Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conservarea Monumentelor Istorice
Conservarea Monumentelor Istorice
prezent nu s-au efectuat cercetari sistematice privind cauzele ce produc degradarile acestor
edificii si procedeele tehnice de interventie pentru conservarea lor.
Powered By
- bruta
- cioplita
- lucrata (fatuita)
- de talie
- tencuite
Piatra naturala extrasa din cariere sub forma de cuburi de forma neregulata.
b) roci sedimentare: calcar, gresie, pietris, nisip, ghips, argila; provin din depuneri sau
sedimentari ale rocilor de suprafata;
c) roci metamorfice: ardezia, marmura, cuartitul; provin din actiunile chimice ce se petrec in
scoarta asupra rocilor magmatice si sedimentare;
Caramida (piatra artificiala) este un amestec de argila cu adaosuri de nisip foarte fin, uscata.
Caramizile pot fi debitate in diferite forme si dimensiuni, ce au variat de-a lungul epocilor.
Datorita usurintei fabricarii, dimensiunilor mici, caramida, cel mai vechi material de
constructie, s-a bucurat de o larga intrebuintare in epoca medievala.
Mortarele, amestecuri bine omogenizate de lianti, nisip si apa, in care se pot introduce
adaosuri active-substante cu caracter plastifiant, de accelerare sau intarziere a prizei,
coloranti, etc. In compozitia mortarelor se utilizeaza atat varul gras, cat si cel hidraulic.
Calitatea mortarului, granulometria si culoarea nisipului utilizat difera de-a lungul timpului si
constituie indicii de datare a edificiului. In epoca medievala se utiliza mai mult mortarul de
var alb gras. Acesta este ductil, aderent, absoarbe apa, dar permite evaporarea - spre
deosebire de cel hidraulic ce face o priza rapida sub apa, dar produce probleme de condens.
Tehnica executiei zidariilor difera dupa pozitia acestora in constructie, fundatie, elevatie,
interior, exterior, dar si de epoca in care au fost executate. Initial piatra, simbol al perenitatii
si puterii, a fost rezervata constructiilor de aparare si celor mai importante edificii religioase,
mai tarziu folosirea ei patrunzand treptat si in arhitectura urbana.
ZIDARII DE PIATRA
1.1. Zidarii din piatra bruta utilizate atat la fundatii, la ziduri de umplutura, dar si la elevatii.
Blocurile de piatra au forma neregulata, pot sa nu fie legate cu mortar. Zidaria uscata este
utilizata in special la fundatii. Zidaria din piatra bruta, legata cu mortar, poate fi clasificata
dupa cum urmeaza:
- zidaria "opus cementicum" utilizeaza bolovani de rau sau cioplitura pusa in opera fara
preocuparea de a regulariza rosturile.
1.2. Zidaria din piatra sparta (cioplitura) utiliza moloane de forma neregulata, de dimensiuni
mici (l =15-30 cm, grosime 10-20 cm); uneori aceste zidarii erau combinate cu caramida
utilizata ca pat de repartitie. La grosimile mari de ziduri se foloseste tehnica zidariilor cu 2
fete zidite-din piatra cioplita ce alcatuiesc concomitent cofrajul pentru emplecton si
paramentul vizibil; umplutura este alcatuita din blocaje de piatra bruta amestecata cu mortar.
1.3. Zidaria din piatra fatuita (prelucrata); se utilizeaza blocuri de piatra taiata in forme
prismatice si lucrata pe 5 laturi, de cate 3 categorii: obisnuite (cu coada scurta), butise (cu
coada lunga), curmezisuri (cu coada cat grosimea zidurilor).
1.4. Zidaria din piatra de talie este realizata din blocuri de piatra faltuita cu grija asezate
regulat.
