3.

PARAMETRII ŞI SCHEMELE ECHIVALENTE

ALE ELEMENTELOR INSTALAŢIILOR DE
TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE A
ENERGIEI ELECTRICE

În studierea regimurilor de funcţionare a unei reţele electrice trebuie

realizată (construită) schema electrică echivalentă, care rezultă din interco-
nectarea schemelor echivalente ale elementelor de sistem. Astfel, trebuie
determinate (cunoscute) valorile parametrilor elementelor componente ale
reţelei atât în condiţii normale de funcţionare, cât şi în condiţii de avarie.
Calculul parametrilor elementelor reţelei presupune cunoaşterea anumi-
tor date constructive sau rezultate din încercări experimentale, specifice
fiecărui element.
Elementele componente ale reţelei se reprezintă prin scheme echivalen-
te, care se conectează în concordanţă cu conectarea reală a elementelor
fizice respective. Schemele echivalente ale elementelor instalaţiilor de trans-
port şi distribuţie conţin elemente pasive, în general neliniare, dispuse
longitudinal sau transversal în schemă (Fig. 3.1). Elementele longitudinale
R X
de circuit, de impedanţă redusă, corespund
impedanţei liniilor şi impedanţei de scurt-
circuit a transformatoarelor. Elementele
G B transversale de circuit, de impedanţă în ge-
neral mare, corespund impedanţei transver-
sale a liniilor şi impedanţei de magnetizare
Fig. 3.1. Schema echivalentă a unui a transformatoarelor.
element de reţea.
Referitor la neliniaritatea elementelor
instalaţiilor de transport şi distribuţie, trebuie menţionat că deşi valoarea
parametrilor acestor instalaţii se modifică odată cu modificarea tensiunii şi
curentului la bornele lor, având în vedere că prin proiectare şi execuţie se
prevede funcţionarea în domeniul liniar, iar pe de altă parte, în regimurile
normale, tensiunea şi curentul se modifică în limite reduse, scontate,
modificarea parametrilor amintiţi este neînsemnată; de aceea, de cele mai
multe ori, în calcule se neglijează această neliniaritate, admiţându-se o
reprezentare simplificată cu parametri constanţi.
Elementele trifazate de reţea se consideră de construcţie simetrică. Deşi

1
această condiţie nu este îndeplinită în totalitate, ea este practic asigurată prin
măsurile ce se adoptă. Astfel, liniile se simetrizează prin transpunerea
fazelor, iar transformatoarele se aduc la o formă cât mai simetrică prin
construcţia corespunzătoare a miezului.
Existenţa unei construcţii simetrice trifazate a elementelor reţelelor
electrice, permite analiza regimurilor de funcţionare pe scheme monofazate,
utilizând metoda componentelor simetrice.
O altă particularitate a elementelor de reţea este că impedanţele din
schema echivalentă se caracterizează în majoritatea cazurilor printr-un
raport R/X subunitar, datorită faptului că prin proiectare se caută reducerea
pierderilor de putere (micşorarea lui R), în timp ce asupra câmpurilor
electrice şi magnetice nu se poate acţiona în mod esenţial.

3.1. METODA COMPONENTELOR SIMETRICE

Calculul regimurilor nesimetrice de funcţionare a instalaţiilor de
transport şi distribuţie se face utilizând metoda componentelor simetrice,
propusă de către Fortescue (1918). Conform acestei metode, orice sistem
nesimetric de fazori (curenţi sau tensiuni) se poate descompune, în mod
unic, în trei sisteme trifazate simetrice independente [4, 9]:
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) pozitivă (sau directă), notat cu „+”
(Fig. 3.2, a). Este format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime,
defazaţi la 120º în sensul negativ trigonometric (sensul orar);
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) negativă (sau inversă), notat cu „–”
(Fig. 3.2, b). Este format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime,
defazaţi la 120º în sensul pozitiv trigonometric (sensul antiorar);
➢ un sistem de secvenţă (succesiune) zero (sau homopolară), notat cu „0”
(Fig. 3.2, c). Este format dintr-un sistem de trei fazori egali în mărime şi în
fază.

