n arhivele secrete ale Vaticanului a fost descoperit un document de senzaie.

Datorit acestui document va fi poate necesar rescrierea ntregii istorii a acestui Ordin legendar, dar i istoria pontificatului lui Clement al V-lea, n timpul cruia a fost dizolvat Ordinul, n ciuda faptului c Papa nsui a fost cel care i-a absolvit de orice vin pe cavalerii-clugri. Ageniile de pres din Italia au transmis tirea referitoare la descoperirea n arhivele secrete ale Vaticanului a acestui document pe care omenirea l caut de cteva secole i care redeschide procesul Templierilor, absolvindu-i de orice vin i ridicnd acuzaiile formulate i condamnarea tribunalului din anul 1308. Copia procesului a fost descoperit de cercetroarea Barbara Frale, urmnd a fi publicat n zilele urmtoare de periodicul Hera. Barbara Frale a descoperit acest pergament care poart nscrisul papei i care precizeaz c, ncepnd din vara anului 1308, Papa Clement al V-lea, n ciuda a ceea ce s-a crezut pn n zielele noastre, ridic toate acuzaiile de erezie formulate mpotriva Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, i a celorlali mari demnitari. Pn n prezent, cercettorii considerau c documentul s-a pierdut pentru posteritate, mpreun cu celelelalte pergamente care fac trimitere la Templieri, atunci cnd Napoleon a preluat arhivele de la Vatican i le-a adus la Paris. Dup cderea Regatului Ierusalimului, Templierii au revenit n Frana. n anul 1312, regele francez Filip cel Frumos, dumanul declarat al Ordinului, impune dizolvarea acestuia. Regele foreaz mna Papei s desfiineze Ordinul, fcnd referire la procesul n cursul cruia Templierii ar fi fost condamnai. n opinia istoricilor, decizia curajoas a Papei Clement al V-lea care, dup cum bine tim, nu a fcut nimic s mpiedice cderea Ordinului, ofer dovada c acest Pap, prizonier n palatul pontifical din Avignon, nu era total dependent de Coroana francez. El a avut iniiativa de a salva Ordinul innd cont de pocina cavalerilor i de cererea lor de a reveni n snul Bisericii. Regele francez nu a inut ns cont de poziia Papei i a lichidat Ordinul.

Document descoperit la Vatican Papa i-a absolvit pe Templieri Coresponden de la Roma, semnat de Richard Owen Surs: Times - British News March 30, 2002

Documentele descoperite la VATICAN aduc la lumin un fapt excepional masacrul din perioada medieval a Cavalerilor Templieri, acuzai de erezie, idolatrie i sodomie episod care continu s rmn nvluit n mister s-a produs efectiv i n ciuda faptului c nsui Papa i exonerase n cadrul unui proces secret. Aceast dezvluire l va obliga pe actualul Pap, care a cerut iertare ntregii lumi musulmane pentru cruciade, s cear scuze n public i pentru persecuia la care a fost supus unul din cele mai importante ordine ale cruciailor. Cavalerii Templieri, ale cror putere i bogii legendare continu s ne fascineze, au fost desfiinai ca ordin de Papa Clement al V-lea la Conciliul de la Vienne (Frana) din anul 1312. Conform punctului de vedere publicat n cotidianul catolic LAvvenire, toate dosarele ntocmite la ancheta pontifical s-au pierdut n timpul jefuirii Vaticanului de ctre armatele lui Napoleon care au invadat Italia n secolul al XVIII-lea, i c recuperarea acestora este un eveniment remarcabil. Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug din ordinul regelui francez Filip al IV-lea (cunoscut i sub numele de Filip cel Frumos) care, dorind s i nsueasc domeniile i tezaurul templier, a pornit o campanie-fulger de arestri n zorii zilei de vineri, 13 ... 1307, i a trecut la torturarea Templierilor. Cel puin 2,000 de Cavaleri Templieri au fost ucii n ncercarea de exterminare a Ordinului. Barbara Frale, cercettor la coala de Studii Paleontologice de pe lng Vatican, susine c istoricii mprtesc n unanimitate opinia conform creia Papa Clement al Vlea, el nsui de origine francez i fost arhiepiscop la Bordeaux, a fost slab i s-a lcast manevrat, acceptnd planul lui Filip cel Frumos de a desfiina Ordinul Templier i de a pune mna pe bogiile lui. Numai c documentele descoperite n arhivele Vaticanului,