ZIDARII DE CARAMIDA
Lucrarile de zidarie din caramida executate in cadrul restaurarii monumentelor istorice se vor
realiza cu caramizi ceramice pline, avand aceeasi dimensiune cu cea originala, de epoca, din
care este executat edificiul. La comandarea caramizilor se vor face masuratori ale caramizilor
vechi pe un esantion de 10 caramizi, din zone diferite. Caramizile puse in opera vor putea
avea urmatoarele abateri: lungime ±10 mm, latime ±5 mm, grosime ±2 mm. Pentru portiunile
de zidarie realizate cu bolovani de rau sau lespezi de piatra se vor folosi materiale provenite
din autodemolari, pe cat este posibil. Pe timpul transportului si in santier, caramizile vor fi
protejate impotriva umezelii, noroiului, etc. Se va evita manipularea repetata care conduce la
deteriorarea caramizilor.
Mortarele pentru zidarii de epoca se prepara manual sau cu un malaxor de mortar, in transe
suficiente pentru cantitatile de plombari stabilite. Mortarul este necesar sa fie executat numai
dupa ce s-a stabilit compozitia mortarului originar. In general este utilizat mortar din var si
nisip sau cu adaosuri de praf de caramida, calti, paie. Pentru mortarul executat numai din var
si nisip:
a) stabilirea compozitiei:
dozajul se face in volume, cu raportul var-pasta si nisip de 1:3 pana la 1:4. Consistenta
mortarului va fi cat mai vartoasa, avand grija sa se obtina plasticitatea necesara. Este stiut ca
mortarul prea moale mareste pericolul de crapare, prin pierderea brusca a unei cantitati prea
mari din apa de amestecare;
Varul trebuie sa fie foarte bine stins - minim 8 luni si sa nu contina impuritati. Nisipul natural
de cariera sau de rau trebuie sa corespunda granulatiei necesare, sa fie curat, fara pulbere fina
de argila sau alte materii organice si vegetale. Compozitia granulometrica a nisipului pentru
grund - se va utiliza nisip cu dimensiunea maxima a granulelor de 0,7 mm.;
Adaosuri hidraulice-praf de caramida - acest adaos a fost mult utilizat in vechime, prezenta
lui fiind gasita in aproape toate mortarele vechi. Praful de caramida se amesteca cu pasta de
var in procent de 5 - 15 %. Prin utilizarea prafului de caramida in varul pasta se obtine o
hidrolicizare a varului, determinand o imbunatatire neta a caracteristicilor mecanice ale
mortarului.
Recomandari:
pe timp calduros, zidaria proaspata trebuie protejata cu un sistem de paravane care sa tina
umbra;
este interzis a se executa orice lucrari cu mortar de var pe timp friguros - temp. min. + 7 °C;
inainte de inceperea lucrarilor cu mortar de var se vor face probe preliminare de control ale
mortarului care va fi utilizat. Probele vor consta in:
- pentru tencuieli sterse, se lucreaza cu drisca mica, confectionata din material moale,
- pentru tencuieli de epoca in tehnica fresca se lucreaza sub indrumarea proiectantului sau
pictorului restaurator,
- pentru tencuieli groase de la 3,5 cm in sus, tencuirea se face in mai multe straturi succesive;
- finisarea generala a tencuielii, astfel incat intreaga suprafata sa aiba aspectul arhitectural
corespunzator cu vechea tencuiala.
se introduc stuturi din PVC, avand diametrul putin mai mare decat stutul pompei de injectie.
Stuturile se introduc in zid, cel putin 10 cm, prin forare cu rotopercutanta, la distanta de 20 -
30 cm si la orice schimbare de directie a fisurii.
se injecteaza apa, cu pompa, in fisura, de jos in sus, pana ce apare apa la stuturile urmatoare.
Se lasa sa se usuce.
se injecteaza solutia de lapte de ciment cu aracet, de jos in sus, pana ce apare la stutul
urmator.