+ 1 1 –

1 2 3
+120º −120º +
+120º −120º +

3 2 2 3

a b c
Fig. 3.2. Sistemul de componente simetrice: a-sistemul de secvenţă
pozitivă; b-sistemul de secvenţă negativă; c-sistemul de secvenţă zero.
Descompunerea în componente simetrice trebuie înţeleasă în sensul că

2
un fazor oarecare Vk al sistemului nesimetric reprezintă permanent suma
fazorilor de indice k ai sistemelor simetrice componente, adică:
+ −
V1 = V1 + V1 + V1 ;
0

+ −
V2 = V2 + V2 + V2 ;
0
(3.1)
+ −
V3 = V3 + V3 + V3 .
0

Pentru studiul sistemelor trifazate folosind componentele simetrice de

secvenţă pozitivă, negativă şi zero, este convenabil să se introducă
operatorul de rotaţie
1 3
a = e j120 = − + j ; | a |= 1 , (3.2)
2 2
care are proprietatea că multiplicarea cu un fazor este echivalentă cu rotirea
acestuia cu 120º în sensul trigonometric, fără a-i modifica modulul. Acest
operator satisface relaţiile:
1 3
a = e j120 = e − j240 ; a 2 = e j240 = e − j120 = − − j
0 0 0 0
;
2 2 (3.3)
a 3 = 1; a 4 = a; 1 + a + a 2 = 0.
Se consideră în fiecare sistem simetric fazorii de indice 1 ca origine de
fază. Fazorii de indice 2 şi 3 din sistemele simetrice pot fi exprimaţi în
funcţie de fazorii origine de fază cu ajutorul operatorului de rotaţie, astfel:
➢ pentru sistemul de secvenţă pozitivă:
+ + + + + +
V1 = V ; V 2 = a 2 V ; V3 = aV ; (3.4)
➢ pentru sistemul de secvenţă negativă:
− − − − − −
V1 = V ; V 2 = aV ; V3 = a 2 V ; (3.5)
➢ pentru sistemul de secvenţă zero:
V1 = V2 = V3 = V .
0 0 0 0
(3.6)
Înlocuind expresiile fazorilor sistemelor simetrice (3.4, 3.5 şi 3.6) în
relaţia (3.1) se obţine sistemul de ecuaţii:
+ −
V1 = V + V + V ;
0

+ −
V 2 = V + a 2 V + aV ;
0
(3.7)
+ −
V 3 = V + aV + a 2 V
0

sau în formă matricială

3
  V = T Vs , (3.8)
unde:
➢  V  este matricea coloană a mărimilor sistemului trifazat nesimetric;
➢  V s - matricea coloană a componentelor simetrice;
➢  T  - matricea de transformare corespunzătoare (matricea Fortescue) [9].

 V1  V0  1 1 1 
 +
 V s = V  ; T  = 1 a 2 a  .
 V  =  V 2  ; (3.9)
 V3  V 
−
1 a a 
2
 
Rezolvând sistemul de ecuaţii (3.7)) în raport cu componentele
0 + −
simetrice (V , V , V ) se obţin expresiile acestor componente în funcţie de
mărimile sistemului trifazat nesimetric (V1 , V 2 , V3 ) :

1
V = ( V1 + V 2 + V3 ) ;
0

3
V = ( V1 + aV 2 + a 2 V 3 ) ;
+ 1
(3.10)
3
V = ( V1 + a 2 V 2 + aV 3 )
− 1
3
sau în formă matricială

Vs = T V ,

−1
(3.11)
în care, matricea inversă este:
1 1 1 
T = 1 a a 2  .
1 −1
(3.12)
3
1 a 2
a 
Aplicarea metodei componentelor simetrice la analiza regimurilor
nesimetrice necesită introducerea conceptului de reţea de diferite secvenţe.
Într-o reţea de o anumită secvenţă (pozitivă, negativă sau zero) sunt
prezente numai tensiuni si curenţi de secvenţa respectivă.
Schema echivalentă a unei reţele de secvenţă cuprinde impedanţele de
aceeaşi secvenţă ale tuturor elementelor reţelei, parcurse de curenţi de
aceeaşi secvenţă.
Aplicarea metodei componentelor simetrice este preferată din
următoarele motive[3, 8]:

