1) Patrimoniul natural al Republicii Moldova cuprinde o varietate de arii naturale, inclusiv: 12 categorii de

zone naturale protejate (suprafața totală: 195,154.1 ha), din care fac parte 1 parc național, 3 zone umede de
importanță internațională, 178 de diverse tipuri de rezervații, 130 de monumente ale naturii și 446 de arbori
seculari. Opt tipuri dintre ariile protejate corespund clasificării Uniunii Internaționale de Conservare a
Naturii, iar patru categorii sunt de interes național (grădina botanică, grădina dendrologică, monument de
arhitectură peisajeră, grădina zoologică). Marea majoritate a zonelor protejate sunt situate in perimetrul
localităților sătești, fapt care creează premise pentru dezvoltarea turismului în mediul rural. 2) O parte
considerabilă a atracțiilor incluse în fondul ariilor naturale protejate pot deveni parte a traseelor ecoturistice.
Printre cele mai reprezentative arii naturale cu potențial de dezvoltare a turismului verde pot fi: rezervația
științifică „Codrii” (5 172 ha), rezervația științifică „Plaiul Fagului” (5 642 ha), rezervația științifică „Pădurea
Domnească” (6 032 ha), rezervația științifică „Prutul de Jos” (1 609 ha), rezervația peisajeră „Trebujeni”
(500 ha), rezervația peisajeră „Suta de movile” (1 072 ha), rezervația peisajeră „Codrii Tigheci” (2 519 ha),
rezervația peisagistică „Pădurea Hârbovăț” (2218 ha), rezervația naturală silvică „Misilindra” (1,7 ha),
rezervația peisajeră „Grădina Turcească” (224 ha), rezervația peisajeră „Căpriana-Scoreni” (1 762 ha) etc.17
Toate rezervațiile științifice au propria administrație, care se subordonează direct autorității naționale de
mediu. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt dispersate 63 de rezervații naturale (8 009 ha sau 4,10% din
totalul ariilor protejate). Ele reprezintă suprafețe ocupate de anumite specii de floră și faună, care prin
valoarea lor științifică și estetică necesită protecție. Majoritar, 15 Acest pilon măsoară capitalul natural
disponibil, precum și dezvoltarea de activități de turism în aer liber. Capitalul natural este definit în termeni
de peisaj, parcuri naturale și bogăția faunei 16 Acest pilon măsoară disponibilitatea resurselor culturale
destinate într-un sens larg, inclusiv situri arheologice, facilități de divertisment și conferințe. În mare măsură,
acest pilon surprinde modul în care sunt promovate resursele culturale, mai degrabă decât moștenirea
culturală existentă actuală a unei țări. 17 Turismul Verde în Moldova, Viorel Miron, Marina Miron, Ecaterina
Melnicenco ș.a. Chișinău, 2017 peste 97% din rezervațiile naturale și 96% din rezervațiile peisagistice sunt
în gestiunea Agenției de Stat Moldsilva. 3) Un potențial de valorificare sub aspect turistic o au și
monumentele naturale, peste 500 fiind sub protecția statului, inclusiv obiective atractive precum peștera de
ghips „Emil Racoviță” (circa 89 km), Stânca Japca, Grotele și recifele Brânzeni, Defileul Trinca, Râpa lui
Vișan, Rașcov, Defileul Fetești, Cheile Butești, Naslavcea, Defileele Duruitoarei și Văratic, Pragurile
Nistrului, Argilele de la Etulia, Stejarul lui Ștefan cel Mare de circa șase secole de la Cobâlnea, Pădurea de
plop de la Dubăsarii Vechi, izvoarele cu apă minerală, etc. 4) La nivel mondial, 12 milioane de călătorii pe
an între 20 și 40% din toți turiștii au un interes pentru viața sălbatică. În următorul deceniu, creșterea în acest
segment e estimată la 8-10% pe an18 . 5) Republica Moldova are potențial pentru observarea păsărilor, unor
animale rare - o cerință a pieței, dar care solicită disponibilitatea unor ghiduri de bună calitate care pot
identifica prin vedere, sunet, semne animalele și care să conțină informații despre morfologie, habitate, stil de
viață, etc. În 2019, un traseu de observare a păsărilor s-a elaborat și interpretat în Rezervația natural-culturală
„Orheiul Vechi”, conform standardelor internaționale prin materiale de suport informativ imprimate și
digitale, diseminate prin info-tururi, programe de instruire a localnicilor și a agro-pensiunilor din
rezervație.19 Asemenea itinerarii pot fi ușor dezvoltate în alte rezervații și parcuri naționale. Cu toate
acestea, Republica Moldova nu are actualmente o ofertă de produse, itinerarii și experiențe turistice în aceste
arii naturale, precum ar fi experiențe în natura sălbatică, itinerarii de drumeții, observare de animale,
activități interactive în natură pentru turiști, turism de recreere, de experiență sau transformațional, de
aventură sau evenimente culturalturistice în natură. 6) Agenția Moldsilva, principala autoritate publică
responsabilă de implementarea politicilor publice și gestionarea pe principii ecologice a fondului forestier şi
cinegetic ar putea elabora programe de management și gestionare durabilă în scopul dezvoltării turismului în
unele arii naturale de interes maxim pentru turiști, în conformitate cu principiile dezvoltării unui turism
durabil (sustenabil), prin fortificarea capacităților de gestionare a administrațiilor rezervațiilor științifice,
parcurilor naționale, etc., prin crearea unor parteneriate public-private eficace în domeniul activităților
turistice. 7) În plus, ariile protejate din natură (denumite internațional „NPAS”) urmează să dispună de
planuri individuale de gestionare a adaptării turistice, iar întreprinderile care pot activa în acele arii să fie
solicitate să utilizeze practicile de sustenabilitate „GSTC”. Operatorii de turism, agențiile și organizatorii de
servicii turistice în arii protejate trebuie să dispună de instruire și certificare în programul „Leave No Trace”
(„Nu lăsați nicio urmă”). 20. Patrimoniul cultural. 18 Sursa OMT / Centrul pentru călătorii responsabile.
(Exclude observarea păsărilor) 19 Societății pentru Protecția Păsărilor și a Naturii , Ghid de Observarea
păsărilor, elaborat cu support XXX, MCP, etc. 1) Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o
totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și imateriale, mobile și imobile) de importanță locală,
națională și mondială, constituit pe parcursul istoriei. Din cele cincisprezece mii de situri cunoscute, doar
5,206 sunt incluse în Registrul monumentelor protejate de stat. Din numărul total al monumentelor circa
8,000 reprezintă situri arheologice, circa 100 din acestea sunt cetățui de pământ, 3 cetăți medievale de zid, 6
oraşe medievale (Orhei, Lăpuşna, Tighina, Soroca, Căuşeni, Chişinău), 788 biserici, 129 conace şi mai multe
oraşe istorice din secolul al XIXlea (Bălţi, Cahul, Chişinău, Orhei, Soroca, Tiraspol). Din cele 5,206
monumente incluse în registru, 4,086 monumente sunt de importanţă naţională şi 1,120 de importanţă locală.
În registrul monumentelor protejate de stat 2,696 sunt situri arheologice, 1,284 – monumente istorice, 1,261
– monumente de arhitectură 225 – monumente de artă. 2) În anul 2005, meridianul geodezic de lîngă satul
Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial, gestionată din anul 1978 de UNESCO.
Este vorba de unul dintre cele 258 de elemente din „Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve),
care are o lungime de 2 820 km și se întinde pe teritoriul a zece țări, din nordul Europei (Hammerfest,
Norvegia) până la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai remarcabile
realizări științifice și tehnice în domeniul măsurărilor terestre din sec. XIX. În Republica Moldova existau
anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiștii efectuau măsurări pentru alcătuirea hărților
internaționale. Încercarea Ministerului Culturii de a depune în 2008 la Centrul Patrimoniului Mondial
UNESCO a dosarului cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” ca monument mixt cultural și natural
este tergiversată de mai mulți factori, inclusiv legislativi, de dezvoltare și întreținere a infrastructurii, etc. 3)
Dincolo de valențele sale identitare, etice, estetice şi cognitive, în condiţiile gestionării adecvate, patrimoniul
cultural poate deveni, aşa cum arată experienţa altor ţări, un factor de dezvoltare durabilă şi coeziune socială.
În contrast cu normele şi practicele europene privind patrimoniul cultural, de la independență încoace
patrimoniul cultural al Republicii Moldova se află în continuă degradare. Una dintre cele mai nefaste
consecinţe ale stării deplorabile a patrimoniului cultural şi a cunoaşterii precare a acestuia este și penuria
unor repere identitare certe la mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. 4) Strategia de dezvoltare a culturii
„Cultura 2020”20 enumeră o serie probleme cu privire la produsul cultural, care în mare parte rămân actuale:
a) lipsa unei baze de date-registru a instituțiilor culturale publice şi private; b) perceperea domeniului cultural
ca unul care cheltuiește banii statului şi incapabil să producă valori economice; c) patrimoniul cultural
degradat; d) produsele culturale puțin atractive; e) marketingul cultural neorientat spre grupuri-țintă; f) piaţa
culturală nedezvoltată. 5) Cadrul juridic actual al Republicii Moldova în domeniul ocrotirii patrimoniului
cultural este unul foarte general. Deținători de interese din sector scot în evidență nevoia de măsuri urgente
de salvare a arhitecturii autentice rurale, precum și reglementarea unor măsuri de control a administrațiilor
publice locale în gestionarea patrimoniului cultural. 20 https://mecc.gov.md/ro/content/strategia-de-
dezvoltare-culturii-cultura-2020 6) Monumentele, muzeele, rezervațiile culturale, instituțiile cultural-
artistice, precum sălile de concerte, teatre, pot deveni generatori de experiențe turistice inovative, interactive,
atractive, pentru care turiștii să plătească mai mult, dar și să organizeze evenimente și experiențe colective
pentru a atrage vizitatorii locali și străini.