printre care se numr i un facsimil despre care se credea c a disprut pentru totdeauna, constituie dovada ferm c Papa a avut abilitatea s manevreze lucrurile cu dibcie i hotrre, astfel nct trimiii pontificali au fost cei care i-au anchetat, n 1308, pe de Molay i pe ali mari demnitari templieri n temniele castelului Chinon de pe Loara, n cadrul a ceea ce a ajuns s capete dimensiunile unei anchete pontificale. Signora Frale, care scrie n prezent o carte pornind de la documentul Chinon, a mrturisit jurnalitilor de la revista italian lunar Hera, revist specializat n enigme ale istoriei, c rezultatul anchetei a fost exonerarea total a Cavalerilor. Papa acceptase explicaia Cavalerilor conform creia acuzaiile de sodomie i de blasfemie se datorau nenelegerii corecte a ritualurilor strvechi i secrete, care i aveau originea n perioada de lupte crncene a cruciailor mpotriva musulmanilor, mai precis, a sarazinilor. Printre aceste ritualuri se numrau lepdarea de Iisus Hristos i batjocorirea crucii, de trei ori, ca i pupatul fundului altor brbai. Adriano Forgione, editor al revistei Hera, susine c aceste practici erau destinate s simuleze umilinele i torturile la care ar fi fost supus un cruciat luat prizonier de sarazini. Ei mai erau nvai cum s se lepede de credin numai cu mintea, dar nu i cu sufletul. Ordinul Cavalerilor Templieri sau mai corect, Ordinul Cavalerilor Srmani ai lui Hristos i ai Templului lui Solomon a fost nfiinat n perioadfa primelor cruciade din secolul al XII-lea, cu scopul de a-i proteja pe cretinii care plecau n pelerinaj spre ara Sfnt, mpreun cu un alt ordin cretin, Cavalerii Ospitalieri (sau Ioanii). Denumirea Ordinului Templier se datoreaz faptului c i s-a acordat o parte din fostul Templu al lui Solomon de la Ierusalim pentru a-i ridica acolo tabra. Consemnnd faptul c de Molay i Cavalerii au cerut iertare, Papa nota urmtoarele: Prin prezentul act decretm c Biserica i absolv de orice vin i c pot participa din nou la sfintele slujbe i primi sfintele sacramente. Signor Forgione susine c Papa a ratat absolvirea public a Ordinului Templier, fiindc scandalul produs n jurul Templierilor a strnit patimi att de mari, nct se temea de o schism a Bisericii. Regele Filip al IV-lea a ordonat executarea lui de Molay i a altor mari demnitari Templieri nainte ca Papa s fac public verdictul anchetei pontificale, dup care acest document a disprut.

NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DA GLORIAM !

