Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA: DREPT

REFERAT
COMUNISMUL IN ROMANIA

Student: Ilie Andrei-Alexandru Anul I, grupa: 109

Cluj-Napoca 2011

CUPRINS

CUPRINS...............................2 INTRODUCERE................................................................3 CAP.I CONTEXTUL ISTORIC AL INSTAURARII REGIMULUI COMUNIST IN ROMANIA (1944-1948)....................................................................................................4 CAP.II CARACTERISTICILE REGIMULUI COMUNIST DIN ROMANIA..............5 CAP.III. ETAPA REGIMULUI STALINIST AL LUI GHEORGHE GHEORGHIU DEJ.....................................................................................................................................5 CAP.IV. ETAPA REGIMULUI NICOLAE CEAUSESCU (1965-1989).................... 6
4.1. CONTRADICTIILE INDUSTRIALIZARII, REALIZARI SI ESECURI (1948-1989)........7 4.2. COLECTIVIZAREA SI IMPACTUL ASUPRA SATULUI ROMANESC (1948-1962)......8 4.3. POLITICA DEMOGRAFICA (1957-1989)...........................................................................9 4.4. DISTRUGEREA SATELOR SI URBANIZAREA FORTATA (1948-1989)........................9 4.4.1. Industrializarea si urbanizarea.......................................................................................9 4.4.2. Sistematizarea satelor....................................................................................................... 4.4.3 Centrul civic si alte proiecte urbane............................................................................

CAP.V. REPRESIUNE SI REZISTENTA IN REGIMUL COMUNIST DIN ROMANIA(1948-1989)...................................................................................................11


5.1. 5.2. REPRESIUNEA POLITICA..............................................................................................11 REZISTENTA ANTICOMUNISTA.................................................................................11

CAP.VI. CRIMELE COMISE DE REGIMUL COMUNIST N ROMNIA.................12 CAP.VII.CONCLUZII.....................................................................................................15 BIBIOGRAFIE............................................................................................................................................................16

INTRODUCERE
Sistemul monopartidist comunist s-a format si afirmat in procesul revolutiei si constructiei socialiste. Devenind partid de guvernamant, partidele comuniste si-au ridicat pe trepte inalte rolul de forte politice ale clasei muncitoare si aliatilor acesteia. Ele au folosit puterea de stat impotriva fortelor politice si sociale contrarevolutionare, pentru faurirea societatii socialiste. Odata cu inlaturarea claselor exploatatoare si a fortelor lor politice partidul marxist-leninist a devenit forta de conducere a intregului popor, a intregii natiuni. In dezvoltarea lor istorica, partidele comuniste, devenite partid de guvernamant, au trecut in general prin trei etape mai importante, si anume : 1. partidele de reprezentare a clasei muncitoare (in perioada prerevolutionara ) . 2. partidele de reprezentare a fortelor sociale participante la revolutia socialista, la miscarea de reinoire din temelii a societatii . 3. partidele de reprezentare a unitatii de vointa si de actiune a intregului popor, a natiunii socialiste, dobandind rolul de centru vital al natiunii . Pentru a caracteriza fenomenul totalitar, Raymond Aron a oferit, in exceptionala analiza Dmocratie et totalitarisme, un tablou care cuprinde un numar de cinci elemente: 1.Drumul spre totalitarism incepe cu involutia spre un partid care monopolizeaza viata politica; 2. Acesta este animat de o ideologie care devine adevar oficial de stat, ceea ce ii confera o autoritate absoluta; 3. Pentru a raspandi acest adevar, statul isi rezerva monopolul mijloacelor de forta si de persuasiune; 4. Majoritatea activitatilor economice si profesionale sunt subsumate statului si devin chiar o parte a statului; 5. Toate activitatile statului sunt supuse ideologicului, astfel ca un fapt economic devine automat si ideologic. La randul sau, sovietologul Leon Poliakov, un alt specialist de marca, discutand pe marginea modelului oferit de politologul francez, gaseste tot cinci elemente principale caracteristice pentru fenomenul totalitar, respectiv: 1. Totalitarismul intervine intr-un regim controlat de un singur partid. 2. Partidul unic este animat si armat cu o ideologie ce este adevar de stat si ii confera deci autoritate absoluta. 3. Pentru aceasta statul isi rezerva monopolul asupra mijloacelor de forta si de persuasiune. Intreaga activitate mass-media este controlata de stat. 4. Statul controleza majoritatea activitatilor economice si profesionale, care datorita rolului ideologicului devin si ele adevar oficial. 5. O greseala in activitatea economica sau profesionala este simultan una ideologica. De aici politizarea si ideologizarea, interventia statului politist si cresterea rolului serviciilor secrete. In fapt atat Raymond Aron, cat si Leon Poliakov, in consonanta cu majoritatea specialistilor, cad de acord ca pentru a vorbi de regim totalitar avem nevoie de cel putin cateva elemente esentiale, respectiv de partidul unic, de ideologie, de planificare si de teroare. In acest fel a fost elaborata o doctrina a legitimitatii deciziilor de interes global : caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (in sensul inexistentei contradictiilor antagoniste), al intregii vieti sociale, culturale, nationale vor determina in planul functionarii si dezvoltarii sistemului politic fenomenul unanimitatii in luarea principalelor deciziide interes national, in stabilirea liniei politice, a strategiei, a prioritatilor privind dezvoltarea globala. Diferitele documente, planuri de activitate, hotarari de partid sunt adoptate de catre congrese, conferintele nationale, plenarele comitetelor centrale ale partidelor comuniste de guvernamant, de regula in unanimitate.. 3

CAP.I CONTEXTUL ISTORIC AL INSTAURARII REGIMULUI COMUNIST IN ROMANIA (1944-1948)


