau "mușchiul involuntar" se
găsesc în interiorul pereților organelor și structurilor, cum ar fi esofagul, stomacul, intestinele
etc. Spre deosebire de mușchiul scheletic, mușchiul neted nu este sub control conștient.
Mucusul cardiac este, de asemenea, un "mușchi involuntar", dar este mai asemănător cu
structura mușchilor scheletici și se găsește numai în inimă. Există variații de ecuații pentru
calculul masei musculare [104], depinde în principal de valorile măsurate. Pentru anumite
valori antropometrice și bioimpedanță de Lee [103] se poate folosi o ecuație predictivă bazată
pe antropometrie:

(2.20)

Htm, înălțimea (m), înălțimea lui Ht (cm), masa corporală BM (kg), sex: mascul = 1, femela =
0; etnia: Asian = 1,4, Afroamerican = 1,2, Alb = 0, R2 = 0,86, SEE = 2,6 Această ecuație a fost
raportată ca având cele mai bune rezultate din alte ecuații bazate pe antropometrie [104].
Muschii conțin o cantitate mare de ECW în care sunt disociați ionii Na + și Cl-. Acesta este un
mediu optim pentru conducerea curentă. Din acest motiv, masa musculară are o impedanță mai
mică decât masa de grăsime, ceea ce este foarte important în analiza compoziției organismului
de bioimpedanță. Datorită acestor proprietăți electrice ale masei musculare, bioimpedanța
poate fi ușor utilizată pentru a obține impedanța unui corp și măsurători antropometrice
suplimentare. Jansen [105] a derivat o ecuație de predicție cu utilizarea rezistenței la o singură
frecvență, după cum urmează:

(2.21)

unde Ht este înălțimea (cm); R este rezistența în ohmi de 50 kHz; Sex bărbați = 1 femeie = 0,
vârsta este de ani. R2 și SE ale estimării ecuației de regresie au fost de 0,86 și, respectiv, de
2,7 kg (9%). Avantajul ecuației care utilizează bioimpedanța este mai puține variabile
(posibilitate mai mică de eroare de măsurare). Este suficient să cunoaștem doar înălțimea de la
măsurătorile antropometrice, sexul și vârsta pentru a obține aceeași valoare a masei musculare
care ar putea fi obținută prin ecuația non bioimpedanței. Cu toate acestea, ecuația de
bioimpedanță nu include etnia, aceasta poate juca un rol important în estimarea masei
musculare.
Masa musculară este unul dintre markerii importanți care sunt urmăriți în tratamentul
obezității. Deoarece scopul procedurii de scădere în greutate corporală este, în principal,
scăderea grăsimii corporale a unui pacient, ceea ce înseamnă, în principiu, scăderea greutății
totale. Cu toate acestea, în această procedură, pacienților li se spune nu doar să își reducă
consumul zilnic de calorii, ci și să-și mărească activitatea de mișcare. Prin urmare, această

38
creștere a masei musculare ar trebui raportată și, deoarece masa musculară este mai densă
decât masa de grăsime, se poate observa o ușoară creștere a greutății corporale, deși scăderea
grăsimii corporale se poate observa. Astfel, modificările în masa musculară a corpului trebuie
raportate pentru a concluziona dacă nu există nici o eroare în tratamentul și dacă există o
creștere a masei musculare a corpului. Deoarece în unele cazuri nu poate exista doar o scădere
a grăsimii corporale, ci și în masa musculară și poate fi foarte problematică. Prin urmare,
această masă musculară este un marker foarte important al unui tratament de succes și trebuie
urmărit îndeaproape.
Masa de grăsime corporală este un țesut adipos al unui corp. Acest țesut joacă un rol
important în corpul uman. Acesta poate fi împărțit în două părți: grăsime corporală esențială și
grăsime corporală de depozitare. Grăsimea corporală servește ca energie de stocare a
organismului, menține viața, funcțiile reproductive ale unui organism, servește și ca o izolare
termică a organelor, iar țesutul mielin care acoperă nervii este și grăsime corporală. Este unul
dintre cei mai importanți markeri ai stării de sănătate a pacientului. În funcție de valoarea de
grăsime corporală, pacientul este clasificat la un grup specific Figura 15. Grasimea corporală
diferă în funcție de sex, vârstă și rasă a unui pacient (tabelul de grăsimi% în funcție de sex și
vârstă Tabel 2). Diferența de vârstă este foarte importantă deoarece procentul de grăsime din
organism se schimbă în timpul vieții unei persoane. De asemenea, diferența procentuală a
procentului de grăsimi corporale la femei și bărbați este semnificativă. Prin urmare, este
necesar să se cunoască exact sexul și vârsta pacientului pentru a determina gama corectă de
grăsime optimă a corpului%. Modificările în timpul vieții sunt de la 10% -15% din greutatea
corporală pentru sugari la naștere, urmată de o creștere de până la 30% în timpul deceniului
mediu de viață și apoi urmată de scăderea numărului de pacienți vârstnici. Procentajul maxim
al grăsimilor corporale este apoi cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani [114]. Progresul
grăsimii corporale în kg în timpul vieții în timpul curselor este descris în figura 2.12.

Figura 2.12: Modificări ale masei de grăsime în funcție de vârstă la femei și bărbați [149]

Procentul de grăsime esențială corporală pentru femei este în intervalul de 10-13% din
greutatea corporală și este mai mare decât pentru bărbații al căror interval este mai mic cu 2-

39
5%. Acest lucru se datorează cererilor de fertilitate și altor funcții hormonale care diferă în
ambele sexe. Grăsimea esențială este nivelul sub care sănătatea fizică și fiziologică ar fi
afectată negativ. Al doilea țesut de grăsime - grăsimea de depozitare constă în acumularea de
grăsimi în țesutul adipos și parțial în grăsimi care protejează organele interne. Acest țesut
stochează, de asemenea, o cantitate de energie pentru organismul uman. Procentajul final al
grăsimii corporale este o sumă a acestor două țesuturi grase. În figura 17 sunt prezentate
procentele de grăsime corporală pentru un anumit tip de atleți în comparație cu bărbații și
femeile medii. Clasificare Femei (grăsimi%) Bărbați (grăsimi%) Grăsimi esențiale Atleți Sală
de fitness Medii % și mai mare 25 și mai mare
Tabelul 2.2.
Rangurile de grăsime corporală, inclusiv grăsimea corporală esențială, pentru anumite
grupuri de bărbați și femei activi din sport, comparativ cu populația medie
Clasificare Femei (grăsimi %) Bărbați (grăsimi %)
Grăsimi esențiale 10-13% 2-5%
Atleți 14-20% 6-13%
Fitness 21-24% 14-17%
În mediu 25-31% 18-24%
Obezi 32 și mai mult 25 și mai mult

Din cele menționate mai sus rezultă clar că valoarea grăsimii corporale este un
parametru foarte important pentru toate grupele de populație. Prin urmare, în funcție de
procentajul de obezitate a țesutului adipos și de starea de sănătate a pacientului este relativ
ușor de determinat. Procentul de grăsime corporală al pacientului ar trebui să depășească
grăsimea corporală esențială, dar, pe de altă parte, acest parametru ar trebui să se încadreze în
limite sănătoase. Creșterea numărului de grăsimi corporale este primul și cel mai important
indicator al obezității și al riscurilor, cum ar fi arterioscleroza și alte boli grave legate de
obezitate. Din cauza acestui fapt, obezitatea este descrisă ca o creștere a țesutului adipos
acumulat. În cazul creșterii grasimii corporale este probabil ca pacientul să sufere de diverse
boli, în special bolile cardiace, diabetul de tip 2, apneea obstructivă a somnului, anumite tipuri
de cancer și osteoartrita.

40
Figura 2.13: Intervale de grăsimi corporale pentru bărbați o distribuție de bază la femei în
funcție de vârstă și de procentul de grăsime corporală

Este esențial să se cunoască procentul de grăsime corporală pentru a decide cu privire la

starea de sănătate. Există o mulțime de modalități posibile de a determina grăsimea corporală,
începând cu măsurători antropometrice de bază, măsurători continue și hidrodensitometrie
pentru obținerea densității corporale și apoi utilizarea ecuației Siri sau Brozek pentru estimarea
grăsimii corporale. O altă ecuație utilizabilă pentru grăsimea corporală totală a fost propusă de
Shumei S [38], unde se folosesc parametrii obținuți prin metoda DXA:

(2.22)
unde BV este volumul corpului (L) calculat ca greutate corporală / densitate corporală, BMC
este conținutul total de minerale corporale [g] de la DXA Heitmann [112]: încorporat în
ecuația parametrilor de bioimpedanță și parametrul de sex, după cum urmează:

(2.23)
unde sexul 1 pentru bărbați, 0 pentru femei. Există mai multe ecuații pentru estimarea grăsimii
corporale [10], care au fost obținute de diferiți autori. Prin urmare, grăsimea corporală este
unul dintre cei mai importanți parametri pentru estimarea compoziției corporale.
Masa fără grăsimi, numita si Lean Body Mass (LBM), reprezinta cantitatea totala de
părți din carnea degresata. Se compune din aproximativ 73% apă, 20% proteine, 6% minerale
și 1% cenușă. Acest țesut constă din toate părțile compoziției corporale care nu includ