Regiunea de Nord
Potenţialul turistic al RDN este foarte bogat şi variat. Resursele turistice ale regiunii sunt divizate în resurse
turistice de origine naturală şi antropică, ambele tipuri de resurse fiind impresionante din punct de vedere
cantitativ, structural şi atractiv.
Resursele turistice ale RDN cuprind în sine 102 arii protejate de stat cu o suprafaţă totală de cca.16,6 mii ha,
2 plaje de importanţă naţională (Soroca, Costeşti), 20 muzee, 178 edificii ecleziastice de importanţă naţională
şi 454 de importanţă locală.
Resursele turistice de origine naturală. Structura geologică este complexă, ceea ce determină şi un potenţial
turistic geologic bogat, cu prezenţa unor obiective inedite. Aceasta este reprezentată de peşteri, recife, grote,
aflorimente (deschideri geologice), obiecte paleontologice, unele dinte ele fiind unice în Europa. Cele mai
importante obiective turistice sunt peşterile şi toltrele.
Resursele turistice antropice se delimitează în două categorii mari:
a) edificii şi instituţii cu atracţie turistică;
b) activităţi şi evenimente cu atracţie turistică.
Numărul total al obiectelor turistice din Regiunea de Dezvoltare Nord, incluse în Registrul Monumentelor de
importanţă naţională şi locală de către Ministerul Culturii al R. Moldova, este de circa 1900, ceea ce
reprezintă peste 1/3 din totalul lor pe țară.
Monumentele de importanţă locală şi naţională sunt divizate în mai multe tipuri: istorico-arheologic; religios
sau confesional; cultural şi sportiv; tehnico-economic; turistic propriu-zis; etnografic; activităţi umane etc.
Elemente afiliate economiei turistice. Printre elementele afiliate economiei turistice regionale cele mai
reprezentative pot fi considerate: cultura, arta, meșteșugăritul, gastronomia, obiceiurile și tradițiile specifice
zonei, precum și personalitățile ilustre băștinașe din RDN.
Originalitatea fiecărui popor se caracterizează prin potențialul lui de a crea, de a da viață unor obiecte,
găsindu-și expresia în cultura materială și spirituală. Tradițiile, obiceiurile și folclorul sunt comori
inestimabile, care definesc un popor, făcându-l unic, statornic și nemuritor.
Printre meșteșugurile practicate în RDN se numără prelucrarea lemnului, olăritul, țesutul covoarelor,
brodăritul și croșetatul, împletitul în lozie sau împletitul în fibre vegetale, pănuși.
Meşteşugul prelucrării lemnului se remarcă prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar și prin
importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din lemn în gospodăriile tradiţionale.
Meşteşugul fierarilor și potcovarilor s-a păstrat până în zilele noastre în zonele rurale, meseria fiind
moștenită din strămoși și continuând să fie transmisă generațiilor următoare.
Țesutul covoarelor ocupă un loc aparte în tradițiile locale, precum și în cele naționale, motiv pentru care cele
mai numeroase elemente ţesute sunt destinate împodobirii şi decorării interiorului locuinţelor.
Brodăritul și croșetatul, care împodobesc obiectele de port popular, cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, dar şi
textilele din interiorul locuințelor, redau concludent gustul pentru frumos, îndemânarea şi talentul cu care au
fost lucrate.
Tradițiile și obiceiurile din RDN sunt unele dintre cele mai frumoase și emoționante obiceiuri, cu care se
mândrește țara noastră. Datinile respectate la sărbătorile de Craciun, Paște, Anul Nou, Mărțișor, nuntă, botez,
ori la oricare eveniment important, reprezintă zestrea noastră valorică, lăsată de stramoșii noștri spre a fi
transmisă din generație în generație. Anume obiceiurile și tradițiile sunt acele perle, cu care oamenii se mai
pot mândri în secolul XXI, iar promovarea lor ne va asigura păstrarea și perpetuarea valorilor tradiționale.
Cultura gastronomică ocupă un loc aparte în promovarea tradițiilor moldovenești. Ea poate fi comparată cu
un melanj de savoare și culori, de obiceiuri și tradiții, deoarece este foarte diversificată din punct de vedere al
modurilor de preparate, în care predomină varietatea nuanţelor de gust şi aromă. Există mâncăruri specifice
regiunii de nord pentru antreuri, feluri principale din carne, plăcinte, conserve, murături și altele. În
concluzie, putem afirma, că bucataria moldovenească este considerată de unii cea mai “lucrată” bucatarie din
lume. Sprijinirea conservării, protejării şi tezaurizării patrimoniului local şi a tradiţiilor este extrem de
importantă pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale.
Serviciile agroturistice, meșteșugăritul și activitățile tradiționale pot fi o modalitate de promovare și creștere
a atractivității turistice a localităților rurale din RDN, aducând beneficii economice pentru populaţia locală.
Tradițiile populare din RDN sunt duse mai departe prin măiestria și dăruirea meșterilor populari. Astăzi
meşteşugurile populare merită să devină noi direcţii economice, strâns legate de materia primă locală,
obţinută din agricultură, păstorit ş.a., folosind resursele naturale, braţele de muncă libere pentru a satisface
din plin cerinţele şi gusturile pieţei contemporane.
În domeniul artei și culturii RDN beneficiază de un bogat patrimoniu și de o infrastructură culturală bine
dezvoltată. Viața culturală este sprijinită de teatre, muzee și galerii, biblioteci publice, centre culturale, ce
oferă RDN-lui un plus de farmec și totodată creează turiștilor posibilitatea de a cunoaște și înţelege istoria și
tradiția locurilor pe care le vizitează.
Unul dintre elementele-cheie în susținerea și promovarea culturii moldovenești îl joacă teatrele, centrele și
căminele culturale, de care practic dispune fiece localitate. În RND sunt funcționează două teatre: în or.
Soroca Teatrul „Veniamin Apostol” și în mun. Bălți Teatrul „Vasile Alecsandri”, clădirea căruia are statut de
monument de artă de importanță națională. Centrele culturale se fundamenteaza pe bogăția și valoarea
tezaurului cultural-artistic acumulat și conservat în țara noastră. Conform datelor Biroului Național de
Statistică, în RDN sunt înregistrate 459 de centre culturale.
O caracteristică a poporului nostru este dragostea și plăcerea pentru cântecul și dansul popular. Frumuseţea
dansului şi cântecului popular, în diferite zone de provenienţă, datinile şi obiceiurile străbune, obiectele de
artă populară lucrate de mâna şi cu sufletul artiştilor populari, reprezintă valorile spirituale de netăgăduit ale
țării noastre. În RDN sunt înregistrate 201 colective artistice. În acest sens, folclorul autohton, marcat de
farmecul autenticităţii și fiind una din mândriile noastre nationale, poate fi pus în valoare și servi drept o
modalitate de promovare și conferire unei atractivități turistice deosebite RDN.
Festivalurile impulsionează turismul cultural, astfel turiștii aleg în fiecare an să participe la diferite
festivaluri, organizate în RDN (lista festivalurilor în anexa 3), învăţând lucruri noi despre tradiţiile şi despre
istoria țării noastre. Festivalurile au un rol unic în contextul educaţional prin faptul că promovează o cultură
de pace, bună înţelegere şi respect între diferitele grupuri de oameni.
Festivalurile constituie şi o provocare pentru traditiile locale – pe măsură ce recunosc diversitatea culturală
şi, în acelaşi timp, stimulează inovaţia şi respectă patrimoniul cultural al regiunii.
Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 40 muzee înregistrate în RDN, conform datelor Biroului
Național de Statistică.
Muzeule sunt destinate publicului, având rol de a colecta, păstra, identifica, cataloga, analiza, menține,
conserva și expune diverse obiecte sau artefacte, ce prezintă interes istoric, artistic, etc., în scopul studierii,
educării, relaxării vizitatorilor.
Muzee înregistrate în RDN
Un rol considerabil în promovarea culturii moldovenești o au personalitățile remarcabile, care s-au născut sau
au locuit în Moldova. Popularitatea și reputația unei țări se crează și de personalităţile marcante, care au făcut
ceva deosebit pentru țara noastră, care au luptat, care ne-au dus faima peste hotare și care au demonstrat
adevărata frumusețe a Moldovei. Acest lucru este evident, dacă examinăm biografia marilor reprezentanți ai
culturii noastre, originari din nordul Moldovei. Este suficient să-i menţionăm pe Grigore Vieru, Ion Hadârcă,
Leonida Lari, Adrian Păunescu, Mihai Dolgan, Nicolae Glib, Petru Hadîrcă, Mihai Volontir, Valentina
Naforniță, etc.
2.2.4 Traseele și destinațiile turistice existente în regiune
Traseele și rutele turistice constituie instrumentul util turistului în călătoriile sale, unde este reprezentat
teritoriul cu destinațiile și obiectivele atractive din zonă. Importanța traseelor turistice constă în aceea, că ele
pot deveni un instrument de mediatizare și promovare a destinațiilor turistice.
Agenția de Turism din Moldova a stabilit patru trasee turistice1, în care este inclus potențialul turistic al
regiunii și anume:
Traseul turistic naţional nr. 9 „Bijuterii arhitectonice medievale”, care include mun. Chişinău –Soroca
– Cosăuți - Rudi – Arionești – Călărășeuca –Chișinău
Traseul turistic naţional nr. 10 „Prin orașele din nordul Moldovei”, ce include Chişinău – Sângerei –
Bălți – Zăbriceni - Edineț –Țaul - Drochia –
Bocancea – Chișinău);
Traseul turistic naţional nr. 11 ”Prin
Nordul – Estul Moldovei”, trece prin Chişinău –Șoldănești – Dobrușa – Cușelăuca – Cobîlea – Japca – Vadul
lui Rașcov - Chișinău
Traseul turistic naţional nr. 12 „Prutul de mijloc”, trece prin Chişinău – Glodeni - Cobani – Butești –
Balatina – Moara Domnească - Fălești – Ungheni – Rădenii Vechi – Chișinău
Fiecare traseu este atractiv prin punctele de destinație turistică, care necesită o valorificare și promovare
adecvată, dacă ne dorim să atragem cît mai mulți turiști în regiune:
Valorificarea și dezvoltarea potenţialului turistic regional prin crearea unei infrastructuri turistice regionale
competitive și conectarea traseelor rutelor turistice regionale la traseele turistice din România şi Ucraina
trebuie privită drept soluție în dezvoltarea turismului în regiune. Totodată, promovarea pe plan intern și
internațional a traseelor şi serviciilor turistice existente ar spori numărul turiştilor din ţară şi de peste hotare.
Dezvoltarea potențialului turistic a fost definită ca una din prioritățile majore ale dezvoltării regionale, acest
domeniu fiind capabil să susțină și impulsioneze dezvoltarea socio-economică a RDN. Dezvoltarea
turismului în RDN poate include ecoturismul.
Zonele naturale protejate. Printre zonele naturale protejate din RDN, Pădurea Domnească reprezintă cea mai
mare rezervaţie ştiinţifică din Moldova, care este amplasată în Lunca Prutului de Mijloc. Suprafaţa totală a
rezervaţiei este de 6032 ha. Suprafaţa pădurilor naturale din rezervaţie constituie 3054 ha – 52% din tot
teritoriul ei. Majoritatea pădurilor naturale constau din arbore de stejar – 17,7%, plop-alb – 17,8% şi salcie
albă – 6,3%. Pe teritoriul rezervaţiei se întîlnesc peste 79 specii de plante rare. Harta ariilor naturale protejate
de stat este prezentată în Anexa 2.
Grădini de arhitectură peisagistică şi dendrologice:
Parcul Ţaul se află în mijlocul satului Ţaul și are o suprafaţă totală de 46 ha. Colecţia botanică a parcului
din Ţaul deţine circa 150 de specii, dintre care mai bine de 100 sunt exotice. La începutul secolului XX
parcul dispunea de aproximativ acelaşi număr de specii de animale, în prezent fiind considerabil redus. Însă,
în parc, ca și altădată, se pot întîlni căprioare, într-un bazin special amenajat trăiesc rațe și lebede albe.
Parcul din Rediul Mare se află în apropierea satului Rediul Mare, are o suprafaţă de 10 ha și este compus
din 4 poieni. Parcul cuprinde diverse specii de foioase. Plantaţiile acestui landşaft numără 26 specii şi forme
de arbori şi arbuşti, printre care este şi castanul porcesc cu forma sferică a coroanei, arţarul argintiu, stejarul
pedunculat, plopul alb etc.
Parcul din Mândâc este amplasat la o distanţă de 4 km de satul Mândâc şi 7 km de satul Cotova, cu o
suprafaţă totală de 16,4 ha. Parcul prezintă o colecţie de specii a florei şi dendroflorei rare şi valoroase în
Republica Moldova. În total, în parc există 15 alei, 5 izvoare, 3 lacuri şi 2 pârăiaşe.
Alte rezervaţii peisagistice importante din regiune se considera: Parcul din satul Pavlovka – 18,3 ha,
Aleea de tei dintre satele Pavlovka şi Larga – 3 ha, Parcul „Iasnaia Poliana” – 12,8 ha, Parcul din satul
Brânzeni – 2 ha, Parcul din satul Hincăuţi – 27 ha, Parcul din satul Stolniceni – 3 ha. Rezervaţii naturale
silvice: rezervaţia din raionul Ocniţa şi rezervaţia din raionul Briceni, Defileul Buzdujeni, s.Buzdujeni,
raionul Edineț - monument geologo-paleonologic de o deosebită valoare științifică, cu o suprafață de circa
100 ha.
Grație condițiilor favorabile de care dispune și pitorescului locurilor, datorită patrimoniului cultural și
religios existent, tradițiilor populare, obiceiurilor, specificului bucătăriei locale și regionale, RDN deține un
potențial turistic relativ ridicat, dar care necesită a fi valorificat. Valorificarea atracțiilor turistice va
determina atragerea turiștilor în regiune, va crea oprtunități și creștere economică regională. Iar investițiile în
turism vor permite regiunii să folosească privilegiile potențialului său turistic pentru a-și îmbunătăți
avantajele competitive.

Orașele cu cea mai mare capacitate de cazare a turiștilor în RDN sunt Bălți și Edineț. Astfel, ele își confirmă
statutul de poli de creștere a RDN prin capacitatea relativ sporită de cazare a turiștilor, ceea ce creează o
premisă justificată pentru a dezvolta infrastructură turistică în apropierea și în interiorul acestor orașe.

Dintre cele 45 structuri de cazare, înregistrate în regiune în anul 2015, cele mai multe sunt reprezentate de
hoteluri (24 hoteluri la nivel regional) și tabere de vacanță (15 unități la nivel regional). Dintre acestea, 10
structuri de cazare sunt amplasate în mun. Bălți.
Unitățile de cazare aflate în minoritate sunt reprezentate de: pensiuni turistice, vile turistice, structuri de În
ceea ce privește evoluția numărului de turiști cazați în structurile de cazare, în perioada anilor 2011-2015 se
remarcă o creștere a frecvenții hotelurilor și pensiunilor agroturistice, în timp ce în celelalte tipuri de structuri
de primire turistică se înregistrează o scădere considerabilă întremare, pensiuni agroturistice.

Repartizarea fluxurilor de vizitatori străini este de circa 59% din România şi UE, 31% din Ucraina şi alte ţări
CSI și câte 5% le revin vizitatorilor din Asia și America. În topul primelor 10 țări, care generează turiști
pentru RDN, după frecventarea structurilor de primire turistică, în anul 2015, se plasează: Ucraina, România,
Rusia, Germania, SUA, Serbia, Italia, Polonia, Letonia, Turcia.