Instaurarea regimului comunist a facut parte din procesul mai amplu de impunere al regimurilor comuniste de catre Uniunea Sovietica in Europa de Est dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cauza fundamentala a comunizarii acestui spatiu romanesc si a Europei de Est dupa 1945 a fost intrarea acestui spatiu sub ocupatia militara directa a armatei sovietice In Romania, armata sovietica a intrat mai intai ca armata inamica de ocupatie, iar dupa 23 august 1944, statutul lor s-a schimbat in armate aliate de ocupatie. In 1958 armatele sovietice s-au retras din Romania in urma unei intelegeri dintre Nichita Hrusciov si Gheorghiu Dej, seful comunistilor romani. Statutul international al Romaniei a fost stabilit prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 care confirma mentinerea Romaniei in sfera de influenta sovietica1. Romania era considerata invinsa, iar trupele militare sovietice aveau misiunea de a impune prevederile tratatului. Regimul comunist a fost impus in Romania de catre Uniunea Sovietica prin intermediul partidului comunist local2. Acesta a luat nastere in 1921 prin desprinderea comunistilor din partidul socialist. In 1924 partidul comunist a fost interzis in Romania pentru ca a pus la cale o lovitura de stat in Basarabia. Prin actul din 23 august 1944 Regele Mihai I a inlaturat regimul de dictatura al Maresalului Antonescu si a proclamat revenirea Romaniei la democratie. Regele a fost sprijinit de armata si partidele democratice P.N.T., P.N.L. si P.S.D. Ca o consecinta a inlaturari guvernului din regimul Antonescu, Romania a iesit din alianta Axei si a continuat razboiul alaturi de Natiunile Unite. Prin proclamarea revenirii la democratie dupa 23 august 1944 partidul comunist a fost acceptat in viata publica din Romania. Instaurarea comunismului in Romania s-a facut in patru etape: 1. Instaurarea primului guvern controlat de comunisti sub conducerea lui Petru Groza la 6 martie 1945. Regele Mihai a fost obligat de reprezentantii Uniunii Sovietice in Romania sa numeasca acest guvern condus de comunisti in locul guvernului condus de generalul Nicolae Radescu. Cel mai vehement reprezentant sovietic a fost Andrei Vasinski, adjunctul Ministrului de Externe, el l-a amenintat pe rege ca daca nu numeste un guvern procomunist, multi dintre tinerii arestati de armata sovietica intre noiembrie 1944 si februarie 1945 vor fi executati, astfel comunistii au luat sub control puterea executiva (guvernul). 2. Alegerile generale din noiembrie 1946 s-au desfasurat intr-un climat de teroare creat de fortele comuniste si aliatii lor. Comunistii stiau ca au putini simpatizanti si au recurs la intimidarea electoratului democratic pentru a nu se prezenta la vot. Au aplicat si strategia falsificarii rezultatelor alegerilor la nivel central prin influenta directa a comisiei centrale. Prin urmare, aceasta a anuntat victoria aliantei comuniste (Blocul Partidelor Democratice cu peste 70% din voturi). In realitate alegerile au fost castigate de P.N.T. cu 78%. Astfel comunistii au luat sub autoritate puterea legislativa (parlamentul). 3. Distrugerea partidelor democratice (P.N.L., P.N.T. si P.S.D.). In 1947 a fost declansat un proces impotriva conducatorilor P.N.T.-ului (Iuliu Maniu, Ion Mihalache) sub acuzatia de tradare si complot impotriva ordinii de stat. De fapt, conducerea P.N.T. incercase sa trimita in afara granitelor tarii un grup de lideri cu scopul de a forma un guvern in exil. Despre aceasta incercare au aflat agentii Sigurantei, controlata de comunisti si grupul conducatorilor taranisti a fost arestat chiar langa avionul cu care urmau sa plece. In urma acestui proces, conducatorii comunisti au fost condamnati la ani grei de inchisoarea, iar partidul a fost desfiintat. Membrii si simpatizantii P.N.T. au fost persecutati si arestati de catre comunisti. Dupa desfiintarea P.N.T., conducatorii partidului national liberal au luat hotararea de a suspenda activitatea partidului pentru a nu expune pe membrii si simpatizantii liberali unor persecutari din partea autoritatilor comuniste. Cu toate acestea, toti liderii si membrii de frunte ai P.N.L. au fost arestati de catre regimul comunist. In 1948, comunistii au fuzionat cu o parte din P.S.D. (un grup minoritar care sustinea regimul comunist). In urma acestei fuziuni, comunistii au schimbat numele partidului in Partidul
1 2

N. Manolescu, Dreptul la normalitate. Discursul politic i realitatea, Bucureti, Editura Litera, 1991 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Bucureti, Editura Humanitas, 1990

Muncitoresc Roman. Ceilalti lideri social democrati care aveau idei anticomuniste au fost arestati si condamnati la ani grei de inchisoare. Prin distrugerea partidelor democratice, comunistii au mai parcurs o etapa in instaurarea dictaturii deoarece de acum inainte nu mai exista niciun partid de opozitie (anticomunist)3. 4. La 30 decembrie 1947, autoritatea comunista, in frunte cu Gheorghiu Dej si Petru Groza l-au fortat pe regele Mihai I sa semneze un act de abdicare. Regele a fost amenintat cu moartea si santajat cu executarea unui numar mare de detinuti politici aflati in inchisori, arestati in perioada 1945-1946. Regelui i-a fost permisa plecarea sa impreuna cu mama sa si cativa apropiati. In aceeasi zi, autoritatatile comuniste au proclamat Republica Populara Romana. Astfel, comunistii au inlaturat ultima institutie care mai amintea de regimul democratic, monarhia, garantul constitutiei.

CAP.II

CARACTERISTICILE REGIMULUI COMUNIST DIN ROMANIA

1. Regimul comunist din Romania a fost un regim de tip totalitar si in consecinta a avut toate trasaturile acestui tip de organizare politica si sociala: antidemocratic, anticapitalist, antimodern, bazat pe teroare, antiegalitarist si agresiv, cultul conducatorului. 2. In evolutia sa, regimul comunist din Romania a avut doua etape: etapa regimului stalinist si cea a celui national-comunist. 3. In Romania regimul comunist a fost o copie fidela a tipului de stat si societate din Uniunea Sovietica. In fapt, regimul comunist a realizat o sovietizare a intregii societati romanesti. In unele situatii era vorba de rusificare. 4. In toata perioada sa de existenta regimul comunist din Romania a fost subordonat Uniunii Sovietice. Intre 1945 si 1989 Romania s-a aflat la nivel international in sfera de influenta sovietica. 5. O caracteristica a fost si guvernarea prin teroare, institutiile de represiune au fost create dupa modelul celor sovietice: Securitatea (politia politica), militia (forta de impunere si aparare a ordinii publice), justitia (judecatorii si procurorii) si armata, lagarele de munca. Principalele asemanari si deosebiri ale regimului comunist in Romania au fost: Asemanari: - antidemocratia; - guvernarea prin teroare; - lupta pentru putere; - stil de guvernare dictatorial, concentrarea puterii in mainile unui singur om. Deosebiri: - schimbarea atitudinii fata de U.R.S.S. vs aplicarea modelului sovietic; - cultul conducatorului (in prima etapa Stalin, iar in a doua Ceausescu); - politica fata de cultura nationala (in prima etapa reducerea prezentei valorilor culturii nationale si promovarea valorilor culturii ruse, iar in a doua etapa este promovata cultura romana, valorile luptei de clasa, accent pus pe specificul national si influenta culturii ruse este redusa4.

