Cheat Sheet – Rezistența Materialelor II

1 Stare spațială de tensiuni și deformații

• Tensor tensiuni: 𝜎𝑥 , 𝜎𝑦 , 𝜎𝑧 , 𝜏𝑥𝑦 , 𝜏𝑦𝑧 , 𝜏𝑧𝑥
• Tensor deformații: 𝜖𝑥 , 𝜖𝑦 , 𝜖𝑧 , 𝛾𝑥𝑦 , 𝛾𝑦𝑧 , 𝛾𝑧𝑥
• Tensiuni principale: valorile proprii 𝜎1 ≥ 𝜎2 ≥ 𝜎3 , planele principale ⇒ 𝜏 = 0
• Tensiune tangențială maximă: 𝜏max = (𝜎1 − 𝜎3 )/2

2 Tensiuni principale (2D – stare plană)

𝜎𝑥 + 𝜎𝑦 𝜎𝑥 − 𝜎𝑦 2
𝜎1,2 = √
± ( 2
) + 𝜏𝑥𝑦
2 2
2𝜏𝑥𝑦
Unghi plane principale: 𝜃 =𝜎
𝑥 −𝜎𝑦

3 Legea lui Hooke generalizată (elastic izotrop)

1
𝜖𝑥 = ( 𝜎𝑥 − 𝜈 ( 𝜎𝑦 + 𝜎𝑧 ) )
𝐸
𝜏𝑥𝑦
𝛾𝑥𝑦 = ,
𝐺
𝐸
𝐺=
2(1 + 𝜈)
(ciclare axele x, y ,z pentru celelalte)

4 Energia de deformare (pe volum)

1
𝑢 = (𝜎𝑥 𝜖𝑥 + 𝜎𝑦 𝜖𝑦 + 𝜎𝑧 𝜖𝑧 + 𝜏𝑥𝑦 𝛾𝑥𝑦 + 𝜏𝑦𝑧 𝛾𝑦𝑧 + 𝜏𝑧𝑥 𝛾𝑧𝑥 )
2
Descompunere: 𝑢 = 𝑢𝑣𝑜𝑙 + 𝑢𝑑𝑖𝑠𝑡 ; 𝑢𝑑𝑖𝑠𝑡 conduce la criteriul von Mises.
5 Teorii de rezistență (criterii de cedare)
Domeniu în
Criteriu Condiție Materiale tipice
spațiul 𝜎𝒊
Tensiune
normală
𝜎𝑚𝑎𝑥 ≤ 𝜎𝑙𝑖𝑚 Paralelipiped Fragile
maximă
(Rankine)
Deformație
Paralelipiped
liniară max 𝜖𝑚𝑎𝑥 ≤ 𝜖𝑙𝑖𝑚 Rar
înclinat
.
Tensiune
tangențială Prisma Ductile
max. (Tres
𝜎1 − 𝜎3 ≤ 𝜎𝑐,𝑦 hexagonala (conservator)
ca)
Energie tota
lă 𝑢 ≤ 𝑢𝑙𝑖𝑚 Elipsoid Depășit
(Beltrami)
Energie de 𝜎𝑣 ≤ 𝜎𝑐,𝑦
Cilindru Ductile
distorsiune 2 2 2 eliptic (standard)
(von Mises) 𝜎𝑣 = √𝜎1 + 𝜎2 + 𝜎3 − 𝜎1 𝜎2 − 𝜎2 𝜎3 − 𝜎3 𝜎1

6 Solicitări compuse – formule de bază

• N + M: 𝜎 = 𝑁/𝐴 ± 𝑀/𝑊 (excentrică, încovoiere).
• 𝑴𝒙 + 𝑴𝒚 : 𝜎 = 𝑀𝑥 /𝑊𝑥 + 𝑀𝑦 /𝑊𝑦 (încovoiere oblică).
𝑇𝑆
• T: 𝜏 = (Jourawski).
𝐼𝑏
• 𝑴𝒕 (torsiune, secțiune circulară): 𝜏 = (𝑀𝑡 ∙ 𝑟)/𝐼𝑝 .
• Combinare 𝜎 + 𝜏: criteriu von Mises 2D: 𝜎𝑣 = √𝜎 2 + 3𝜏 2 .