Misterul Cavalerilor Templieri din pestera Royston

O pestera descoperita in anul 1742 la Royston, in Marea Britanie se crede ca ar fi fost un lacas al Cavalerilor Templieri, din secolul al XIV-lea, dar misterul sau dainuie peste secole. Peretii pesterii de la Royston sunt impanziti cu desene sculptate, reprezentand scene si simboluri crestine si pagane. De la descoperirea sa, in anul 1742, mai multe teorii au fost invocate, in ceea ce priveste utilizarea si rolul pesterii Royston. Oare suntem mai aproape de aflarea adevarului sau secretele sale au fost date in pastrare, asemenea celor din filmul "Codul lui Da Vinci"?, se scrie in Heritage Daily. Royston este situat la nord de Hertfordshire. Orasul este situat la intretaierea a doua drumuri istorice cunoscute, Icknield Way din epoca fierului sau chiar mai vechi si Ermine Street, un drum din vremea romanilor, care facea legatura cu Londra, prin York. La vest de oras se gasesc vechile diguri, cunoscute sub numele de Mile Ditches. Zona este inconjurata de istorie. Au fost descoperite numeroase asezari romane, iar in jurul orasului Royston au fost gasite monede romane. Orasul se crede ca a fost ridicat de Lady Roisia. Unii considera ca ea a fost fiica lui Audrey de Vere si sotia lui Geoffrey de Mandeville, prim conte de Essex, iar altii spun ca a fost sotia lui Richard de Clare sau contesa de Norfolk. In august 1742, cativa lucratori au sapat o groapa si au descoperit pestera Royston. A fost sapat un hol larg pentru a permite accesul in interior. Cand au ajuns in interior au gasit peretii acoperiti cu desene de sfinti. In rest, un craniu, oase, niste bucati de alama si cateva piese de ceramica medievala. Arheologia nu era o profesie cunoscuta atunci si pestera a fost abandonata. Acele oase gasite si testele ADN ar fi putut raspunde la cateva intrebari referitoare la pestera si rolul sau. In anul 1852, pestera a fost examinata mai indeaproape si de atunci a fost pastrata asa cum arata si astazi. Sculpturile descriu scene crestine ale unor familii de sfinti, ale apostolilor Ioan si Iosif. Exista insa si simboluri pagane. In aceste desen apar si alte figuri, precum un cal, o sabie sau un disc.

Pestera Royston, o ascunzatoare a Cavalerilor Templieri? Exista convingerea, larg raspandita, ca simbolurile crestine si pagane infatisate impreuna si sculptate pe pereti sunt realizate de Cavalerii Templieri. Reprezentarile de pe pereti au fost datate ca fiind din secolul al XIV-lea. Desenele din pestera sunt considerate ca au fost facute de Cavalerii Templieri, deoarece exista multe similitudini intre acestea si cele din lacasurile construite de ei. Ei au ridicat biserici, cum ar fi Temple Church din Londra, care are un clopot asemanator cu al unor biserici din Palestina sau din fosta Cehoslovacie. Imaginile din pestera au multe asemanari cu alte desene realizate de catre Cavalerii Templieri la castelele Chinon si Lincoln, inclusiv de catre Jacques de Molay, Marele Maestru, care a fost inchis in turnul Coudray. Exista de asemenea un simbol al templierilor si anume doi cavaleri, pe un cal desenat in pestera de la Royston. Este cunoscut faptul ca templierii construiau astfel de lacasuri, pe care le foloseau in diverse scopuri. Dar de ce pestera de la Royston? Se crede ca aceasta a fost o ascunzatoare in timpul suprimarii ordinului Cavalerilor Templieri din 1309. O perioada de trei luni, ei au facut schimb de scrisori, iar un numar important dintre ei au disparut in Scotia. Iar drumul de la Dover spre Londra trece prin Royston, iar apoi prin York se ajunge in Scotia. Este posibil ca pestera sa fi fost si un loc de depozitare a bunurilor cavalerilor, iar dupa un timp sa-i fi schimbat destinatia ca ascunzatoare, in drumul spre Scotia. Sau a fost pur fi simplu o capela de inmormantare sau una folosita doar in cursul zilelelor, in care cavalerii faceau tranzactii. Cercetarile nu au descoperit nicio mentiune scrisa despre pestera de la Royston. O alta ipoteza ar fi ca desenele sculptate din pestera Royston detin un secret pe care Cavalerii Templieri l-au protejat, asa cum a fost cel din filmul "Codul lui Da Vinci".