CAP.III. ETAPA REGIMULUI STALINIST AL LUI GHEORGHE GHEORGHIU DEJ


Gheorghe Gheorghiu-Dej, ales prim-secretar al partidului comunist in octombrie 1945, ulterior conducator al partidului unic pana la moartea sa in 1965, a fost, dupa modelul politic reprezentat de Stalin, un conducator autoritar, intolerant cu orice forma de opozitie. Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau
3 4

Armand Clinescu, nsemnri politice, ed. Al. Gh. Savu, Bucureti, Editura Humanitas erban Rdulescu-Zoner, Daniela Bue, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismului comunist n Romnia, Bucureti, Editura Cavallioti, 1995

potentiali5. Regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej se caracterizeaza prin6: 1. Aplicarea modelului sovietic sovietizarea societatii, a economiei si a culturii pe principiul luptei de clasa, supravegherea institutiilor, nationalizarea si colectivizarea si un fenomen de rusificare, insemnand cultura rusa si limba rusa ca singura limba straina. 2. Subordonarea totala fata de Uniunea Sovietica realizata prin: consilierii sovietici prezenti in toate ministerele, armata rosie, sovietica de ocupatie, care devine armata aliata pana in 1958 cand sau retras in urma unei intelegeri dintre Dej si Hrusciov si SOVROMURILE, societati mixte, romano-sovietice, prin care Romania era exploatata economic, desfiintate in 1955 si 1956, dupa ce datoria Romaniei a fost achitata. 3. Guvernarea prin teroare si institutii de represiune securitatea(politia politica), militia (inlocuia politia), justitia si armata. 4. Lupta pentru putere la nivelul conducerii partidului. In 1948 are loc inlaturarea lui Lucretiu Patrascan, arestat pentru deviatie nationalista, era un intelectual de o alta statura morala eclipsandu-i pe ceilalti. In 1954 a fost judecat si condamnat la moarte pentru ca Dej se temea sa nu fie reabilitat si sa-l inlocuiasca. In 1952 este inlaturat cel mai puternic grup de rival Ana Pauker, T. Georgescu si V. Luca, insa Pauker a fost scoasa din functie, nu si inchisa ca si ceilalti. In 1957 grupul lui Iosif Chisinevski si Miron Constantinescu este arestat. 5. Schimbarea atitudinii fata de Uniunea Sovietica dupa 1960 pentru a incerca o promovare a atitudinii de autonomie pentru egalitatea regimurilor comuniste in lume. Declaratia P.M.R. din 1964 care enunta principiile egalitatii si de a-si urma propriul drum in formarea regimului comunist. Ceausescu va urma aceleasi principii. Efecte: 1. Comunistii refuza planul Valev de integrare economica a lumii comuniste transfrontaliere. 2. Derusificarea culturii fiind introduse inca trei limbi straine (engleza, franceza si germana), iar Muzeul Romano-Rus este desfiintat.

CAP.IV.

ETAPA REGIMULUI NICOLAE CEAUSESCU (1965-1989).

Venirea noului lider la conducerea partidului unic a fost bine primita de societatea romaneasca: Ceasusescu era recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej si era de asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului; pe de alta parte, Ceausescu simboliza si o alta generatie ajunsa la putere (in varsta de 47, fostul general de Securitate, era cel mai tanar lider comunist)7. In iulie 1965, la Congresul al 9-lea al Partidul Comunist Roman (redenumit astfel, din Partidul Muncitoresc Roman), Ceausescu pune bazele propriului sau program de politic, foarte promitator in conditiile epocii: se distinge, mai ales, principiul conducerii colective, menit sa impiedice-potrivit versiunii oficiale-acumularea puterii in mainile unei singure persoane. Cel putin pe moment, acest principiu avea si acoperire practica: in acel moment, Romania avea, formal, o conducere colectiva: Nicolae Ceausecu (secretar-general al PCR), Chivu Stoica (presedintele Consiliului de Stat) si Ion Gheorghe Maurer (prim-ministru). Totusi regimul Ceausescu nu se poate sustrage traditiei fractioniste a partidului: in aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a partidului care va reabilita simbolic victimile regimului precedent (Stefan Foris, Lucretiu Patrascanu, etc), noul lider aduce grave acuzatii atat predecesorului sau, Gheorghiu-Dej, cat si unora dintre colegii de partid, precum ministrului de Interne Alexandru Draghici, un posibil adversar politic, a carui epurare va urma imediat. Nicolae Ceausescu a atins apogeul popularitatii sale interne cat, mai ales, si externe in 1968 cand, vorbind in numele partidului si statului, dar si al natiunii romane, condamna in termeni duri interventia trupelor Tratatului de la Varsovia impotriva reformelor politice in curs din Cehoslovacia (interventie la care Romania nu participa). Aceasta opozitie (manevra abila ce-i
5

Eugen Denize, Propaganda, n vol. Romnia. Statul i propaganda, 1948-1953, Trgovite, Editura Cetatea de Scaun, 2005. 6 Stelian Tnase, Elite i societate. Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bucureti, Editura Humanitas, 1998. 7 Pavel Cmpeanu, Ceauescu, anii numrtorii inverse, Iai, Editura Polirom, 2002