7 Metode energetice (pentru deformații)

• Betti-Maxwell: 𝛿𝑊𝐹→𝛿 ′ = 𝑊𝐹′ →𝛿 .
𝑁𝑛 𝑀𝑚
• Forță unitară (lucru virtual): 𝛿 = ∫ 𝑑𝑥 + ∫ 𝑑𝑥 + ⋯.
𝐸𝐴 𝐸𝐼
• Castigliano I: 𝛿 = 𝜕𝑈/𝜕𝐹 ; 𝜙 = 𝜕𝑈/𝜕𝑀 .
• Castigliano II: 𝜕𝑈/𝜕𝑅𝑖 = 0 ⇒ ecuații pentru reacții redundante.

8 Bare curbe – ecuații eforturi

𝑑𝑁 𝑇 𝑑𝑇 𝑁 𝑑𝑀
= −𝑝𝑡 + = −𝑝𝑛 − =𝑇
𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠

• 𝜌: raza curburii. Pentru 𝜌 → ∞ → ecuațiile grinzii drepte.

• Diagrame: integrezi ecuațiile cu condiții capete.
9 Flambajul barelor comprimate
Sarcină critică Euler:

𝜋 2 𝐸𝐼min
𝑃cr =
(𝑘𝐿)2

Capete k 𝑳𝒆𝒇 = 𝒌𝑳
Articulat-Articulat 1.0 L
Încastrat-Liber 2.0 2L
Încastrat-Articulat 0.7 0.7L
Încastrat-Încastrat 0.5 0.5L

• Zveltețe: 𝜆 = 𝐿𝑒𝑓 /𝑖 ; 𝑖 = √𝐼/𝐴.

• Formula Tetmajer-Jasinski (plastic): 𝜎𝑐𝑟 = 𝑎 − 𝑏 ,𝜆 (empiric).
• Verificare: 𝜎𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝑁/𝐴 ≤ 𝜎𝑎𝑑𝑚 = 𝜎𝑐𝑟 /𝛾𝑀 . (𝛾𝑀 ≃ 1.5 uzual)

Rezumat rapid formule-cheie

𝜎1 −𝜎3
• 𝜏𝑚𝑎𝑥 = 2
• 𝐺 = 𝐸/[2(1 + 𝜈 )]
1
• 𝑢 = ∑𝜎
2
• 𝜎𝑣 = √𝜎12 + 𝜎22 + 𝜎32 − 𝜎1 𝜎2 − 𝜎2 𝜎3 − 𝜎3 𝜎1
• 𝑃𝑐𝑟 = 𝜋 2 𝐸𝐼/(𝑘𝐿)2 ; 𝜆 = 𝐿𝑒𝑓/𝑖; 𝜆 = 𝐿𝑒𝑓 /𝑖

Schema generală a barei curbe:

• Reprezentarea unui segment diferențial al unei bare curbe încărcată cu forțe distribuite:

(𝑝𝑡 , 𝑝𝑛 ) → sarcini distribuite

↓ ↓
┌───────────┐
│ │ 𝑑𝑠
│ ┌─────┐ │──→ N(s)
│ ρ │ │ │──→ T(s)
│ └─────┘ │──→ M(s)
│ │
└───────────┘

• Explicații:
o 𝐷𝑠 : element diferențial pe curbă.
o ρ: raza de curbură.
o N(s): forța axială, T(s): forța tăietoare transversală, M(s): moment încovoietor.
Ecuațiile diferențiale pentru bare curbe (schematic):

• Forme esențiale ale ecuațiilor diferențiale de echilibru:

𝑑𝑁 𝑇 𝑑𝑇 𝑁 𝑑𝑀
= −𝑝𝑡 + = −𝑝𝑛 − =𝑇
𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠

Explicații:

o Cuplaj între N(s) și T(s) datorită curburii (ρ finit).

Exemplu simplu – arc semicircular încărcat vertical:

• Schema încărcării și diagramelor tipice:

┌───p (uniform vertical)───┐

┌─┴───────────────────────────┴─┐
│ │
│ Arcul │
│ (articulat la ambele capete) │
└──────────────────────────────┘
├───────── L (lungime arc) ─────┤
• Diagrama eforturilor tipice:
o N: compresiune maximă sus, scăzând spre bază.
o T: forfecare maximă la bază.
o M: moment zero la articulații, maxim spre mijloc (cheie).