In general, umiditatea prezenta in constructiile vechi este de invazie - provine din exterior si
are un caracter cronic. Umiditatea din constructiile vechi este distribuita neregulat si
afecteaza numai o parte a cladirii.
umiditatea din precipitatii atmosferice, prin infiltratii directe, in special din ploaia asociata cu
vant: acest gen de umiditate nu ridica in general probleme specifice privind identificarea
sursei si categoriile de interventii. Este determinata de lipsa etanseitatii, defectiuni ale
dispozitivelor de colectare apelor - jgheaburi, burlane. Fenomenul este accentuat de
mentinerea timp indelungat a conditiilor umede in lipsa unei intretineri corespunzatoare;
umiditatea din atmosfera prin condens superficial sau interstitial: condensul se manifesta ca
un fenomen discontinuu, ce decurge din racirea locala a aerului in contact cu o suprafata rece,
asociate unei protectii termice insuficiente, unor elemente de constructie cu alcatuire
neomogena; Conform unor studii experimentale, zidaria care evacueaza cel mai bine
condensul este cea din caramizi obisnuite; tencuiala ideala este cea din mortar de var. Este
evidenta eroarea de a finisa peretele cu o tencuiala de ciment sau alt finisaj impermeabil, ceea
ce conduce la impiedicarea evaporarii spre exterior si acumularea umiditatii in interiorul
peretelui.
- folosirea unor finisaje interioare sau exterioare impermeabile care limiteaza evaporarea apei
din zidarii<
Un zid umed cu cat este fortat sa evapore mai mult in zona supraterana, cu atat va absorbi
mai mult la nivelul fundatiilor.
In cazul unui perete cu capacitate de izolare termica redusa, incalzirea interioara determina o
crestere a temperaturii in toata grosimea zidului si, deci, o accentuare a conductibilitatii
capilare in toata masa peretelui, avand drept urmare o vizibila majorare a cotei de ascensiune
a umiditatii.
LA ELEMENTE DE LEMN
Putregaiul uscat si putregaiul umed pot afecta cladiri de diferite vechimi, iar daca degradarea
este descoperita, ea trebuie identificata si actiunile de remediere intreprinse fara intarziere.
Degradarea fungica are loc in cazul lemnului umed, care ramane umed un timp si este
rezultatul atacului uneia dintre ciupercile care distrug lemnul.
Cele mai cunoscute sunt Serpula Lacrymans, veritabila ciuperca a putregaiului uscat,
Coniophora Puteana, ciuperca de pivnita si Poria Vaillantii, ciuperca de mina. Multe alte
ciuperci care apar au fost identificate recent in degradarile usilor si ramelor ferestrelor.
Putregaiul uscat este cauzat numai de Serpula Lacrymans si este cea mai grava forma de
degradare. Se poate extinde si poate distruge mare parte din lemnul unei cladiri. Putregaiul
umed apare mai frecvent, dar este mai putin periculos, degradarea se rezuma la zona in care
lemnul s-a umezit si a ramas asa. Degradarea fungica se instaleaza intotdeauna acolo unde s-a
umezit lemnul, peste 20 % continut de umiditate. In acest caz este necesar intotdeauna sa se
depisteze sursa de umezeala si sa se stopeze patrunderea apei.
CAUZELE OBISNUITE DE UMEZEALA IN CLADIRI
Primul pas dupa descoperirea degradarii fungice il constituie inspectia atenta a cladirii, pentru
depistarea modului si a locului pe unde patrunde apa. Defectiunea care permite patrunderea
umezelii trebuie remediata odata cu prevenirea oricarei infiltrari ulterioare.
INSPECTIA EXTERIOARA
Acoperisul
Peretii
Iedera sau alte plante cataratoare pot ascunde multe din defectiunile mentionate mai sus, iar
radacinile pot submina fundatiile cauzand fisuri ale hidroizolatiei. Radacinile arborilor din
apropiere pot provoca deteriorari similare la fundatii si hidroizolatii si pot patrunde si infunda
tevile de scurgere. Plopii au radacini care se pot intinde pe distante de mai multi metri. Este
cel mai bine sa se pastreze o distanta de cel putin 25 m fata de cladiri.