4
➢ în cazul regimurilor nesimetrice, nesimetria intervine de obicei într-un
singur punct, restul reţelei rămânând simetrică;
➢ elementele reţelei sunt construcţii trifazate şi în general nu se cunoaşte
valoarea impedanţei pe fază într-un regim oarecare, ci numai în cazul unui
regim simetric de tensiuni şi curenţi;
➢ datorită simetriei elementelor reţelei, prin aplicarea metodei componente-
lor simetrice se obţin trei reţele de secvenţă independente, necuplate induc-
tiv între ele. În consecinţă, calculul regimurilor nesimetrice de funcţionare
se reduce la o singură fază dar pentru fiecare din cele trei reţele de secvenţă.
Pentru a determina parametrii de secvenţă ai elementelor de reţea în
funcţie de expresiile acestora în componente de fază, se consideră un
element trifazat de reţea de formă generală (Fig. 3.3), pentru care relaţiile
dintre tensiunile şi curenţii sistemului
U1f
trifazat (nesimetric) sunt de forma [3]:
1′
U1f = Z11 I1 + Z12 I 2 + Z13 I3 ;
U2f
I1 Z11 Z31, U 2f = Z21 I1 + Z22 I 2 + Z23 I3 ; (3.13)
2′
Z12, Z13 U 3f = Z31 I1 + Z32 I 2 + Z33 I3 .
1 Z21 U3f
I2 Z22 Z , 3′
În cazul cel mai general, elementele
23
Z32 sistemului (reţea, generatoare, consuma-
2 tori) au, prin proiectare şi construcţie, o
I Z33
simetrie ciclică [8], caracterizată prin
3

3 egalitatea tuturor impedanţelor proprii

Fig. 3.3. Element trifazat de reţea; (Z), a tuturor impedanţelor mutuale în
reprezentare generală. sens pozitiv ( Z  ) şi a tuturor impedanţe-
lor mutuale în sens negativ ( Z ), deci:
Z11 = Z22 = Z33 = Z;
Z12 = Z23 = Z31 = Z; (3.14)
Z21 = Z32 = Z13 = Z.
Cu aceste relaţii, sistemul (3.13) devine:
U1f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ;
U 2f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 ; (3.15)
U 3f = ZI1 + ZI 2 + ZI3 .
Componenta de secvenţă pozitivă a tensiunilor de fază este:

5
 +
U =
1
3
( ) 1
U1f + aU 2f + a 2 U3f = ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 ) +
3
+a ( Z I1 + ZI 2 + Z I3 ) + a ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 )  ;
  2
(3.16)
+ 1
( )(
U = Z + a 2 Z + aZ I1 + aI 2 + a 2 I3 ;
3
)
+ + +
U =Z I ,
în care:
1
+
I =
3
(
I1 + aI 2 + a 2 I3 ) (3.17)

este componenta de secvenţă pozitivă a curentului, iar

+
Z = Z + a 2 Z + aZ (3.18)
reprezintă impedanţa de secvenţă pozitivă a elementului respectiv.
Componenta de secvenţă negativă a tensiunilor de fază este:
−
U =
1
3
( ) 1
U1f + a 2 U 2f + aU 3f = ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 ) +
3
+a 2 ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 ) + a ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 )  ;
(3.19)
− 1
( )(
U = Z + aZ + a 2 Z I1 + a 2 I 2 + aI3 ;
3
)
− − −
U =Z I ,
unde:
1
−
I =
3
(
I1 + a 2 I 2 + aI3 ) (3.20)

este componenta de secvenţă negativă a curentului, iar

−
Z = Z + aZ + a 2 Z (3.21)
reprezintă impedanţa de secvenţă negativă a elementului respectiv.
Componenta de secvenţă zero a tensiunilor de fază este:
1 1
U =
0
( U1f + U 2f + U3f ) = ( ZI1 + ZI2 + ZI3 ) +
3 3
+ ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 ) + ( ZI1 + ZI 2 + ZI3 )  ;
1 (3.22)
U = ( Z + Z + Z )( I1 + I 2 + I3 ) ;
0