Cazurile fundamentale Euler:

• Articulat–Articulat:

──O───────────────O──
│ |P|↓ │
└───────┘
k=1.0; 𝐿𝑒𝑓 = 𝐿
• Încastrat–Liber:

┌─────────┐
│ │
│ ↓P │
└─────────┘
k=2.0; 𝐿𝑒𝑓 = 2𝐿
 • Încastrat–Articulat:

┌─────────┐
│ │────O
│ ↓P │
└─────────┘
k≈0.7; 𝐿𝑒𝑓 ≈ 0.7𝐿

• Încastrat–Încastrat:

┌─────────┐
│ │
│ ↓P │
└─────────┘
k=0.5; 𝐿𝑒𝑓 = 0.5𝐿
┌─────────┐
│ │
└─────────┘

• Explicații:
o k: coeficient lungime echivalentă.
o 𝐿𝑒𝑓 = 𝑘 · 𝐿: lungime echivalentă folosită în formula lui Euler.

Grafic domenii flambaj (Euler vs Tetmajer-Jasinski):

• Zveltețe 𝜆 versus 𝜎𝑐𝑟 :

𝜎𝑐𝑟
│
│ Tetmajer-Jasinski (plastic)
│ ┌─────────┐
│ │ └─────────── Euler (elastic)
│ │
│ 𝜎𝑦𝑖𝑒𝑙𝑑
├───────────────────────────── λ
𝜆𝑝𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐 𝜆𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐
• Explicații:
o Domeniu elastic: Euler (hiperbolă).
o Domeniu plastic-intermediar: Tetmajer (liniar/parabolic).
o Domeniu complet plastic: 𝜎𝑐 𝑟 ≈ 𝜎𝑦𝑖𝑒𝑙𝑑 .
Construcție analitică detaliată a diagramelor de eforturi la bare curbe
1. Identificarea elementului diferențial al barei curbe

Consideră un element diferențial infinit mic (𝑑𝑠 ) din bara curbă încărcată:

│<─────𝑑𝑠 ─────>│
────────●──────────────●──────── axa mediană a barei
│ │
N,T,M N+dN,T+dT,M+dM
│ │
│ │
↓𝑝𝑛 ↓𝑝𝑛
• N - forță axială
• T - forță tăietoare transversală
• M - moment încovoietor
• 𝒑𝒏 , 𝒑𝒕 - încărcări distribuite pe direcțiile normală (n) și tangențială (t)

2. Stabilirea sistemului de axe

Pentru bara curbă, lucrăm cu axe:

• tangențială (t), direcție tangentă la axa barei.

• normală (n), perpendiculară pe tangenta, către centrul curburii.

│ normală (n)
│
───────┼───────── tangentă (t)

• Raza curburii barei este 𝜌.

3. Ecuațiile diferențiale de echilibru pentru bare curbe

Echilibrul pe segmentul diferențial duce la ecuațiile:

𝑑𝑁 𝑇 𝑑𝑇 𝑁 𝑑𝑀
= −𝑝𝑡 + = −𝑝𝑛 − =𝑇
𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠 𝜌 𝑑𝑠
Exemplu concret – bară curbă semicirculară încărcată vertical
uniform
Considerăm o bară curbă semicirculară (arc de cerc), raza RR, încărcată uniform vertical qq:

q
↓↓↓↓↓↓
┌─────────┐
│ │ raza = R
│ semicerc│
│ │
└─────────┘
artic. artic.
Etape construcție analitică:

(1) Alegi coordonata pe bară:

• De exemplu unghi polar 𝜃 , pornind de la un capăt (0 → π).

θ=π/2
│
θ=π ┌────┼────┐ θ=0
│ │ │
└─────────┘

• 𝐷𝑠 = 𝑅 𝑑

(2) Descompui încărcarea distribuită q pe direcțiile tangențială și normală:

• 𝑝𝑛 = 𝑞 sin 𝜃 (radială)
• 𝑝𝑡 = 𝑞 cos 𝜃 (tangențială)
(3) Scrii ecuațiile diferențiale de echilibru specifice:

1. Ecuația pentru forța normală N:

𝒅𝑵 𝟏 𝑻 𝒅𝑵
⋅ = −𝒒𝐜𝐨 𝐬 𝜃 + ⇒ = −𝒒𝑹𝐜𝐨 𝐬 𝜃 + 𝑻
𝒅𝜃 𝑹 𝑹 𝒅𝜃
2. Ecuația pentru forța tangențială T:

𝒅𝑻 𝟏 𝑵 𝒅𝑻
⋅ = −𝒒𝐬𝐢 𝐧 𝜃 − ⇒ = −𝒒𝑹𝐬𝐢 𝐧 𝜃 − 𝑵
𝒅𝜃 𝑹 𝑹 𝒅𝜃
3. Ecuația pentru momentul încovoietor M:

