0% au considerat acest document util (0 voturi)
12 vizualizări7 pagini

5... GSA... Tema 5

Documentul detaliază contabilitatea operațiunilor economice generale, incluzând schemele pentru aprovizionarea cu bunuri, costuri, cheltuieli și venituri. Se prezintă contabilizarea stocurilor, inclusiv intrările și ieșirile acestora, precum și calcularea costurilor de producție și a rezultatelor financiare. De asemenea, se discută despre metoda de calculație utilizată în contabilitate pentru determinarea costurilor și a indicatorilor economico-financiari.

Încărcat de

Andreea Stalin
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
12 vizualizări7 pagini

5... GSA... Tema 5

Documentul detaliază contabilitatea operațiunilor economice generale, incluzând schemele pentru aprovizionarea cu bunuri, costuri, cheltuieli și venituri. Se prezintă contabilizarea stocurilor, inclusiv intrările și ieșirile acestora, precum și calcularea costurilor de producție și a rezultatelor financiare. De asemenea, se discută despre metoda de calculație utilizată în contabilitate pentru determinarea costurilor și a indicatorilor economico-financiari.

Încărcat de

Andreea Stalin
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Tema 5.

CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ECONOMICE GENERALE


5.1. Schema generală a contabilităţii operaţiilor de aprovizionare cu bunuri
5.2. Schema generală a contabilităţii costurilor
5.3. Schema generală a contabilităţii cheltuielilor
5.4. Schema generală a contabilităţii veniturilor
5.5. Schema contabilităţii determinării rezultatului financiar

În figura 1. se prezintă în mod schematic întregul proces de reflectarea a operațiunilor economice


legate de stocuri.

CONTABILITATEA STOCURILOR

Contabilitatea intrării stocurilor în Contabilitatea ieșirii stocurilor din patrimoniu


patrimoniu (derecunoaștere)

Contabilitatea sintetică și analitică a conturilor contabile:


- 211 „Materiale”, 215 „Producția în curs de execuție”, 216 „Produse”, 217 „Mărfuri”
- 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” /214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”

Contabilitatea operațională Contabilitatea operațională


- factură fiscală, actul de achiziţie, declarație vamală - bon de consum
- bon de intrare, bon de primire-predare - vânzare: factură fiscală

Figura 1. Schema contabilizării stocurilor


◆ Contabilizarea activele curente procurate de la furnizori:
Dt 211 „Materiale”,
Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,
Dt 217 „Mărfuri”,
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA
Ct 521 „Datorii comerciale curente”.
• Reflectarea costurilor de producție înregistrate pe parcursul perioadei pentru fabricarea
produselor sau prestarea serviciilor:
Dt 811 „Activităţi de bază” sau Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Ct 211 „Materiale” – la valoarea materialelor consumate;
Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – la valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată
utilizate;
Ct 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” – la suma uzurii obiectelor de mică valoare și
scurtă durată utilizate;
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariilor calculate angajaților
ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;