asigura dominatia interna pentru 25 de ani), ca si alte decizii de politica externa opuse liniei comune a statelor comuniste l-au transformat pe viitorul dictator , din perspectiva tarilor occdidentale, intrun lider regional important, o fisura in monolitul comunist est-european. In urma unei vizite intreprinse in iunie 1971 in cateva tari asiatice comunist, Ceausescu va pune capat relativei liberalizari incepute de Gheorghiu-Dej. Asa numitele Teze din iulie 1971 lanseaza o revolutie culturala al carei bilant, in deceniul urmator, va transforma Romania intr-o exceptie nefericita chiar si-n randurile tarilor socialiste. In martie 1974, Nicolae Ceausescu devine primul presedinte din istoria republicii (iar titulatura statului se schimba din Republica Populara Romania in Republica Socialista Romania), cu un ceremonial ce aminteste mai mult de incoronarea unui rege. In paralel, o data cu anul 1977 incep si manifestarile de opozitie propriu-zisa fata de politica regimului, atat in mediile muncitoresti (august 1977-greva minerilor din Valea Jiului, 15 noiembrie 1987-manifestatia muncitorilor de la Uzinele Steagul Rosu din Brasov) cat si-n mediile intelectuale (disidenta romaneasca, colaborarea unor intelectuali de marca cu postul de radio Europa Libera, februarie 1987-miscarea de protest a studentilor din Iasi). Ca urmare a Tezelor din iulie 1971 si a dezvoltarii in anii urmatori (Tezele din iunie 1982, Tezele din aprilie 1988), printre singurele coordonate admise ale politicii interne s-au numarat: reinstaurarea treptatata a controlului total al partidului asupra sferelor culturale (cu precadere dupa 1980, odata cu moartea scriitorului Marin Preda), politice, stiintifice; promovarea protocronismului ca orientare culturalideologica agreata de regim; acceptarea neoficiala a unor mecanisme de conducere si decizie personala specifice dictaturilor; promovarea politica a rudelor familiei Ceausescu (ceea ce a facut sa se vorbeasca, in anii 80, despre o eventuala dinastie comunista la Bucuresti); decaderera treptata a importantei decizionale a partidului si reducerea lui progresiva la conditia de instrument docil in mainile familiei conducatoare; promovarea unui cult al personalitatii cu precedent doar in vremea lui Stalin, etc. Regimul Ceausescu a devenit din ce in ce mai nepopular pe plan intern in anii 80, pe masura deprecierii conditiilor de trai oferite populatiei si punerii in practica a unor proiecte costisitoare, precum achitarea in termen scurt a datoriei externe a tarii (realizata, cu mari sacrificii ale populatiei, in martie 1989), sistematizarea satelor, construirea noilor centre civice ale oraselor, etc. In paralel, pe plan extern, prestigiul lui Ceasescu a intrat in declin, mai ales dupa 1985, o data cu reformele incurajate in Europa de Est de noul lider sovietic Mihail Gorbaciov. Refuzul lui de a admite reformarea politica a partidului, ca si hotararea sa de a izola din ce in ce mai mult Romania de restul lumii l-au transformat, in preajma caderii regimului sau, in ultimul lider de tip stalinist al Europei8. 4.1. CONTRADICTIILE INDUSTRIALIZARII, REALIZARI SI ESECURI (1948-1989). Industrializarea a fost o problema esentiala pentru regimul comunist. Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a cinci obiective: dezvoltarea extensiva, autarhia economica, planul central si planificarea, investitii masive in industria grea in defavoarea celei de consum si sovietizarea industriei romanesti. Nationalizarea proprietatilor in iunie 1948 si inceputul procesului de colectivizare in martie 1949 au facut din stat singurul detinator de resurse, care puteau fi astfel directionate spre accelerarea dezvoltarii industriale. In primii ani de democratie populara, subordonarea economica fata de URSS a impiedicat statul sa dispuna eficient de resurse. Ocupatia economica sovietica consta in: plata datoriilor de razboi si existenta Sovromurilor, companii mixte romanosovietice care intre anii 1945 si 1956 functionau exclusiv in profitul URSS. In consecinta, programul de modernizare rapida, lansat dupa 1948, a fost un esec. Declinul economic si teama de revolte sociale au impus schimbari manageriale semnificative. Una din solutiile propuse de URSS si de statele dezvoltate ale lagarului socialist a fost integrarea economiilor comuniste europene prin reactivarea CAER. Integrarea presupunea departajarea si specializarea economiilor statelor membre pe diverse ramuri (Romania urma sa devina o tara eminamente agrara!)Acest fapt a trezit suspiciunea regimului comunist de la
8

Onisoru, Gheorghe, Instaurarea comunismului in Romania, Bucuresti, 2002

Bucuresti, care dupa 1958 nu mai voia permanentizarea dependentei economice de fata de Moscova. Industrializarea devenea astfel o necesitate pentru economia romaneasca. Constructia combinatului siderurgic de la Galati a devenit simbolul acestei politici de industrializare prin forte proprii. Dupa 1970, Ceasuescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fara a tine cont de indicatorii economici reali. Acestia au fost supliniti de un dirijism economic absolut. Cresterea prevederilor planului cincinal 1976-1980 a fost primul esec al acestei politici. Ca urmare, pentru prima data in istoria comunismului romanesc, prevederile cincinalului urmator au fost reduse. Pe termen scurt, acest permanent salt inainte in domeniul economic s-a resimtit pozitiv pe plan social: debusee pentru forta de munca, urbanizarea localitatior, o bunastare relativa. Pe termen lung, s-a dovedit a fi o politica falimentara, care a promovat specializarea industriala a unor regiuni intregi, fara a oferi alternative si o depopulare a satelor. Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea, infrastructura si proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat economic. Administrarii defectuoase si investitiilor industriale i s-au adaugat datorii externe impovaratoare si o severa criza de energie. Dupa 1980, economia romaneasca producea marfuri scumpe si de calitate slaba. In plus, efortul urias din ultimul deceniu al regimului de a rambursa datoria externa a uzat tehnologic principalele ramuri economice si a acutizat lipsa de resurse. Calitatea slaba a produselor romanesti a reorientat in anii 80 exporturile in tarile membre CAER, intr-un procent de 57% in 1985. Legaturile economice cu Moscova, atat de blamate in anii 60, au revenit in forta in anii 80. In 1989, desi Romania anunta rambursarea datoriei externe, criza economica devenise acuta in toate sectoarele economiei. Produsele aveau tot mai putin acces pe pietele occidentale, organismele financiare internationale evitau Romania, iar Ceausescu a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in schimburile cu SUA. Cu toate acestea, in 1990, Romania trebuia sa devina in optica partidului o tara de dezvoltare medie, cu perspective impresionante de a trece la stadiul de tara socialista multilateral dezvoltata si indreptarea Romaniei spre comunism. 4.2. COLECTIVIZAREA SI IMPACTUL ASUPRA SATULUI ROMANESC (1948-1962). Regimul comunist a reusit intre 1945 si 1949 sa aduca sub controlul sau populatia urbana. Lumea rurala, reprezentand 76,5% din populatie, se afla insa relativ in afara limitelor acestui control. Metodele uzitate pentru infiintarea Gospodariilor Agricole Colective mergeau de la brutalitati, confiscari, arestari, deportari pana la corupere, campanii de presa si izolare. Primele GAC s-au infiintat in iulie 1949. In 1953, totalul atingea abia 10% din suprafata arabila a tarii iar productia agricola nu a crescut, dimpotriva. Dupa 1953, metodele au fost schimbate dar scorul nu. Locul arestarilor in masa, al confiscarilor de inventar agricol si recolta l-au luat mjloacele administrative, restrictiile comerciale si interdictiile. Anul 1958 a marcat insa revenirea in forta la modelul economic stalinist in agricultura. In 1958, gospodariile agricole nu cultivau decat 17,5% din pamantul arabil. In 1962, deci numai dupa patru ani, procentajul a urcat la 96%! Rezistenta taraneasca s-a manifestat pe parcursul intregii perioade 1948-1962 si s-a concretizat intr-un lung sir de rascoale, in toate zonele tarii. Victoria totala a colectivizariidesi a fost un real succes pe plan politic, administrativ si ideologic-nu a facut decat sa agraveze problema economica, Romania ramanand a doua tara producatoare agricola din lagarul socialist (dupa URSS), un real succes, dar cu mult sub posibilitatiele reale ale Romaniei. In primavara lui 1983, conducerea de partid a emis nu mai putin de cinci decrete privind agricultura, toate urmarind rezolvarea crizei (dar gasind solutia numai in intarirea controlului central si intr-un nou sistem de rechizitii!)9. Cu toate acestea, productia agricola nu a atins obiectivele stabilite, in ciuda faptului ca statisticile oficiale vorbeau de rate inalte de crestere si recolte record (1982-22,3 mil. tone, 1983-20 mil tone!) Lipsurile alimentare au devenit evidente in ultimul deceniu al regimului Ceausescu, cand
9

Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori), rnimea i puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii n Romnia, 1949-1962, Iai, Editura Polirom, 2005

s-au reintrodus cartelele (desfintate in 1954) si s-au rationalizat painea, laptele, uleiul, zaharul si carnea (pentru a se putea exporta cat mai mult). Programul stiintific de alimentare rationala a fost considerat singura solutie pentru depasirea crizei alimentare. Putem spune ca acesta a fost cel mai mare esec al comunismului de stil sovietic si a dus la distrugerea structurii traditionale a satului romanesc. 4.3. POLITICA DEMOGRAFICA (1957-1989). Ca in orice sistem totalitar, anularea solidaritatilor traditionale, distrugerea individualitatii in valoarea colectivitatii a insemnat confiscarea vietii private in general si a celei de familie in particular. Liberalizarea avorturilor s-a incadrat in aceasta dimensiune, ca o forma de laicizare a practicilor juridice si sociale. In anul 1957, Romania s-a liniat si ea aceste practici, adoptand o legislatie libera asupra avorturilor. Decizia a favorizat intr-un anume fel familia, care trecea printr-o perioada in care situatia economica si indepsebi nivelul de trai erau deficitare. Pe de alta parte, avortul devenise singura metoda de planificare familiala, in lipsa altor metode de contraceptie. In toamna lui 1966 se interzice prin lege intreruperea deliberata a sarcinii pentru femeile avand mai putin de patru copii si 45 de ani. Penalitatile prevazute comportau privarea de libertate atat pentru femeile in cauza si pentru persoanele implicate in operatie, cat si pentru tatal ce se facea vinovat de omisiune de denunt.. Concomitent, celibatarii, cuplurile fara copii sunt obligate sa plateasca taxe suplimentare. Divorturile sunt sistematic descurajate. Cresterea brusca a numarului de nou-nascuti in anul 1967 practic o dublare in raport cu anul precedent - a reprezentat o performanta unica in istoria demografica a populatiilor europene. Avortul provocat, cel clandestin si practicile contraceptionale traditionale au constituit mijloace eficiente de intrerupere a sarcinii. Romania se afla pe locul intai in lume in privinta mortalitatii materne. La mijocul anilor 80 autoritatile au decis ca actele de nastere ale copiilor sa nu fie eliberate mai devreme de o luna de la nastere pentru a diminua numarul statistic al deceselor la nou-nascuti. Politica de stimulare a natalitatii, prin orice mijloace, a atins cote aberante in anii 80, o data cu ambitia lui Nicolae Ceausescu de a organiza o crestere planificata, riguroasa si rapida a populatiei tarii. Propaganda in spiritul cresterii natalitatii a devenit unul dintre subiectele predilecte ale presei comuniste, iar masurile incurajate de autoritati precum controlul obligatoriu al femeilor in vederea depistarii sarcinii, penalizarea financiara a persoanelor necasatorite, etc. au reprezentat una dintre cele mai clare dovezi de incalcare a drepturilor omului si a demnitatii umane. Alte consecinte foarte grave ale acestor masuri abuzive precum cresterea numarului de copii abandonati sau a numarului copiilor nascuti cu handicap in urma unor incercari de intrerupere a sacrinii au devenit vizibile abia la caderea regimului, constituind o reala problema sociala. 4.4. DISTRUGEREA SATELOR SI URBANIZAREA FORTATA (1948-1989). 4.4.1. Industrializarea si urbanizarea. Dezvoltand proiecte industriale de dimensiuni gigantice, regimul avea in mod firesc nevoie de o mana de lucru care sa sustina acest efort al industrializarii intensive. In acest scop, autoritatile au incurajat incepand cu anii 50, dislocarea treptata a unei mari parti a fortei de munca in special generatiile tinere - spre centrele industriale nou aparute. Consecinta directa a acestei politici a fost modificarea, intr-un interval relativ scurt, a balantei socio-demografice a tarii. Intre mediul rural si urban, migratia populatiei a avut o singura directie, dinspre sate catre orase. La inceputul anilor 50 si in anii 60, PCR si conducerea de stat au lansat un program extins de constructii de locuinte, pentru a indeplini cerintele urgente ale noilor oraseni. Vreme de 15 ani, intre anii 1955 si 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe trenuri virane, de-a 9