3
1 0 0
U = Z I ,
0

6
în care:
10
( I1 + I 2 + I3 )
I = (3.23)
3
este componenta de secvenţă zero a curentului, iar
Z = Z + Z + Z
0
(3.24)
reprezintă impedanţa de secvenţă zero a elementului respectiv.
Din relaţiile (3.16), (3.19) şi (3.22) se observă că:
➢ tensiunile de secvenţă sunt dependente numai de curenţii de aceeaşi
secvenţă, deci schemele de secvenţă sunt independente între ele chiar dacă
fazele reţelei trifazate sunt cuplate între ele. Toate aceste relaţii se referă la
faza 1; fenomenele nesimetrice se vor studia doar pentru faza 1, dar pentru
trei reţele de secvenţă independente, în loc de trei faze cuplate între ele;
➢ elementele instalaţiilor de transport şi distribuţie fiind elemente pasive
(nu există un sens preferenţial de rotaţie) prezintă o simetrie totală [8],
caracterizată prin egalitatea tuturor impedanţelor proprii (Z) şi egalitatea
tuturor impedanţelor mutuale, indiferent de sensul de parcurgere a fazelor
( Z = Z ). În acest caz impedanţele de secvenţă devin:
+ −
Z = Z = Z − Z; Z = Z + 2Z ;
0
(3.25)
➢ diferenţa care apare între impedanţele de secvenţă se datorează existenţei
impedanţelor mutuale;
➢ în regimurile normale simetrice, care sunt cele mai frecvente,
componentele de secvenţă negativă şi zero ale tensiunii şi curentului fiind
nule, rezultă U1f = U+ şi I1 = I + , deci între mărimile de fază se stabileşte
următoarea legătură (3.16):
+
U1f = Z I1 , (3.26)
deci în regim normal de funcţionare elementele reţelei intervin chiar prin
impedanţa de secvenţă pozitivă, care din acest motiv se numeşte impedanţă
de exploatare. În concluzie, regimul normal (simetric) se poate urmări pe o
singură fază, utilizând pentru impedanţe valoarea lor de secvenţă pozitivă.
Pentru calculul parametrilor de secvenţă a unui element de reţea (3.25)
trebuie determinate în prealabil impedanţele proprii şi mutuale în
coordonate de fază. Având în vedere forma generală de reprezentare a unui
element de reţea (fig. 3.3) şi relaţiile aferente între tensiunile de fază şi
curenţi, impedanţele Z şi Z  se pot determina imaginând probe de mers în
gol pe câte două faze [8]. Astfel, din (3.13) rezultă:

7
 U1f
Z11 = Z = ;
I1 I 2 = I3 = 0
(3.27)
U
Z12 = Z = 1f .
I 2 I1 = I3 = 0
În general, schemele elementelor de reţea conţin şi parametri trans-
versali. Pentru a pune în evidenţă elementele transversale se imaginează un
regim în care se aplică tensiunea la bornele elementului (faţă de nul) şi se
măsoară curenţii rezultanţi; parametrii transversali se calculează cu (3.27).

3.2. PARAMETRII LINIILOR ELECTRICE AERIENE (LEA)

Liniile electrice aeriene sunt elemente ale instalaţiilor de transport şi
distribuţie, de construcţie trifazată, prevăzute uneori cu conductoare de
protecţie. Schema echivalentă a unei LEA (Fig. 3.4) conţine parametrii
R X longitudinali R şi X=L, care formează
impedanţa serie Z=R+jX precum şi para-
metrii transversali G şi B=C, care for-
G B mează admitanţa derivaţie =G+jB.
Pentru calculul parametrilor longitudi-
nali, linia aeriană trifazată poate fi repre-
Fig. 3.4. Schema echivalentă în Г a
unei LEA. zentată prin trei circuite monofazate con-
ductor-pământ paralele, calea de întoarcere
prin pământ a fiecărui circuit fiind echivalentă cu un conductor de întoarcere
plasat adânc în sol. Fiecare buclă conductor-pământ din sistemul trifazat se
caracterizează printr-o impedanţă proprie şi o impedanţă mutuală faţă de
buclele vecine.
Dacă prin linia trifazată circulă un sistem simetric şi echilibrat de
curenţi, suma curenţilor prin cele trei conductoare de întoarcere fictive este
nulă şi, în consecinţă, acestea nu influenţează valoarea parametrilor liniei.
În cazul curenţilor de secvenţă zero, care se închid prin pământ, buclele
monofazate conductor-pământ asigură calea de închidere a acestora. În
regim de secvenţă zero, calea de întoarcere prin pământ influenţează
valoarea parametrilor.