41
grăsimea (vezi figura 11, 12) și în principal reprezintă mușchii, proteinele, tendoanele și toate
țesuturile din organele interne. Modificările FFM sunt asociate cu un risc crescut de apariție a
unor afecțiuni cronice și se schimbă și în timpul vieții. Vârfurile FFM se situează între bărbații
cu vârste între 35 și 44 de ani și femeile în vârstă de 45 până la 54 de ani [106]. După această
perioadă, valoarea FFM este în scădere. Diferența dintre populația de vârstă mijlocie și
populația în vârstă poate fi critică. Sa raportat că FFM medie a fost de 8,9 kg sau cu 14,8%
mai mic la bărbații cu vârste mai mari de 85 ani decât la bărbații cu vârsta cuprinsă între 35 și
44 de ani și de 6,2 kg sau cu 14,3% mai mic la femeile cu vârsta peste 85 de ani decât la
femeile cu vârsta cuprinsă între 45 și 54 de ani. Cantitatea de FFM este considerată a fi direct
corelată cu sănătatea și longevitatea [41] și este un predictor important al supraviețuirii în
unele boli critice și malignități [42]. Una dintre ecuațiile FFM de bază se bazează pe valorile
antropometrice ale corpului. Conform acestui fapt, ecuația de masă fără grăsime poate fi
obținută prin utilizarea TBW. Astfel, FFM poate fi calculat ca un coeficient ușor de TBW:
𝑇𝐵𝑊 = 0.732𝐹𝐹𝑀 [83, 10]. Acest calcul poate fi utilizat deoarece coeficientul de hidratare al
corpului uman este propus a fi 0.732. Cu toate acestea, această ecuație de bază poate fi ușor
depășită de analiza impedanței bioelectrice (BIA). Bioimpedanța sa dovedit a fi mai precisă
pentru a determina starea subponderală sau obezitatea la om [105]. Ecuația care a fost folosită
pentru bioimpedanță a fost propusă de Lukaski [43], iar masa liberă de grăsime a fost calculată
după cum urmează:
𝐻2
FFM = 0,827 + 5,21 (2.15)
𝑅
unde H este înălțimea și R este rezistența. Această ecuație a fost ulterior extinsă de Van Loan
[44]. În lucrarea sa, el a folosit sexul unui pacient ca parametru important pentru obținerea
FFM finală. Ecuația sa a fost postulată după cum urmează:
𝐻2
FFM = 0,51 + 0,33W + 1,69sex + 3,66 (2.16)
𝑅
unde H este înălțimea și R este rezistența, W este greutatea, sexul este 1 dacă bărbații și 0
femeile. Recent, o nouă ecuație pentru FFM a fost folosită de G. Kyle [106] pentru masa
liberă de grăsime în studiul lor pe un număr mare de pacienți cu vârste cuprinse între 15 și 95
de ani. Această ecuație include, de asemenea, ambele părți imaginare ale impedanței. FFM se
calculează după cum urmează:

(2.17)

În cazul în care sexul = 1 în cazul bărbaților și 0 în cazul femeilor, frecvența utilizată la 50

kHz, Shumei S et = (0,103 * 𝑤𝑒𝑖𝑔ℎ𝑡) + (0,230 * 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡𝑎𝑛𝑐𝑒) + (4,229 * a încorporat în
ecuația sa [38] un model de compoziție corporală 4-C cu densități constante cunoscute pentru
fiecare componentă. În lucrarea sa, el a propus o ecuație care depinde de bioimpedanță pe o
singură frecvență (50 kHz). Predicția sa finală a ecuației racecombined a fost sexul specific
împărțit în două ecuații separate pentru populația feminină și populația masculină. Ecuația a
fost definită după cum urmează:

42
 (2.18)

(2.19)

unde FFM este în kg, înălțime2 / rezistență este în cm2 / Ω, iar rezistența este în Ω. Deși aceste
ecuații de predicție combinate cu rasa BIA finală nu au avut performanță atât la negri cât și la
alb, este încă o ecuație foarte bună pentru estimarea FFM. Un alt avantaj al acestei ecuații este
încorporarea coeficientului de rezistență care ia în considerare rezistența pacientului (valoare
ne-calculată). Această ecuație a fost utilizată pentru o evaluare reușită a unei cohorte mari de
pacienți cu rezultate satisfăcătoare. Toate ecuațiile menționate anterior au încorporat direct
rezistența măsurată, care crește pozitiv valoarea rezultată a FFM. FFM în ansamblu este unul
din parametrii foarte importanți ai evaluării compoziției corporale. În funcție de valoarea sa,
examinatorul poate concluziona dacă pacientul progresează în tratamentul dorit. Uneori pot
apărea probleme cu substituirea FFM pentru masa musculară corporală, ceea ce poate duce la
clasificarea greșită a tratamentului pacientului, în special în timpul tratamentului de reducere a
greutății.

2.4 Analiza vectorului de bioimpedanță

Analiza vectorului de bioimpedanță (BIVA) are un potențial mare în viitor. Această

metodă utilizează numai vectori de impedanță și nu ia în considerare modele și ecuații folosite
pentru evaluarea compoziției corpului. BIVA a fost dezvoltată de Piccoli [55, 56, 57], și
avantajul său este că BIVA include numai eroarea de măsurare și variabilitatea subiecților.
Vectorii de reactanță și admitere sunt reprezentați grafic în planul R-Xc Figura 19. Vectorii
individuali sunt comparați cu elipsele de referință 50%, 75% și 95%, calculate la populația
sănătoasă de același sex și rasă [58]. Elipsa poate varia în funcție de vârstă și dimensiunea
corpului [59]. Axele principale interpretează starea de hidratare și axele minore reprezintă
masa țesutului. O aplicație unică a BIVA este discriminarea în ceea ce privește modificările de
grăsime și lichid în obezitate. În comparație cu adulții sănătoși cu IMC normal, persoanele
obeze au vectori mai scurți și unghiuri similare de fază. Adulții obezi cu edem au o lungime
semnificativ mai mică a vectorului decât greutatea normală și adulții obezi sănătoși și unghiul
de fază semnificativ mai mic [2, 60]. Această metodă poate fi foarte interesantă în viitor, dar în
prezent este necesară o evaluare și o mai bună înțelegere.

43
Figura 2.14: graficul vectorului BIVA [147]

44
III. CARACTERISTICA RĂSPUNSULUI FIZIOLOGIC A ORGANISMULUI LA
MOBILIZAREA RESURSELOR FUNCȚIONALE, ABORDAREA DIN PUNCT DE
VEDERE A SĂNĂTĂȚII OCUPAȚIONALE.

3.1 Cercetarea rezervelor fiziologice la contengente comparative

Una dintre sarcinile importante ale științei moderne este evaluarea adaptării organismului
uman la condițiile moderne de exercițiu, pentru crearea condițiilor cît mai sigure și comode,
adaptarea la care să nu necesite o anvergură largă de modificări funcționale ale organismului
omului vizat în acest context. Mediul are provocări noi, și anume automatizarea proceselor,
computerizarea fluxurilor de informație și desigur augmentarea ritmului de activitate, factori
ce induc sporirea productivității muncii, dar totodată și consumul profund al resurselor umane.
Este important ca la momentul potrivit, și anume atunci când organismul bine compensează
toate provocările mediului și încă dispunând de o masă materială de rezerve fiziologice este în
stare de a se adapta, noi trebuie să determinăm care sunt factorii cei mai epuizanți, care
cheltuie aceste resurse fiziologice mai mult, deci le-am putea numi negativi, iar determinarea
lor precoce ar putea îmbunătăți condițiile de lucru și astfel în final spori productivitatea. La
momentul actual, în Republica Moldova, se simte un exod de cadre, sau mai bine zis este un
export masiv de persoane apte de muncă, ce automat creează un vacuum de personal. Situația
se compensează într-o oarecare măsură prin suprapunerea activităților persoanelor plecate
peste persoanele rămase, ceia ce defapt solicită organismului muncitorului mult mai mult.
Astfel este destul de deplasat de a vorbi despre un orar de lucru adecvat, și despre refacerea
resurselor fiziologice, iar această situație este direct proporționată cu morbiditatea
muncitorilor. Această problemă, care a fost lansată de medici igieniști din domeniul sănătății
ocupaționale, rămâne actuală și acum. Desigur că este foarte complicat de evaluat toate
rezervele fiziologice instant, dar există unele, care sunt mai informativi, sunt mobilizate
printre primele în cazul activității în organism, și cu siguranță au o importanță vitală. În
această lucrare se vorbește despre o metodă nouă, care propune un aparat simplu cu o tactică
non-invazivă de evaluarea a unor rezerve fiziologice, iar pentru o demonstrație mai bună a
rezultatelor s-au utilizat două loturi de persoane studiate, unde primul grup are o activitate
sedentaristă, este vorba despre operatorii unui proces de producere automatizat, unde este
nevoie de supravegheat calitatea produsului și derularea procesului de producere, iar în caz de
necesitate – de efectuat o intervenție promptă și rapidă, cu o a doua grupă, care de fapt sunt
șoferii autobuselor care circulă pe traseele urbane și în localitățile din suburbie. La prima
impresie, aceste două grupe nu au nimic în comun, dar subiectiv ambele grupe de muncitori
sunt supuși tot acelorași factori de mediu ocupațional, deci acelorași factori de risc
profesional. Desigur rezultatele evaluărilor ulterior vor fi introduse și analizate prin formula
IIEAO, dar la moment, noi vom descrie rezultatele care am obținut în timpul evaluării, cu
ajutorul prototipului analizatorului de rezerve fiziologice care lucrează pe baza de evaluarea a
impedanței electrice ale organismului muncitorului aflat în exercițiu. Pentru a exclude careva
interpretări greșite, s-a utilizat același dispozitiv, în condiții meteorologice congruente, pe
contingente de aceiași vârstă, gen și în aceleași condiții de microclimat. S-au efectuat
evaluările a două loturi, unde s-a analizat 5 parametrii de bază unde se regăsește masa
corpului, procentul de apă, țesut muscular și adipos. O tactică similară se utilizează la sportivi
pentru a evalua productivitatea antrenamentului efectuat. Noi ne uităm la antrenamentul

45
sportivilor din punct de vedere fiziologic, și ne dăm seama că activitatea fizică de un nivel
greu – este o utilizare a rezervelor fiziologice, care se redobândesc înapoi cu un surplus, ceia
ce și este rezultatul antrenamentului prin care se poate de făcut un efort mai mare, sau de avut
o rezistență mai avansată. Din punct de vedre a sănătății ocupaționale, este vorba de proces de
muncă, apoi odihna, recuperarea rezervelor fiziologice și desigur că crearea unui stereotip
dinamic și practic, care ușurează efectuarea exercițiului profesional, altfel numit adaptarea
profesională. Evaluarea s-a efectuat la începutul și sfârșitul săptămânii, desigur că la începutul
turei și la sfârșit. Datele obținute au fost procesate ca deviația mediei și expuse în procentaj în
grafic, ce arata evoluția sau involuția rezervelor față de media.