lungul unor bulevarde de centura si al soselelor de acces in orase. In aceasta prima faza, pana la inceputul anilor 70, este corect sa afirmam ca in general centrele istorice nu au fost afectate. Primele demolari majore in zonele arhitecturale traditionale au avut loc la Suceava, Pitesti, Vaslui, Giurgiu si Targoviste. Dupa 20 de ani de la inceputul acestui proces, structura si aria cladirilor a cel putin 29 de orase din Romania erau distruse in proportie de 85-90%, fiind inlocuite cu blocuri de apartamente de un caracter total diferit. 4.4.2. Sistematizarea satelor. Principiul sistematizarii s-a numarat printre intentiile de politica sociala a partidului inca din ultimii ani ai regimului Dej, dar el a capatat consistenta si amploare in anii regimului lui Ceausescu. In noiembrie 1965, la initiativa acestuia este infiintata Comisia Centrala pentru Sistematizarea Satelor, comisie care urma sa intocmeasca planuri de perspectiva pentru o folosire cat mai eficienta a pamantului agricol si a retelei hidrografice existente. In conferinta nationala a partidului din decembrie 1967, Nicolae Ceausescu a prezentat prototipul viitoarei asezari rurale romanesti: fiecare comuna urma sa aiba una sau mai multe scoli, o biblioteca publica si o casa de cultura, cinematograf, dispensar medical si maternitate, o baie publica si o retea de magazine care sa asigure aprovizionarea locuitorilor cu bunuri de consum. In paralel, in aceste comune urmau sa fie adusi un numar din ce in ce mai mare de intelectuali, pentru a determina, pe termen mediu, transformarea acestor comune in asezari semiurbane. In 1973, acest program a fost initiat in judetele din aproprierea Capitalei (Ilfov, Calarasi) si extins apoi la nivelul intregii tari. Sistematizarea rurala prevedea reamplasarea gospodariilor din satele mici si risipite, considerate ca fiind lipsite de perspective de dezvoltare, urmand sa fie concentrate in comune cat mai compacte. Un numar de cateva sute de comune, selectate pe tot cuprinsul tarii, urmau sa fie transformate in centre agroindustriale cu statut de oras; locuitorii acestora, in numar de cel putin 5000 in fiecare localitate, urmau sa fie mutati din locuintele lor individuale in locuinte colective (blocuri) de cateva etaje, astfel incat densitatea demografica sa fie cat mai mare. In interiorul acestor localitati, birourile autoritatilor administrative si politice urmau sa fie grupate in centrul civic al asezarii. Tot aici urmau sa fie construite perimetrele industriale, magazinele,scolile, spitalele si alte facilitati care sa deserveasca toate comunele din jur, pe o raza de pana la 20 km. Aceste centre urmau sa fie dotate cu retele de canalizare, apa si gaze si cu retele. De la inceputul anilor 80 sistematizarea a devenit parte integranta a planurilor anuale si cincinale. Cifrele publicate in martie si iunie 1988 vizau disparitia a 900 de comune, din totalul de 2705, si o reducere a numarului satelor, de la 13123 la maximum 5000-6000. In acest fel, 7000-8000 de asezari rurale dispareau de pe harta Romaniei, iar cele care ramaneau trebuiau demolate si reconstruite in proportie de 50-55%. Un asemenea plan este foarte util datorita anularii discrepantelor dintre sat si oras, dar aplicarea lui intr-un ritm atat de rapid, la o scara atat de mare, o utopie, presupunea investii pe care Romania nu si le putea permite si care vor secatui economia nationala. Iar acele stergeri de pe suprafata pamantului ale comunelor nu s-au facut fara abuzuri, fara arestari si stramutari fortate; nu s-au oferit decat despagubiri simbolice si acelea dupa indelungi tergiversari! 4.4.3. Centrul civic si alte proiecte urbane. Pana in 1989, cel putin 29 de orase au fost distruse si reconstruite in proportie de 8590%. Din necesitati ce decurgeau din venirea fluxurilor de noi locuitori, dupa 1955 regimul a inceput un vast program de constructii de locuinte. Arhitectura traditionala si structura urbana au fost rase si inlocuite de cladiri colective cu un numar mare de apartamente (populatia fiind un grup compact era mai usor de supravegheat de catre Securitate) si o retea de strazi diferita. A aparut o alta lume urbana, opusa celei anterioare, aproape fara legatura cu trecutul, dar cu monumente istorice izolate si alte cateva cladiri pastrate si uneori ascunse printre noile constructii. 10

Nu a existat nici o optiune pentru cetatenii ce locuiau in case particulare, o data ce demolarea era hotarata. Fostul proprietar trebuia sa se mute intr-un apartament de stat, devenind chirias. Noul spatiu se inchiriaza conform prevederilor legale: o garsoniera pentru o persoana sau cuplu fara copii, indiferent de dimensiunile casei sau apartamentului expropriat si distrus. Compensatia pentru proprietatea pierduta, platita dupa indelungi tergiversari, reprezenta, de obicei, sub 30% din valoarea reala. Conform datelor oficiale de la mijlocul anilor 80, planurile prevedeau schimbari grandioase: in septembrie 1985 se anunta ca in anul 1990 intre 90 si 95% din populatia Bucurestiului va locui in blocuri noi. In paralel cu aceasta operatie faraonica de modificare rapida a geografiei habitatului rural si urban, autoritatile comuniste au inceput dupa anul 1980 un vast proces de constructie a noului centru civic al Bucurestiului, un perimetru arhitectonic ce urma sa fie un viu exemplu pentru intreaga tara. In scopul reconstruirii acestei zone, in 1984 a inceput demolarea unor intregi cartiere de locuinte, monumente de arta arhitectonica, biserici, etc, din aria istorica a Dealului Uranus. Nicolae si Elena Ceausescu au supervizat personal lucrarile centrului civic, vizitand in repetate randuri santierul. Rezultatul, impresionant prin dimensiuni, prin lipsa masurii si prin sfidarea oricaror proportii ale zonei ambientale, este ilustrativ pentru megalomania regimului Ceausescu: Casa Republicii un amestec de stiluri arhitectonice intins pe o suprafata de 6,3 hectare, constructie ce urma sa fie viitoarea cladire-simbol a regimului si centru al utoritatilor politice si administrative ale statului este pe locul secund in randul celor mai mari cladiri din lume (dupa cladirea Pentagonului american), iar bulevardul care pleaca din fata ei (bulevard ce deturneaza, practic, axa traditionala a orasului, botezat initial Victoria Socialismului) este mai larg decat bulevardul Champs-Elysees din Paris.

CAP.V. REPRESIUNE SI REZISTENTA IN REGIMUL COMUNIST DIN ROMANIA(1948-1989)


5.1. REPRESIUNEA POLITICA A. Obiective - se leaga de guvernarea prin teroare si reprezinta obtinerea supunerii fortate B. Institutii - Securitatea (politia politica, 1948), militia, armata, justitia - existau ofiteri de securitate, numarul lor este greu de precizat nefiind cunoscut, care actionau pe principiul recrutarii de informatori, platiti, ocazionali sau constransi C. Metode - anchetarea, arestarea si judecarea-condamnarea(la o perioada de munca fortata, inchisoarea politica sau la moarte) 5.2. REZISTENTA ANTICOMUNISTA - formele sunt actiuni indreptate impotriva politicii regimului comunist 1. Rezistenta armata 1944, organizata pe principiul grupului de partizani pana in 1958 : - participa ofiteri si oameni cu pregatire militara, actionand in zonele muntoase sau in Delta Dunarii - aveau obiectivul de a aminti de o rezistenta in ideea ca se va porni Al Treilea Razboi Mondial dus de Pactul nord-atlantic. - 1956 grupurile de rezistenta au inteles ca razboiul nu va avea loc si a avut loc o demoralizare si treptat au fost neutralizate - 1958 - grupul condus de fratii Arnatoiu, ultimul, impreuna cu retea de sate de munte a fost neutralizate - nu exista coordonare intre aceste grupuri 2. Revoltele din lumea rurala (taranesti), 1949 1962, au drept cauza colectivizarile - credeau cu naivitate ca vor putea opri procesul - acestea erau revolte izolate si spontane, inabusite prin violenta de catre fortele de represiune 11