Templierii
Cine au fost Templierii ? Cu siguranta raspunsul la aceasta intrebare va genera o serie intreaga de opinii, in functie de cel ce raspunde la intrebare. Crestini, cruciati, anti-crestini, adoratori de demoni sau primul si cel mai mare ordin monastic ce a luptat in timpul Cruciadelor - acestea sunt doar cateva din multele teorii ce-i privesc pe Templieri. Dupa victoria din Prima Cruciada, un grup de cavaleri, condusi de Hugues de Payens, s-au oferit

ca forta militara voluntara Patriarhului Ierusalimului. Aceasta forta militara avea rolul de a proteja crestinii ce plecau in pelerinaj catre locurile sfinte. Astfel, in anul 1118 AD, regele Baldwin al II-lea le-a oferit Templierilor ca resedinta cel mai disputat loc religios din lume la ora actuala - Templul Mount. Coincidenta sau nu, cei noua cavaleri au continuat sa fie singurii care formau Ordinul Templierilor timp de exact noua ani. Aceasta pentru ca in anul 1127 staretul Bernard de Clairvaux, din ordinul catolic al Cistercienilor, a alcatuit un regulament de functionare pentru Ordinul Templierilor, ce se baza in mare parte pe propriul regulament de functionare al Ordinului Cistercienilor.

De asemenea, Hugue de Payens face o calatorie spre Vest pentru a obtine incuviintarea Bisericii si pentru a recruta noi membri ai ordinului. In cele din urma, Templierii au acceptat atat cele trei juraminte vesnice suplimentare, in afara juramantului de cruciat, precum si regulile austere cu privire la capela, sala de mese sau dormitoare. Templierii au adoptat chiar si culoarea folosita de Cistercieni - culoarea alba careia i-au adaugat crucea rosie. Desi Templierilor nu le era permis, prin regulament, sa posede prea multe bunuri, aceasta restrictie nu era valabila si pentru Ordin ca intreg. Ca urmare, cadourile in pamant au fost primite cu draga inima si folosite ca atare de catre Ordin. Candva, nimeni nu stie cu exactitate cand, Ordinul a devenit foarte bogat. In afara de cadourile pe care le primeau, templierii erau "experti in comert" si nu li se impuneau taxe de nici un fel.

In afara de domeniile pe care le detineau, Cavalerii Templieri erau de asemenea, bogati in "relicve". Relicvele erau, de fapt, moastele unor oameni, sau ramsitele ale unor obiecte de cult ce apar in povestirile din Noul Testament. Una dintre popularele relicve ale acelor timpuri era o bucata de lemn din "Adevarata Cruce" - crucea pe care fusese rastignit Iisus. O alta relicva, ce facea parte din "tezaurul" Templierilor, era capul lui Ioan Botezatorul, cel care fusese decapitat dupa ce Irod fusese feremecat de Salomeea. Oamenii Evului Mediu credeau cu tarie in veridicitatea acestor moaste, pe care le si "venerau cu foc". Dar, dupa cum probabil va inchipuiti, existau si foarte multe falsuri. La acea vreme de exemplu, existau mai multe capete ale lui Ioan Botezatorul in circulatie; de asemenea, existau atat de multe aschii (false) din lemnul "Adevaratei Cruci", incat se

puteau fabrica cu usurinta cateva zeci de crucifixuri. Templierii se aflau si in posesia Coroanei de Spini, purtata de Iisus, precum si a corpului martirizat al Sfintei Euphemia din Chalcedon (cea despre care se credea ca are puterea de a vindeca). Tot Templierilor le sunt daruite spre pastrare o cruce fabricata din materialul unei cazi folosite de Iisus, precum si o alta cruce de bronz fabricata din ligheanul folosit de Iisus pentru a spala picioarele discipolilor sai inainte de "Cina ce de Taina". Totusi, in mai putin de doua secole, Templierii isi vor afla sfarsitul, poate din cauza bogatiei lor, ori din cauza puterii fara limite pe care o detineau. De altfel, se stie ca Filip IV era invidios pe bogatia Templierilor si ca si-a dorit dintotdeauna sa si-o insuseasca. Indiferent de motivatia pe care o avea acesta, Ordinul a fost distrus cu acceptul Papei Clement V si al regelui Frantei in anul 1307. In acest an, 1307, Filip a dat ordin ca Templierii sa fie arestati pe motiv de erezie; aceasta era singura cale ce permitea regelui Frantei sa le confiste uriasa avere. Pentru a li se putea obtine marturisiri incriminatorii, Templierii au fost torturati. Aceste marturisiri includeau: scuiparea si calcarea in picioare a crucii, homosexualitate si sodomie, venerarea unui idol cu numele de Baphomet. "Indignarea publica a luat amploare din cauza acuzatiilor de venerare a diavolului sub forma unui idol numit Baphomet." Baphomet era "simbolul templier al ritualurilor gnostice. Figura androgina cu barba de tap si copite despicate are legatura cu zeul cu coarne al antichitatii, Mendes." ( Peter Tompkins, The Magic of Obelisks.)