INSPECTIA INTERIOARA
podelele din piatra dura sau din beton cu plinte de lemn unde membrana impermeabila -
hidroizolatia este gaurita sau de calitate slaba sau unde nu exista aceasta membrana;
umiditatea crescuta in timpul folosirii bailor si bucatariilor. Acest fapt reprezinta o importanta
deosebita in cladirile neizolate sau prost ventilate si aceasta este cauza degradarii majoritatii
lemnariei ferestrelor si usilor;
folia de linoleum sau vinilin care acopera in intregime podelele de lemn neventilate sau
imperfect ventilate;
Miceliul se dezvolta in interiorul lemnului si ataca substanta hranitoare pentru a-si procura
hrana. In final, lemnul se inchide la culoare si capata aspectul caracteristic cu crapaturi. Unele
putregaiuri umede determina albirea lemnului. In cele din urma lemnul isi pierde rezistenta si
in unele situatii devine periculos de nesigura folosirea lui.
Principalele diferente dintre putregaiul uscat si cel umed constau in gradul de dezvoltare a
miceliului pe suprafata lemnului si in capacitatea ciupercii de a se intinde pe lemnul din
peretii invecinati. Este important ca cele doua tipuri de degradare sa fie diferentiate, deoarece
necesita un tratament diferit. Tratamentul pentru putregaiul umed aplicat in cazul putregaiului
uscat este o pierdere de timp si de bani. Studii recente au indicat ca dupa acest fel de
tratament ciuperca se intinde mai rapid spre alte zone. Tratamentul pentru putregaiul uscat
intreprins in cazul putregaiului umed este eficient, dar va fi cu mult mai costisitor decat este
necesar.
PUTREGAIUL USCAT
Daca se folosesc astfel de structuri vechi trebuie aplicat un tratament abundent fungicid
pentru tencuiala, in cazul in care exista vreun dubiu cu privire la calitatea unei astfel de
structuri.
In vreme ce fiecare ciuperca are propriile sale trasaturi caracteristice unice, aspectul general
al putregaiului umed este asemanator-ca si tratamentul. Ciuperca Phellinus Contiguus a fost
recent stabilita drept cauza principala in degradarea lemnului de la ferestre; aceasta ciuperca
produce un putregai alb care este destul de diferit fata de aspectul putregaiului umed.
Putregaiul umed se limiteaza strict la zona umeda deoarece miceliul nu se intinde in pereti.
PUTREGAIUL USCAT
Lemnul foarte degradat trebuie indepartat si e de preferat sa fie ars pe loc. Trebuie luate toate
masurile posibile pentru a micsora imprastierea sporilor printr-o manuire si o pulverizare
atenta a corpurilor de fructificatie cu o solutie fungica. Acolo unde nu este posibila arderea pe
loc, pe lemn trebuie pulverizat un conservant urmand sa fie ingropat in pamant. In
operatiunea de indepartare a lemnului degradat este esential sa se asigure o margine de
siguranta, taindu-se dincolo de portiunile cu putregai cel putin 600 mm. Tencuiala cu semne
de infestare fungica trebuie de asemenea indepartata pe aceeasi portiune de siguranta 600
mm, dincolo de zona infestata. In acest sens orice perete unde apar urme de micelii sau de
corpuri de fructificatie trebuie curatat prin razuire cu dalta si cu peria de sarma, urmata de
sterilizare prin aplicare de solutie fungica; se va folosi un fungicid special pentru zidarie
aplicat cu peria sau prin pulverizare. Este greu de intreprins tratarea in adancime a unui
perete, mai ales in zidarie de caramida cu rosturi deschise sau din piatra nefasonata desprinsa
la interior, iar tratamentul in profunzime, numit irigare, este eficient doar atunci cand s-a
demonstrat necesitatea patrunderii in adancime. Cum ar fi de exemplu:
Pentru a se impune o bariera toxica, intre zona atacata si lemnul sanatos; intr-un zid
despartitor la care se trateaza doar o parte; la baza unui perete infestat unde ciuperca s-a intins
in zidaria cu lemn in solul invecinat.