Regiunea Centru
Potenţialul turistic al RDC este variat și valoros din punct de vedere cognitiv și suficient pentru a motiva
călătoriile în destinațiile de aici. Atracțiile sînt expresive și crează o imagine clară și persistentă a regiunii
drept o zonă de codru cu localități vechi și multe mănăstiri medievale. Tradiția vitivinicolă din regiune este
edificatoare pentru diferite activități locale gospodărești și economice. Totodată proximitatea cu municipiul
Chișinău, Aeroportul Internațional, conexiunea directă cu toate regiunile Republicii Moldova, dar și accesul
direct la principalele puncte de intrare în țară, favorizează mobilitatea turistică pe teritoriul regiunii.
Infrastructura rutieră relativ bună a drumurilor naționale, convergența tuturor traseelor turistice naționale și
prezența unor destinații notorii (Orhei, Călărași, Hîncești, etc), fac din RD Centru un areal vizitat și
ospitalier anul împrejur.Toate acestea oferă oportunități mari pentru dezvoltarea turismului în RD Centru.
2.2.1 Resurse turistice naturale
Fondul ariilor naturale protejate de stat constituie unul dintre principalele elemente, care prin atracţia lor
sînt capabile să orienteze fluxul de turişti şi alţi vizitatori spre localităţile moldave. Cu precădere în
localităţile rurale, deoarece în preajma lor sînt amplasate marea majoritate a obiectelor cu valoare turistică
din fondul zonelor naturale. Astfel sînt puse în valoare anumite arii protejate scoase din circuitul agricol sau
al altor activităţi gospodăreşti, unde sînt încurajate practicile nonpoluante şi turismul. Iar de aceasta profită
comunităţile locale în raza cărora se găsesc aceste resurse naturale. Se obţine o utilizare durabilă a
potenţialului turistic natural, capabil să atragă noi turişti. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de
stat instituie un sistem complex de arii naturale. Potrivit acesteia în Republica Moldova sînt luate sub
protecţie de stat 12 categorii de zone naturale protejate (suprafaţa totală 66,5 mii ha), din care fac parte 178
de diverse tipuri de rezervaţii, 130 monumente ale naturii şi 433 arbori seculari. Opt tipuri
dintre ariile protejate corespund clasificării Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii, iar patru categorii
sînt de interes naţional (grădina botanică, grădina dendrologică, monument de arhitectură peisajeră, grădina
zoologică). Printre cele mai reprezentative în RD Centru sînt: rezervaţia ştiinţifică “Codrii” (5172 ha),
rezervaţia ştiinţifică “Plaiul Fagului” (5642 ha), rezervaţia peisajeră “Trebujeni” (500 ha), rezervaţia
peisajistică “Pădurea Hîrbovăţ” (2218 ha), rezervaţia peisajeră “Căpriana-Scoreni” (1762 ha) etc.
Din cele relatate anterior, rezervaţiile ştiinţifice reprezintă teritorii pe care se efectuează prioritar protecţia
mediului, efectuarea de cercetări ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei, dar în acelaşi timp
reprezintă nişte atracţii motivatoare substanţiale pentru circulaţia turistică. Acestea au statut de instituţie de
cercetări ştiinţifice şi activează în baza unui regulament special. În Moldova la ora actuală sînt 5 rezervaţii
ştiinţifice (3 fiind în RD Centru), care cuprind suprafeţe importante (între 1000 şi 6000 ha) din landşafturile
reprezentative ale ţării. Rezervaţia ştiinţifică are statut de persoană juridică, este o instituţie ştiinţifică şi are
gradul cel mai înalt de protecţie. Astfel teritoriul acesteia este împărţit în 3 subzone, unde activităţile
gospodăreşti sînt totalmente sau parţial interzise. Legislaţia în vigoare încurajează, cu acceptul administraţiei
rezervaţiei, crearea traseelor excursioniste locale, iar în anumite condiţii şi camparea turiştilor în structuri
speciale. Sînt interzise orice forme de turism neorganizat. Reprezentative în RD Centru sînt: (i) prima
rezervaţie protejată de stat în preajma localităţii Lozova (1971, rn. Străşeni) numită “Codrii” şi cunoscută azi
prin realizările sale de reaclimatizare a diferitor specii (cerbi nobili, cerbi pătaţi etc.), muzeul naturii şi
cercetările fenologice; (ii) rezervaţia “Plaiul fagului” este o pădure specifică de fagi cu un microclimat
deosebit; (iii) şi “Iagorlîc” (Goian, rn. Dubăsari) în zona Nistrului mediu. Suprafaţa rezervaţiilor ştiinţifice
este de 29%
din totalul ariilor naturale protejate de stat şi sînt gestionate în exclusivitate de Autoritatea naţională de
mediu.
Rezervaţiile naturale sînt spaţii naturale valorificate intens în turismul internaţional. Acestea constituie
valoroase resurse naturale din punct de vedere ştiinţific şi sînt destinate păstrării şi restabilirii unui sau mai
multor component ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic. Se administrează în scopul conservării
biodiversităţii prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii şi continuităţii speciilor
floristice şi faunistice. Pe întregteritoriul ţării sînt repartizate dispersat 63 de rezervaţii naturale. Ele
reprezintă suprafeţe ocupate de anumite specii de floră şi faună, care prin valoarea lor ştiinţifică şi estetică
necesită protecţie. Administraţia publică locală este responsabilă de respectarea regulamentului rezervaţiei
naturale şi ale altor rezervaţii specificate mai jos, care se găseşte în raza teritoriului subordonat. Legislaţia în
vigoare încurajează odihna, recrearea şi turismul în locuri special amenajate (cu implicarea antreprenorilor
locali) şi interzice manifestările de turism neorganizat). Rezervaţiile natural din țară (cu 12% din suprafaţa
totală a fondului ariilor naturale protejate) sînt aproape în totalitate gestionate de AS „Moldsilva” şi se
clasifică în 3 categorii: (i) 51 silvice (5001 ha), exemplu: Rosoşeni, Sadova, Sărata Galbenă etc.; (ii) 9
de plante medicinale (2796 ha), exemplu: Logăneşti, Sărata Galbenă, etc.; (iii) 3 mixte (212ha ).
Rezervaţiile peisagistice reprezintă teritorii naturale delimitate cu scopul armonizării relaţiilor dintre om şi
natură, conservării peisajelor geografice pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare. În țară sînt 41 de
rezervaţii peisagiste, cea mai mare fiind “Pădurea din Hînceşti” cu o suprafaţă comparabilă cu rezervaţia
“Codrii”. Peisaje reprezentative se găsesc în “Pădurea Hîrbovăţ”, complexul geopaleontologic din Valea
seacă “Tamaşlîc”, Trebujeni, Saharna, Ţîpova,Căpriana ş.a., majoritatea fiind accesibile ofertelor turistice şi
excursioniste. Rezervaţiile peisajere ocupă jumătate din fondul ariilor protejate de stat şi sînt aproape în
totalitate gestionate de AS „Moldsilva”.
Ariile cu management multifuncţional constituie suprafeţe terestre şi/sau acvatice în care, concomitent cu
conservarea resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat. Sub această denumire se
subînţeleg sectoarele reprezentative cu diversă vegetaţie tipică anumitor zone geografice ale Moldovei.
Sînt rezervate 32 asemenea arii: (i) 5 sectoare reprezentative cu vegetaţie de stepă (148 ha); (ii) 25 sectoare
reprezentative cu vegetaţie de luncă (674,7 ha): exemplu: în perimetrul rezervaţiei “Codrii”); (iii) 2 sisteme
de perdele forestiere (207,7 ha). Actualmente formaţiunile ierboase de stepă şi de luncă ocupă 348,8 mii ha,
ceea ce constituie11,3% din teritoriul ţării. Aici au fost evidenţiate 790 specii de plante vasculare din 165
asociaţii ierboase atribiute la 30 formaţiuni, ceea ce constituie un valoros potenţial turistic excursionist.
Monumentele naturale reprezintă de regulă obiecte izolate interesante pentru vizitele turistice, dar care sînt
repartizate dispers pe întreg teritoriul țării și a RD Centru. Sub protecţie de stat sînt luate circa 130 de
obiecte, 47 fiind gestionate de întreprinderi agricole şi 34 de primării. Provenienţa acestora poate fi diferită:
de la stînci şi peşteri la izvoare şi plante separate aparte. În aspect turistic interesează monumentele, care prin
valoarea lor pot atrage turiştii ca fiind reprezentative anumitor localităţi sau zone turistice: (i) 87 monumente
naturale geologice şi paleontologice (2681,8 ha), de exemplu – situl Calfa ş.a; (ii) 31 monumente naturale
hidrologice (99,8 ha), care includ marea majoritate a izvoarelor cu apă minerală (“Izvorul Tinereţii” la
Hîrjauca, “Izvorul Putna” la Oniţcani etc.) sau cu debit mare (Jeloboc, Bursuc ş.a.); 13 monumente naturale
botanice de sectoare reprezentative cu vegetaţie silvică (125.2 ha), de exemplu: Pădurea de plop din
Dubăsarii Vechi.
Monumente de arhitectură peisajeră ocupă suprafeţe terestre şi/sau acvatice în limitele cărora au fost
create, în mod artificial, colecţii de arbori şi arbuşti, specii de plante autohtone şi exotice, combinate în
diverse modele scenice conferă teritoriului respectiv un aspect deosebit de atractiv. Categoria monumentelor
de arhitectură peisajeră include următoarele obiecte şi ansambluri de obiecte: parcuri vechi, parcuri silvice,
alei şi grădini. Acestea au valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică, economică, şi recreativă, reprezintă
mărturii ale evoluţiei peisajere şi dezvoltării spirituale şi sociale, fac parte din patrimoniul cultural şi natural
şi sînt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Din cele peste 50 de parcuri şi
alei vechi din ţară sub protecţie sînt luate 20 în componenţa monumentelor de arhitectură peisajeră, 6 fiind
gestionate de întreprinderi agricole şi 3 de primării. De regulă parcurile erau amenajate în preajma conacelor
boiereşti sau reşedinţelor de vară. Pe lîngă colecţiile de arbori şi arbuşti caracteristice epocii, parcurile în
Moldova combinau mai multe stiluri cunoscute în Europa. Exemple reprezentative în RD Centru sînt la
Hîrbovăţ, Hînceşti etc, care fac parte din traseele turistice naţionale.
Totodată în Republica Moldova sînt proiecte de lansare a unor parcuri naţionale (Orhei, Prutul de Mijloc) şi
unei rezervaţii biosferice (“Codrii” la Lozova). Acest tip de arii naturale protejate de stat constituie formele
cele mai des utilizate în străinătate pentru turism.
Resurse turistice antropice
Resurse turistice antropice în Republica Moldova și RD Centru sînt la fel de numeroase şi diverse ca şi cele
naturale, însă la fel de ineficient valorificate în activităţi economice. Savanţii atestă că în teritoriul dintre
Nistru şi Prut s-au perindat mai multe civilizaţii, culturi şi popoare. Sînt 500 de mii de ani de cînd se atestă
aici prezenţa omului, care pe parcursul evoluţiilor diferitor civilizaţii a lăsat un număr important de mărturii
valoroase. Acestea astăzi au căpătat o altă dimensiune - de valoare turistică. Astfel în perimetrul localităţilor
din Moldova au fost atestate cîteva mii de staţiuni preistorice, circa 400 selişti tripoliene (~ 5-6 mii de ani în
urmă), circa 50 grădişti fortificate antice, circa 500 selişti medievale timpurii, numeroase cetăţi medievale
din pămînt, 6 cetăţi medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), circa 200 monumente de
arhitectură protejate de stat, printre acestea: şcoli, case nobiliare, biserici, ansambluri şi complexe istorice,
circa 30 mănăstiri ortodoxe, muzee, teatre, formaţiuni folclorice etc. Mulţi oaspeţi, care ne vizitează rămîn
impresionaţi de cele văzute în Moldova şi apreciază teritoriul ei drept “un adevărat muzeu sub cerul liber”.
Activităţile de investigare şi valorificare a monumentelor de istorie şi cultură încep încă la înc. sec.XX. Mai
tîrziu acestea devin obiecte de cercetare a savanţilor Academiei de Ştiinţă a Moldovei. Concomitent cele mai
representative obiecte de istorie şi cultură sînt incluse în traseele excursioniste ale agenţiile de turism. După
obţinerea independenţei Republicii Moldova se reactualizează Registrul obiectelor naţionale şi locale ocrotite
de stat, care în prezent conţine cca. 15 mii de obiecte, inclusiv 5698 monumente protejate de stat. Patrimoniul
cultural mobil, inclusiv o important parte a patrimoniului istoric şi arhiologic, se păstrează în muzee
(naţionale, locale), care cuprind în colecţiile lor 673141 piese de patrimoniu şi dispun de 20,3 mii m.p. de
spaţiu expoziţional. O bună parte din aceste obiecte sînt recomandate de a fi incluse în circuitul turistic
naţional: monumente de arheologie, obiecte de arhitectură religioasă,cetăţi medievale, piese de arhitectură
civilă, monumente de istorie, monumente de arhitectură industrială rurală.
Registrul monumentelor de arheologie din Republica Moldova conţine 7368 monumente. Monumente de arheologie
se consideră: staţiunile preistorice, vetrele fostelor sate sau seliştile, cetăţuile sau horodiştile, oraşele medievale, valuri
de pămînt, cimitire, movile funerare, comorile. Interes turistic reprezintă toate monumentele de arheologie care
conservează vestigii originale bine păstrate şi care pot fi vizitate de turişti. O parte din aceste obiecte fac parte din
oferta excursionistă a unor muzee şi agenţii de turism pe teritoriul RD Centru.
a) Vestigii preistorice. S-au descoperit şi au fost cercetate cîteva mii de staţiuni ale oamenilor preistorici fie în peşteri,
fie în teren liber. Exemplu: Trebujeni ş.a.
b) Monumente ale antichităţii. Perioada antică a lăsat o moştenire impresionantă în aşezările diferitor popoare
sedentare sau migratoare. Localităţile acestora fortificate sînt numite cetăţui (în jur de 30 de cetăţi din pămînt din
secolele V-III î.e.n. sînt de 3 tipuri: (i) cetăţi de promontoriu, de exemplu la Saharna, Ţîpova, Butuceni ş.a.; (ii) cetăţi
inelare; exemplu: Pojăreni, Stolniceni ş.a.; (iii) cetăţi dreptunghiulare; exemplu: Hansca), celelalte cca. 100 de tip
sătesc nefortificate – selişti.
Monumentele de arhitectură ale unei localităţi sau zone constituie cartea de vizită, care mobilizează vizitatorii spre
destinaţia turistică. Monumentele de arhitectură în dependenţă de funcţionalitatea lor se împart în 9 grupuri:
urbane, locative, civile, religioase, fortificaţii defensive, instalaţii tehnice populare, peisagistică, ansambluri
arhitecturale, construcţii de ambianţă. Pentru activităţi turistice din cele cca. 700 obiecte sînt reprezentative
următoarele categorii de monumente de arhitectură: (i) cetăţile medievale, (ii) monumentele de arhitectură
locativă, (iii) monumentele de arhitectură civilă, (iv) monumentele de cult şi complexele monahale, (v)
monumentele economice şi construcţiile inginereşti. Pot fi recomandate:
1. Cetăţi medievale: a) din pămînt (Lucaşeuca, Costeşti ş.a.), din piatră (Tighina, iar dintre cele distruse - la
OrheiulVechi).
2. Monumente de arhitectură locativă: palatele, conacele, reşedinţele nobililor basarabeni sînt păstrate
începînd cusec. XIX. Aceste monumente prezintă interes pentru excursii, deoarece reflectă influenţa şi
evoluţia diferitor stiluri în teritoriu. În structura caselor de locuit se respectă în linii mari tradiţia
construcţiilor perfect adaptate la condiţiile
naturale locale. În interior, pe lîngă cămară şi tindă, casa tradiţională este dotată cu o odaie pentru oaspeţi –
“Casa Mare”. Urmează tipuri de case, care prin poziţia, stilul, materialele utilizate în construcţie, decor ş.a.
sîntreprezentative pentru satele Moldovei: a) case rupestre în componenţa complexelor monahale la Ţîpova,
Orhei Vechi, Saharna; b) case ţărăneşti tradiţionale sînt pretutindeni în satele Moldovei. Cele din zona
Orheiului se impun prin decorul bogat din flori de piatră, cele din Codri – prin coloanele decorate frumos din
lemn, etc.; c) case nobiliare construite în sec. XIX-XX cu respectarea anumitor stiluri de arhitectură similar
reşedinţelor rurale ale aristocraţilor europeni (Ivancea, Dolna, Donici, Hînceşti ş.a.). Unele asemenea case
sînt transformate în muzee, în special în cele, unde s-au născut şi au trăit personalităţi (Z. Rally, ş.a.). Pentru
activităţi turistice cognitive sînt cca. 25 astfel de obiecte incluse în trasee excursioniste promovate de muzee
şi agenţii turistice.
3. Monumente de arhitectură civilă. Clădiri cu destinaţie civilă anterioare sec. XIX în Republica Moldova nu
sînt. Un număr de edificii din localităţile ţării au fost înălţate de comunitate şi au o vastă tipologie şi menire
socială: (i) spitale săteşti (Stolniceni ş.a.); (ii) construcţii rutiere de adăpostit, mas şi mesit (han, ratoş,
făgădău); (v) muzee în sate (unele case nobiliare au fost reorganizate în muzee de etnografie şi istorie a
ţinutului, de exemplu: Ivancea, Dolna, ş.a.); (vi)teatre săteşti (etnofolclorice etc.); (vii) edificii administrative
(primării săteşti, etc.); (viii) forme de arhitectură mică (crucifixe, fîntîni bogat decorate etc.).
4. Monumente de cult şi complexe monahale. Marea majoritate a lăcaşelor de cult sînt ortodoxe, însă pe
teritoriul actualei Republici Moldova au existat edificii ce au aparţinut diferitor confesiuni religioase (cel mai
vechi este sanctuarul geto-dacic de formă crucială din sec. III – II î.e.n. descoperit în Orheiul Vechi, iar în
perioada dominaţiei otomane au existat şi lăcaşe musulmane). Bisericile şi lăcaşele de cult creştine au apărut
pe teritoriul dintre Nistru şi Prut din primele secole ale evului mediu, înainte de întemeierea statul feudal
Moldova. Pînă în prezent aceste lăcaşe sau păstrat în schiturile rupestre (Ţîpova, Saharna, Orheiul Vechi,
atribuite de savanţi perioadei dintre secolele IX-XVI). În Registrul monumentelor ocrotite de stat sînt înscrise
891 edificii ecleziastice. În localităţile rurale pe parcursul întregii perioade medievale au existat biserici din
lemn (la început asemănătoare caselor ţărăneşti, apoi stilizate potrivit necesităţilor canonice). Dintre cele
circa 30 păstrate pînă azi, 12 sînt protejate ca monumente de arhitectură religioasă în s. Horodiște r. Călărași,
Palanca, Cotul Morii ş.a. Mai recente, însă de o diversitate mai mare sînt bisericile din piatră (tip casă
ţărănească; tip navă –Coşerniţa; vechi moldoveneşti –Orhei; arhitectură rus-bizantină; stilizate –
Ungheni; în stilul romantismului naţional; ale altor confesiuni religioase etc.). S-a conservat aproximativ 40
mănăstiri în țară, unele vechi din secolele XV-XVII (exemplu: Vărzăreşti, Căpriana, Ţîpova, Saharna, Orhei
Vechi, Hîncu, Hîrjauca, Hirova, Hîrbovăţ ş.a.).
5. Monumente economice şi construcţii inginereşti. În această categorie sînt incluse cartierele istorico-
culturale cu menire economică şi industriale, fabricile, manufacturile, atelierele, morile, depozitele, oloiniţele
etc. Uneori principalele obiecte dintr-o localitate rurală sînt edificiile sau structurile implicate în procese
tehnologice curente, care funcţionează în economia naţională. Deseori anume aceste monumente devin ţinta
vizitatorilor, de exemplu: celebrele beciuri sau vinării subterane de la Cricova, Cojuşna, Mileştii Mici ş.a.,
fabrici cu renume şi Zonele Economice Libere(Ungheni ş.a.). De remarcat cartierul industrial de la vinăria
Romaneşti (anii 80 ai sec. XX), Moara veche (Lăpușna, mijl.sec.XIX), mori (Mileștii Mici), pivniţe şi
magazii vechi (Orheiul vechi), poduri boltite etc. În plan local, multe structuri economice cu tradiţii pot fi
amenajate pentru vizite, degustaţii, documentare etc.
Infrastructura turistică constituie o totalitate de forme sau tipuri de construcţii necesare pentru
comunicarea unei zone turistice cu alte zone, a căror existenţă este necesară înaintea dar şi în timpul
desfăşurării activităţii turistice propriu zisă. Tradiţional, infrastructura turistică este determinată de reţelele
de: (i) trasee turistice, (ii) staţiuni turistice, (iii) zone turistice, (iv) transport turistic specializat, (v) plaje, (vi)
complexe pentru deservirea turiştilor etc. De remarcat că un număr important de structuri de deservire a
turiştilor pentru a spori eficienţa se unesc în reţele saulanţuri cu un sistem bine pus la punct de gestionare
corporativă cu relaţii puternic tehnologizate. În Republica Moldova asemenea reţele se află în fază de
constituire. Astfel, agenţiile de turism au elaborat un sistem din 20 trasee turistice naţionale, 7 dintre care sînt
parte a unui program naţional “Drumul vinului”, iar guvernul a instituit printr-o hotărîre un
sistem naţional de zone de agrement şi odihnă aferente bazinelor acvatice. În prezent este în dezvoltare o
reţea de
structuri de cazare şi alimentare în mediul rural. Asemenea sisteme de gestionare de regie o au muzeele şi
parţial unităţile de organizare a evenimentelor (teatrele, complexele sportive ş.a.).
Principalele trasee turistice şi excursioniste naţionale în funcţie de numărul de solicitări pot fi grupate în
următoarele: (i) circuite muzeale, (ii) trasee viti-vinicole, (iii) vizite a mănăstirilor, (iv) vizite ale rezervaţiilor
naturale, (v) vizite în locuri istorice şi comemorative, (vi) trasee de recreere în zone de odihnă, (vii) trasee
combinate.
Circuitele muzeale sînt tradiţionale în oferta agenţiilor de turism. De regulă, aceste trasee se împart în cele
orăşeneşti şi în cele ce ţin de locurile legate de anumite personalităţi marcante (sau în variante combinate). În
oferta agenţiilor de turism naţionale sînt 4 circuite muzeale în RD Centru, care includ (în afară de Chişinău şi
de 21 de localităţi rurale) 8 muzee, case muzeale şi muzee sub cerul liber, 3 mănăstiri şi biserici importante
precum şi 18 alte atracţii turistice.
Trasee viti-vinicole. Republica Moldova este printre primele 15 ţări exportatoare de vin în lume, cu
aproximativ 3,1% din exportul mondial de vinuri şi 2,3% din podgoriile mapamondului. Fiecare al patrulea
dolar cîştigat din exporturile ţării se datorează vinului, ceea ce constituie aproximativ 9% din PIB, iar în
structura veniturilor bugetului consolidat al ţării – cca. 15%. Producţia întreprinderilor vinicole moldoveneşti
este comercializată pe pieţele a peste 30 de ţări ale lumii (Belorusia, Ucraina, Federaţia Rusă, SUA, Canada,
Germania, Marea Britanie deţin mai mult de 80% din exporturile de produse alcoolice moldoveneşti).
Condiţiile economiei de piaţă impune rigori severe de lansare a produselor turismului vitivinicol. Asemenea
produse, care s-au lansat cu succes pe pieţele turistice internaţionale, pot fi şi în Moldova: zone turistice
vinicole (vinării, muzee, centre de degustaţie şi asistenţă informativă, vinoteci), sate vinicole (după modelul
satelor de vacanţă), trasee vinicole (locale, naţionale, practicarea activităţilor agricole), evenimente
vitivinicole (festivaluri de vin, participarea la evenimente locale, spectacole tematice, concursuri) etc. Unele
au o prezenţă recentă şi pe piaţa turistică a Moldovei (Festivalul vinului, trasee naţionale promovate de
agenţiile de turism etc.). Problemele specifice turismului vitivinicol însă sînt comune: reorientarea
potenţialului de marketing spre pieţele turistice, formarea unei viziuni şi strategii clare de atragere a
fluxurilor turistice naţionale şi internaţionale, crearea unui sistem atractiv de deservire a turiştilor la
întreprindere, utilizarea potenţialului gospodăriilor producătoare de struguri, elaborarea planurilor de afaceri
eficiente pentru extinderea afacerilor vitivinicole în domeniul turismului. Programul naţional “Drumul
vinului în Moldova” (hotărîrea Guvernului RM nr.554 din 2004) a instituit un cadru regulatoriu privind
activitatea în domeniul turismului viti-vinicol şi a promovat 7 trasee turistice prin toate regiunile
vinicole ale ţării. Pentru RD Centru acestea pornesc din capitală şi includ 3 trasee cu 15 vinării, 8 arii
naturale protejate, 21 mănăstiri şi 17 muzee de pe teritoriul regiunii. În prezent aceste trasee sînt prezente în
ofertele turistice în formă parţială şi separat, în funcţie de preferinţele clienţilor agenţiilor de turism şi
structurilor de cazare naţionale.
Vizite a mănăstirilor. Mănăstirile moldoveneşti sînt printre cele mai solicitate destinaţii turistice naţionale
din RD Centru. Valoare turistică au cca. 15 de mănăstiri cu 29 de biserici vechi şi schituri rupestre
importante, prezente în oferta turistică a agenţiilor naţionale. 8 dintre complexele monahale sînt amplasate pe
teritoriul sau în vecinătatea zonelor naturale protejete, fapt care le sporeşte atractivitatea şi motivează
suplimentar călătorii şi pelerinii, în special pentru cca. 130 localități rurale de pe trasee.
Vizite ale rezervaţiilor naturale. Fondul ariilor naturale protejate de stat este potrivit legislaţiei naţionale
deschis pentru forme organizate de turism, activităţi de agrement şi odihnă a populaţiei. În realitate, însă, în
ofertele turistice sînt prezente doar cîteva zone naturale drept destinaţii finale sau ca obiecte adăugătoare în
trasee combinate spre mănăstiri şi locuri istorice. În RD Centru sînt 2 destinații cu arii protejate care
motivează prioritar vizitele călătorilor:landșaftul Trebujeni și rezervația Codri.
Vizite în locuri istorice şi comemorative. Excursiile cu caracter istoric sînt solicitate în perioada
evenimentelor patriotico-militare sau în cazul vizitatorilor – participanţi la acţiunile militare de pe teritoriul
Republicii Moldova. Aceste destinaţii sînt tradiţional incluse în oferta turistică a agenţiilor pentru vizitatorii
din spaţiul ex-URSS, iar mai nou pentru persoanele de vîrsta a treia din ţările Europei de vest.
Potrivit legislaţiei naţionale, din 2002 pe teritoriul Republicii Moldova este instituit un sistem de zone de
recreere
aferente bazinelor acvatice de importanţă naţională în zonele de odihnă, dintre care în RD Centru sînt: (i)
Holercani, (ii) Vatra, (iii) Dubăsari. Zonele de agrement sînt create tradiţional în spaţii înverzite în locuri cu
întinderi de apă. Începînd cu anii 1960 asemenea zone de agrement erau constituite în majoritatea localităţilor
de pe malul Nistrului şi afluienţilor săi, precum şi pe lîngă lacurile artificiale. Astfel, zonele de recreere
aferente bazinelor acvatice sînt terenuri folosite pentru odihna populaţiei, sînt amplasate în preajma
întinderilor de apă cu cele mai avantajoase elemente naturale – păduri, relief favorabil, lipsa posibilităţilor
alunecărilor de teren şi a torentelor mari de apă, viteza cursului apei să nu depăşească 0,5 m/sec, malul şi
fundul bazinului să dispună de relief inofensiv, prezenţa căilor de acces. Plajele reprezintă forma cea mai des
utilizată a zonelor de recreere aferente bazinelor acvatice. Regulamentul prevede ca plajele să se conformeze
următoarelor cerinţe: Situaţia actuală în acest domeniu este caracterizată de un aflux mare de persoane la
odihnă în perioada estivală, dar şi de o gestionare insuficient de profitabilă a acestor terenuri şi lipsa unei
structuri de administrare locală. Acest fapt generează diminuarea atracţiei pentru investitori în aceste zone şi
drept rezultat preţuri înalte la servicii turistice cu unnivel calitativ jos.
Muzeele reprezintă importante atracţii turistice locale datorită amplasării în edificii istorice (20306 m2 de
spaţiu expoziţional, 8447 m.p. spaţiu pentru depozitarea fondurilor), concentrează o colecţie structurată de
obiecte tematice (1150988 piese de patrimoniu) şi au o legătură cu evenimente însemnate sau personalităţi
marcante. Actualmente, sub auspiciile Ministerului Culturii şi Turismului, în RM se găsesc 123 muzee
(naţionale, raionale, locale), iar în ultimul timp se observă o tendinţă de creştere a numărului de muzee locale
inclusiv private. Dintre ele prezintă interes major pentru un număr mare de vizitatori. Aceste structuri sînt
dotate cu edificii, sînt prevăzute alocaţii din buget şi sînt gestionate de un grup de personal muzeistic
calificat. În cadrul acestor colective activează în state ghizi, inclusiv cunoscători de limbi de circulaţie
internaţională. În cazul muzeelor şi colecţiilor, incluse într-un circuit turistic, principalele grupuri de
vizitatori locali sînt: (i) elevii care studiază discipline şcolare şi au nevoie în mod obligatoriu să-şi
aprofundeze cunoştinţele teoretice cu material factologic; (ii) studenţii pentru documentarea în
probleme specifice domeniului în care se specializează; (iii) tinerii în perioada practicilor de studii; (iv)
familiile pentru activităţile cognitive ale copiilor. În RD Centru sînt 40 muzee (în Orhei și Anenii Noi fiind
cele mai multe) care cuprind 221 353 piese de patrimoniu şi deservesc anual cca. 150 mii vizitatori. Totuși
performanțele acestor unități sînt reduse, deoarece la cca. 33% din totalul pe țară ca și număr de muzee, sînt
deserviți doar 15% din vizitatori care vizitează muzee în țară, iar fondul muzeal abia de întrece 19%.
Operatorii serviciilor muzeale sînt repartizaţi în principalele oraşe ale ţării şi centre raionale. În zonele rurale
ele s-au păstrat preponderent în instituţiile de învăţămînt, cămine culturale sau case ale unor personalităţi
notorii. Datorită finanţării centralizate insuficiente, muzeele sînt în situaţia de a-şi crea şi dezvolta
desinestătător o piaţă relativ stabilă suficientă pentru acoperirea costurilor de întreţinere şi crearea unui fond
de dezvoltare. În mediu la o mie de locuitori cca. 207 persoane vizitează cel puţin odată pe an un muzeu.
Acest flux de consumatori este în creştere începînd cu 2000, datorită lansării pe piaţă a altor muzee, precum
şi diversificării ofertelor acestora. De regulă, oferta unui muzeu constă dintr-o colecţie între o mie şi cîteva
sute de mii obiecte muzeale, grupate după tematică şi prezentate de către un ghid instruit. Însă majoritatea
muzeelor sînt specializate în promovarea unei oferte specializate pe cunoaşterea doar a valorilor istorice şi
etnografice. Celelalte direcţii de cunoaştere, la fel solicitate de către turişti în alte ţări, în Republica Moldova
sînt într-un număr mic de muzee. Aceasta creează premise pentru alte specializări ale colecţiilor muzeale,
unele chiar exotice pentru turiştii străini ca exemplu: Colecţia Fenologică a unei rezervaţii, Muzeul Plantelor
Medicinale, Muzeul Peştelui, Muzeul Cozonacului, Muzeul Mierii, Muzeul Măştilor dintr-o anumită zonă
ş.a.