𝒅𝑴 𝟏 𝒅𝑴
⋅ =𝑻⇒ = 𝑻⋅𝑹
𝒅𝜃 𝑹 𝒅𝜃
(4) Integrezi succesiv aceste ecuații de la un capăt la altul, cu condițiile de la capete (articulat ⇒ M=0, de
exemplu):

• De exemplu pentru moment încovoietor M:

𝑀𝜃 = ∫ 𝑇(𝜃 ) ⋅ 𝑅 𝑑

• Pentru 𝑇𝜃 , ai nevoie să determini întâi 𝑁𝜃 ,

Integrarea se face de la capăt (ex. 𝜃 = 0) spre punctul de interes.

(5) Rezolvi sistemul integral în ordinea logică:

• Întâi găsești 𝑁𝜃 , apoi 𝑇𝜃 , apoi 𝑀𝜃 .

(6) Cu soluțiile găsite 𝑁𝜃 , 𝑇𝜃 , 𝑀𝜃 .

Trasezi diagramele pe axa semicercului:

Diagrame tipice rezultate:

N(θ) T(θ) M(θ)

│comp.│ │max│ │0│
│ ↓ │ │↓ │ │ │
├─────┤ ├───┤ ├─┤
│comp.│ │0 │ │max│
│ ↓ │ │ │ │ │
├─────┤ └───┘ │ │
│0 │ │0 │
└─────┘ └───┘
0 π 0 π
• Explicații:
o 𝑁𝜃 : compresiune maximă sus (la cheie, θ=π/2), nulă la bază (θ=0, θ=π).
o 𝑇𝜃 : forfecare maximă la bază și nulă în cheie.
o 𝑀𝜃 : moment maxim intermediar, nul la capetele articulate.
Explicație detaliată a diagramei (σ–λ)
Această diagramă descrie comportamentul unei bare comprimate în funcție de coeficientul de zveltețe
(𝜆) și tensiunea critică de flambaj (𝜎𝒄𝒓 ).

Semnificația axelor:

• Axa orizontală (λ):

o Coeficientul de zveltețe al barei, definit ca:

𝐿𝑒𝑓 𝐼
𝜆= , 𝑖=√
𝑖 𝐴

unde:

o 𝐿𝑒𝑓 este lungimea efectivă de flambaj (depinde de condițiile de rezemare).

o i este raza de girație a secțiunii transversale.

Interpretare:

o Valori mici ale lui λ → bare scurte, robuste.

o Valori mari ale lui λ → bare lungi, subțiri.
• Axa verticală (σ):
o Tensiunea critică de flambaj (𝜎𝑐𝑟 ): valoarea tensiunii axiale maxime pe care
bara o poate suporta fără să flambeze.
o 𝜎𝑐 - tensiune de curgere a materialului.
o 𝜎𝑝 - tensiunea corespunzătoare limitei proporționale (elasticitate).

Explicația zonelor și punctelor-cheie:

Zona AB (Flambaj elastic)

• Caracterizată de hiperbola Euler:

𝜋2𝐸
𝜎𝑐𝑟 = 2
𝜆
• Comportament:
o În această zonă, bara flambează elastic (nu depășește limita elastică a materialului).
o Cu cât bara e mai lungă și mai subțire (λ mare), cu atât tensiunea critică scade puternic.

Zona CD (Flambaj plastic – Tetmajer-Iasinski)

• Reprezentată printr-o dreaptă empirică (Tetmajer-Iasinski):

𝜎𝑐𝑟 = 𝑎 − 𝑏 ⋅
 • Comportament:
o În această zonă, bara intră într-un regim parțial plastic înainte de a flamba.
o Este o zonă intermediară între flambaj elastic pur și compresiunea simplă pură (complet
plastic).

Zona 0–𝝀𝒄 (Compresiune pură)

• Tensiunea critică e aproximativ egală cu limita de curgere (𝜎𝑐 ), deoarece bara e atât de robustă
încât nu flambează, ci se comprimă direct plastic.

Puncte esențiale pe diagramă:

• Punctul B (limita elastică superioară):
o Marchează intrarea în zona elastică pură (valabilitatea formulei Euler).
• Punctul C (limita inferioară de zveltețe):
o Delimitează trecerea de la flambaj plastic la compresiune pură.
• Punctul P (punct de tranziție Euler–Tetmajer):
o Intersecția celor două curbe.
o Arată clar limita practică între flambaj elastic și plastic.
• Punctul D:
o Valoarea maximă dată de dreapta Tetmajer-Iasinski pentru tensiunea critică.