Acolo unde nu este de dorit indepartarea integrala a tencuielii de pe perete-ca in cazul unei
stucaturi de pret, se poate intreprinde irigarea.
Tratamentul cu solutie fungica se poate face prin pomparea sau prin turnarea unor cantitati
mari de solutie fungicida in gaurile facute cu burghiul in perete. Uscarea este lenta si exista
riscul eflorescentei sarurilor. Se pot folosi si tampoane de conservare - bare solide de fungicid
solubil in apa - care se introduc in gauri facute cu burghiul la distanta de 75 mm, mai ales in
cazul lemnului in contact cu zonele umede ale peretelui. Indiferent ce metoda se foloseste,
peretii trebuie lasati sa se usuce dupa tratament, cat mai mult cu putinta si sa se perie orice
eflorescenta aparuta la suprafata. Eflorescenta poate fi evitata daca peretele infestat este
tencuit cu un material amestecat cu fungicid. La capetele grinzilor trebuie folosita vopsea cu
fungicid, in aceste zone nefolosindu-se in mod normal tencuiala. Se recomanda tencuiala si
vopsea continand oxiclorura de zinc. Trebuie sa se foloseasca aceste tratamente numai acolo
unde riscul eflorescentei nu se poate admite. Lemnul sanatos din vecinatate, care nu este
inlocuit, trebuie tratat in situ prin pensulare sau pulverizare de conservant. Lemnul folosit
pentru inlocuiri trebuie tratat cu un conservant eficient.
PUTREGAIUL UMED
Lemnul degradat trebuie indepartat si inlocuit cu lemn tratat. Lemnul sanatos, care ramane in
vecinatatea zonei atacate, trebuie sa fie tratat cu un conservant, ca in cazul putregaiului uscat.
Mai mult, acolo unde umezeala poate persista, ca in pivnite, lemnul pentru inlocuiri trebuie
pre-tratat. In orice caz, lemnul trebuie inlocuit in asa fel incat sa preintampine contactul cu
peretii umezi prin folosirea unor grinzi cu capete din otel. Sursa de umezeala trebuie cautata
si indepartata. Acolo unde putregaiul umed a fost cauzat de o infiltratie directa se poate
intreprinde o verificare amanuntita si completa, si o indepartare a sursei de umezeala urmata
de o uscare rapida. Mai multa caldura si ventilatie vor contribui mult la prevenirea instalarii
unui nou atac al putregaiului umed.
PREVENIREA
Prevenirea degradarii lemnului se poate face prin intretinere. Sunt totusi unele parti chiar si
intr-o casa noua unde orice lemn folosit trebuie tratat cu un conservant.
Podelele din lemn pe placa de beton sunt adesea batute in cuie, prinse in sipci incastrate in
beton. Este esential ca aceste sipci sa fie pre-tratate cu un conservant prin presare sau dublu-
vacuum sau, daca acest lucru nu este posibil, printr-o acoperire cu un strat de conservant
eficient. Tehnicile moderne de prevenire a contactului dintre sipci si beton, cum ar fi folosirea
unor scoabe metalice, asigura protectie mult mai buna, dar pre-ratarea lemnului este necesara
in astfel de cazuri.
Chiar atunci cand se toarna un strat de bitum peste beton pentru a actiona ca o bariera
impotriva umezelii, este de dorit totusi sa se trateze grinzile insele. Capetele grinzilor si a
altor elemente de lemnarie trebuie ferite de contactul cu zidaria peretilor exteriori sau, daca
acest lucru este imposibil, sa se trateze cel putin capetele grinzilor.
Acolo unde nu exista conditii de mentinere a unui mediu uscat, este esential ca tot lemnul sa
fie pre-tratat. In locurile expuse, unde ploaia poate patrunde datorita vantului prin zidarie sau
prin ramele ferestrelor sau usilor, este necesar un tratament de conservare.