Destinații cu potențial de dezvoltare

În regiunea Centru a Republicii Moldova sînt incluse 13 raioane. Specializarea economică a regiunii este:
agicultura, în special viticultura şi pomicultura, industria prelucrătoare, comerţul şi serviciile.
Industria turistică este ceva mai dinamică decît în restul ţării şi este alcătuită din 8,6 mii locuri de cazare.
Remarcăm că marea majoritatea a turiştilor străini preferă să se cazeze în capitală. În această regiune sînt
amplasate 105 tabere
estivale pentru copii, care deserveşte anual cca. 35-40 mii persoane. Ţinem să menţionăm că numărul
taberelor estivale şi structurilor similare din centrul republicii este mai mare, însă acestea nu sînt cuprinse de
investigaţiile statistice naţionale sau de cele efectuate de Autoritatea naţională de turism.
În regiunea de centru a Republicii Moldova sînt 124 arii naturale de valoare protejate de stat cu o suprafaţă
totală de 39,4 mii ha, 2 zone naţionale de odihnă, 40 muzee, 274 edificii de cult de importanţă naţională şi 27
de importanţă locală, care îi conferă o atractivitate investiţională avantajoasă. Fondul ariilor naturale în
centrul ţării ocupă cca 60% din suprafaţa totală de natură protejată. Aici sînt 70 de rezervaţii de diferit tip,
inclusiv cele mai mari pesajistice şi de plante medicinale, 44 monumente ale naturii, 10 parcuri şi grădini.
Acest important potenţial natural concentrat la distanţe relativ mici de la centrele orăşeneşti stimulează
dezvoltarea turismului de odihnă şi tratament (aici sînt 3 din 5 sanatorii ale ţării), turismul ecologic şi rural.
În acelaşi timp un număr mare de populaţie preferă formele neorganizate de turism în spaţiile verzi, fapt
explicat de oferta nediversificată a agenţiilor de turism pentru turism intern
Zona turistică Codrii reprezintă suprafeţe acoperite de păduri seculare unde sînt amplasate cîteva dintre cele
mai vechi mănăstiri din Moldova. Atracţii turistice majore sînt: 1. s. Lozova (25.04.1420): rezervaţie
ştiinţifică “Codrii” (5177 ha), sector reprezentativ cu floră de luncă (15ha); 2. s. Căpriana (25.04.1420):
rezervaţie peisagistică “Căpriana - Scoreni” (1762,4 ha), mănăstirea “Ad. Maicii
Domnului”(1429), mormîntul primului Mitropolit al Moldovei Gavriil Bănulescu-Bodoni;
3. s. Bursuc (1907): izvorul r. Cogîlnic, izvor cu apă minerală, mănăstirea Hîncu sau “Sf. Paraschiva” (1678);
4. s. Dolna (25.04.1420, Corneşti): rezervaţie peisagistică (389 ha), conacul “Zamfir-Ralli Arbore”, “Izvorul
luiPuşchin”;
5. s. Sadova (25.04.1420): rezervaţie naturală silvică (229 ha);
6. s. Vărzăreşti (25.04.1420): rezervaţie peisagistică “Vila Nisporeni” (3499 ha), “Hîrtopul de la Nisporeni”,
mănăstirea “Naşterea Maicii Domnului”, Cimitirul Eroilor români.
Dotările turistice cele mai importanate sînt:
(i) structuri de cazare – vile în rezervaţia “Codrii”, tabără de odihnă (Sadova);
(ii) trasee – “Chişinău - Mănăstirea Hîncu”, “Chişinău – Rezervaţia Codri”, “Chişinău – Dolna: Pe urmele lui
Puşkin în Moldova”; trasee intrazonale: “Cele mai vechi mănăstiri în codrii Moldovei: Vărzăreşti şi
Căpriana”, “Păduri rezervate în centru Moldovei”; trasee interzonale: “Două mari rezervaţii în centrul
Moldovei: Lăpuşna - Lozova”, “Mănăstirile codrene”.
Zona turistică Criuleni-Holercani include peisaje pitoreşti în preajma celui mai mare lac de pe Nistru, unde
este amplasată o staţiune de odihnă importantă. Atracţiile turistice majore sînt:
1. or. Criuleni (23.09.1607): rezervaţia naturală silvică “Zolonceni” (69ha), “Peştera Surprizelor” (~1700m),
insula pe Nistru;
2. s. Oniţcani (20.05.1604): monument natural hidrologic “Izvoarele Putna şi din valea Rădi” (1,5ha, izvoare
cu apă minerală);
3. s. Holercani (26.01.1446): pădure, landşaft pitoresc, staţiune arheologică (vestigii din sec.VIII î.e.n.), zonă
de odihnă, biserică (sec.XIX);
4. s. Molovata (10.09.1574): defileu stîncos, mănăstire rupestră, pod plutitor;
5. or. Dubăsari (1523): rezervaţie naturală silvică (93ha), lacul de acumulare şi hidrocentrala de pe Nistru,
monument natural hidrologic “Havuzul mare” (1ha); zona adiacentă – Golful Goian cu Rezervaţia ştiinţifică
“Iagorlîc” (836 ha).
Dotările turistice sînt determinate de:
(i) structuri de cazare – hotel (Criuleni, Dubăsari), baze de odihnă (Holercani);
(ii) trasee – “Chişinău-Holercani”, “Dubăsari - Vadul-lui-Vodă, pe Nistru cu bărcile”; trasee intrazonale:
“Dubăsari
– Holercani - Goian”; “Pe dealul mare de la Holercani la Molovata”; trasee interzonale: “Dubăsari - Orheiul
Vechi”; “Pe Nistru: Molovata - Ţîpova şi Saharna, prin mănăstirile rupestre nistrene”.