3.2.1. Rezistenţa LEA

Rezistenţa reprezintă elementul activ longitudinal din schema echiva-
lentă şi corespunde pierderilor de putere activă longitudinală din linia reală.
Pentru determinarea rezistenţelor în sistemul mărimilor de fază se
imaginează o probă de mers în gol pe două faze, cu conductoarele active ale
liniei scurtcircuitate la capătul opus şi legate la pământ (Fig. 3.5), iar

8
conductorul de protecţie legat la pământ la ambele capete [8].
Rcp
cp Rc
1 Rc
I1
2 Rc
3

V ΔU2

Rp

Fig. 3.5. Determinarea rezistenţelor R şi R′ la o LEA [8].

Se alimentează faza 1 şi se măsoară căderile de tensiune pe fazele 1 şi
2. Fie U1activă şi U2activă componentele active ale acestor tensiuni. În
conformitate cu (3.27) se pot scrie relaţiile:
U 1activa R p  R cp
R 11 = = R = Rc + ; (3.28)
I1 I2 = I3 = 0 R p + R cp

U 2activa R R
R 21 = = R  = p cp , (3.29)
I1 I 2 = I3 = 0 R p + R cp
în care:
➢ Rc este rezistenţa conductorului activ pe fază;
➢ Rcp - rezistenţa conductorului de protecţie;
➢ Rp - rezistenţa căii de întoarcere prin pământ.
În lipsa conductorului de protecţie (Rcp→), rezistenţele proprie şi
mutuală de fază au expresiile:
R = R c + R p; R = R p . (3.30)
În acest caz rezistenţa proprie de fază este egală cu rezistenţa echi-
valentă a circuitului monofazat conductor-pământ, iar rezistenţa mutuală,
respectiv partea activă a impedanţei mutuale, care reprezintă rezistenţa căii
comune de închidere a curenţilor din cele două circuite monofazate cuplate,
se reduce la rezistenţa căii de întoarcere prin pământ a curenţilor.
Rezistenţele de secvenţă au expresiile (3.25):

9
 R p  R cp
R + = R − = R − R  = R c ; R 0 = R + 2R  = R c + 3 . (3.31)
R p + R cp
Dacă LEA nu este prevăzută cu conductor de protecţie (Rcp→),
rezistenţa de secvenţă zero se reduce la:
R 0 = R c + 3R p . (3.32)

[Link]. Rezistenţa conductoarelor LEA

În curent continuu, rezistenţa unui conductor se calculează cu relaţia:
l
R cc =  [] , (3.33)
S
în care:
➢  este rezistivitatea electrică a materialului conductor, în mm2/m;
➢ l - lungimea conductorului, în m;
➢ S - secţiunea conductorului, în mm2.
La determinarea rezistenţei conductoarelor liniilor electrice trebuie să se
ţină seama de următoarele [3, 6]:
➢ în cazul conductoarelor funie, din cauza răsucirii, lungimea firelor
componente ale funiei este cu (2÷4) % mai mare decât lungimea
conductorului. În acest caz, pentru lungimea conductorului din (3.33), se
consideră (1,01÷1,02) l:
l
R cc = (1, 01  1, 02) [ ] ; (3.34)
S
➢ în calcule se folosesc secţiunile standardizate, secţiunile reale (efective),
care se calculează prin înmulţirea numărului de fire cu secţiunea unui fir,
fiind de obicei mai mici. Abaterile (2÷3 %) sunt însă admise de prescripţii;
➢ în cazul conductoarelor de Al-Ol, datorită conductibilităţii reduse a părţii
de oţel, la calculul rezistenţei se consideră doar secţiunea aluminiului;
➢ în curent alternativ rezistenţa conductorului (Rca) este mai mare decât în
curent continuu (Rcc) datorită efectului pelicular şi a efectului de proximitate
(apropiere).
În curent alternativ rezistenţa conductorului poate fi definită cu relaţia:
P
R ca = , (3.35)
I2
unde ΔP reprezintă pierderile longitudinale de putere activă.
Efectul pelicular reprezintă fenomenul de distribuţie neuniformă a
curentului în secţiunea transversală a unui conductor parcurs de curent