- exemple au existat in toata tara, Baragan + Oltenia + Moldova + Banat - obiectivul lor era blocarea procesului de colectivizare 3. Revoltele urbane (muncitoresti) 1977, 1987, 1989 - erau ale muncitorilor din marile intreprinderi avand drept cauza legi date de regimul comunist ce ii afecta - august 1977 greva muncitorilor de la Lupeni a fost cauzata de cresterea varstei de pensionare, si de marirea programului de lucru cu doua ore, fara marirea concomitenta a salariilor , iar fondurile pentru echipamentele de protectie sunt scazute. Acestia sunt arestati, anchetati si deportati, iar in urma acestui incident securitatea primeste ordin sa se infiltreze in randurile lor. - 15 noiembrie 1987 greva muncitorilor de la autocamioane din Brasov, incepe la intreprindere si are drept cauza fundamentala injumatatirea salariului lor pe motiv ca nu indeplinisera planul, desi lucrau si duminica, iar orele suplimentare erau neplatite. Acestia sunt arestati si condamnati pentru deranjarea linistii publice si deportati dupa terminarea sentintei de inchisoare - ianuarie 1989 studentii nemultumiti de conditiile din camine pornesc o greva al carei obiectiv era imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, eventual prin anularea unor legi, fapt ce punea intr-o lumina proasta perfectiunea regimului comunist 4. Dizidenta de grup si individuala au ca scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti, iar formele sale de manifestare sunt organizatii, asociatii, memorii interne si internationale, interviuri10.

CAP.VI. CRIMELE COMISE DE REGIMUL COMUNIST N ROMNIA


O analiz detaliat a crimelor comise de regimul comunist n Romnia a fost fcut de Comisia Prezidetial pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia creat de presedintia Romniei n aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de Raportul Tismneanu. n acest raport au fost identificate urmtoarele crime principale comise de regimul comunist din Romnia: 1. Abandonarea intereselor nationale prin servilism n relatiile cu URSS dup 1945; 2. Anihilarea statului de drept si a pluralismului prin nscenri si fraude, mai ales dup furtul alegerilor n noiembrie 1946; 3. Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor si a militantilor; 4. Impunerea unui regim dictatorial total nfeudat Moscovei si ostil valorilor politice si culturale nationale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democratiei ca miscare politic opus bolsevismului PCR; 5. Sovietizarea total, prin fort, a Romniei, mai ales n perioada 1948-1956, si impunerea unui sistem politic despotic, condus de o cast profitoare (nomenclatura), strns unit n jurul liderului suprem; 6. Politica de exterminism social (lichidarea fizic, prin asasinat, deportare, ntemnitare, munc fortat, a unor categorii sociale - burghezie, mosierime, trani, intelectuali, studenti) ghidat de preceptul luptei de clas a fcut ntre 500 000 si dou milioane de victime; 7. Persecutia minorittilor etnice, religioase, culturale sau de orientare sexual; 8. Exterminarea programat a detinutilor politici; 9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenta anticomunist armat n munti (1945-1962); 10. Represiunea mpotriva cultelor, desfiintarea Bisericii Greco-Catolice; 11. Arestarea, uciderea, detentia politica sau deportarea tranilor oponenti colectivizrii, lichidarea violent a revoltelor trnesti (1949-1962); 12. Deportrile cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea si vnzarea evreilor si germanilor; 13. Represiunea mpotriva culturii, cenzura extrem, arestarea si umilirea intelectualilor nenregimentati ori protestatari (1945-1989); 14. Reprimarea miscrilor si actiunilor studentesti din 1956;
10

Frunza, Victor, Istoria comunismului in Romania, Bucuresti, 1999

12

15. Reprimarea miscrilor muncitoresti din Valea Jiului (1977), Brasov (1987) si a celorlalte greve din anii 1980; 16. Reprimarea oponentilor si disidentilor n anii 1970 i 1980 (omorrea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Rceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Rut); 17. Distrugerea patrimoniului istoric si cultural prin drmrile din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucurestiului); 18. Crearea de lagre pentru copiii fr printi sau cu handicap (ex: Cighid); 19. Impunerea unor norme aberante privitoare la alimentatia rational; nfometarea populatiei, oprirea cldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un ntreg popor; 20. Conceptualizarea mizeriei materiale i morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste; 21. Masacrarea cettenilor, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, n timpul Revolutiei din 1989. Raportul "Tismaneanu" prezint institutiile si personajele cheie ale opresiunii comuniste, ca fiind: * Prima generatie de comunisti * Demnitari vinovati de impunerea si perpetuarea unui sistem bazat pe crim si frdelege * Demnitari ai aparatului represiv * Sefii spionajului * Ideologi * Ziaristi * Conductorii aparatului ideologic n perioada Ceausescu * Exponenti ai protocronismului. Unul din scopurile centrale ale regimului a fost anihilarea oricrei forme de opoziie, rezisten i disiden. Chiar n perioada de relativ de-radicalizare a regimului, agresivitatea sa n raport cu contestatarii reali sau poteniali a rmas neschimbat. Mai nti s-a recurs la criminalizarea partidelor democratice i a oricrei forme de rezisten din partea intelectualitii, sindicatelor nenregimentate, studenilor i intelectualilor. Numrul victimelor acestor nscenri este enorm. Practicile comunismului romnesc i-au avut originea n modelul leninist-stalinist de inginerie social. Dogma comunist se pretindea infailibil. Oamenii puteau eventual grei, partidul era ns omniscient. Supremaia ideologiei este cheia nelegerii acestui sistem. Prima generaie de comuniti aflai la putere n Romnia a mbriat cu fervoare miturile bolevice: mitul revoluiei, al partidului, al clasei muncitoare, al societii fr clase. Pentru atingerea acestor eluri presupus nobile, comunitii romni au considerat c este permis utilizarea celor mai abjecte mijloace11. Sufletul nemuritor al comunismului, spunea filosoful polonez Leszek Kolakowski, este minciuna. De la bun nceput, comunismul s-a bazat pe minciun, impostur, dedublare i frdelege Violena a fost sanctificat: cu ct mai brutale erau metodele de lupt mpotriva "dumanului", cu att cretea intensitatea uriipropagate de aparatul ideologic. Inamicul de clas a fost demonizat i criminalizat ca figur absolut reprehensibil. Trebuia exterminat ("strpit", "zdrobit", "nimicit", "clcat n picioare") fr cruare. Cnd vorbim de sute de mii de victime (arestai, nchii, deportai, ucii), nu ncape ndoial c regimul a comis crime mpotriva umanitii. A mutilat suflete umane, a desfigurat i deturnat destine, a marcat indelebil cteva generaii cu ale sale insaniti ideologice. A transformat Romnia ntr-o imens colonie penitenciar, populat de delatori, colaboratori i ofieri securiti. A privat peste douzeci de milioane de oameni de viaa la care ar fi avut dreptul prin nsui faptul venirii lor pe lume. A prigonit minoritile naionale, pretinznd c le apar drepturile. A declarat demeni pe cei care ndrzneau s se ndoiasc de binefacerile socialismului. A folosit psihiatria ca pe oarm politic. A persecutat fr cruare pe cei care au ndrznit s cear sindicate libere. A
11

Ion Ioanid, nchisoarea noastr cea de toate zilele, vol. I-III, Bucureti, Editura Humanitas, 19992000. 13

utilizat cele mai perverse diversiuni posibile pentru a-i compromite adversarii. A atacat exilul anticomunist i a ncercat s contracareze pe toate cile posturile de radio libere din Occident i n primul rnd secia romn a postului de radio "Europa Liber". i toate aceste au fost nfptuite n numele "zorilor care cnt". Nu poate exista nici o justificare pentru acest regim a crui unic raiune de a se afla la putere a fost ideologia urii de clas i cultul violenei.