Zona turistică Hîrjauca este cunoscută prin cele patru mănăstiri din codrii Moldovei şi dezvoltarea unei
staţiuni balneo-climaterice. Atracţiile turistice:
1. s. Hîrjauca (28.06.1644): monument natural botanic “pădurea Hîrjauca-Sipoteni” (5,4ha), monument
natural hidrologic “Izvorul tinereţii” (1,5 ha), mănăstirea “Înălţarea Domnului” (1740), biserica “Sf.
Spiridon” (1836), biserica “Înălţarea Domnului” (1848, stil neoclasic);
2. s. Palanca (1817): localitate de ucraineni, biserică de lemn (sec.XIX), Muzeul “Casei Părinteşti” (2000);
3. s. Răciula (25.07.1599): supranumit “satul călugăriţelor de mir”, mănăstirea “Naşterea Maicii Domnului”
(1794), ruinele cetăţii medievale de pămînt (sec.VIII-XII), muzeul “Casa mierii”;
4. s. Frumoasa (10.05.1807): mănăstirea “Sf. Treime”(1805);
5. s. Hîrbovăţ (1730): mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” (1730, cunoscută prin “Icoana făcătoare de
minuni a Maicii Domnului”).
Dotări turistice existente:
(i) sanatoriu “Codru” (Hîrjauca);

(ii) trasee – “Chişinău-Călăraşi-Hîrjauca”; trasee intrazonale “Patru mănăstiri din codrii Călăraşilor”; “În
satul ucrainenilor din codru - Palanca”; trasee interzonale: “Mănăstirile codrene”, “Codrii Moldovei Lozova
-Hîrjauca”.
Zona turistică Lăpuşna este amplasată pe locul unui popas la vama din codri de pe Drumul Mare Tătăresc,
în preajma a două mari rezervaţii ale Republicii Moldova şi la baştina domnitorului Alexandru Lăpuşneanu.
Atracţii turistice mari:
1. or. Hînceşti (22.03.1500, Dobreni): parc, Castel de Vînătoare şi Palatul lui Manuc Bei (sf.sec.XIX, arh.
A.Bernardazzi), Muzeu de Istorie (1979);
2. s. Lăpuşna (1430-1431): rezervaţie peisagistică “Pădurea de la Hînceşti” (4499 ha), rezervaţie naturală de
plante medicinale (Logăneşti, 710 ha), ruinele oraşului medieval (sec.XV);
3. s. Sărata Galbenă (16.09.1609, Răureşti): rezervaţie naturală silvică (220 ha), rezervaţie naturală de plante
medicinale (424 ha).
Dotări turistice însemnate:
(i) structuri de cazare – hotel Hînceşti, tabăra de vară (Rusca), casa vînătorilor (“Pădurea de la Hînceşti”);
(ii) trasee – “Chişinău-Lăpuşna-Leuşeni”, “Lăpuşna–mănăstire Hîncu – Rezervaţia Codrii”; trasee
intrazonale:
“Hînceşti - Lăpuşna”, “La baştina lui Alexandru Lăpuşneanu”, “Rezervaţia de plante medicinale Lăpuşna –
Sărata Galbenă”; trasee interzonale: “Pe moşiile de la Hînceşti şi Hîncu”, “Două mari rezervaţii Lăpuşna-
Lozova”.

Zona turistică Orhei este una dintre cele mai mediatizate destinaţii care oferă oportunităţi pentru diverse
forme de turism. Din marea diversitate de obiecte sînt prezentate cele mai importante atracţii turistice:
27
1. or. Orhei (20.12.1437): cheile r.Răut, sector de codru, biserica “Sf. Dumitru” (1636), monumentul lui V.
Lupu, (1938, arh. Oscar Han şi Robert Curţ), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Curchi (1770): pădure, lac, mănăstirea “Naşterea Maicii Domnului” (1765);
3. s. Piatra (20.12.1437): monument natural “Stînca Mîgla” (3ha), muzeul “Conacul familiei Lazo”
(sec.XIX);
4. s. Donici (4.05.1436, Bezinu): casa-muzeu “A. Donici” (sec.XIX);
5. s. Ivancea (28.06.1576): pădure, parcul şi conacul lui Karp Balioz (mijl.sec.XIX);
6. s. Brăneşti (10.02.1429): case decorate cu flori de piatră tradiţionale;
7. Complexul “Orheiul Vechi”: rezervaţie peisagistică “Trebujeni” (500 ha), grote cu vestigii (sec.V-III
î.e.n.), sanctuar antic şi calendar al geto-dacilor (sec.V-III î.e.n.), complex monahal rupestru (de pînă la sec.
XII), ruinele “Oraşului nou” al Hoardei de Aur Şeihr al Gedid (sec.XIII-XIV), ruinele cetăţii medievale a
pîrcălabului de Orhei, mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, complex Muzeal “Orheiul Vechi” (1968),
Muzeu-curteţărănească (sec.XIX);
8. segmentul Maşcăuţi – Ustia: defileul r.Răut pînă la vărsarea sa în r. Nistru, landşaft pitoresc cu stînci şi
păduri, monument natural geopaleontologic “La Humărie” (64 ha, s. Ustia), elemente de decor a caselor cu
flori de piatră.
Dotările turistice în zonă sînt:
(i) structuri de cazare – hotele (Orhei, Trebujeni), agropensiuni (Trebujeni), baze de odihnă Ivancea;
(ii) trasee: “Chişinău – Orhei Vechi”, “Chişinău – Orhei - Curchi”, “Chişinău – Orhei - Piatra”; trasee
intrazonale:
“Chişinău – Orhei Vechi – Ustia”, “Conacele personalităţilor istorice de la Orhei”.

Zona turistică Plaiul Fagului este amplasată în valea Prutului unde sînt cele mai mari suprafeţe din
Moldova împădurite cu fag. Atracţiile turistice sînt:
1. s. Rădeni (20.12.1437): rezervaţie ştiinţifică “Plaiul Fagului” (5642 ha);
2. s. Mileşti (1442): rezervaţie peisageră “Cazimir – Mileşti” (500ha), conacul „Cazimir”, parcul cu arborii
“Adamşi Eva” (3ha);
3. s. Bălăneşti (22.11.1610, Popinţeni): culmea maximă a Moldovei (429m), baştina poetului Grigore Adam,
colinele Valea Socii, Valea Crucii, dealurile Trocin, Iorda.
4. or. Ungheni (7.07.1430, Deleni): rezervaţie peisageră “Valea Mare” (373ha), biserica “Sf. Al.Nevschi”
(1905,arh. A.Bernardazzi, stil electic), Muzeu de Istorie şi Etnografie (1967).
Dotările turistice în teritoriu sînt:
(i) structuri de cazare: hotel Ungheni, vilă (Rădeni);
(ii) trasee: “Chişinău – Ungheni”, “Chişinău – Rădeni”; trasee intrazonale: “Cele mai mari culmi din
Moldova”,
“Radeni – Bălăneşti – Mileşti: trei rezervaţii diferite”; trasee interzonale: “Rădeni – Lozova”, “Rădeni –
Hîrjauca”, “Lozova – Hîrjauca – Rădeni”.

Zona turistică Saharna-Ţipova este amplasată în jurul oraşelor medievale monahale rupestre din stîncile de
nepătruns ale Nistrului. Atracţiile turistice de aici sînt cunoscute departe de hotarele ţării:
1. s. Saharna (25.12.1495): rezervaţie peisagistică “Defileul Saharnei” (674 ha), staţiune arheologică (epoca
fierului, sec. X-VIII î.e.n.), cetate de promotoriu geto-dacică (sec.IV-III î.e.n), mănăstire rupestră (sec.XVI-
XVII), mănăstirea (1777), biserica “Sf.Treime” (1821, stil moldovenesc);
2. s. Ţîpova (1746): rezervaţie peisagistică (306ha), cetate geto-dacică de promotoriu (sec.IV-III î.e.n),
mănăstirea rupestră “Adormirea Maicii Domnului” (potrivit unor date din sec. X-XII, partea veche a
funcţionat în sec.XVI-XVII, cu 19 caverne, iar partea nouă din 1756).
Dotările turistice locale sînt prezentate de:
(i) structuri de cazare – hotel Rezina, agropensiune (Lalova);
(ii) trasee – “Chişinău - Saharna”, “Chişinău - Ţipova”; trasee intrazonale: “Ţipova - Saharna” (prin
Echimăuţi,
horodişte inelară); trasee interzonale: “Saharna – Rîbniţa - Ofatinţi”, “Ţipova – Orhei Vechi, oraşe
monahale medievale timpurii”.

Analiza SWOT
Aceasta este o metodă de planificare strategică pentru a evalua punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările specifice turismului RDC. Scopul analizei SWOT este de a facilita înţelegerea structurată,
echilibrată,
cuprinzătoare a factorilor pozitivi şi negative ce determină dezvoltarea sectorului turistic din RD Centru.
Puncte forte
 Aşezare geografică favorabilă (centrul țării, proximitate faţă de mun. Chişinău)
 Proximitatea de mun. Chişinău – cea mai mare piață turistică internă
 Mobilitatea mare a populaţiei regiunii (pentru muncă, odihnă)
 Prezența a 7 zone turistice descrise mai sus
 Diversitate mare de monumente istorico-culturale de valoare naţională
 Mănăstiri vechi amplasate relativ compact în RDC
 Multe rezervaţii naturale şi arii protejate
 Resurse acvatice pentru recreare
 Resurse forestiere bogate
 Muzee funcționale repartizate relativ uniform în RDC
 Tradiţii vini-viticole, branduri vinicole cunoscute, infrastructura modernizată a vinăriilor
 Tradiţii meşteşugăreşti bogate şi diverse
 Condiţii climaterice favorabile balneo-turismului
 Prezenţa resurselor balneo-sanatoriale
 Circuite turistice diverse determinate în RDC
 Sector de cazare în creștere
 Turiști proveniți în special din țările vecine și UE sau state dezvoltate
 Reţea de drumuri dezvoltată (drumuri naţionale, internaţionale, căi ferate), care fac lăgătura RDC cu toate
regiunile țării
 Potențial de consum a serviciilor aferente turismului și călătoriilor în creștere la populație
Puncte slabe
 Diversificare redusă a ofertelor turistice a RDC
 Dezechilibre teritoriale în administrarea şi promovarea ofertei turismului regional
 Regiunea rămîne o destinaţie apreciată de un număr limitat de turişti străini
 Discrepanțe mari în accesibilitatea și calitatea unităților de cazare, în special a celor pentru turismul de
masă
 Decreșterea substanțială a capacităților taberelor estivale
 Sejur turistic scurt în RDC
 Performanțe scăzute în turismul intern, în excursii și în muzee
 Zone de odihnă neamenajate conform rigorilor naționale
 Dezvoltare dezechilibrată a industriei turistice în raioanele regiunii
 Debalansarea calităţii ospitalităţii în diferite destinaţii
 Infrastructură insuficient dezvoltată pentru servicii de turism
 Atracții naturale nevalorificate turistic
 Patrimoniul cultural este degradat
 Insuficienţă de acţiuni pentru vizibilitatea turistică a regiunii în interior şi exterior
 Insuficienţă a resurselor financiare pentru promovarea domeniului: expoziţii, materiale promoţionale,
susţinere financiară a proiectelor din domeniu, etc.
 Resurse financiare limitate pentru dezvoltarea ramurii: ponderea redusă a finanţărilor nebugetare şi pe
proiecte
 Capacităţi insuficiente pentru gestionarea sectorului turistic regional
 ADR nu gestionează informaţia strategică despre sistemul turismului regional
31
 Capacităţi reduse de efectuare a analizei impactului şi lipsa studiilor de fezabilitate relevante sectorului
touristic regional
 Lipsă de proiecte ambiţioase pentru competitivitatea regională
 Cooperare redusă cu partenerii strategici, inclusiv în teritoriu
 Cooperare la nivel scăzut cu specialiştii responsabili de turism din teritoriu
 Migrare mare a cadrelor calificate în turism și deficitul brațelor de muncă calificate în sectorul HoReCa
 Infrastructura conexă de-a lungul magistralelor rutiere nu este dotată în plină măsură cu popasuri
amenajate
necesităților turiștilor
 Stare deplorabilă și nesigură a drumurilor de acces la majoritatea atracțiilor turistice
 Vizibilitate redusă a majorității atracțiilor turistice pe drumurile regiunii (fără marcaje turistice
corespunzătoare)
 Rețeaua de căi ferate din RDC practic neutilizată în scopuri turistice interne
 Calitate joasă a infrastructurii tehnico-edilitare în destinațiile turistice
Oportunităţi
 Aşezare geografică în vecinătatea Romîniei, ţară membru a UE
 Dezvoltarea și diversificarea serviciilor în RDC
 Dezvoltarea businessului mic în destinațiile turistice
 Crearea condiţiilor favorabile pentru susţinerea activităţilor IMM
 Programe de susținere a dezvoltării turismului (rural, cultural, balnear-recreativ, piscicol)
 Includerea RDC în circuite turistice internaţionale
 Dezvoltarea şi promovarea produselor ecologice pure
 Dezvoltarea parteneriatului public-privat
 Atragerea investiţiilor străine
 Eligibilitatea pentru programele UE de cooperare transfrontalieră pentru finanţarea unor proiecte, inclusiv
de infrastructură turistică
 Crearea clusterelor, parcurilor industriale şi incubatoarelor tehnologice, pentru valorificarea capacităților și
flexibilității IMM-urilor
 Dezvoltarea capacităţilor de absorbţie a fondurilor internaţionale
 Canalizarea remitenţelor în investiţii productive
 Crearea condiţiilor pentru întoarcerea cetăţenilor temporar emigraţi
 Pregătirea şi recalificarea resurselor umane
 Dezvoltarea comunicaţiilor feroviare de tip european
 Valorificarea potenţialului coridoarelor economice (CEE IX; BOC; GBC) la care este conectată RDC
Ameninţări
 Deficit de cooperare la nivel regional
 Instabilitate politică şi imprevizibilitate legislativă
 Crize financiare şi economice
 Conflictul transnistrean
 Degradarea indicatorilor demografici
 Număr mare de persoane tinere emigrate
 Mediul de afaceri slab dezvoltat
 Productivitate scăzută a muncii
 Nivelul înalt al corupţiei care afectează dezvoltarea regiunii
 Capacităţi reduse de accesare şi gestionare a fondurilor
 Nevalorificarea fondurilor externe
 Creşterea preţurilor
 Calamităţi naturale

Regiunea de sud
RD Sud este una dintre destinațiile cele mai apreciate din Republica Moldova în special pentru rezervațiile
extinse de la Nistrul de Inferior și Prutul de Jos, descoperiri notorii ale diferitor civilizații umane, precum și
datorită conservării unui stil de viață tradițional din Sudul țării. Aici sunt o serie de avantaje competitive care
încurajează activitatea turistică cum ar fi aşezare geografică favorabilă cu ieșire directă la Dunăre și Marea
Neagră, precum și vecinătatea cu Ucraina și România, țară UE. Prin punctele vamale de aici intră anual cca.