MASA APĂ MUȘCHI GRĂSIMI MASA APĂ MUȘCHI GRĂSIMI

LA ÎNCEPUTUL TUREI LA SFÂRȘITUL TUREI
1 64,8 30,4 48,2 40,8 64,1 29,8 49,1 37,5
2 68,3 32,8 45,9 41,5 67,5 32,1 46,7 39,6
3 71,1 45,1 47,2 46,8 70,4 44,6 48,1 44,1
4 70,5 41,3 45,8 39,7 68,3 40,8 46,4 37,7
5 74,3 45,2 47,3 51,2 73,1 44,9 48,1 49,2
6 73,2 40,9 48,6 48,7 71,9 39,7 49,2 46,9
7 76 42,8 48,8 45,3 74,6 41,9 49,5 43,7
8 69,6 38,5 47,6 56,8 68,8 37,8 48,4 54,1
9 62,1 35,7 49,2 50,7 60,7 35,1 50,7 47,3
10 65,5 34,2 51,2 49,5 64,1 33,7 52,8 46,8
11 59,2 29,8 53,6 46,9 58,4 29,4 54,9 42,1
12 69,7 37,2 47,5 52,3 68,2 36,8 48,3 50,8
13 72,5 42,9 49,8 53,4 71,4 41,7 51,2 51,3
Tabel 3.1: Deviația măsurărilor efectuate până la începutul activității și după.

Ca urmare în tabelul de mai sus (tabel 3.1) se observă o evoluție a turei de lucru pentru șoferii
autobuzelor din parcul urban de autobuze or. Chișinău în sezonul cald, unde se vede bine, cu
toate că specificul activității este unul sedentarist,
Mobilitatea rezervelor fiziologice
7
6
5
4
3
2
1
0
APĂ GRĂSIMI MUȘCHI MASA

Până Media După

Figura 3.1 Demonstrarea grafic-schematică a mobilizării rezervelor fiziologice

46
 modificarea procentajului de apă și țesut adipos spre decrement, deci în urma efectuării
exercițiului de activitate, s-au mobilizat rezervele din organismul muncitorului, iar în cazul
nostru este vorba despre apă și masa lipidică. Astfel de schimbări fiziologice apar la sportivi
care practică așa numite cardio-antrenamente, a cărora scopul și este de a micșora masa
corpului pe contul țesutului adipos și a apei. Mai sus este reprezentat grafic acest proces,
indicii de referință sunt luați schematic, pentru a accentua procesul demonstrativ. Curios este
faptul, că activitatea absolut sedentaristă creează reacții similare în organism, și anume
evaluarea parametrilor identici la un alt lot de studiu, și anume este vorba de operatorii de
producere farmaceutică, unde specificul activității de asemenea este controlul procesului de
producere cu ajutorul panoului de comandă, iar la necesitate – o intervenție promptă, adică
destul de asemănător cu activitatea șoferilor de transport public, însă anvergura acestor
procese este una mai redusă, mai ales ce ține de dinamica țesutului adipos.

MASA GRĂSIME MUȘCHI APĂ OS MASA GRĂSIME MUȘCHI APĂ OS

PÂNĂ DUPĂ
1 51,5 21,9 54,8 41,5 2,7 56,2 24,8 52,7 39 2,8
2 56,1 24,7 52,8 39 2,8 54,2 20,5 58,6 45,5 2,4
3 44,1 16,5 58,6 45,3 2,4 42,8 16,1 54,5 34,8 2,6
4 71,6 36,4 44,6 34,9 3,6 69,2 35,7 42,1 38,4 3,6
5 63,8 26,2 51,8 38,2 3 62,8 24,5 53 39,2 2,8
Tabel 3.2: Dinamica rezervelor fiziologice la operatorii de producer

O altă problema care rămâne pe agendă, este elaborarea unui ghid standardizat de utilizare și
mentenanță a acestor utilaje. Noi am conturat un astfel de ghid rapid, care după părerea
noastră este unul universal și bazat pe momentele specifice, întâlnite în timpul experienței
noastre de cercetare, unde ne-am propus definitivarea unor momente cheie, care le găsiți în
anexe.
Pentru evaluarea rezultatelor măsurărilor ne-am condus de o schema și table, care ne arată
segmentele de norme, după care se poate de interpretat rezultatele obținute.

3.2. Analiza rezervelor fiziologice la contengente comparative

Ținând cont de faptul că o persoană diferă de alta, utilizați datele din tabele ca informații de
referință.
Vârstă Femei (%) Barbați (%)
Subpondere Normal Suprapondere Obez Subpondere Normal Suprapondere Obez
6 - 39 <16.4 16,4–22,0 22,0-30,4 >30.4 <13.2 13,2-18,0 18,0-26,4 >26.4
40 - 59 <17.0 17,0–22,4 22,4-31,4 >31.4 <14.0 14,0-18,6 18,6-27,0 >27.0
60 - 100 <17.6 17,6–23,0 23,0-32,0 >32.0 <14.4 14,4-19,0 19,0-28,0 >28.0

Tabelul 3.3 Conținutul de grăsime (%)

47
Vârstă Femei (%) Barbați (%)
Subpondere Normal Suprapondere Obez Subpondere Normal Suprapondere Obez
6 - 15 <57,0 57,0-67,0 > 67.0 <58,0 58,0-72,0 > 72.0
16 - 29 <47.0 47,0-57,0 > 57.0 <53,0 53,0-67,0 > 67.0
> 34 > 40
30 - 60 <42,0 42,0-52,0 > 52.0 <47,0 47,0-61,0 > 62.0
61 - 100 < 37.0 37,0-47,0 > 47.0 < 42.0 42,0-56,0 > 56.0

Tabelul 3.4 Raport de apă și masă musculară

FEMEI BĂRBAȚI
Greutatea
< 45 kg 45 ~ 60 kg > 60 kg < 60 kg 60 ~ 75 kg >75 kg
corpului
Masa osoasă < 2.6 kg < 3.2 kg < 8.0 kg < 3.4 kg < 3.8 kg < 8.0 kg

Tabelul 3.5 Greutatea masei osoase (kg)

Figura 3.2 Nomograma pentru evaluarea componentei corporale

48
 CONCLUZII

Rezistenta lungimii materialului conductiv omogen cu arie uniforma in sectiune

transversala este proporționala cu propria lungime si invers proporționala cu aria secțiunii
transversale.
Având in vedere ca corpul uman nu are forma cilindrica si nu este uniform – conductivitatea
acestuia nu este constanta. Raportul poate fi stabilit intre coeficientul impedanței si volumul
apei, ce se conține in electroliții care conduc curentul electric prin corp. Coeficientul
impedanței depinde de mai mulți factori, printre care si particularitățile anatomice ale
segmentului corporal investigat. Complexitatea investigației consta si in faptul ca corpul uman
deține doua tipuri de rezistenta contra curentului electric – rezistenta propriu-zisa si rezistenta
capacitativă numita reactanța. Combinarea acestor doua fenomene reprezintă impedanța.
Mai multe tipuri de circuite electrice sunt necesare pentru a descrie modificările
țesutului biologic in vivo. Primul circuit include aranjarea rezistentei si capacitantei in serii, al
doilea - in paralele, următoarele sunt mai complexe. La frecvente foarte inalte curentul
electric trece prin toate fluidele corporale – si intracelulare si extracelulare. La frecventa nula
curentul electric nu strabate membrana celulara, el difuzeaza doar la nivelul fluidelor
extracelulare.
Pentru manipulații practice mai des se utilizează frecventa unica de 50 kHz. Aceasta valoare
permite trecerea curentului electric prin toate fluidele corpului fără a genera modificări la nivel
tisular. Pentru studii mai aprofundate se utilizează si alte metode, precum:
• analiza multi-frecventiala
• spectroscopia bioelectrica
• analiza segmentala
• analiza localizata a impedanței bioelectrice
• analiza vectoriala a impedanței bioelectrice
Volumul total de lichid
Volumul total de lichid depinde de nivelul hidratării organismului. Ecuațiile utilizate pentru
calculare sunt diferite in caz de hiper- si hipovolemie. In pofida acestui fapt volumul total de
lichid nu influențează balanța electroliților. La rândul sau balanța hidroelectrolitica direct
influențează nivelul lichidului intracelular si extracelular, ce influențează rezistenta. Raportul
dintre volumul lichidului extracelular si volumul lichidului intracelular direct influențează
valoarea impedanței bioelectrice. Creșterea reportului lichidului extracelular indica prezenta
edemelor sau stare de malnutriție. La ridul sau si masa corporala fără grăsime influențează
impedanța bioelectrica. Masa corporala fără grăsime la omul sănătos variază in dependenta de
vârsta. In mediu la nou născut ea constituie 88%, la copil de 10 ani – 75%, iar la adult – 73%.
Masa celulelor corporale
Masa celulelor corporale este reprezentata de celulele țesuturilor implicate in metabolismul
organismului si volumul lichidului intracelular, adică fără masa de grăsime. Acest
compartiment este bogat in proteine ce influențează catabolismul. Insuficienta masei de celule
corporale duce la dezvoltarea patologiei organice, mai frecvent la malnutriție. La persoanele
cu masa scăzută a celulelor corporale se instalează o hiperhidratare pe contul creșterii