Reconstrucția detaliată a diagramei pentru claritate:

1. Stabilește clar axele:
o Orizontal: λ (coeficient zveltețe)
o Vertical: σ (tensiune critică de flambaj)

σ
│
│
│
├────────────────────────── λ
0

2. Marchează punctele-cheie:
o 𝜆𝑐 (zveltețe limită inferioară)
o 𝜆𝑝 (zveltețe punct tranziție plastic–elastic)
o 𝜎𝑐 (limita de curgere)
o σ_p (limita proporțională)

σ
│ 𝜎𝑐 ────┬───────── punct D
│ │
│ 𝜎𝑝 ────┼───────── punct C
│ │
│ │
├──────────┴────┴─────────── λ
𝜆𝑐 𝜆𝑝
 3. Desenează curbele clar:
o AB: hiperbola Euler (partea elastică)
o CD: dreapta Tetmajer-Iasinski (partea plastică)
o CP: tranziție între curbele Euler și Tetmajer

σ
│ 𝜎𝑐 ───────────┐D
│ │
│ 𝜎𝑝 ─────────┐C─P── hiperbola Euler (elastic)
│ │
│ │
│ └─────── punct B
├─────────┴─────────── λ
𝜆𝑐 𝜆𝑝
4. Adaugă zonele:
o „Compresiune pură” (stânga, până la 𝜆𝑐 )
o „Flambaj plastic” (între 𝜆𝑐 și 𝜆𝑝 )
o „Flambaj elastic” (dreapta, peste 𝜆𝑝 )

σ
│ 𝜎𝑐 ───────────┐D
│COMP. PURĂ │FLAMBAJ
│ 𝜎𝑝 ───────┐C──P── ELASTIC
│ │FLAMBAJ
│ │PLASTIC
│ └─────── punct B
├─────────┴─────────── λ
𝜆𝑐 𝜆𝑝

Concluzia (interpretare inginerească):

• Bare scurte (λ < 𝝀𝒄 ): Dimensionarea se face direct la compresiune pură
(rezistența materialului, nu apare flambaj clar).
• Bare medii (𝝀𝒄 ≤ λ ≤ 𝝀𝒑 ): Folosești formulele empirice Tetmajer-Iasinski
sau standardele moderne pentru dimensionare (Eurocod, STAS).
• Bare lungi (λ > 𝝀𝒑 ): Aplici formula Euler. Elementele zvelte sunt cele
mai predispuse la flambaj elastic.
1. Teoriile de rezistență stabilesc relația între:

Opțiunea corectă: c) tensiunile principale și echivalente care duc la atingerea valorilor limită ale
unuia dintre cei cinci parametrii care caracterizează starea limită de solicitare.

Explicație:
Teoriile de rezistență (Rankine, Tresca, von Mises etc.) formulează condiții de cedare în funcție de
tensiunile principale sau de o tensiune echivalentă, care se compară cu limitele materialului (tensiune
de curgere, tensiune la rupere etc.).

2. La teoria deformației specifice maxime criteriul stării de tensiune limită este:

Opțiunea corectă: a) deformația specifică liniară

Explicație:
Teoria deformării maxime (Saint-Venant) afirmă că cedarea începe când o deformație liniară specifică
principală atinge o valoare limită. Nu se referă la unghiuri sau forfecare.

3. Pentru solicitarea compusă de încovoiere cu lunecare, expresia tensiunii echivalente

conform teoriei energiei potențiale specifice de variație a formei este:

Opțiunea corectă: c) 𝜎𝒆𝒄𝒉𝒊𝒗 = √𝜎 𝟐 + 𝟑𝜏 𝟐

Explicație:
Aceasta este forma simplificată a criteriului von Mises în 2D pentru o stare de tensiune compusă: o
componentă normală σ\sigma și o componentă tangențială 𝜏. Se folosește des pentru verificări în plane de
flexiune și forfecare.