20% din cetățenii străini în țară, iar mobilitatea mare a populaţiei regiunii se manifestă plenar în special în
perioada estivală. Aici sunt câteva zone turistice consacrate, cu o diversitate mare de rezervaţii naturale şi
arii protejate, monumente istorico-culturale de valoare naţională, precum și cea mai mare diversitate de
comunități etnice din țară. Aici sunt mai multe muzee reprezentative, care fiind repartizate relativ uniform pe
teritoriul RDS constituie o bună rețea de ghidare a vizitatorilor. Totodată aici sunt 2 zone cu tradiţii vini-
viticole cunoscute, care împreună cu meşteşugurile bogate şi diverse crează o imagine specială localităților
din sudul țării. O serie de factori și condiţii climaterice favorabile și se exploatează în balneoturism, dar
totuși cu un potențial de extindere mult mai mare.
2.2.1 Atracții turistice naturale
Regiunea de Dezvoltare Sud este atractivă prin o serie de rezervații naturale de excepție cum ar fi zona
Nistrului inferior și Prutului de Jos. Chiar dacă acestea rămân în continuare intacte și ne amenajate pentru
vizite turistice, notorietatea lor eclipsează alte arii naturale interesante, care în RDS sunt de 12 categorii.
Fondul ariilor naturale protejate de stat reprezintă 308 de arii naturale protejate, inclusiv: 178 de diverse
tipuri de rezervaţii, 130 monumente ale naturii şi 433 arbori seculari.

Opt tipuri dintre ariile protejate corespund clasificării Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii, iar
patru categorii sunt de interes naţional (grădina botanică, grădina dendrologică, monument de arhitectură
peisajeră, grădina zoologică). Marea majoritate a zonelor protejate sunt situate în perimetrul localităţilor
săteşti, fapt care creează premise pentru dezvoltarea turismului în mediul rural. O parte considerabilă a
obiectivelor incluse în fondul ariilor naturale protejate fac obiectul traseelor ecoturistice.
În RD Sud sunt multe componente ale Fondului de arii naturale protejate cum ar fi:
 1 rezervație științifică;
 15 monumente naturale geo-paleontologice;
 2 monumente naturale hidrologice;
 11 rezervații naturale silvice;
 1 rezervație naturală de plante medicinale;
 3 rezervații naturale mixte;
 6 rezervații peisajere;
 5 rezervații de resurse;
 2 arii protejate cu vegetație reprezentativă de stepă;
 1 arie protejată cu vegetație reprezentativă de luncă;
 1 sistem de perdele forestiere de protecție;
 2 zone umede de importanță internațională
(Ramsar).

Printre cele mai reprezentative în RD Sud sunt: rezervaţia ştiinţifică “Prutul de Jos” (1609 ha), rezervaţia
peisajeră “Grădina Turcească” (224 ha), situl Ramsar ”Nistrul Inferior”.
Rezervaţiile ştiinţifice reprezintă teritorii pe care se efectuează prioritar protecţia mediului, efectuarea de
cercetări ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei, dar în acelaşi timp sunt nişte atracţii
motivatoare substanţiale pentru circulaţia turistică. Acestea au statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi
activează în baza unui regulament special.
În Moldova la ora actuală sunt 5 rezervaţii ştiinţifice, care cuprind suprafeţe importante (între 1000 şi 6000
ha) din landşafturile reprezentative ale ţării, dintre care 1 rezervație pentru RD Sud - “Prutul de Jos” (Văleni,
rn. Cahul).
Astfel teritoriul acesteia este împărţit în 3 subzone, unde activităţile gospodăreşti sunt totalmente sau parţial
interzise. Legislaţia în vigoare încurajează, cu acceptul administraţiei rezervaţiei, crearea traseelor
excursioniste locale, iar în anumite condiţii şi camparea în structuri speciale a turiştilor. Sunt interzise orice
forme de turism neorganizat.
Rezervaţiile naturale sunt spaţii naturale valorificate intens în turismul internaţional. Acestea constituie
valoroase resurse naturale din punct de vedere ştiinţific şi sunt destinate păstrării şi restabilirii unui sau mai
multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic. Se administrează în scopul
conservării biodiversităţii prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii şi continuităţii
speciilor floristice şi faunistice. Pe întreg teritoriul ţării sunt repartizate dispers 63 de rezervaţii naturale,
dintre care 11 rezervații silvice, 1 rezervație de plante medicinale și 3 rezervații mixte, care se regăsesc în
RDS.
Ele reprezintă suprafeţe ocupate de anumite specii de floră şi faună, care prin valoarea lor ştiinţifică şi
estetică, necesită protecţie. Administraţia publică locală este responsabilă de respectarea regulamentului
rezervaţiei naturale şi ale altor rezervaţii specificate mai jos, care se găseşte în raza teritoriului subordonat.
Rezervaţiile naturale sunt aproape în totalitate gestionate de AS „Moldsilva” şi se clasifică în 3 categorii:
I. silvice, 51 dintre care 11 în RDS (Vadul lui Isac, Olănești);
II. de plante medicinale, 9 dintre care 1 în RDS (Cahul);
III. mixte 3, toate în RDS (Cantemir, Leova, Crocmaz).

Rezervaţiile peisagistice reprezintă teritorii naturale delimitate cu scopul armonizării relaţiilor dintre om şi
natură, conservării peisajelor geografice pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare. În Republica
Moldova sunt 41 de rezervaţii peisagiste, 6 dintre care în RDS. Peisaje reprezentative de aici sunt în Codrii
Tigheci, “Grădina Turcească”, ş.a., majoritatea fiind accesibile ofertelor turistice şi excursioniste.
Rezervaţiile peisajere ocupă jumătate din fondul ariilor protejate de stat şi sunt aproape în totalitate
gestionate de AS „Moldsilva”.
Rezervaţiile de resurse sunt obiecte specifice pentru ecoturism, când se valorifică potenţialul natural
depozitat pe anumite teritorii, ca de exemplul în cazul documentării privind colecţiile pedologice ale unor
ţări. Pe teritoriul Republicii Moldova este atestată o gamă foarte variată de soluri. Astfel aici sunt cca. 745 de
tipuri de soluri diferite, principala bogăţie pentru agricultură reprezentând cernoziomul (circa 80 % din
suprafaţa ţării). În ţară sunt protejate de stat 13 rezervaţii cu soluri reprezentative, iar pentru RDS - la
Talmaza, în balta Nistrului Inferior sau Roșu de la Prut.
Ariile cu management multifuncţional constituie suprafeţe terestre şi/sau acvatice în care, concomitent cu
conservarea resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat. Sub această denumire se
subînţeleg sectoare reprezentative cu diversă vegetaţie tipică anumitor zone geografice ale Moldovei. Sunt
rezervate 32 asemenea arii în țară, inclusiv RDS:
I. 5 sectoare reprezentative cu vegetaţie de stepă, dintre care 2 în RDS, (ex.Vinogradovca);
II. 25 sectoare reprezentative cu vegetaţie de luncă, dintre care 1 în RDS;
III. 2 sisteme de perdele forestiere, dintre care 1 in RDS.

Monumentele naturale reprezintă de regulă obiecte izolate interesante pentru vizitele turistice, dar care sunt
repartizate dispers pe întreg teritoriul țării și regiunii Sud. Sub protecţie de stat sunt luate circa 130 de
obiecte, inclusiv 17 în RDS. În aspect turistic interesează monumentele, care prin valoarea lor pot atrage
turiştii ca fiind reprezentative anumitor localităţi sau zone turistice:
I. 87 monumente naturale geologice şi paleontologice, dintre care 15 în RDS, (de exemplu – Râpa lui Vişan
s.Taraclia, rn Căușeni) ş.a;
II. 31 monumente naturale hidrologice, dintre care 2 în RDS, care includ marea majoritate a izvoarelor cu apă
minerală (ex.Gotești.) sau cu debit mare;
III. 13 monumente naturale botanice de sectoare reprezentative cu vegetaţie silvică (125.2 ha), de exemplu:
Păduri de plop din zona Prutului de Jos și Nistrului Inferior.

Monumente de arhitectură peisajeră ocupă suprafeţe terestre şi/sau acvatice în limitele cărora au fost create,
în mod artificial, colecţii de arbori şi arbuşti, specii de plante autohtone şi exotice, combinate în diverse
modele scenice, care conferă teritoriului respectiv un aspect deosebit de atractiv. În RD Sud există asemenea
parc la Leuntea, r-l Ștefan Vodă.
Totodată în RD Sud sunt câteva proiecte de lansare a unor parcuri naţionale (Nistrul de Jos) şi unei rezervaţii
biosferice (Prutul de Jos). Acest tip de arii naturale protejate de stat constituie formele cele mai des utilizate
în străinătate pentru turism.
2.2.2 Atracții turistice antropice
Resursele turistice antropice în Republica Moldova sunt la fel de numeroase şi diverse ca şi cele naturale,
însă la fel de ineficient valorificate în activităţi economice. Mulţi turiști, care ne vizitează țara rămân
impresionaţi de cele văzute în Moldova şi apreciază teritoriul ei drept “un adevărat muzeu sub cerul liber”.
Activităţile de investigare şi valorificare a monumentelor de istorie şi cultură încep încă la înc. sec.XX. Mai
târziu, acestea devin obiecte de cercetare a savanţilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Concomitent cele
mai reprezentative obiecte de istorie şi cultură sunt incluse în traseele excursioniste ale agenţiile de turism. În
prezent lista completă a monumentelor de istorie şi cultură de pe teritoriul ţării este actualizată în anul 1993,
odată cu aplicarea prevederilor legii privind ocrotirea monumentelor. După obţinerea independenţei
Republicii Moldova se reactualizează Registrul obiectelor naţionale şi locale ocrotite de stat, care în prezent
conţine cca. 15 mii de obiecte, inclusiv 5698 monumente protejate de stat. Patrimoniul cultural mobil,
inclusiv o importantă parte a patrimoniului istoric şi arheologic, se păstrează în muzee (naţionale, locale),
care cuprind în colecţiile lor 673141 piese de patrimoniu şi dispun de 20,3 mii m2 spaţiu expoziţional.
O bună parte din aceste obiecte sunt recomandate de a fi incluse în circuitul turistic naţional: monumente de
arheologie, obiecte de arhitectură religioasă, cetăţi medievale, piese de arhitectură civilă, monumente de
istorie, monumente de arhitectură industrială rurală.
Diversitatea monumentelor în Sudul țării:
Registrul monumentelor de arheologie din Republica Moldova conţine 7368 monumente, o parte
considerabilă fiind atestată în RD Sud.
Monumente de arheologie se consideră: staţiunile preistorice, vetrele fostelor sate sau seliştile, cetăţuile sau
horodiştile, oraşele medievale, valuri de pământ, cimitire, movile funerare, comorile. Interes turistic
reprezintă toate monumentele de arheologie care conservează vestigii originale bine păstrate şi care pot fi
vizitate de turişti. Doar o parte din aceste obiecte fac parte din oferta excursionistă a unor muzee şi agenţii de
turism.
 Vestigii preistorice. În Republica Moldova s-au descoperit şi au fost cercetate câteva mii de staţiuni ale
oamenilor preistorici fie în peşteri, fie în teren liber, exemplu în RDS în s.Cotihana ş.a.
 Monumente ale antichităţii. Perioada antică a lăsat o moştenire impresionantă în aşezările diferitor popoare
sedentare sau migratoare. Localităţile acestora fortificate sunt numite cetăţui (în jur de 30 de cetăţi din
pământ din secolele V-III î.e.n. sunt de 3 tipuri: (i) cetăţi de promontoriu,; (ii) cetăţi inelare, exemplu în
RDS: Giurgiulești ş.a.; (iii) cetăţi dreptunghiulare), celelalte cca. 100 de tip sătesc nefortificate – selişti.
 Valurile lui Traian, care au fost durate în sec. III-V de romani (Valul de Jos) şi băştinaşi (Valul de Sus) pe
distanţe de zeci de km între Prut şi Nistru sau Prut şi lacul Sasâc.

Pentru RDS pot fi recomandate următoarele tipuri de monumente:

1. Cetăţi medievale: a) din pământ (Giurgiulești ş.a.), din piatră (Tighina, iar dintre cele distruse - la
Palanca).
2. Monumente de arhitectură locativă: conacele, reşedinţele nobililor basarabeni sunt păstrate începând cu
sec. XIX. Aceste monumente prezintă interes pentru excursii, deoarece reflectă influenţa şi evoluţia diferitor
stiluri în teritoriu.
În structura caselor de locuit se respectă în linii mari tradiţia construcţiilor perfect adaptate la condiţiile
naturale locale. În interior, pe lângă cămară şi tindă, casa tradiţională este dotată cu o odaie pentru oaspeţi –
“Casa Mare”.
Urmează tipuri de case, care prin poziţia, stilul, materialele utilizate în construcţie, decor ş.a. sunt
reprezentative pentru satele Moldovei:
a)case ţărăneşti tradiţionale sunt pretutindeni în satele Moldovei. Cele din Sud se impun prin funcţionalitatea
lor etc.;
b) case nobiliare construite în sec. XIX-XX cu respectarea anumitor stiluri de arhitectură similar reşedinţelor
rurale ale aristocraţilor europeni. Unele asemenea case sunt transformate în muzee, în special în cele, unde s-
au născut şi au activat personalităţi (A. Mateevici, B.P. Hașdeu ş.a.).
3. Monumente de arhitectură civilă. Clădiri cu destinaţie civilă anterioare sec. XIX în Republica Moldova nu
sunt.
4. Monumente de cult şi complexe monahale. Bisericile şi lăcaşele de cult creştine au apărut pe teritoriul
dintre Nistru şi Prut din primele secole ale evului mediu, înainte de întemeierea statul feudal Moldova. În
localităţile rurale pe parcursul întregii perioade medievale au existat biserici din lemn. Mai recente, însă de o
diversitate mai mare sunt bisericile din piatră (tip casă ţărănească; tip navă – Căuşeni; vechi moldoveneşti;
arhitectură rus-bizantină; stilizate; în stilul romantismului naţional; ale altor confesiuni religioase etc.). S-a
conservat aproximativ 40 mănăstiri în Republica Moldova, unele vechi din secolele XV-XVII. În RD Sud
sunt câteva mănăstiri (Cahul, Hagimus, Zloți, Chistoleni).
5. Monumente economice şi construcţii inginereşti. În această categorie sunt incluse cartierele istorico-
culturale cu menire economică şi industriale, fabricile, manufacturile, atelierele, morile, depozitele,
oloiniţele, etc. Uneori principalele obiecte dintr-o localitate rurală sunt edificiile sau structurile implicate în
procese tehnologice curente, care funcţionează în economia naţională. Deseori anume aceste monumente
devin ţinta vizitatorilor, de exemplu: beciuri sau vinării (Ciumai, Purcari, Pleșeni ş.a.), fabrici cu renume şi
Zonele Economice Libere (Tvardiţa ş.a.). De remarcat mori de apă, pivniţe şi magazii vechi, poduri boltite
etc. În plan local multe structuri economice cu tradiţii pot fi amenajate pentru vizite, degustaţii, documentare
etc.