O alta teorie sugereaza ca numele de Baphomet este compus din cuvintele "baphe" (baptism) si "metis" (intelepciune). Ambele teorii implica faptul ca Templierii ar fi venerat, in secret cel putin, o invatatura secreta. Mai multi comentatori considera ca din acest punct Templierii a fi devenit gnostici (o doctrina filosofica caracterizata prin includerea filosofiei elenistice in teologia crestina). Dupa succesul pe care l-a avut Filip in inlaturarea puterii si bogatiei Templierilor, acesta i-a indemnat pe toti ceilalti lideri crestini sa faca acelasi lucru. Sapte ani mai tarziu, in anul 1314, ultimul mare maestru al Cavalerilor Templieri - Jaques de Molay - a fost ars pe rug. Se spune ca acesta i-a blestemat inainte de a arde pe rug, pe regele Frantei, Filip si pe papa Clement V sa moara in acelasi an. Chiar daca aceasta poveste nu este decat o legenda, dovezile istorice indica faptul ca Papa Clement V a murit la o luna dupa De Molay, iar Filip IV la sapte luni dupa aceea. Un contemporan ii descria pe Templieri ca fiind "niste lei ai razboiului si miei ai inimii; asprii cavaleri pe campul de lupta, calugari piosi in capela; necrutatori cu dusmanii crestinismului, blandetea intruchipata cu prietenii crestinismului "(Jacques de Vitry).

Cavalerii Templieri
Asa zisii Sarmanii Soldati ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon (in latina: Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuti de marele public sub numele de Cavalerii Templieri, Ordinul Templului (in franceza: Ordre du Temple sau Templiers) sau pur si simplu ca templieri, au fost printre cele mai cunoscute ordine militare crestine. Organizatia lor a existat timp de aproximativ doua secole n Evul Mediu. Aprobat oficial de catre Biserica RomanoCatolica n jurul anului 1129, Ordinul a devenit o organizatie de caritate favorizata n ntreaga crestinatate. Cavalerii templieri, n pelerinele lor distinctive albe cu o cruce rosie au fost printre cele mai calificate unitati de lupta din timpul cruciadelor. Membrii non-combatanti ai Ordinului au reusit sa puna la punct o puternica infrastructura economica n ntreaga crestinatate cu ajutorul unor inovatoare tehnici financiare, care au fost o forma timpurie a institutiilor bancare, si au construit numeroase fortificatii n Europa si Tara Sfnta. Existenta templierilor a fost strns legata de cruciade, cnd Tara Sfnta a fost pierduta, sprijinul pentru existenta ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile initiatice secrete au creat nencredere, iar regele Filip al IV-lea al Frantei, puternic ndatorat ordinului, a profitat de situatie. n 1307, multi dintre membrii Ordinului din Franta au fost arestati, torturati pentru a da marturii false, si apoi arsi pe rug. Sub presiunea regelui Filip, papa Clement al V-lea desfiinteaza Ordinul n 1312. Disparitia brusca a unei parti importante a infrastructurii europene a dat nastere la speculatii si legende, care au tinut templierii vii si astazi in lumea moderna. Sigiliul Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor Templieri era dublu, fata-verso si arata imaginea Domului Stancii (unele opinii spun ca imaginea

reprezinta o cupola circulara a Bisericii Sfntului Mormnt), pe de o parte si simbolul Ordinului cu doi cavaleri pe un cal pe de alta parte. Fiecare Mare Maestru purta un sigiliu cu caracteristici distinctive. Pentru a evita utilizarea abuziva, au fost luate masuri speciale cu privire la sigilii.