4. Pentru cazul de solicitare compusă din figura alăturată, relația de calcul a tensiunii
normale σ\sigma este de forma:

𝑵 𝑴𝒛 𝑴𝒚
Opțiunea corectă: c) 𝜎 =− + ⋅𝒚+ ⋅𝒛
𝑨 𝑰𝒚 𝑰𝒛

Explicație:

• Avem o solicitare compusă cu:

o N: forță axială (compresiune) → −N/A-N/A
o 𝑴𝒚 : încovoiere în jurul axei y → creează tensiune proporțională cu z
o 𝑴𝒛 : încovoiere în jurul axei z → creează tensiune proporțională cu y

Formula generală pentru tensiunea normală în secțiune nesimetrică este:

𝑁 𝑀𝑧 𝑀𝑦
𝜎=− + ⋅𝑦+ ⋅𝑧
𝐴 𝐼𝑦 𝐼𝑧
5. Pentru solicitarea din figura alăturată, relația de calcul a tensiunii normale σ\sigma
este de forma:

𝑁 𝑀𝑦
𝜎= +
𝐴 𝑊𝑦

Răspuns corect: a)

Explicație:

• Figura arată o grindă solicitată la forță verticală, ceea ce generează un moment de încovoiere în
jurul axei orizontale y.
• Tensiunea normală rezultă din două efecte:
o forța axială N: uniform distribuită ⇒ 𝜎𝑁 = 𝑁/𝐴
o momentul 𝑴𝒚 : încovoiere în jurul axei 𝑦 ⇒ 𝜎𝑀 = 𝑀𝑦 /𝑊𝑦

6. Tensiunea echivalentă conform teoriei a III-a (von Mises) pentru solicitare compusă:
încovoiere + torsiune.

Răspuns corect: a)

2
𝑀𝑧 2 𝑀𝑡
𝜎𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 = √( ) + ( )
𝑊𝑧 𝑊𝑝

Explicație:
𝑴𝒛
• este tensiunea normală din încovoiere.
𝑾𝒛
𝑴𝒕
• este tensiunea tangențială din torsiune.
𝑾𝒑
• Criteriul von Mises în 2D:

𝜎𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 = √𝜎 2 + 3𝜏 2
dar în acest caz, se folosește o aproximare echivalentă cu suma pătratelor pentru calcul simplificat.

7. Energia potențială de deformație pentru o bară supusă la forță tăietoare TT:

Răspuns corect: c)

𝑇2
2
𝑈𝑑 = ∫ 𝑘 ⋅ 𝑑𝑥
2⋅𝐺⋅𝐴
Explicație:

• Formula generală a energiei de forfecare:

 𝑇2
𝑈𝑇 = ∫ ⋅ 𝑘 2 𝑑𝑥
2𝐺𝐴
• Unde:
o T – forță tăietoare
o G – modulul de forfecare
o A – aria secțiunii transversale
o k – coeficient de corecție pentru forfecare (variază cu forma secțiunii)

Iată rezolvările detaliate pentru întrebările 8, 9 și 10:

8. Enunț:
Relația

𝜕𝑈𝑑
𝑀𝑖 =
𝜕𝜑𝑖
exprimă:

Răspuns corect: a) teorema lui Castigliano

Explicație:

• Teorema lui Castigliano (I) afirmă că derivata energiei de deformație în raport cu o mărime
generalizată (forță sau moment) este egală cu deplasarea sau rotația corespunzătoare:

𝜕𝑈 𝜕𝑈
𝛿𝑖 = , 𝜑𝑖 =
𝜕𝐹𝑖 𝜕𝑀𝑖
• Inversând, obținem:

𝜕𝑈
𝑀𝑖 =
𝜕𝜑𝑖
9. Enunț:
Relația:

𝑁 𝑀𝑖 ⋅ 𝑦
𝜎=− +
𝐴 𝐴 ⋅ 𝑒 ⋅ (𝑟 − 𝑦)
reprezintă:

Răspuns corect: a) formula lui Winkler pentru bare curbe supuse unei solicitări compuse

Explicație:

• Formula dată este o expresie a tensiunii normale într-o bară curbată (arc), unde:
o r – raza de curbură
o e – excentricitate între centrul de greutate și axa neutră
o y – distanță față de axa neutră
• Este o formulă clasică din teoria barelor curbe, și este atribuită lui Winkler.
10. Enunț:
Prin mod de flambaj se înțelege:

Răspuns corect: c) forma de deformare la încovoiere, corespunzătoare unei

sarcini critice de flambaj.

Explicație:

• Flambajul este un fenomen instabil de încovoiere laterală ce apare brusc când o

bară subțire este comprimată axial și atinge sarcina critică.
• Mod de flambaj = forma (sau figura) pe care o adoptă bara în timpul flambajului.
• Nu are legătură directă cu torsiunea (a) sau forfecarea (b).