2.2.3 Atracții turistice etno - culturale

Regiunea de Sud a Moldovei este foarte expresivă datorită oamenilor și tradițiilor pe care a reușit să le
conserveze în fiecare localitate de aici. Marea majoritate a pieselor reprezentative istoriei ținutului sunt
găzduite de cele 26 muzee, precum și câteva unități de primire turistică, care au păstrat cu grijă obiectele
tradiționale locale pentru vizitatorii regiunii. La fel, peste 200 de colective artistice, teatre sau grupuri de
creație sunt anual implicate în cca. 88 evenimente ținute în RD Sud, practic în fiecare lună în principalele
destinații turistice de aici. Agenda culturală este completată de obiecte și suvenire confecționate și
comercializate de peste 190 meșteri populari. Unele centre de artizanat pot fi vizitate, iar cei curioși pot
cunoaște mai îndeaproape tradiția artizanatului local.
Muzee
Muzeele din RD Sud conservează tezaurul comunităților locale din Stapa Bugeacului și în multe cazuri sunt
cele mai reprezentative în a comunica vizitatorului totul prin ce este mai bună această regiune a Moldovei.
Aici sunt 26 muzee, care includ peste 111,45 mii piese originale multe dintre care sunt unicat la nivel
național. Cele mai multe muzee sunt în Taraclia, urmat de Cahul, Căușeni, Leova și Ștefan Vodă. Majoritatea
muzeelor au specializarea în prezentarea ținutului și etnografia locului, totuși unele sunt specializate, cum ar
fi Muzeul Pâinii, Muzeul Verde sau consacrate unor personalități (Dmitrie Cantemir, Alexei Mateevici)
Colective artistice
În RD Sud sunt peste 200 colective artistice, dans, teatru, taraf sau alte grupuri de creație populară, care sunt
localizate în orașele și principalele localități sătești. Cele mai poplare sunt Ansamblurile folclorice și cele de
dansuri, astfel creând o bună bază pentru organizatorii de călătorii în RD Sud pentru includerea în oferte a
unor programe artistice scurte cu prezentarea folclorului local și a portului tradițional din fiecare locație
reprezentativă. Totodată, prezența teatrelor în Cahul, Căușeni, Cimișlia și Taraclia oferă oportunități pentru
dezvoltarea unei agende culturale motivatoare pentru călătorii de aici. La fel, centrele de creație populară
prezintă o diversitate mare de meșteșuguri și produse locale care diversifică oferta locală.
Mesteri populari
Meșterii populari din RD Sud sunt cunoscuți prin iscusința de a prelucra materialele tradiționale locale atât
pentru necesitățile gospodărești de zi cu zi, dar și pentru păstrarea și perpetuarea tradiției meșteșugurilor
moștenite din moși – strămoși. Ceci peste 190 meșteri locali acoperă practic toate tipurile de meșteșuguri
cunoscute în zona stepei Bugeacului: bărbații sunt bunli la prelucrarea lemnului, metalului, fibreleo vegetale
și animale, confecționarea instrumentelor muzicale sau măștilor; totodată meșterițele promovează broderia,
croșetatul, împletitul în fibre, țesutul covoarelor, țesutul artistic, confecționarea costumelor tradiționale,
confecționarea păpușilor sau obiectelor din biser, etc. Astfel, practic în raza de 10-20 km de la oricare obiect
vizitat, călătorul poate vedea și o locație, unde activează un meșter recunoscut, care poate oferi spre vânzare
obiecte tradiționale sau participa la un atelier de instruire în domeniul artizanatului popular. Numărul cel mai
mare de meșteri este în raionul Taraclia, cunoscut prin coloniile bulgarilor de aici.
Evenimente culturale
Evenimentele culturale în RD Sud sunt multe și distribuite relativ uniform teritorial. Cca. 88 evenimente sunt
organizate în orașele și localitățile rurale din sud pe parcursul întregului an. Agenda evenimentelor începe cu
sărbătorile de iarnă încărcate cu multe manifestări tradiționale specifice locului. Apoi sunt mai multe
sărbători de primăvară legate de Mărțișor, dar și cele consacrate începutului activităților păstorești și agricole.
Tot în primăvară sunt o serie de sărbători religioase dedicate ”Paștilor” care se desfășoară în majoritatea
localităților.
Vara în Sudul Moldovei este impresionantă prin o multitudine de evenimente în aer liber dedicate folclorului
autentic local. La sfârșitul verii o serie de sărbători naționale. În schimb în toamnă în sud este atractivă prin
sărbătorile vinului în majoritatea raioanelor, în special în zonele vitivinicole cu tradiție. Tot în aceste luni
sunt serbate zilele roadei. Finalizează anul o suită de evenimente legate de Sărbătorile de Crăciun.
Astfel, în orice lună ar vini călătorul în regiune practic în orice sfârșit de săptămână poate participa la agenda
culturală de aici, astfel cunoscând mai îndeaproape oamenii și tradiția localităților din sudul Moldovei

Infrastructura turistică constituie o totalitate de forme sau tipuri de construcţii necesare pentru comunicarea
unei zone turistice cu alte zone, a căror existenţă este necesară înaintea dar şi în timpul desfăşurării activităţii
turistice propriu zisă.
Tradiţional infrastructura turistică este determinată de reţelele de:
I. trasee turistice;
II. staţiuni turistice;
III. zone turistice;
IV. transport turistic specializat;
V. plaje;
VI. complexe pentru deservirea turiștilor, etc.

În RD Sud reţele turistice sunt în fază de constituire. Astfel, agenţiile de turism au elaborat un sistem din 20
trasee turistice naţionale, inclusiv 3 în RDS, 7 dintre care sunt parte a unui program naţional “Drumul
vinului”. Sisteme de gestionare de regie o au muzeele şi parţial unităţile de organizare a evenimentelor
(teatrele, complexele sportive, ş.a.).
Principalele trasee turistice şi excursioniste naţionale în funcţie de numărul de solicitări pot fi grupate în tur
de oraş, circuite muzeale, trasee viti-vinicole, vizite a mănăstirilor,ș.a
Turul de oraş este cel mai solicitat în condiţiile imposibilităţii deplasărilor spre destinaţiile rurale (distanţe
mari, drumuri rele, lipsa facilităţilor turistice). Investigaţiile atestă că cel mai comercializat traseu în RD Sud
este “Cahul. Tur de oraş”. Se cunosc mai multe variante de petrecere a acestuia cu un număr variabil de
obiecte turistice incluse (de la 7 la 20 obiecte) precum şi cu accente pe diferite teme.
Circuitele muzeale sunt tradiţionale în oferta agenţiilor de turism. De regulă, aceste trasee se împart în
orăşeneşti şi la locurile legate de anumite personalităţi marcante (sau în variante combinate). În oferta
agenţiilor de turism naţionale sunt 7 circuite muzeale, doar 2 în RD Sud, care includ 26 localități, 1 casă
muzeală, 3 mănăstiri şi biserici importante, precum şi alte atracţii turistice.

Producţia întreprinderilor vinicole moldoveneşti este comercializată pe pieţele mai multor ţări ale lumii
(Bielarusia, Ucraina, Federaţia Rusă, SUA, Canada, Germania, Marea Britanie deţin mai mult de 80% din
exporturile de produse alcoolice moldoveneşti). Programul naţional “Drumul vinului în Moldova” (hotărârea
Guvernului RM nr.554 din 2004) instituie un cadru regulatoriu privind activitatea în domeniul turismului
viti-vinicol şi a promovat 7 trasee turistice prin toate regiunile vinicole ale ţării.
Acestea pornesc din capitală şi includ cca. 20% din vinării, 6,8% din arii naturale protejate, 25% din
mănăstiri şi 15,9% din muzee de pe teritoriul țării. În prezent 3 trasee din RD Sud sunt prezente în ofertele
turistice în formă parţială şi separat, în funcţie de preferinţele clienţilor agenţiilor de turism şi structurilor de
cazare naţionale.

Totodată există o diversitate mare de oportunități pentru diversificarea ofertei turismului viti-vinicol în RD
Sud:
 zone turistice vinicole (vinării, muzee, centre de degustaţie şi asistenţă informativă, vinoteci),
 sate vinicole (după modelul satelor de vacanţă),
 trasee vinicole (locale, naţionale, practicarea activităţilor agricole),
 evenimente vitivinicole (festivaluri de vin, participarea la evenimente locale, spectacole tematice,
concursuri) etc.
Vizite a mănăstirilor. Mănăstirile moldoveneşti sunt printre cele mai solicitate destinaţii turistice naţionale.
Valoare turistică au cca. 20 de mănăstiri cu 40 de biserici vechi şi schituri rupestre importante, prezente în
oferta turistică a agenţiilor naţionale. Unele dintre complexele monahale sunt amplasate pe teritoriul sau în
vecinătatea zonelor naturale protejete, fapt care le sporeşte atractivitatea şi motivează suplimentar călătorii şi
pelerinii. În RD Sud sunt 6 mănăstiri: Cahul, Găvănoasa, Cociulia, Hagimus, Zloți și Chistoleni, traseele
turistice spre care includ și alte încă 15 localități, 2 arii protejate, 3 muzee și case memorial.
Totodată trebuie să constatăm că acestea sunt edificate în teritorii neamenajate, iată din ce cauză necesită
acțiuni de construcții și amenajare a căilor de acces.
Vizite ale rezervaţiilor naturale. Fondul ariilor naturale protejate de stat din Moldova este potrivit legislaţiei
naţionale deschis pentru forme organizate de turism, activităţi de agrement şi odihnă a populaţiei. În realitate,
însă, în ofertele turistice sunt prezente doar câteva zone naturale drept destinaţii finale sau ca obiecte
adăugătoare în trasee combinate spre mănăstiri şi locuri istorice. În RD Sud dintre cele mai vizitate sunt
rezervația ”Prutul de Jos” și zona ”Nistrului inferior”.
Vizite în locuri istorice şi comemorative. Excursiile cu caracter istoric sunt solicitate în perioada
evenimentelor patriotico-militare sau în cazul vizitatorilor – participanţi la acţiunile militare de pe teritoriul
Republicii Moldova. Aceste destinaţii sunt tradiţional incluse în oferta turistică a agenţiilor pentru vizitatorii
din spaţiul ex-URSS (ex: Înălțime Lomachin, Pichetul celor 3 eroi), iar mai nou pentru persoanele de vârsta a
treia din ţările Europei de Vest - Cimitirul ostașilor români Stoianovca-Țiganca.
Muzeele reprezintă importante atracţii turistice locale datorită amplasării în edificii istorice, concentrează o
colecţie structurată de obiecte tematice şi au o legătură cu evenimente însemnate sau personalităţi marcante.
În RM actualmente sub auspiciile Ministerului Culturii şi Turismului se găsesc 123 muzee (naţionale,
raionale, locale). În ultimul timp se observă o tendinţă de creştere a numărului de muzee locale inclusiv
private. Dintre ele 20 prezintă interes major pentru un număr mare de vizitatori (ex: Cahul). Aceste structuri
sunt dotate cu edificii, sunt prevăzute alocaţii din buget şi sunt gestionate de un grup de personal muzeistic
calificat.
În cadrul acestor colective activează în state ghizi, inclusiv cunoscători de limbi de circulaţie internaţională.
În cazul muzeelor şi colecţiilor, incluse într-un circuit turistic, principalele grupuri de vizitatori locali sunt:
(i) elevii care studiază discipline şcolare şi au nevoie în mod obligatoriu să-şi aprofundeze cunoştinţele
teoretice cu material factologic;
(ii) studenţii pentru documentarea în probleme specifice domeniului în care se specializează;
(iii) tinerii în perioada practicilor de studii;
(iv) familiile pentru activităţile cognitive ale copiilor.

În RD Sud sunt 26 muzee (21% din total) dar care au o capacitate de numai 9,7% din fondul de obiecte de
patrimoniu și deservesc doar 6,3% din vizitatorii țării care vizitează muzeele. Totuși, majoritatea muzeelor
sunt percepute ca și depozit de obiecte vechi deaceea acestea sunt nevizitate. Sunt necesare dinamizarea și
extinderea serviciilor de deservire (informativă, ghidare, etc) a fluxurilor de vizitatori care ajung în RDS.
Aceste preformanțe trebuiesc dezvoltate, deoarece în RD Sud muzeele pot avea un rol determinant în
deservirea informativă a turiștilor.
În RD Sud sunt suficiente premize pentru alte specializări ale colecţiilor muzeale, unele chiar exotice pentru
turiştii străini ca exemplu: Colecţia Fenologică a unei rezervaţii, Muzeul Plantelor Medicinale, Muzeul
Peştelui, Muzeul Cozonacului, Muzeul Mierii, ş.a.
Teatrele reprezintă un potenţial mare de atracţie a vizitatorilor ţării. Acestea montează în scenă piese din
dramaturgia universală şi naţională. În totalitate teatrele sunt amplasate în mediul urban, însă în 1227 de
instituţii culturale de la sate activează peste 700 de colective model. După o perioadă de declin viaţa teatrală
din republică se relansează, iar spectacolele devin atractive şi pentru turişti.
În RD Sud Teatrul Dramatic ”BP Hașdeu” are un program adaptat pentru locuitori dar și vizitatorii zonei, în
special veniți la Sanatoriul ”Nufărul Alb”.

DESTINAȚII CU POTENȚIAL DE DEZVOLTARE (TRASEE TURISTICE)

În regiunea de sud a Republicii Moldova sunt incluse 8 raioane. Specializarea economică a regiunii este:
viticultura, legumicultura, industria alimentară şi prestarea serviciilor.
Industria turistică are o capacitate de 3535 locuri de cazare, care deservește anual cca. 20-30 mii persoane,
dintre aceştea cca. jumătate sunt deserviţi de sanatoriul “Nufărul alb”. În regiune sunt tabere estivale, iar
piaţa potenţială a serviciilor turistice şi excursioniste este reprezentată de un număr de cca. 200 mii orăşeni şi
185 mii vizitatori străini care intră în țară prin vamele de aici.
Potenţialul turistic al zonei de sud a Republicii Moldova este reprezentat de un număr de 43 arii naturale
protejate de stat pe o suprafaţă totală 5873,8 ha, datorate reliefului de stepă şi gradului redus de împădurire.
În localităţile din regiune sunt 10 muzee şi 63 edificii ecleziastice de importanţă naţională (inclusiv Biserica
”Adormirii Maicii Domnului” de la Căușeni, cu unicile fresce murale medievale din Basarabia) şi locală. În
regiune nu sunt desemnate zone de agrement de importanţă naţională.

Caracterul dispers al resurselor turistice şi starea actuală a acestora determină numărul mic de posibile zone
turistice. Acestea sunt încadrate în zona oraşului Cahul cu localitățile din valea Prutului de Jos, zona
localităților de la Nistrul Inferior, precum şi în raionul cu populaţie de etnie bulgară. Acest fapt şi determină
direcţiile strategice de dezvoltare a turismului în regiune.