49
volumului de lichid extracelular. In acest caz valorile obținute la determinarea masei de celule
corporale vor fi eronate.
Analiza impedanței bioelectrice – măsurări si ecuații
Analiza impedanței bioelectrice necesita sa fie standardizata pentru a obține rezultate
remarcabile. Coeficienții si variabilele depind de frecventa utilizata – 50 kHz sau alte valori.
In general, reproductibilitatea/precizia este 2,7 – 4%. Eroarea estimata pentru calcularea
volemiei este 3 – 8%, iar pentru calcularea masei fără grăsime este 3,5 – 6%.
Nu poate fi utilizata o ecuație sau un calcul anumit pentru toate persoanele întrucât primordial
este individualitatea fiecăruia – genul, vârsta, rasa, grupul etnic, factorii genetici, datele
antropometrice, patologii suportate/curente etc.
Tabelele validate ale ecuațiilor
Aceste tabele includ următorii parametri – masa fără grăsimi, masa grăsimii, volemia, volumul
lichidului intracelular, volumul lichidului extracelular, masa celulelor corporale. Pot fi aplicate
doar la persoane sănătoase. Tabelele sunt prezentate in anexa.
Limitarea ecuațiilor de analiza a impedanței bioelectrice
Analiza impedanței bioelectrice depinde de segmentul corpului la nivelul căruia se face
investigația, nivelul de hidratare, fracția de grăsime, orientarea geometrica a fibrelor
musculare, conductivitatea tisulara si mulți alți factori. Limitarea in studii are loc când exista o
abnormalitate a unuia din factorii menționați – de ex.: hiperhidratare, malformație congenitala
severa, malnutriție severa. Dificultatea consta si in diferența de gen, vârsta, rasa, date
antropometrice. In tabelele de mai jos sunt prezentate erorile estimate pentru fiecare caz in
parte.
În final, ca metodă de evaluare
Analiza bioimpedanței electrice a corpului uman ne permite să obținem indicatorul de
rezistență electrică (impedanță) iar în combinație cu măsurări antropometrice să evaluăm
compoziția proteică, starea metabolismului lipidic și hidric, să le analizăm cu careva standarde
și concludem prin compararea rezultatelor obținute și a calculelor din formule rezervele
funcționale ale organismului uman cercetat.
În acest context este necesar de menționat că nici ghidul rapid de utilizare, nici instrucțiuni de
mentenanță în română nu există. Unicul domeniul unde se utilizează aceste tipuri de utilaje,
dar cu 5-7% din spectrul de posibilități ale lor este medicină sportivă, pentru a evalua starea de
hidratare a organismului sportivului până și după antrenament. Dacă ar fi să ne exteriorizăm de
această idee practic realizată prin paradigma conceptuală a lucrării noastre, revenim la
evaluarea unuia din rezervele fiziologice ale organismului și anume a apei din el.
Evaluarea rezervelor fiziologice ale organismului uman este o soluție în acest sens, pentru că
ne poate determina epuizarea sau diminuarea semnificativă a nivelului de rezerve fiziologice
în organism la o etapă preclinică, ce ne-ar crea un avantaj diagnostic în timp și totodată
posibilitatea de a restitui aceste rezerve fiziologice prin manevre de profilaxie. În esență,
pacientul de fapt nu ar ajunge la starea de pacient, iar muncitorul ar putea să exercite
atribuțiile cu o eficiență mai mare.

50
 BIBLIOGRAFIE

1. Kelly, 2011, Peter G. Kopelman, “Obesity as a medical problem.” Nature 404, 635-
643, doi: 10.1038/35007508
2. Groot, H.C. Lukaski, “Evaluation of body composition why and how?” Mediterr J
NutrMetab (2009) 2:1–10
3. Baumgartner RN, Heymsfield SB, Roche AF (1995) “Human body composition and
the epidemiology of disease.”Obes Res 3:73–95
4. Wellens RI, Roche AF, Khamis HJ et al (1996) “Relationships between body mass
index and body composition.” Obes. Res 4:35– 44
5. Prentice AM, Jebb SA (2001) “Beyond body mass index.” Obes. Rev 2:141–147
6. Thomasset A. “Bio-electrical properties of tissues.” Lyon Med 1963;209:1325–52
7. Chanchairujira T, Mehta RL. “Bioimpedance and Its Application.” Saudi J Kidney Dis
Transpl 2005;16:6-16
8. Hoffer EC, Clifton KM, Simpson DC. “Correlation of wholebody impedance with total
body volume.” J. Appl. Physiol. 1969;27:531–4
9. Discovery Medicine; ISSN: 1539-6509; Discov Med 12(64):177-185,
September 2011
10. Ursula G. Kylea, Ingvar Bosaeusb, Antonio D. De Lorenzoc, Paul Deurenbergd,
MarinosEliae, Jose Manuel Gomezf, Berit Lilienthal Heitmanng, Luisa Kent-Smithh,
JeanClaude Melchiori, Matthias Pirlichj, Hermann Scharfetterk, Annemie M.W.J.
Scholsl, Claude Pichardm, Composition of the ESPEN Working Group, “Bioelectrical
impedance analysis part I: review of principles and methods.” Clinical Nutrition (2004)
23, 1226–1243
11. Grimnes, S. and Martinsen, Ø. G. “Bioimpedance” Wiley Encyclopedia of Biomedical
Engineering 2006
12. P. Debye, “Polar Molecules.” New York: Dover, 1929/45
13. K. S. Cole and R. H. Cole, “Dispersion and absorption in dielectrics. I. Alternating
current characteristics,” J. Chem. Pys., vol. 9, pp. 341–351, 1941
14. Sverre Grimnes, Orjan G. Martinsen, “Cole electrical impedance model-a critique and
an alternative.” IEEE Trans Biomed Eng. January 2005; 52(1): 132–135.
15. Aroom K.R., Harting M.T., Cox Jr. C.S., Radharkrishnan R.S., Smith C., Gill B.S.
“Bioimpedance Analysis: A Guide to Simple Design and Implementation” Journal of
Surgical Research, 153 (1), pp. 23-30. (2009)
16. S. Grimnes și Ø. G. Martinsen, Bioimpedance și Bioelectricity Basics
17. Chanchairujira T, Mehta RL. "Bioimpedanța și aplicarea acesteia"
18. Mott et al. „Relația dintre grăsimea corporală și vârsta în 4 grupuri etnice”. Am J Clin
Nutr
19. GM Chertow, EG Lowrie, DW Wilmore, J Gonzalez, NL Lew, J Ling, MS Leboff, MN
Gottlieb, W Huang and B Zebrowski “Nutritional assessment with bioelectrical

51
 impedance analysis in maintenance hemodialysis patiens.” Journal of the American
Society of Nephrology, Vol 6, 75-81,1995
20. Jaffrin MY, Fenech M, Moreno MV, Kieffer R. “Total body water measurement by a
modification of the bioimpedance spectroscopy method.” Med. Biol. Eng. Comput.
Oct; 44(10):873-82. Epub 2006
21. H. Morel and M.Y. Jaffrin “Total body water measurement: using the multifrequency
BIS-Hanai approach with 50 kHz single frequency.” ICEBI 2007, IFMBE Proceedings
17, pp. 799–802, 2007
22. Cole, K. S. Membranes, “Ions and Impulses: A Chapter of Classical Biophysics.”
Berkeley, CA: Univ. of Calif. Press, 1972.
23. De Vries, P. M. J. M., J. H. Meijer, K. Vlaanderen, V. Visser, P. L. Oe, A. J. M.
Donker, and H. Schneider. “Measurement of transcellular fluid shift during
haemodialysis.” Med. Biol. Eng. Comput. 27: 152–158, 1989
24. Hanai, T. “Electrical properties of emulsions. In: Emulsion Science,” edited by P. H.
Sherman. London: Academic, 1968, p. 354–477.
25. De Lorenzo A, Andreoli A, Matthie J, Withers P. “Predicting body cell mass with
bioimpedance by using theoretical methods: a technological review.” J. Appl. Physiol.
1997 May;82(5):1542-58.
26. Patel, R. V., J. R. Matthie, P. O.Withers, E. L. Peterson, and B. J. Zarowitz.
“Estimation of total body and extracellular water using single and multiple-frequency
bioimpedance.” Ann. Pharmacother. 28: 565–569, 1994.
27. Van Loan, M. D., P. Withers, J. Matthie, and P. L. Mayclin. “Use of bio-impedance
spectroscopy (BIS) to determine extracellular fluid (ECF), intracellular fluid (ICF),
total body water (TBW), and fat-free mass (FFM). In: Human Body Composition: In
Vivo Methods, Models and Assessment,” edited by K. J. Ellis and J. D. Eastman. New
York: Plenum, 1993, p. 67–70.
28. Schwan, H. P. “Electrical properties of tissue and cell suspensions. In: Advances in
Biological and Medical Physics,” edited by J. Lawrence and C. Tobias. New York:
Academic, p. 147–209, 1957
29. Keys, A., and J. Brozek, “Body fat in adult men” Physiol. Rev. 33: 245–325, 1953
30. Kushner RF, Schoeller DA, “Estimation of total body water by bioelectrical impedance
analysis.” Am. J. Clin. Nutr. Sep 1986; 44(3):417-24
31. Hannan WJ, Cowen SJ, Fearon KC, Plester CE, Falconer JS, Richardson RA,
“Evaluation of multi-frequency bio-impedance analysis for the assessment of
extracellular and total body water in surgical patients.” Clinical Science 1994, 86:479–
485
32. Lukaski HC, Bolonchuk WW, “Estimation of body fluid volumes using tetrapolar
bioelectrical impedance measurements.” Aviat Space Environ Med 1988;59: 1 163-9.
33. Linda B Houtkooper, Timothy G Lohman, Scott B Going, and Wanda H Howell,
“Why bioelectrical impedance analysis should be used for estimating” Am J C/in Nutr,
l996:64(suppl):436S-48S.