Sigiliul Cavalerilor Templieri (Sursa: templomosok.hu) Acestea au fost tinute ntr-un compartiment inchis care avea trei chei pentru a se deschide. Falsificarea sigiliilor a fost un proces foarte dificil, deoarece fiecare sigiliu a fost unic si facut de mana.
Organizatie

Templierii au fost organizati ca un ordin monahal similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard, care a fost considerat prima organizatie internationala eficace din Europa. Structura organizatorica a avut un puternic lant al autoritatii. Fiecare tara cu o prezenta notabila a templierilor (Franta, Anglia, Aragon, Portugalia, Poitou, Apulia, Ierusalim, Tripoli, Antiohia, Anjou, Ungaria, si Croatia) avea un Maestru al Ordinului Templierilor n acea regiune. Toate acestea au fost supuse catre Marele Maestru, numit pe viata. Nu exista numere precise, dar se estimeaza ca in perioada de varf a Ordinului, existau ntre 15000 si 20000 de templieri, dintre care aproximativ o zecime erau cavaleri adevarati. Printre acestia se numara Bernard de Clairvaux si fondatorul Hugues de Payens, care a conceput codul specific de comportament al Ordinului Templierilor, cunoscut istoricilor moderni ca regula de latina. 72 de clauze ale sale defineau comportamentul ideal al cavalerilor, cum ar fi tipurile de articole de mbracaminte pe care puteau sa le poarte sau cti cai puteau avea. Cavalerii trebuiau sa ia masa n liniste, sa nu mannce carne mai mult de trei ori pe saptamna, si sa nu aiba contact fizic cu orice fel cu femeie. Odata ce Ordinul a crescut, mai multe linii directoare au fost adaugate, si lista initiala de 72 de clauze a fost extinsa la cateva sute in forma sa finala. O impartire pe trei nivele marca structura Templierilor: cavaleri aristocrati nascuti nobili, sergentii inferior-nascuti si clerul. Cavalerii erau obligati sa fie de origine aristocratica si sa poarte mantii albe. Ei au fost echipati drept cavalerie grea, cu trei sau patru cai si unul sau doi paji. Pajii sau scutierii nu au fost, n general membri ai Ordinului, dar n schimb au fost oameni din afara ordinului care au fost angajati pentru o perioada de timp. Ei au fost fie echipati drept cavalerie usoara cu un singur cal sau serveau n alte moduri, cum ar fi administrarea proprietatii Ordinului, treburi domestice sau/si meserii. Capelanii, constituind a treia clasa a templierilor, erau preoti hirotoniti care aveau grija de nevoile spirituale ale templierilor.

Cavalerii purtau o scurta alba cu o cruce rosie si o manta alba; sergentii purtau o tunica neagra cu o cruce rosie n fata si n spate si o manta neagra sau maro. Mantaua alba a fost atribuita templierilor la Conciliul de la Troyes n 1129, iar crucea a fost cel mai probabil, adaugata la hainele lor la lansarea celei de-a doua cruciade n 1147, cnd Papa Eugen al III-lea, regele Ludovic al VII-lea al Frantei, si multe alte personalitati notabile la acea vreme au participat la o ntlnire a templierilor francezi, la sediul lor de lnga Paris. Potrivit Normei lor, cavalerii trebuiau sa poarte mantaua alba n orice moment. Initierea, cunoscut sub numele de Receptie (receptio), n cadrul Ordinului era un profund angajament si implica o ceremonie solemna. Necunoscutii erau descurajati a participa la ceremonie, care a trezit suspiciuni n rndurile inchizitorilor medievali n timpul proceselor ulterioare. Noii membri trebuiau sa semneze de buna voie predarea ntregii averi si a bunurilor lor catre Ordin si sa faca juraminte de saracie, castitate, pietate si obedienta. Majoritatea fratilor se alaturau pe viata. Uneori, unui om nsurat i era permis sa se alature daca avea permisiunea sotiei sale, dar el nu avea voie sa poarte mantaua alba. Crucea rosie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului, iar sa moara n lupta era considerata o mare onoare, care asigura un loc n cer. Nu a fost o regula cardinala ca razboinicii Ordinului nu ar trebui sa se predea cu exceptia cazului n care pavilionul Templierilor ar fi cazut, si chiar si atunci acestia trebuiau mai intai sa ncerce sa se regrupeze cu un alt ordin crestin, cum ar fi cel al Ospitalierilor. Numai dupa ce toate steagurile ar fi cazut le era permis sa paraseasca cmpul de lupta. Aceste principii, lipsa compromisului mpreuna cu reputatia lor pentru curaj, pregatirea excelenta si armamentul greu, a facut din templieri una dintre fortele de lupta cele mai de temut din timpurile medievale.
Organizatiile moderne ale Templierilor