10
variabil (alternativ), densitatea de curent fiind mai mare spre suprafaţa
laterală a acestuia. Acest efect se poate interpreta intuitiv ca fiind rezultatul
acţiunii t.e.m. induse de fluxul magnetic variabil al curentului din conducto-
rul respectiv. Efectul pelicular este influenţat de frecvenţa curentului, de
dimensiunile conductorului şi de materialul conductor însă este independent
de dispunerea conductoarelor şi de succesiunea curenţilor. Ca urmare a
efectului pelicular, rezistenţa conductorului în curent alternativ este dată de:
R ca = Kp R cc , (3.36)
unde Kp este coeficientul pelicular al conductorului care se indică în tabele.
Efectul de proximitate reprezintă fenomenul de distribuţie neuniformă a
curentului în secţiunea unui conductor şi se datorează câmpului magnetic
produs de curenţii variabili din conductoare vecine.
În regim normal de funcţionare, pentru liniile electrice aeriene
alimentate în c.a. cu frecvenţa de 50 Hz, creşterea rezistenţei datorită
efectului pelicular şi de proximitate este foarte mică, fiind sub 5 % pentru
conductoare din cupru cu secţiuni mai mici de 450 mm2 şi pentru
conductoare din aluminiu cu secţiuni mai mici de 700 mm2. În consecinţă, la
calculul rezistenţei conductoarelor folosite frecvent în construcţia LEA,
valoarea rezistenţei în curent alternativ poate fi considerată, cu bună
aproximaţie, egală cu valoarea sa în curent continuu.
Rezistenţa conductoarelor pe unitatea de lungime nu se calculează de o-
bicei, ea fiind dată în tabele, pentru diferite secţiuni şi tipuri constructive, la
o temperatură a mediului ambiant de +20°C. În realitate, liniile funcţionează
la temperaturi diferite, în funcţie de sarcină şi de condiţiile de răcire. În
practică, pentru calculul regimurilor nu se ţinea seama de variaţia rezistenţei
cu temperatura decât în cazul studierii încălzirii conductoarelor. În acest caz,
la o temperatură , expresia rezistenţei conductorului (3.33) devine:
l l
R =  =  20 [1 +  20 ( − 20)] = R 20 [1 +  20 ( − 20)] , (3.37)
S S
în care:
➢ 20 este rezistivitatea electrică la 20 0C, indicată în tabele;
➢ 20 - coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura, având valoa-
rea de 0,00393 grd-1 pentru cupru şi 0,00403 grd-1 pentru aluminiu;
➢ R20 - rezistenţa conductorului la 20°C, calculată sau obţinută din tabele.
[Link]. Rezistenţa pământului
În câmp magnetic pământul se comportă ca un conductor mediocru,
având o rezistenţă variabilă în diferite puncte ale suprafeţei lui sau în
interior.

11
 În cazul că întoarcerea curentului se face prin pământ, experienţa a ară-
tat că pământul poate fi echivalat cu un conductor de întoarcere plasat adânc
în sol, la o distanţă care depinde de natura solului, dispunerea prizelor de
pământ, distanţa dintre extremităţile conductorului şi frecvenţa curentului.
Rezistenţa căii de întoarcere prin pământ se poate calcula utilizând
relaţia lui Carson [8]:
1
R p 0 =    103 [Ω/km], (3.38)
8
în care =2f şi 0=4·10–7 H/km.
Se constată că rezistenţa căii de întoarcere prin pământ Rp0 nu depinde
practic de conductivitatea solului.
Cercetările privind distribuţia curentului prin pământ au arătat că în
cazul unei bucle monofazate conductor-pământ, densitatea curentului prin
pământ scade odată cu adâncimea şi cu îndepărtarea laterală faţă de planul
vertical în care se găseşte conductorul. Densitatea curentului este maximă la
suprafaţa pământului, chiar sub conductor. Cu cât conductivitatea solului
este mai ridicată cu atât este mai mare densitatea curentului de sub
conductor, dar curentul prin pământ se întoarce printr-o secţiune mai mică.
În aceste condiţii, pierderile de putere activă în pământ şi implicit Rp0 rămân
practic constante la o anumită frecvenţă. Dependenţa liniară a lui Rp0 de
frecvenţa f este o consecinţă a efectului pelicular în pământ.
La frecvenţa de 50 Hz, se obţine:
R p 0 =  2 f  10−4  0,05 [Ω/km]. (3.39)

12