52
34. Hannan WJ, Cowen SJ, Fearson KCH, Plester CE, Falconer JS, Richardson RA,
“Evaluation of multi-frequency bioimpedance analysis for the assessment of
extracellular and total body water in surgical patients.” ClinSci 1994;86:479–85.
35. Cornish BH, Ward LC, Thomas BJ, S.A. J, Elia M, “Evaluation of multiple frequency
bioelectrical impedance and Cole– Cole analysis for the assessment of body water
volumes in healthy humans.” Eur. J. Clin. Nutr. 1996; 50:159–64.
36. Cox-Reijven PL, Soeters PB, “Validation of bio-impedance spectroscopy: effects of
degree of obesity and ways of calculating volumes from measured resistance values.”
Int. J Obesity Rel Metab Disorder 2000; 24:271–80.
37. Kotler DP, Burastero S, Wang J, Pierson Jr RN, “Prediction of body cell mass, fat-free
mass, and total body water with bioelectrical impedance analysis: effects of race, sex,
and disease” Am J Clin, Nutrition 1996;64:489S–97S.
38. Shumei SS, Chumlea WC, Heymsfield SB, et al., “Development of bioelectrical
impedance analysis prediction equations for body composition with the use of a
multicomponent model for use in epidemiologic surveys” Am J Clin Nutr
2003;77:331–40.
39. Vache C, Rousset P, Gachon P, et al., “Bioelectrical impedance analysis measurements
of total body water and extracellular water in healthy elderly subjects.” Int J Obesity
1998; 22:537–43.
40. Moissl UM, Wabel P, Chamney PW et. al., “Body fluid volume determination via
body composition spectroscopy in health and disease.” Physiol Meas (2006), 27:921–
933.
41. Shephard RJ., “Physical activity and reduction of health risks: how far are the benefits
independent of fat loss?” J Sports Med Phys Fitness, 1994; 34:91–8.
42. Hill GL, Jonathan E. Rhoads, “Body composition research: implications for the practice
of clinical nutrition.” JPEN J Parenter Enteral Nutr 1992;16:197–218.
43. Lukaski HC, Bolonchuk WW, Hall CB, Siders WA., “Validation of tetrapolar
bioelectrical impedance method to assess human body composition.” J. Appl. Physiol
1986:60:1327-32.
44. Van Loan MD, Boileau RA, Slaughter MH, et al., “Association ofbioelectrical
resistance with estimates of fat-free mass determined bydensitometry and
hydrometry.”Am J Hum Biol l990;2:2l9-26
45. Jebb SA, Cole TJ, Doman D, Murgatroyd PR, Prentice AM, “Evaluation of the novel
Tanita body-fat analyser to measurebody composition by comparison with a
fourcompartment model.” Brit J Nutr 2000;83:115–22.
46. Utter AC, Nieman DC, Ward AN, Butterworth DE, “Use of the leg-to-leg bioelectrical
impedance method in assessing body-composition change in obese women.” Am J
ClinNutr 1999;69:603–7.
47. Jaffrin MY, Kieffer R, Moreno MV, “Evaluation of a foot-tofoot impedance meter
measuring extracellular fluid volume in addition to fat-free mass and fat tissue mass.”
Nutrition 2005, 21: 815-824

53
48. Hainer V. a kol. „Základy klinické obezitologie.“ Grada 2011, 422 s. ISBN 978-80-
2473252-7
49. Organ LW, Bradham GB, Gore DT, Lozier SL, “Segmental bioelectrical impedance
analysis: theory and application of a new technique.”J Appl Physiol 1994;77:98–112.
50. Gudivaka R, Schoeller DA, Kushner RF, Bolt MJ, “Single- and multifrequency models
for bioelectrical impedance analysis of body water compartments.” J Appl Physiol
1999;87: 1087–96.
51. Scheltinga MR, Jacobs DO, Kimbrough TD, Wilmore DW, “Identifying body fluid
distribution by measuring electrical impedance.” J Trauma 1992;33:665–70.
52. De Lorenzo AD, Andreoli A., “Segmental bioelectrical impedance analysis.” Curr
Opin Clin Nutr Metab Care 2003;6:551–5.
53. Genton L, Hans D, Kyle UG, Pichard C “Dual-energy Xray absorptiometry and body
composition: differences between devices and comparison with reference methods.”
Nutrition 2002, 18:66–70
54. Laskey MA, “Dual-energy X-ray absorptiometry and body composition.” Nutrition
1996 12:45–51
55. Piccoli A, Piazza P, Noventa D, Pillon L, Zaccaria M, “A new method for monitoring
hydration at high altitude by bioimpedance analysis.” Med Sci Sports Exerc 1996,
28:1517– 22.
56. Piccoli A, Pittoni G, Facco E, Favaro E, Pillon L, “Relationship between central
venous pressure and bioimpedance vector analysis in critically ill patients.” Crit Care
Med 2000 28: 132–7.
57. Piccoli A, Pillon L, Dumler F., “Impedance vector distribution by sex, race, body mass
index, and age in the United States: standard reference intervals as bivariate Z scores.”
Nutrition 2002 ;18:153–67.
58. Piccoli A, Nigrelli S, Caberlotto A et al., “Bivariate normal values of the bioelectrical
impedance vector in adult and alderly populations.” Am J Clin Nutr 1995 61:269–270
59. Ward L, Heitmann BL. Comments on ‘‘Electrical maturation trajectory of human
tissues identified by bioelectrical impedance vector analysis’’ Nutrition 2000, 16: 319–
20.
60. Piccoli A, Brunani A, Savia G et al., “Discriminating between body fat and fluid
changes in the obese adult using bioimpedance vector analysis.” Int J Obesity 1998
22:97–104
61. SverreGrimnes and Ørjan G Martinsen, “Sources of error in tetrapolar impedance
measurements on biomaterials and other ionic conductors.” J. Phys. D: Appl. Phys.
2007, p 40
62. Schwan H P 1963, “Physical Techniques in Biological Research.” vol 6, ed W L
Nastuk (New York: Academic) pp 323–429
63. Geddes L A and Baker L E, “Applied Biomedical Instrumentation” New York: Wiley
Interscience, 1989

54
64. S. Grimnes and Ø. G. Martinsen, “Bioimpedance and Bioelectricity Basics.” San
Diego, CA: Academic Press, 2000
65. Marie Lof and Elisabet Forsum, “Evaluation of bioimpedance spectroscopy for
measurements of body water distribution in healthy women before, during, and after
pregnancy.”J Appl Physiol 1996: 967–973, 2004.
66. Herbert Valensise, Angela Andreoli, Stefano Lello, Francesca Magnani, Carlo
Romanini, and Antonino De Lorenzo, “Multifrequency bioelectrical impedance
analysis in women with a normal and hypertensive pregnancy.” Am J Clin. Nutr
2000;72:780–3
67. Henry C Lukaski, William A Skiers, Emily J Nielsen, and Clinton B Hall “Total body
water in pregnancy: assessment by using bioelectrical impedance.” Am J Clin Nutr
1994, 59:578-85.
68. Ghezzi F, Franchi M, Balestreri D, Lischetti B, Mele MC, Alberico S, Bolis P.,
“Bioelectrical impedance analysis during pregnancy and neonatal birth weight.” Eur J
Obstet Gynecol Reprod Biol. 2001
69. Francis Dumler Md., “A low bioimpedance phase angle predicts a higher mortality and
lower nutritional status in chronic dialysis patients” J. Phys.: Conf. Ser. 224 012104
doi: 10.1088/1742-6596/224/1/012104
70. Digant Gupta, Carolyn A Lammersfeld, Jessica L Burrows, Sadie L Dahlk, Pankaj G
Vashi, James F Grutsch, Sara Hoffman and Christopher G Lis, “Bioelectrical
impedance phase angle in clinical practice: implications for prognosis in advanced
colorectal cancer,.” American Journal of Clinical Nutrition, Vol. 80, No. 6, 1634-1638,
December 2004
71. Digant Gupta, Carolyn A Lammersfeld, Pankaj G Vashi, Jessica King, Sadie L Dahlk,
James F Grutsch and Christopher G Lis, “Bioelectrical impedance phase angle as a
prognostic indicator in breast cancer.” BMC Cancer Volume 8, Number 1, 249, DOI:
10.1186/14712407-8-249
72. Earthman, C., Traughber, D., Dobratz, J., Howell, W., “Bioimpedance spectroscopy
for clinical assessment of fluid distribution and Body cell mass.” Nutrition in Clinical
Practice, 2007, 22 (4), pp. 389-405.
73. H Griffiths and J Jossinet, “Bioelectrical spectroscopy from multi-frequency.” EIT
Physiol. Meas. 15 A59 doi: 10.1088/0967-3334/15/2A/008
74. Sara Bozzetto, Antonio Piccoli and Giovanni Montini, “Bioelectrical impedance vector
analysis to evaluate relative hydration status.” Pediatric Nephrology Volume 25,
Number 2, 329-334, DOI: 10.1007/s00467-009-1326-3
75. Norman K, Pirlich M, Sorensen J, Christensen P, Kemps M, Schütz T, Lochs H,
Kondrup J., “Bioimpedance vector analysis as a measure of muscle function.” Clin
Nutr. 2009 Feb, 28(1):78-82
76. B. Guida, R. Trio, P. Pecoraro, M.C. Gerardi, R. Laccetti, A. Nastasi and C. Falconi,
“Impedance vector distribution by body mass index and conventional bioelectrical