Povestea templierilor nca ascunde secrete, n special persecutia si dizolvarea lor subita, a fost o sursa tentanta pentru multe alte grupuri care au folosit pretinsele conexiuni cu templierii ca o modalitate de a-si spori propria imagine si misterul. Nu exista nicio legatura clara ntre ordinul istoric al Cavalerilor Templieri, care au fost desfiintati n secolul al XIV-lea, si oricare dintre aceste alte organizatii, din care cea mai devreme a aparut public n secolul al XVIII-lea. Cu toate acestea, exista adesea confuzie publica si multi trec cu vederea golul de 400 de ani. Deoarece cel putin din secolul al optsprezecelea Ritul York al Masoneriei a ncorporat unele simboluri si ritualuri ale Templierilor, avand chiar si un grad modern numit Ordinul Templului . Un alt ordin, Ordinul Suveran Militar al Templului din Ierusalim, este o organizatie caritabila

nfiintata n 1804 care a devenit ONG cu statut special al Organizatiei Natiunilor Unite. Acestia sunt o parte din marea organizatie Ordo Supremus militaris Templi Hierosolymitani (OSMTH), denumita n mod obisnuit Cavalerii Templieri Internationali. Unii membri ai OSMTH pretind ca sunt descendenti directi ai Templierilor folosind Carta Larmenius ca dovada, nsa acest document este suspectat a fi un fals.
Legende si relicve

Cavalerii Templieri au devenit asociati cu legendele privind secrete si mistere transmise prin cercuri initiatice din cele mai vechi timpuri. Zvonurile acestea au circulat chiar si n timpul templierilor nsisi. Scriitori francmasonici adauga speculatii proprii n secolul al XIX-lea, si nflorituri n continuare fictive au fost adaugate n romanele populare, cum ar fi Ivanhoe , Pendulul lui Foucault si Codul lui DaVinci , in filmele moderne, cum ar fi National Treasure si Indiana Jones si Ultima Cruciada , precum si in jocuri video, cum ar fi Broken Sword si Creed Assassin. Multe dintre legendele Templierilor sunt conectate cu ocuparea timpurie a Muntelui Templului din Ierusalim si speculatii despre relicvele pe care templierii le-ar fi gasit acolo, cum ar fi Sfntul Graal sau Chivotul Legamntului. Multe biserici afiseaza nca relicve sfinte, cum ar fi oasele unui sfant, o bucata de pnza purtata o data de catre un om sfnt, sau craniul unui martir, templierii au procedat la fel. Ei au fost nregistrati ca avnd o bucata din Adevarata Cruce , pe care episcopul de Acra a purtat-o in batalia dezastruoasa de la Horns of Hattin. Cnd batalia a fost pierduta, Saladin a capturat relicva, care a fost apoi rascumparata atunci cnd musulmanii au predat orasul Acra n 1191. Templierii au fost cunoscuti ca avand si capul Sfntului Euphemia din Calcedon . Disputa legata de relicve a fost si unul din subiectele din timpul Inchizitiei Templierilor, mai multe documente se refera la proces vorbind de un cult inchnat unui idol de un anumit tip, mentionat n unele cazuri, ca o pisica, un cap barbos, sau, n unele cazuri, ca Baphomet . Aceasta acuzatie a nchinarii la idoli mpotriva templierilor a condus, de asemenea, la convingerea moderna ca templierii practicau vrajitoria. Cu toate acestea, oamenii de stiinta moderni explica, n general, numele de Baphomet din documentele de la proces, ca pur si simplu greseli de scriere franceza a numelui lui Mahomed (Mohamed). Sfntul Graal a devenit rapid asociat cu templierii, chiar si n secolul al XII-lea. Prima poveste romantica a Graalului, Le Conte du Graal, a fost scrisa n jurul anului 1180 de catre Chrtien de Troyes, care a venit din aceeasi zona n care Conciliul de la Troyes a sanctionat oficial Ordinul Templierilor. Peste douazeci de ani, romanul Parzival, versiunea moderna a lui Wolfram von Eschenbach, se refera la Cavaleri numiti Templeisen care pazeau Regatul Graalului. Un alt erou in cautarea Graalului, Sir Galahad (o inventie literara din secolul al XIIIlea a calugarilor ordinului cistercian de la Sf. Bernard de Cistercian) a fost nfatisat purtnd un scut cu crucea Sfntului Gheorghe , similar cu nsemnele templierilor aceasta versiune a prezentat Sfntul Graal ca o relicva crestina. Altii sustin ca a ramas ngropat sub Capela Rosslyn.

