Munti

de Mounaged Mohamad Daniel

 Muntii Alpi
●
Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și
Slovenia până în sud-estul Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul
Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Numele lor (italian: Alpi;
englez: Alps; francez: Alpes; occitan: Aups/Alps; german: Alpen;
romanș: Alps; sloven: Alpe) provine din cuvântul latin albus (alb). Alpii
formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de
aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de cca 200.000 km². Cel
mai înalt munte din Alpi este Mont Blanc, situat la frontiera franco-
italiană, cu piscul aflat la o altitudine de 4810 m. În Alpi există în total
128 de piscuri cu înălțimi care depășesc 4000 m, care pot fi găsite în
lista piscurilor alpine după înălțime.
Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu caracteristici
alpine pronunțate, deoarece se ridică la înălțimi care
depășesc cu mult limitele superioare ale pădurilor. În
epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de
îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de
astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci,
cu văi prelungi și cu lacuri.

Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase

alte șiruri muntoase, cu piscuri mai puțin ascuțite către
est, caracterizându-se prin văi largi și prelungi.
 Muntii Pirinei
●
Munții Pirinei (în aragoneză: Perinés; în bască: Pirinioak; în catalană:
Pirineus; în franceză: Pyrénées; în spaniolă: Pirineos; în occitană:
Pirenèus) sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță
naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța,
întinzându-se peste circa 430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic
și Cap de Creus la Marea Mediterană.
●
Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-
spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepție este Val
d'Aran, care aparține Spaniei, dar se află pe fața nordică a lanțului. Printre
alte anomalii orografice se numără Cerdanya și exclava spaniolă Llívia.
 Pirineii fac parte de asemenea din următoarele provincii spaniole, de la est la vest: Girona,
Barcelona, Lleida, Huesca, Zaragoza, Navarra, și Gipuzkoa.

Pirineii sunt de obicei împărțiți în trei secțiuni, Centrali, Occidentali sau Atlantici și Orientali.

Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici aflându-se cele mai
înalte vârfuri ale lanțului:

Vârful Aneto sau Pic de Néthou 3404 m pe culmea Maladeta

Mont Posets 3 375 m
Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)

În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepția
unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă,
până la o scădere bruscă în acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères.
 Muntii Scandinaviei
●
Muntii Scandinaviei sunt un lanț muntos din
Europa, care se întinde pe tot parcursul Peninsulei
Scandinave, trecând prin Norvegia și Suedia.
Lungimea lanțului muntos este de 1700 km. Cel
mai înalt vârf este Galdhøpiggen, cu 2469 m
altitudine. Partea de nord-vest a Munților
Scandinaviei este erodată masiv de Marea
Norvegiei, formându-se astfel fiordurile.
 Clima este temperat-oceanică, rece, caracterizată prin precipitații
destul de dese. Clima oceanică, cu un plus de umiditate datorită
circulației vestice sud-vestice asociată cu influența curentului cald
al Golfului, introduce una din importantele anomalii pozitive ale
latitudinii, încât temperaturile medii în luna ianuarie se mențin la 0
°C. Acest fenomen face posibil, prin neînghețarea apelor,
transportul maritim chiar și în nordul Mării Norvegiei. Clima blândă
a unor fiorduri, o urmare a influenței aceluiași curent cald,
influențează favorabil producția unor pomi fructiferi. Valorile sunt
moderate, temperaturile lunii iulie netrecând de 15 °C. Munții
Scandinaviei introduc o asimetrie climatică separând vestul umed
de estul din ce în ce mai continental. În aceste condiții, în vestul și
sudul peninsulei apar ploi bogate de toamnă și iarnă.
 Muntii Carpati
●
Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem
muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei
(care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl separă de
Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime
de circa 1.700 km și lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe
6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Munții Carpați se
întind pe teritoriul a șapte state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia
(10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%) și Serbia (4%).
●
Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar
câteva sectoare depășind 2000 de metri în altitudine.
Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m, în
Slovacia - Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy (2.499 m),
în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014
m, în Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m), iar în România este
vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.

Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor
se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le
aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și
eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante
domoale.

Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar

vegetația este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe
pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa,
Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.