55
 impedance analysis in obese women.” Nutrition, Metabolism and Cardiovascular
Diseases Volume 13, Issue 2, April 2003, Pages 72-79
77. Henry C. Lukaski, Ph.D., Clinton B. Hall, M.S., and William A. Siders, Ph.D.,
“Assessment of change in hydration in women during pregnancy and postpartum with
bioelectrical impedance vectors.” Nutrition 23 (2007) 543–550
78. G. Giovinazzo, O.I. Al-Surakhi, P. Bogonez, P.J. Riu, “Changes in the arm
bioimpedance with applied pressure and force.” ICEBI 2007, IFMBE Proceedings 17,
pp. 719–722, 2007
79. Deurenberg P. Weststrate JA, Paymans I, van der Kooy K., “Factors affecting
bioelectrical impedance measurements in humans.” Eur J Clin Nutr l988, 42: 10 17-22.
80. Garby I, Lammert 0, Nielson E., “Negligible effects of previous moderate physical
activity and changes in environmental temperature on whole body electrical impedance.
“ Eur J ClinNutr l990, 44:545-6.
81. Sergi G, Bussolotto M, Perini P, Calliari I, et al., “Accuracy of bioelectrical
bioimpedance analysis for the assessment of extracellular space in healthy subjects and
in fluid retention states.”Ann Nutr Metab 1994, 38(3):158–65.
82. Deurenberg P, van der Koy K, Leenen R, Westrate JA, Seidell JC., “Sex and age
specific prediction formulas for estimating body composition from bioelectric
impedance: a cross validation study.” Int J Obesity 1991, 15:17–25.
83. Genton L, Hans D, Kyle UG, Pichard C., “Dual energy X-ray absorptiometry and body
composition: differences between devices and comparison with reference methods.”
Nutrition 2002, 18:66–70.
84. K Shiwaku, E Anuurad, B Enkhmaa, A Nogi, K Kitajima, K Shimono, Y Yamane and
T Oyunsuren, “Overweight Japanese with body mass indexes of 23.0–24.9 have higher
risks for obesity-associated disorders: a comparison of Japanese and Mongolians”
International Journal of Obesity 2004 28, 152–158. doi:10.1038/sj.ijo.0802486
85. Jeukendrup, A.; Gleeson, M., “Human Kinetics: An Introduction to Energy Production
and Performance.” Sports Nutrition 2005 ISBN 978-0-7360-3404-3.
86. Richard S Taylor, MB BS FRCPC “Use of Body Mass Index For Monitoring Growth
and Obesity” Paediatr Child Health 2010 May-Jun; 15(5): 258.
87. St-Onge MP1, Wang J, Shen W, Wang Z, Allison DB, Heshka S, Pierson RN Jr,
Heymsfield SB., “Dual-energy x-ray absorptiometry-measured lean soft tissue mass:
differing relation to body cell mass across the adult life span.” J Gerontol A Biol Sci
Med Sci. 2004 Aug;59(8):796-800. doi:10.1093/gerona/59.8.B796
88. Blake GM, Fogelman I., “DXA scanning and its interpretation in osteoporosis.” Hosp
Med 2003; 64:521–5.
89. Blake GM, Fogelman I., “Dual energy x-ray absorptiometry and its clinical
applications.” Semin Musculoskelet Radiol 2002; 6:207–18.
90. A. El Maghraoui and C. Roux, “DXA scanning in clinical practice” QJM 2008, 101
(8): 605-617

56
91. Siri, W. E. “Body composition from fluid space and density.” In J. Brozek & A.
Hanschel (Eds.), Techniques for measuring body composition (pp. 223-244).
Washington, DC: National Academy of Science 1961, pp. 223-244
92. Brozek, J., Grande, F., Anderson, J. T., & Keys, A., “Densitometric analysis of body
composition: Revision of some quantitative assumptions.” 1963, 110, 113-140.
93. Buskirk ER., “Underwater weighing and body density: a review of procedures.” In:
Brozek J, ed. Technique for measuring body composition. Washington DC, 1963
94. David Brodie, Phd, Vicki Moscrip, Msc, Hdcr, And Rob Hutcheon, Msc, “Body
Composition Measurement: A Review of Hydrodensitometry, Anthropometry, and
Impedance Methods” Nutrition 1998, Vol. 14, No. 3, 296 –310,
95. Murray S, Shephard RJ., “Possible anthropometric alternatives to skinfold
measurements.” Hum Biol 1988;60:273
96. WHO "Waist Circumference and Waist-Hip Ratio, Report of a WHO Expert
Consultation". World Health Organization 8–11 December 2008. Retrieved March 21,
2012.
97. Jackson, A. S., & Pollock, M. L., “Generalized equations for predicting body density
of men.” British Journal of Nutrition 1978, 40, 497-504.
98. Jackson, A. S., Pollock, M. L., & Ward, A., “Generalized equations for predicting body
density of women.” Medicine and Science in Sports and Exercise 1980, 12, 175-182.
99. Parizkova J, Roth Z. “The assessment of depot fat in children from skinfold thickness
measurements by Holtain” Hum Biol. 1972 Dec;44(4):613-20.
100. Riegerová J a kol. “Aplikace fyzické antropologie v tělesné výchově a sportu,” Hanex,
Olomouc 2006. 262 s. ISBN 80-85783-52-5.
101. Durnin, J.V.G.A. and Womersley, J., “Body fat assessed from the total body
density and its estimation from skinfold thickness: measurements on 481 men and
women aged from 16 to 72 years.” British Journal of Nutrition 1974, 32, 77-97.
102. Kenneth J. Ellis, “Human Body Composition: In Vivo Methods” Physiological
Reviews Vol. 80, No. 2, April 2000 Printed in U.S.A.
103. Marieb, EN; Hoehn, Katja, “Human Anatomy & Physiology (8th ed.).” San
Francisco: Benjamin Cummings. 2010. p. 312. ISBN 978-0-8053-9569-3.
104. Lee RC, Wang Z, Heo M, Ross R, I, Heymsfield SB., “Total-body skeletal muscle
mass: development and cross-validation of anthropometric prediction models.” Am J
Clin Nutr 2000, 72:796-803.
105. Cassiano Ricardo Rech, Rodolfo André Dellagrana, Maria de Fátima Nunes Marucci,
Edio Luiz Petroski, “Validity of anthropometric equations for the estimation of muscle
mass in the elderly,” Rev Bras Cineantropom Desempenho Hum 2012, 14(1):23-31
106. Janssen I, Heymsfield SB, Baumgartner RN, Ross R. “Estimation of skeletal muscle
mass by bioelectrical impedance analysis.” J Appl Physiol (1985). 2000
Aug;89(2):465-71.

57
107. Ursula G. Kyle, MS, RD, Laurence Genton, MD, Daniel O. Slosman, MD, and
Claude Pichard, MD, PhD, “Fat-Free and Fat Mass Percentiles in 5225 Healthy
Subjects Aged 15 to 98 Years” Nutrition 2001, 17:534 –541
108. Matoulek M., Svačina Š., Lajka J. “Výskyt obezity a jejích komplikací v České
republice.“ Vnitr Lek. 2010; 56(10): 1019-27.
109. Gabriel C. and Gabriel S. and Lau R.W., “The dielectric properties of biological
tissues: II Measurements in the frequency range 10 Hz to 20 GHz,” Physics in
Medicine and Biology 1996, 41, http://dx.doi.org/10.1088/0031-9155/41/11/002
110. Lisa Rothlingshofer, Mark Ulbrich, Sebastian Hahne, Steffen Leonhardt, “Monitoring
Change of Body Fluid during Physical Exercise using Bioimpedance Spectroscopy and
Finite Element Simulations” J Electr Bioimp 2011, vol. 2, pp. 79–85.
111. Gallagher D, Heymsfield SB, Heo M, Jebb SA, Murgatroyd PR, Sakamoto Y,
“Healthy percentage body fat ranges: an approach for developing guidelines based on
body mass index.” Am J Clin Nutr 2000, 72:694-701.
112. David W. Haslam, W Philip T James, “Obesity” The Lancet 2005, Volume 366,
Issue 9492, 1–7, pp 1197-1209
113. Heitmann BL., “Evaluation of body fat estimated from body mass index, skinfolds
and impedance. A comparative study.” Eur J Clin Nutr 1990;44:831–7.
114. De Lorenzo A, Candeloro N, Andreoli A, Deurenberg P. “Determination of
intracellular water by multifrequency bioelectrical impedance.” Ann Nutr Metab
1995;39: 177–84.
115. Mott JW, Wang J, Thornton JC, Allison DB, Heymsfield SB, Pierson RN Jr.,
“Relation between body fat and age in 4 ethnic groups.” Am J Clin Nutr. 1999 May,
69(5):1007-13.
116. David A Fields, Michael I Goran, and Megan A McCrory, “Body-composition
assessment via air-displacement plethysmography in adults and children: a review” Am
J Clin Nutr 2002, 75:453–67.
117. Bužga M., Zavadilová V., Vlčková J., Oleksiaková Z., Šmajstrla V., Tomášková H.,
Jirák Z., Kavková J., “Porovnání výsledků různých metod stanovení tělesného tuku. “
Hygeina 2012; 57(3): 105-109
118. Patel RV, Peterson EL, Silverman N, Zarowitz BJ., “Estimation of total body and
extracellular water in post-coronary artery bypass surgical patients using single and
multiple frequency bioimpedance.” Crit Care Med 1996;24:1824–8.
119. "Weight Gain During Pregnancy: Reexaminging the Guidelines, Report Brief".
Institute of Medicine, Retrieved 29 July 2010.
120. G Medrano, R Bausch, A H Ismail, A Cordes, R Pikkemaat and S Leonhardt.
“Influence of ambient temperature on whole body and segmental bioimpedance
spectroscopy measurements,” Journal of Physics: Conference Series 224 (2010)
doi:10.1088/17426596/224/1/012128