Istoricii revizionisti si teoreticienii conspiratiei sustin ca Cavalerii Templieri au adunat cunostinte secrete, legndu-le cu subiectii altor ordine la fel de enigmatice: rozcrucieni, cathari, Prioratul din Sion, regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde, Hermetismul, Ebionitii, Rex Deus, pierderea relicvelor sau evangheliile lui Iacob cel Drept, Maria Magdalena sau Isus (cum ar fi Testamentul lui Iuda ), Regele Solomon, Moise si, n cele din urma, Hiram Abif si misterele din Egiptul antic . Acestea, la rndul lor, au contribuit la influentarea asupra culturii populare. Un alt obiect legendar, care a avut o legatura cu templierii este Giulgiul din Torino. n 1357, giulgiul a fost prima data afisat public de catre un nobil cunoscut sub numele de Geoffrey de Charney. Descris de unele surse ca fiind un membru al familiei nepotului lui Geoffroi de Charney, care a fost ars pe rug cu De Molay, Marele Maestru. Giulgiul are origini controversate, dar n 1988, o datarea cu carbon a concluzionat ca giulgiul a fost facut ntre 1260 si 1390, un interval care include ultima jumatate de secol de existenta al templierilor. Perioada de valabilitate a metodologiei de datare a fost ulterior pusa n discutie, si vrsta de pe Giulgiu este inca subiect de dezbatere. Legende, fictiune, mister, intrigi politice si nu numai. Insa Templierii si-au castigat un important loc in istorie. Principiile si educatia lor ii transforma intr-unul din marile ordine cavaleresti ale trecutului dar si ale zilelor noastre.

Cavalerii nu prezinta un interes foarte mare acum. Interesul este dat de disparitia averii ordinului. Se spune ca regele Filip cel Frumos a vazut marea bogatie pe care o aveau si de aceea i-a desfiintat. Au facut intr-un timp relativ scurt foarte multi bani. Se spune ca sunt primii oameni care imprumutau bani si percepeau dobanda ( in afara de organizatiile statului de atunci) si ca tot ei au inventat creditarea. Cu o noapte inaintea eradicarii ordinului au fost scoase din paris mai multe care incarcate cu diverse bogatii. O estimare din zilele noastre spune ca a-r fi fost vorba de cateva miliarde de euro in banii nostrii. Nu se stie nici azi ce s-a intamplat cu toata averea lor si unde a disparut. Si un alt interes il prezinta datorita lui Da Vinci. Se spune ca si el ar fi fost adeptul acelui ordin, dar sunt doar speculatii.