CAP.VII.CONCLUZII
Comunismul, care s-a pretins o nou civilizaie, superioar celei capitaliste pe care a negato cu pasiune, a forat sute de milioane de oameni s traiasc ntr-un univers nchis, represiv i 14

umilitor. La nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins ntruchiparea "umanismului absolut", o societate din care au disprut distinciile de clas i n care oamenii ar putea tri ntr-o deplin libertate. Libertatea nsi, n concepia marxist, singura permis sub regimul comunist, era definit drept necesitate neleas. Partidul comunist era proclamat drept deintorul adevrului universal, avnd astfel dreptul s defineasc modalitile de "nelegere a necesitii". Comunismul a fost o concepie utopic, nrdcinat n visul suprimrii, cu orice pre, a proprietii private i a construirii unui univers al egalitii totale. In Romania instaurarea comunismului a afectat foarte mult dezvoltarea statului. Acest regim totalitar si-a lasat amprenta chiar pana-n zilele noastre. Viata populatiei Romaniaei a fost afectata si ea de catre comunism. Conditiile grele de trai din acea perioada au ramas ca un cosmar in mintea celor care le-au intalnit. Dictatul leninist asupra realitii a urmrit s transforme individul ntr-o simpl roti din imensa mainrie a despotismului partidului unic. Ceea ce nu nseamn c aceast strategie a reuit pe deplin. Dimpotriv chiar, oamenii au rezistat n diferite feluri, au existat diverse grade de opoziie, dar i felurite grade de complicitate. Trebuie astfel s onorm memoria celor care i-au dat vieile rezistnd sistemului, de la cei care au murit n nchisoare i pn la persoanele care au murit din cauza avorturilor ilegale, de la cei ncarcerai i btui (mineri, muncitori, rani care au protestat mpotriva comasrii terenurilor i a colectivizrii) n anii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej i pn la victimele anilor 1980 sub Nicolae Ceauescu. Aceti oameni nu au fost transformai cum ar fi dorit potentaiii comuniti. n cele din urm, nemaiputnd suporta apsarea unui despotism inept, majoritatea poporului romn s-a mobilizat i a pus capt dictaturii prin revoluia din decembrie 1989. Fr a nega conspiraiile mpotriva lui Ceauescu, esute n aparatul de partid, n Armat, n Securitate i n serviciile secrete strine, nu putem accepta tezele celor care susin c prbuirea regimului nu a fost dect efectul unor astfel de aciuni sau o lovitur de stat. Victimele de la Timioara, Bucureti, Cluj i din alte orae i-au dat viaa luptnd mpotriva unui sistem inuman. Aceti oameni, ca i cei care au ieit pe strzi nu s-au simit i nu au fost parte a vreunui complot. Anii care au urmat dup 1989 au semnificat o lupt continu ntre forele vechiului sistem, indiferent de mtile pe care le-au purtat i le poart, i acea parte a Romniei care a dorit i dorete o societate deschis. Revolutia romna din decembrie 1989 a redat libertatea romanilor creandu-le premise promitatoare intr-un viitor mai bun. Intr-un timp relativ scurt, Romania a aderat si va continua sa adere la majoritatea structurilor militare si economice democratice occidentale si, cu toata impotrivirea fostilor securisti si membrii ai nomenclaturii comuniste infiltrati in toate structurile statului, deveniti baroni locali si miliardari de carton, tara noastra isi va regasi locul pierdut in 1938, va deveni o tara prosper, unde drepturile si demnitatea uman vor fi respectate. Acesta este crezul meu, caci in noi cei tineri sta puterea de a-l implini; sa fim increzatori, deci, deoarece dupa o noapte de aproape 50 de ani soarele a rasarit iarasi pe strada noastra! In concluzie comunismul nu reprezinta altceva pentru Romania decat o pata neagra, o piedica in dezvoltare. Condamnarea comunismului este astzi, mai mult ca oricnd, o obligaie moral, intelectual, politic i social. Statul romn democratic i pluralist poate i trebuie s o fac. Tot astfel, cunoaterea acestor pagini ntunecate i triste de istorie romneasc a secolului douzeci este indispensabil pentru noile generaii care au dreptul s tie n ce lume au trit prinii lor. Viitorul Romniei depinde de asumarea trecutului ei, deci de condamnarea regimului comunist ca inamic al speciei umane. A nu o face, astzi, aici i acum, ne va mpovra pe veci cu vina complicitii, fie i prin tcere, cu Rul totalitar. Nu se pune nicicum problema culpabilizrii colective. Ceea ce conteaz este s nvm din acest atroce trecut, s nelegem cum a fost posibil acest experiment i s ne desprim de el cu compasiune pentru victime i cu durere.

CAP.VII.BIBLIOGRAFIE
15

1. Armand Clinescu, nsemnri politice, ed. Al. Gh. Savu, Bucureti, Editura Humanitas 2. Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori), rnimea i puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii n Romnia, 1949-1962, Iai, Editura Polirom, 2005 3. Eugen Denize, Propaganda, n vol. Romnia. Statul i propaganda, 1948-1953, Trgovite, Editura Cetatea de Scaun, 2005. 4. Frunza, Victor, Istoria comunismului in Romania, Bucuresti, 1999 5. Ion Ioanid, nchisoarea noastr cea de toate zilele, vol. I-III, Bucureti, Editura Humanitas, 1999-2000. 6. Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Bucureti, Editura Humanitas, 1990 7. N. Manolescu, Dreptul la normalitate. Discursul politic i realitatea, Bucureti, Editura Litera, 1991 8. Onisoru, Gheorghe, Instaurarea comunismului in Romania, Bucuresti, 2002 9. Pavel Cmpeanu, Ceauescu, anii numrtorii inverse, Iai, Editura Polirom, 2002 10.Stelian Tnase, Elite i societate. Guvernarea Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bucureti, Editura Humanitas, 1998 11.erban Rdulescu-Zoner, Daniela Bue, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismului comunist n Romnia, Bucureti, Editura Cavallioti, 1995

16