58
121. E. Gualdi-Russo, S. Toselli. “Influence of ambient temperature on whole body and
segmental bioimpedance spectroscopy measurements”, HOMO 2002, Vol. 53/1, pp. 1–
16 Urban & Fischer Verlag
122. Větrovská R, Lačňák Z, Haluzíková D, Fábin P, Hájek P, horák L, et al. “Srovnání
různých metod pro stanovení množství tuku v těle u žen s nadváhou a obezitou.” Vnitr
Lek. 2009;55(5):455-61
123. Sobotka L. a kol. “Basics in clinical nutriton.“ Galén 2011, 500 s. ISBN 80-7262-
292-7
124. Mardones-Santander F1, Salazar G, Rosso P, Villarroel L. “Maternal body
composition near term and birth weight.” Obstet Gynecol 1998 Jun;91(6):873-7.
125. Williams JE, Wells JC, Wilson CM, Haroun D, Lucas A, Fewtrell MS. “Evaluation of
Lunar Prodigy dual-energy X-ray absorptiometry for assessing body composition in
healthy persons and patients by comparison with the criterion 4-component model.”
Am J Clin Nutr. 2006 May;83(5):1047-54.
126. Nohr, E “Is intervening in pregnancy even too late?” Obesity reviews (Suppl. 2), 206–
248, March 2014
127. Anne Paxton, Sally A Lederman, Steven B Heymsfield, Jack Wang, John C
Thornton, and Richard N Pierson Jr, “Anthropometric equations for studying body fat
in pregnant Women“, Am J Clin Nutr 1998;67:104–10.
128. NIHT. „Bioelectrical impedance analysis in body composition measurement:
National Institutes of Health Technology Assessment Conference Statement.” Am J
Clin Nutr 1996, 64(3 Suppl):S524–S532
129. Kath Janssen n M Rasmussen and Ann L Yaktine, “Weight Gain During Pregnancy
Reexamining the Guidelines” Washington (DC): National Academies Press (US); 2009.
ISBN-13: 978-0-309-13113-1
130. Hogan, J. L.; Farah, N.; O'Connor, N.; Kennelly, M. M.; Stuart, B.; Turner, M. J.,
“Bioelectrical impedance analysis and maternal body composition: reproducibility of
bioelectrical impedance when analysing maternal body composition.” International
Journal of Body Composition Research, 2011, Vol. 9 Issue 2, p43
131. Thomson R, Brinkworth GD, Buckley JD, Noakes M, Clifton PM. “Good agreement
between bioelectrical impedance and dual-energy X-ray absorptiometry for estimating
changes in body composition during weight loss in overweight young women.” Clin
Nutr. 2007 Dec;26(6):771-7
132. Větrovská R, Lačňák Z, Haluzíková D, Fábin P, Hájek P, horák L, et al. “Srovnání
různých metod pro stanovení množství tuku v těle u žen s nadváhou a obezitou.” Vnitr
Lek. 2009;55(5):455-61
133. M.H. Beall, J.P.H.M. van den Wijngaard, M.J.C. van Gemert, M.G. Ross, “Amniotic
Fluid Water Dynamics” Placenta 2007 Vol. 28, Issue 8, Pages 816-823, DOI:
10.1016/j.placenta.2006.11.009

59
134. Hartnoll G1, Bétrémieux P, Modi N., “Randomised controlled trial of postnatal
sodium supplementation on body composition in 25 to 30 week gestational age
infants.” Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed. 2000 Jan;82(1):F24-8.
135. Prior BM, Cureton KJ, Modlesky CM, Evans EM, Sloniger MA, Saunders M, Lewis
RD., “In vivo validation of whole body composition estimates from dual-energy X-ray
absorptiometry.” J Appl Physiol 1985. 1997 Aug;83(2):623-30.
136. Van Der Ploeg GE, Withers RT, Laforgia J. “Percent body fat via DEXA: comparison
with a four-compartment model.” J Appl Physiol (1985). 2003 Feb;94(2):499-506.
137. J. L. Clasey , J. A. Kanaley , L. Wideman , S. B. Heymsfield , C. D. Teates , M. E.
Gutgesell , M. O. Thorner , M. L. Hartman , A. Weltman, “Validity of methods of body
composition assessment in young and older men and women” Journal of Applied
Physiology 1999 Vol. 86no. 1728-1738
138. Manual of Tanita MC 180 MA device
139. Larciprete G, Valensise H, Vasapollo B, Altomare F, Sorge R, Casalino B, De
Lorenzo A, Arduini D., “Body composition during normal pregnancy: reference
ranges.” Acta Diabetol. 2003 Oct;40 Suppl 1:S225-32.
140. Van Loan, L E Kopp, J C King, W W Wong, P L Mayclin, “Fluid changes during
pregnancy: use of bioimpedance spectroscopy.” Journal of Applied Physiology 1995;
78(3):1037-42.
141. L M Horiea, M C Gonzalez Barbosa-Silvab, R S Torrinhasa, Marco Túlio de Melloc,
I Cecconelloa, D L Waitzberga, “New body fat prediction equations for severely obese
patients,” Clinical Nutrition Volume 27, Issue 3, June 2008, Pages 350–356
142. Deurenberg P., “Limitations of the bioelectrical impedance method for the
assessment of body fat in severe obesity.” Am J Clin Nutr. 1996 Sep;64(3 Suppl):449S-
452S.
143. Deurenberg P, Westrate JA, Seidell JC. „Body mass index as a measure of body
fatness: age- and sex-specific prediction formulas”. Br J Nutr 1991; 65:105-114.
144. Jackson AS, Stanforth PR, Gagnon J, et al. “The effect of sex, age and race on
estimating percentage body fat from body mass index: the Heritage Family Study.” Int
J Obes Relat Metab Disord, 2002, 26(6):789-96
145. Herm KP. “Methods of determining body fat.” Dtsch Z Sportmed. 2003; 54(5): 153-4.
146. S. Grimnes and Ø. G. Martinsen, Wiley Encyclopedia of Biomedical Engineering
147. Ørjan G. Martinsen, SverreGrimnes, J.K. Nilsen, C. Tronstad, W. Jang, H. Kim and
K. Shin, “Calibration of skin hydration measurements.” IFMBE Proceedings 2007,
Volume 17, Part 6, 161-164, DOI: 10.1007/978-3-540-73841-1_44
148. Michel Y. Jaffrin, Hélène Morel, “Body fluid volumes measurements by
impedance: A review of bioimpedance spectroscopy (BIS) and bioimpedance analysis
(BIA) methods.” Medical engineering & physics 1 December 2008, volume 30 issue 10
Pages 1257-1269 DOI: 10.1016/j.medengphy.2008.06.009)

60
149. Michel Jaffrin, Hélène Morel and YuliyaLavielle, “Body composition measurements
in limbs using eight-electrodesbioimpedance.” IFMBE Proceedings 2007, Volume 17,
Part 6, 771-774

61
 ANEXA 1 GHID RAPID

CÂNTAR DIGITAL CU ANALIZOR CORPORAL

PRIN METODA EMPENDANȚEI ELECTRICE

CUPRINS:

I. Specificații ........................................................................................2
II. Instrucțiuni de utilizare ................................................................ 2
III. Măsurarea parametrilor corporali ..............................................3
IV. Selecția și setarea parametrilor ..................................................3
V. Cântărirea fără măsurarea parametrilor corporali ................... 4
VI. Cântărirea și măsurarea parametrilor corporali ....................... 4
VII. Interpretări ale valorilor măsurate ........................................... 7
VIII. Probleme și rezolvări ................................................................8
IX. Înlocuirea bateriilor...................................................................... 8
X. Sfaturi pentru utilizarea și îngrijirea produsului .................... 9
XII. Schemele logice ............................................................... 10

62
 Dacă ați ales cântarul cu empendanță electrică, ați făcut primul pas pentru sănătatea dumneavoastă.
Acest cântar este conceput pentru determinarea cu precizie a compoziției corpului dumneavoastră, respectiv prin
măsurarea greutății, masei musculare, masei osoase, conținutul de apă, grăsimi, numarul de calorii și indice masă
corporală.

I. SPECIFICAȚII
Echipat cu 4 senzori de înaltă precizie
Ecran LCD cu afișaj mare
Greutate maximă: 180 kg / 396 lb / 28st 4 lb
Diviziune scală pentru măsurarea greutății: 0,1 kg / 0,2 lb / ¼ lb
Diviziune scală pentru măsurarea grăsimii: 0,1%
Diviziune scală pentru măsurarea conținutului de apă: 0,1%
Intervalul de vârstă pentru măsurarea grăsimii corporale: 6 ~ 100 ani
Gama de înățime: 80-220 cm
Selectarea unitații de măsură a înălțimii: cm/ft-in
Memorie pentru 10 utilizatori.
Mediu de utilizare recomandat: Temperatura: 0 °C - 40 °C / 32 °F -104 °F;
Umiditate relativa < 85%
Alegerea unității de măsură a greutății: kilogram (kg), Stone (st), Pound (lb)
Pornire automată
Resetare automată la 0,0 (zero)
Oprire automată
Indicator de depasire greutate
Indicator stare baterie
Sursă de alimentare: baterie alcalină 1 x 3V model CR2032

63
II. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE

1. Introduceți bateria în compartimentul pentru baterii și asigurați-vă că ați poziţionat corect polarităţile
acesteia.
2. Selectați unitatea de măsură a greutății: kilograme (kg), stone (st) sau ponds (lb), de la butonul ▼.
3. Amplasați cântarul pe o suprafață netedă, cât mai uniforma și rigidă, nu pe covor sau suprafețe moi, pentru
ca valorile de măsurare să fie cât mai precise.
4. Atingeți cântarul cu talpa piciorului pentru inițializare (pornire) și așteptați ca ecranul să afișeze
mesajul “0,0 kg”
5. Pășiți pe cântar, stați în picioare pe platforma de sticlă și așteptați să fie efectuată măsurătoarea .
6. Valoarea greutății va fi afișată pe ecran și va clipi de câteva ori înainte de a fi stabilizată.
7. Coborâți de pe cântar și dupa aprox. 8 secunde acesta se oprește automat.

NOTĂ: În caz că nu efectuați cântărirea după ce ecranul afișează “0,0 kg”, cântarul se
opriește automat după aprox. 8 secunde.

III. MĂSURAREA PARAMETRILOR CORPORALI

Pentru ca rezultatele sa fie precise, înainte de efectuarea măsurătorilor trebuie să introduceți datele cu
caracter personal: vârstă, sex și înălțime. Acest cântar poate stoca în memorie datele personale pentru 10
utilizatori.
Cântarul care evaluează parametrii corporali folosește tehnologia BIA (analiza impedanței bioelectrice)
pentru determinarea cu precizie a compoziției corpului dumneavoastră. Această tehnologie este extrem de
precisă și mult mai avansată decât tehnologia BMI (indice de masă corporală) care calculează procentul de
grăsime doar funcție de înălțime și greutate.
Tehnologia BIA utilizeaza 5 parametrii pentru a obtine o rezolutie mai precisa a analizelor (greutatea și
rezistența biologică sunt masurate automat de analizor împreuna cu 3 parametri personali introduși manual)

IV. SELECȚIA ȘI SETAREA PARAMETRILOR

1. Pentru setari apăsați butonul ■ SET.

2. Pe ecran sunt afișate simbolurile parametrilor ce trebuiesc setați, iar simbolul P0 pentru zona de
memorie (situat în partea stângă jos) clipește.
3. Apăsați butonul ▲ sau ▼ și alegeti o cifră între 0 – 9, pentru selectarea zonei de memorie în care
doriți să păstrați rezultatele măsurătorilor.
4. Apăsați butonul ■ pentru confirmare și continuați setările pentru ceilalți parametrii.
5. Apăsați butonul ▲ sau ▼ pentru a selecta unul din simbolurile care reprezintă sexul dumneavoastră, apoi
apăsați butonul ■ pentru confirmare.