Zona turistică Cahul este parte din euroregiunea “Dunărea de Jos” fiind amplasată în preajma locurilor
istorice, rezervaţiilor naturale şi resurselor balneare recunoscute. Atracţiile turistice majore sunt:
1. or. Cahul (10.09.1452): rezervaţie naturală de plante medicinale (343ha), apă minerală (termală) în zona
balneoclimaterică “Nufărul Alb”, Muzeul Cahulului;
2. s. Vadul lui Isac: rezervaţie naturală silvică (68ha), fragment din Valul lui Traian de Jos (sec. III-IV,
înălţat de romani, avea 4 elemente de fortificare);
3. s. Văleni (13.06.1436, Balinteşti): rezervaţie ştiinţifică “Prutul de Jos” (1691ha), monument natural
geopaleontologic (3ha);
4. s. Giurgiuleşti (1527, Ţurţuleşti): monument natural geopaleontologic, vestigii medievale timpurii,
terminal portuar la Dunăre.
5. s. Stoianovca (1902): rezervaţie naturală mixtă (132ha), “Pichetul celor 3 eroi”, localitate a foştilor
colonişti bulgari, cimitirul ostaşilor români;
Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hotel şi sanatoriu “Nufărul Alb” (Cahul); (ii)
trasee – “Chişinău-Cantemir-Cahul-Giurgiuleşti”, “Coridorul verde în balta Prutului”, “Bătălia de la Cahul”,
“Confluenţa culturilor diferitor popoare în sudul Moldovei”.

Zona turistică Taraclia este determinată de specificul localităţilor coloniştilor bulgari, unde se practică
legumicultura şi viticultura tradiţională balcanicilor. Atracţiile turistice sunt reprezentate prin:
1. or.Taraclia (1811): monument natural geopaleontologic (4,1ha), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Corten (1830): Muzeu de Istorie şi Etnografie;
3. s.Tvardiţa (1829): Muzeul Ţinutului Natal, biserica “Sf. Paraschiva” (secXIX);
4. s.Vinogradovca (11.06.1964): sector reprezentativ de Stepa Bugeacului (1962).
Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotel Taraclia, hotel rural (Tvardiţa, Corten); (ii) trasee –
“Taraclia – Corten – Ciadâr-Lunga - Tvardiţa”; trasee intrazonale: “Satul bulgar. Tradiţia convieţuirii”,
“Stepa Bugeacului – patria nouă a coloniştilor bulgari”, “bulgăria – îndeletnicirea ţăranilor din sudul
Basarabiei”; trasee interzonale: “Confluenţa popoarelor în sudul Moldovei”, “Coloniile din Stepa
Bugeacului”.

Zona turistică Tighina – Căuşeni – Talmaz este situată în vechea Raia Turcească (Bender), unde s-au
păstrat până azi fortificaţiile antice Valul lui Traian, o grădină turcească - una dintre primele arii naturale
protejate din Europa, cetatea medievală moldovenească şi biserica semiîngropată de la Căuşeni. Atracţii
turistice:
1. or.Tighina (6.10.1408): cetate medievală moldovenească în punctul vamal (1408, consolidată în piatră de
P. Rareş, cucerită de turci 1538, lărgită în 1705-07, cucerită de ruşi 1812), biserica “Schimbarea la faţă”
(1815), biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1819), izvoare la Varniţa şi Proteagailovca, Muzeu de
Istorie şi Studiere a Ţinutului (1914), Muzeu memorial “Carol XII” – Varniţa;
2. s. Hîrbovăţ (1764): rezervaţie peisajistică “Pădurea Hârbovăţ”, parc dendrologic (2,2ha);
3. s. Chiţcani (31.09.1429, Zaharovca) - Copanca (18.02.1456, Corabca): rezervaţii naturale silvice (197ha),
izvor cu apă minerală, “Valul lui Traian de Sus” (sec IV, fragment din fortificaţia de cca 120 km. înălţată de
localnici), mănăstirea “Noul Neamţ” (1859);
4. s. Talmaz (1595): rezervaţie peisagistică “Grădina turcească” (224 ha), rezervaţie de resurse (200ha), albia
veche “Nistrul orb” (31 km), baştina lui Ştefan Ciobanu (24.XI.1883);
5. Suita de sate nistrene: Ciobruciu, Răscăieţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca cu 5 monumente
ale naturii de diferite categorii, “Înălţimea Lomakin”, ruinele cetăţii turceşti (atestat sec. 17-18, Palanca),
“Grădinile” (Popeasca, sec.XIX) etc;
6. or.Căuşeni (6.06.1455, Chişinăul Roşu) centrul olatului tătarilor din Bugeac (sec. XVI-XVII), biserica
semiîngropată “Adormirea Maicii Domnului” cu fresce în interior, ctitorită de domnitorul Moldovei Grigore
Callimachi;
7. s. Zaim (22.03.1535, Oale): monument geopaleontologic “La Carieră” (4 ha), pădure, casă-muzeu “Alexei
Mateevici”;
8. s. Sălcuţa (22.03.1706): monument geopaleontologic (3 ha), “Biserica Albă” din romanul lui I.Druţă;
9. s.Taraclia (1773): una dintre primele rezervaţii geopaleontologice din Imperiul Rus “Râpa lui Vişan”
(12ha, sec. XIX).
Dotările turistice prezente în teritoriu: (i) structuri de cazare - 4 hotele (Căuşeni, Tighina, Palanca), baze de
odihnă (Cârnăţeni, Talmaz); (ii) trasee: Chişinău - Mănăstirea “Noul Neamţ”, “Chişinău – Căuşeni - Zaim”;
trasee interzonale: “Bătrânele sate nistrene”, “Cele mai vechi arii protejate în Moldova: “Grădina Turcească”
şi “Râpa lui Vişan”; trasee interzonale: “Pe calea tătarilor: Tighina-Comrat”, “Nistrul de jos”.

Cimișlia – centrul de reședință RD Sud

Cimișlia este un oraș situat în partea sudică a Republicii Moldova la 68 km de Chișinău la intersecția
drumurilor de importanță regională: Chișinău - Bolgrad, Chișinău - Giurgiulești, Tiraspol - Leova, etc. La o
distanță de 30 km de Cimișlia se găsește or. Comrat, Căușeni fiind la o distanță de 57 km, iar Hîncești se – la
35 km, 28 km sunt până la Basarabeasca și 52 km până de Leova.
Cimișlia are prima mențiune istorică la 4 iulie 1620, iar din anul 1840 localitatea primește statut de târg. În
1844 aici se deschide prima școală (de limba rusă). În perioada interbelică (1918-1940), Cimișlia face parte
din județul Tighina, mai apoi, în perioada sovietică devine centru raional.
Orașul Cimișlia datorită amplasării geografice reușite la intersecția de drumuri importante, devine reședința
Regiunii de Dezvoltare Sud a Republicii Moldova.
În componența primăriei orașului intră și satele (cu denumiri rusești) Dimitrovca, Bogdanovca Veche și
Bogdanovca Nouă. Orașul Cimișlia este înfrățit cu or. Hârlău, județul Iași.
Suprafața orașului este de 14,6 mii ha, inclusiv 208,4 ha intravilan, iar cca. 50% sunt terenuri cu destinație
agricolă (livezi, vii, pământ arabil). Fondul acvatic al orașului este format de râului Cogâlnic, care
intersectează orașul, și iazuri cu o suprafață totală de 134,4 ha.
Valoarea turistică este dată de amplasarea într-o zonă circulată de transit prin Cimișlia spre Chișinău, Odesa,
Cahul, Bălți, Izmail, Reni, Constanța și localitățile din raion. Totodată, aici în zona veche a localității s-a
conservat un spațiu istoric valorificat de APL pentru necesitățile muzeului, dar și pentru localizarea viitoare a
proiectelor de turism.
Actualmente, Muzeul de Istorie, Etnografie şi Artă din or. Cimişlia, fondat la 15 ianuarie 2015, are clădirea
principală ce cuprinde 4 săli de expoziții, în care sunt expuse peste 8000 exponate și găzduiește numeroase
vernisaje ale pictorilor din țară.
Traseul turistic regional ”Valul lui Traian” - Valurile lui Traian sunt vestigiile construcţiilor defensive din
epoca împăratului Traian sau linia de demarcare dintre romani şi aşa-numita „Barbaricum” (lumea „barbară”,
neromană). Valul lui Traian de Sus a fost ridicat în secolul al IV-lea de către triburile goţilor – aliaţi ai
Imperiului Roman, în scopul protejării limesului de la gurile Dunării, prin crearea unei zone tampon.
Monumentul istoric "Valul lui Traian" reprezintă o fortificaţie din perioada antică târzie, atestat pentru prima
dată documentar la 13 martie 1489.
Valul lui Traian de Sus are lungimea de 138 km, avându-şi graniţa între orașul Leova la vest şi satul Copanca
de lângă Chiţcani la est, iar în raionul Cimişlia în preajma satelor Javgur, Ecaterinovca, Gradişte,
Coştangalia, Selemet şi Satul - Nou. Înălţimea "Valurilor" în prezent nu depăşeşte 1,5 - 3 m.
Valorificarea turistică pentru atracțiile din raioanele parcurse de acesta:
 Valul lui Traian de Sus: Leova/Cantemir, Cimișlia, Căușeni;
 Valul lui Traian de Jos: Cahul
Acțiuni necesare:
- cercetarea multilaterală a obiectului antic;
- delimitarea teritorială și marcarea turistică a acestuia;
- reconstituirea unui fragment din val;
- instalarea panourilor informative și spațiilor amenajate de belvedere pe val
- susținerea unui program de investigații arheologice în zona valului pentru identificarea altor fortificații și
așezări vechi;
- promovarea traseului turistic ”Valului lui Traian”;
- instituirea în muzeele regiunii a unui compartiment consacrat Valului lui Traian, conectat la valul lui
Adrian din Marea Britanie și altor fortificații similare din Europa, Asia și Africa.

ANALIZA SWOT
Aceasta este o metodă de planificare strategică pentru a evalua punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările specifice turismului RDS. Scopul analizei SWOT este de a facilita înţelegerea structurată,
echilibrată, cuprinzătoare a factorilor pozitivi şi negativi ce determină dezvoltarea sectorului turistic din RD
Sud.
Punctele forte
 Aşezare geografică favorabilă la hotar cu Romania și Ucraina
 Vecinătate cu fluviul Dunărea – cea mai mare arteră navală din Europa
 Mobilitatea mare a populaţiei regiunii (pentru muncă, odihnă)
 Diversitate mare de monumente istorico-culturale de valoare naţională
 Diversitate etno-culturală mare
 Prezența a 3 zone turistice consacrate
 2 zone viti-vinicole cunoscute (Ștefan Vodă și Valul lui Traian)
 Tradiţii vini-viticole, infrastructura modernizată a vinăriilor
 Multe rezervaţii naturale şi arii protejate cu renume
 Muzee funcționale repartizate relativ uniform în RDS
 Tradiţii meşteşugăreşti bogate şi diverse
 Prezenţa resurselorși structurilor balneo-sanatoriale
 3 Circuite turistice naționale în RDS
 Sector HoReCa dominat de IMM profitabile
 Sector de cazare în creștere
 Turiști proveniți în special din țările vecine și UE, sau state dezvoltate
 Reţea de drumuri relativ dezvoltată (drumuri naţionale, internaţionale, căi ferate), care fac lăgătura RDS cu
restul țării, Ucraina și România țării
 Potențial de consum a serviciilor aferente turismului și călătoriilor în creștere la populație.
Punctele slabe
 Atracții naturale nevalorificate turistic
 Patrimoniul cultural este degradat
 Puţini vizitatori cunosc Regiunea prin excursii
 Regiunea rămâne o destinaţie apreciată de un număr limitat de turişti străini
 Diversificare redusă a ofertelor turistice a RDS
 Dezechilibre teritoriale în administrarea şi promovarea ofertei turismului regional
 Decreșterea substanțială a capacităților taberelor estivale
 Puține unități de cazare, în special cele pentru turismul de masă
 Sejur turistic scurt în RDS
 Performanțe scăzute în turism intern, excursii și în muzee
 Zone de odihnă neamenajate conform rigorilor naționale
 Debalansarea calităţii ospitalităţii în diferite destinaţii
 Dezvoltare dezechilibrată a industriei turistice în raioanele regiunii
 Infrastructură insuficient dezvoltată pentru servicii de turism
 Insuficienţa de acţiuni pentru vizibilitatea turistică a regiunii în interior şi exterior
 Insuficienţa resurselor financiare pentru promovarea domeniului: expoziţii, materiale promoţionale,
susţinere financiară a proiectelor din domeniu, etc
 Resurse financiare limitate pentru dezvoltarea ramurii. Ponderea redusă a finanţărilor nebugetare şi pe
proiecte
 O cooperare redusă cu partenerii strategici, inclusiv în teritoriu
 Cooperarea la nivel scăzut cu specialiştii responsabili de turism din teritoriu
 Capacităţi insuficiente pentru gestionarea sectorului turistic regional
 ADR nu gestionează informaţia strategică despre sistemul turismului regional
 Capacităţi reduse de efectuare a analizei impactului şi lipsa studiilor de fezabilitate relevante sectorului
touristic regional
 Lipsa de proiecte ambiţioase pentru competitivitatea regională
 Migrarea mare a cadrelor calificate din turism și deficitul brațelor de muncă calificată în sectorul HoReCa
 Infrastructură conexă de-a lungul magistralelor rutiere nu este dotată în plină măsură cu popasuri
amenajate necesităților turiștilor
 Starea deplorabilă și nesigură a drumurilor de acces la majoritatea atracțiilor turistice
 Vizibilitatea redusă a majorității atracțiilor turistice pe drumurile regiunii (fără marcajele turistice
corespunzătoare)
 Rețeaua de căi ferate din RDS practic neutilizată în scopuri turistice interne
 Calitatea joasă a infrastructurii tehnico-edilitare în destinațiile turistice.
Oportunităţi
 Aşezare geografică în vecinătatea României, ţară membru a UE
 Dezvoltarea și diversificarea serviciilor în RDS
 Dezvoltarea businessului mic în destinațiile turistice
 Crearea condiţiilor favorabile pentru susţinerea activităţilor IMM (centre de consultanță, stimulete)
 Programe de susținere a dezvoltării turismului (rural, cultural, balnear-recreativ, piscicol)
 Includerea RDS în circuitele turistice internaţionale
 Dezvoltarea şi promovarea produselor ecologice pure
 Dezvoltarea parteneriatului public-privat
 Atragerea investiţiilor străine
 Eligibilitatea pentru programele UE de cooperare transfrontalieră pentru finanţare a unor proiecte, inclusiv
de infrastructură turistică
 Crearea clusterelor, parcurilor industriale şi incubatoarelor tehnologice, pentru valorificarea capacităților și
flexibilității IMM-urilor
 Dezvoltarea capacităţilor de absorbţie a fondurilor internaţionale
 Canalizarea remitenţelor în investiţii productive
 Crearea condiţiilor pentru întoarcerea cetăţenilor temporar emigraţi
 Pregătirea şi recalificarea resurselor umane
 Dezvoltarea comunicaţiilor feroviare de tip european
 Valorificarea potenţialului coridoarelor economice (CEE IX; BOC; GBC) la care este conectată RDS.
Ameninţări
 Deficit de cooperare între membrii RDS
 Instabilitatea politică şi legislativă
 Crize financiare şi economice
 Conflictul transnistrean
 Degradarea indicatorilor demografici
 Număr mare de persoane tinere emigrate
 Mediul de afaceri slab dezvoltat
 Productivitate scăzută a muncii
 Nivelul înalt al corupţiei care afectează dezvoltarea regiunii
 Capacităţi reduse de accesare şi gestionare a fondurilor
 Nevalorificarea fondurilor externe
 Creşterea preţurilor
 Calamităţile naturale