Simbolul reprezinta sexul masculin, iar simbolul reprezinta sexul feminin.

6. Apăsați butonul ▲ sau ▼ pentru a selecta înălțimea, apoi apăsați butonul ■ pentru confirmare.
7. Apăsați din nou butonul ▲ sau ▼ pentru a selecta vârsta, apoi apăsați butonul ■ pentru confirmare.
8. Pe ecran veți vedea simbolul “- - - -“, iar în final este afișată valoarea 0,0 și unitatea de măsura a
greutății.

64
 9. Apăsați butonul ▼ sau ▲și selectați “kg” pentru unitatea de măsură a greutății (sau “st” pentru stone,
sau “lb” pentru ponds) apoi apăsați butonul ■ pentru confirmare.
10. Pe ecran sunt afișate pe rând toate valorile setate de dumneavoastră și memorate de aparat și în final
valoarea “0,0” kg.
11. Acum cântarul este pregătit pentru efectuarea măsurătorilor.

V. CÂNTĂRIREA FĂRĂ MĂSURAREA PARAMETRILOR CORPORALI

Înainte să efectuați cântărirea, trebuie să efectuați procesul de inițializare, după cum urmează:

1. Atingeți centrul platformei cu talpa piciorului și apoi retrageți-l.

2. Așteptați până când pe ecran este afișat mesajul “0,0” kg.
3. Pășiți pe cântar, stați în picioare pe platforma de sticlă și așteptați să va fie măsurată greutatea.
4. După afișarea valorii pe ecran, coborâți de pe cântar și după aprox. 8 secunde acesta se oprește
automat.

VI. CÂNTĂRIREA ȘI MĂSURAREA PARAMETRILOR CORPORALI

1. Porniți cântarul de la butonul SET , așteptați stabilizarea imaginii și afișarea valorii “0,0 kg”, apoi călcați
pe platforma de sticlă.
2. În primul rând greutatea dumneavoastră este măsurată, iar ecranul afișează simbolul “ □□□”, indicând faptul
că se analizează și ceilalți parametrii corporali.
3. Stați nemișcat și nu coborâți de pe cântar până la terminarea măsurătorilor și afișarea rezultatelor.
4. Pe ecran veți vedea alternativ, de câte 3 ori, valorile parametrilor analizați: greutatea corporală (kg),
procentul de grăsime (%), procentul de apă (%), masa musculară (%), greutatea masei osoase (kg) ,
determină numărul de calorii (kcal) și indicele masei corporale.
5. În final, cântarul se oprește automat.

NOTĂ! Atunci când efectuați măsurători repetate, asigurați-vă că pentru același utilizator ați selectat zona de
memorie corespunzătoare

Pentru fiecare valoare obținută în urma măsurătorilor efectuate, ecranul afișează în ordinea de mai jos,
următoarele imagini:
Greutatea (kg):

65
Procentul de grăsime (%):

Procentul de apă (%) (TBW):

Procentul masei musculare (%):

Greutatea masei osoase (kg):

66
 Numarul caloriilor (kcal):

Indicele masei corporale (BMI):

VII. INTERPRETĂRI ALE VALORILOR MĂSURATE:

Ținând cont de faptul că o persoană diferă de alta, utilizați datele din tabele ca informații de referință.

Conținutul de grăsime (%)

FEMEI (%) BĂRBAȚI (%)

VÂRSTĂ
Subponderal Normal Supraponderal Obez Subponderal Normal Supraponderal Obez
6-39 <16.4 16.4 ~ 22.0 22.0 ~ 30.4 >30.4 <13.2 13.2 ~18.0 18.0 ~ 26.4 >26.4
40-59 <17.0 17.0 ~ 22.4 22.4 ~ 31.4 >31.4 <14.0 14.0 ~ 18.6 18.6 ~ 27.0 >27.0
60-100 <17.6 17.6 ~ 23.0 23.0 ~ 32.0 >32.0 <14.4 14.4 ~ 19.0 19.0 ~ 28.0 >28.0

67
 Raportul dintre conținutul de apă și masa musculară (%)

FEMEI (%) BĂRBAȚI (%)

VÂRSTĂ
Subponderal Normal Supraponderal Musculos Subponderal Normal Supraponderal Musculos
6-15 < 57.0 57.0 ~ 67.0 > 67.0 < 58.0 58.0 ~ 72.0 > 72.0
16-30 < 47.0 47.0 ~ 57.0 > 57.0 < 53.0 53.0 ~ 67.0 > 67.0
> 34 > 40
31-60 < 42.0 42.0 ~ 52.0 > 52.0 < 47.0 47.0 ~ 61.0 > 62.0
61-100 < 37.0 37.0 ~ 47.0 > 47.0 < 42.0 42.0 ~ 56.0 > 56.0

Greutatea masei osoase (kg)

FEMEI BĂRBAȚI
Greutate < 45 kg 45 ~ 60 kg > 60 kg < 60 kg 60 ~ 75 kg >75 kg
Referință
greutatea < 2.6 kg < 3.2 kg < 8.0 kg < 3.4 kg < 3.8 kg < 8.0 kg
masei osoase

68
 Indice masă corporală (BMI)

Referință Subponderal Normal Supraponderal Obez

Indice masă
<18.5 18.5 ~ 27.0 30.0 ~ 39.0 >40.0
corporală

Numărul de calorii (kcal)

FEMEI BĂRBAȚI
VÂRSTĂ
Greutate Kcal Greutate Kcal
6-17 50.0 1265 60.0 1620
18-29 55.0 1298 65.0 1560
30-49 60.0 1416 70.0 1680
50-69 60.0 1302 70.0 1561
70-100 50.0 1035 65.0 1397

VIII. PROBLEME ȘI REZOLVĂRI

1. Când ecranul LCD afişează mesajul "LO" înseamnă că trebuie să înlocuiți bateria.
2. Când ecranul LCD afişează mesajul "Err" înseamnă că a fost depășită greutatea maximă suportată
de cântar.
3. Când ecranul LCD afişează mesajul “Err2”, este indicată o eroare la măsurarea procentului de
grăsime corporală.

IX. INLOCUIREA BATERIEI

1. Deschideți compartimentul pentru baterii situat pe spatele cântarului, îndepărtând capacul.

2. Extrageți bateria uzată și introduceți o baterie nouă, poziţionând corect polaritatea acesteia.
3. Repuneți capacul.

SFATURI PRIVIND UTILIZAREA BATERIILOR

Folosiți doar bateriile recomandate de producător.

Asigurați-vă că ați poziţionat bateria corect, cu polarităţile "+" şi "-" conform indicațiilor arătate la
locul de așezare a acesteia.
Bateriile sunt deşeuri periculoase, nu le aruncaţi împreună cu resturile menajere. Duceți bateriile uzate la
punctul de colectare, în conformitate cu reglementările locale.
Nu păstrați bateriile lângă obiecte metalice întrucât pot produce scurtcircuit.
În caz ca nu întrebuințați cântarul o perioadă mai lungă de timp, îndepărtați bateria întrucât poate
produce scurgeri și defecta aparatul.

69
 Nu lăsați bateriile la îndemâna copiilor pentru a nu le înghiţi. În caz că suspectați că
au fost inghițite, adresați-vă medicului.

NOTĂ: Nu aruncați bateriile în foc și nu încercați să încărcați bateriile obișnuite.

X. SFATURI PENTRU UTILIZAREA ȘI ÎNGRIJIREA PRODUSULUI:

Pentru obținerea unor valori precise de măsurare, amplasați cântarul pe o suprafață

netedă, rigidă si cât mai uniformă, nu pe covor sau suprafețele moi.
Înainte de utilizare, asigurați-vă că platforma de sticlă a cântarului nu este umedă,
pentru a evita posibilele alunecări.
Ștergeți suprafața de sticlă folosind o cârpă moale, ușor umezită cu apă. Nu utilizați
solvenți și nu scufundați cântarul în apă.
Măsurați-vă greutatea fiind dezbrăcat și desculț, înainte de masă și întotdeauna în același
moment al zilei.
Pentru o mai mare acuratețe, vă sfătuim sa efectuați măsurătorile la aprox. 2 ore după ce v-ați
trezit.
Pentru protejarea componentelor electronice, păstrați cântarul in locuri uscate.
Evitați supraîncărcarea cântarului, intrucât se pot produce defecțiuni permanente.
Îndepărtați bateriile din aparat când acesta nu este folosit o perioadă mai mare de timp.
Nu așezați cântarul în poziție verticală atunci când nu este folosit întrucât se pot descărca
bateriile.
Feriți cântarul de șocuri, vibrații sau lovituri.

ATENŢIE! Persoanelor cu stimulator cardiac sau alte implanturi electronice, precum şi femeilor
gravide, le este interzisă utilizarea cântarului pentru măsurarea grăsimii corporale și a țesutului
adipos.

XI. GARANȚIA

Perioada de garanție este de 2 ani de la data achizitionării.

Atenționări: Nu face obiectul garanției demontarea aparatului de către

utilizator și nici defecțiunile datorate manipulărilor greșite.

NOTĂ: Pentru asigurarea garanției în cazurile de defecțiune, prezentați produsul

însoțit de factură și certificatul de garanție.

ACCESORII

La achiziționare, produsul este însoțit de:

• Baterie alcalină 1 x 3V model CR2032
XII. SCHEMELE LOGICE DE LUCRU A APARATULUI

Schemele clasice prin punte și voltmetru (bioimpendanța bipolară)

Schemele care utilizează detector de amplitudă și fază cît și detectorii sincronizați

1
2