1
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale” – la suma contribuțiilor de asigurări sociale la suma
salariilor angajaților ocupați în procesul de producere și/sau prestare servicii;
Ct 521 „Datorii comerciale curente” – la valoarea a serviciilor prestate de terți;
Ct 821 „Costuri indirecte de producție” – la suma cotei-părți a costurilor indirecte de producție
determinate la finele perioadei de gestiune.
Reflectarea soldului producției în curs de execuție și/sau serviciilor neterminate la sfârșitul
perioadei de gestiune:
Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”
Ct 811 „Activităţi de bază” sau Ct 812 „Activităţi auxiliare”
Reflectarea costului efectiv a produselor fabricate:
Dt 216 „Produse finite”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Reflectarea costului efectiv al serviciilor prestate:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Reflectarea costul efectiv al produselor fabricate:
Dt 216 „Produse”
Ct 811 „Activităţi de bază”
Reflectarea valorii contabile a produselor ieșite din gestiune:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 216 „Produse”
Costurile aferente procurării mărfurilor, în funcție de tipul acestora se vor contabiliza astfel:
Dt 217 „Mărfuri” – la suma costurile direct atribuibile intrării, fără TVA;
Ct 544 „Alte datorii curente” – la suma costurilor de transport-aprovizionare prestate de terţi;
Ct 812 „Activităţi auxiliare” – la suma costurilor de transport propriu;
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma costurilor cu personalul încadrat în
activități de încărcare-descărcare;
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale” – la suma contribuţiilor de asigurări sociale la suma
salariilor calculate personalului încadrat în activități de încărcare-descărcare;
Ct 542 „Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor” – la suma primelor de asigurare a mărfurilor
în drum;
Ct 234 „Alte creanţe curente” sau 544 „Alte datorii curente” – la suma taxelor vamale achitate sau de
achitat conform declaraţiei vamale, în cazul procurării prin import a mărfurilor.
În creditul contului 217 „Mărfuri” se reflectă valoarea contabilă a mărfurilor ieșite din gestiune care
poate avea loc prin diverse căi. Valoarea contabilă a mărfurilor vândute se reflectă:
Dt 711 „Costul vânzărilor”
Ct 217 „Mărfuri”
De la producător la consumator mărfurile parcurg două stadii:
• circulația mărfurilor cu ridicata;
• circulația mărfurilor cu amănuntul.
Circulația mărfurilor cu ridicata – constă în achiziționarea mărfurilor în cantități mari de la
producători sau de la alți furnizori în scopul revânzării lor către alte entități, în special celor de vânzare cu

2
amănuntul. În acest caz de regulă se organizează o evidență analitică a creanțelor comerciale pe cumpărători
și clienți care se contabilizează la contul 221 „Creanţe comerciale”.
Circulația mărfurilor cu amănuntul – constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali,
precum și unor entități pentru consumul propriu. În acest caz plata poate fi imediată, în numerar, utilizând
contul 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”. Astfel, încasările în numerar se vor
contabiliza:
Dt 241 „Casa”
Ct 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”
La suma TVA și a venitului din vânzări:
Dt 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”
Ct 611 „Venituri din vânzări”
Ct 534 „Datorii față de buget”
Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile de înregistrare a
mărfurilor, adaosul comercial și TVA. Astfel contabilitatea mărfurilor poate fi organizată la prețuri de
achiziţie sau de vânzare. În cazul organizării contabilității la prețuri de achiziţie, contabilizarea vânzării
mărfurilor este în mod analogic ca și la livrarea produselor, cu utilizarea contului de pasiv 611 „Venituri din
vânzări” și contului de activ 711 „Costul vânzărilor”, fără a contabiliza suplimentar adaosul comercial.
În cazul organizării contabilității mărfurilor la preţuri de vânzare, este necesară reflectarea adaosului
comercial și TVA conţinut în preţul de vânzare a mărfurilor. În acest scop este utilizat contul 831 „Adaos
comercial”. Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este un calcul economic contabil
în conexiune directă cu modul de stabilire a rezultatului financiar, iar acestea sunt influențate la rândul lor
de mărimea relativă și absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor vâ[Link] contabilă
comercială determină acest indicator pe cale indirectă după metoda procentului mediu de adaos, care se
bazează pe datele cumulate de la începutul anului până la sfârșitul lunii de referință furnizate de conturile:
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 831 „Adaos comercial”.

-5.2.-
Unul din obiectivele principale ale contabilității de gestiune se referă la calculația costurilor. Calculaţia este
un procedeu specific științelor economice ce reprezintă un ansamblu de operaţii matematice corelate între ele şi
folosite în conformitate cu prevederile metodologice prin care se determină mărimea costurilor şi a rezultatelor.
Calculaţia este folosită pentru determinarea valorii elementelor patrimoniale, care stau la baza operaţiilor
economice consemnate în documentele primare, continuând cu calculul bunurilor economice consumate,
calculul diferenţelor constatate în urma inventarierii, calculul costului de producţie şi a rezultatelor financiare
stabilite la sfârşitul perioadei de gestiune. Calculaţia se utilizează în cadrul procedeelor de generalizare ale
metodei contabilităţii, cum este balanţa de verificare şi bilanţul unde sunt calculate egalităţile respective.
La efectuarea calculaţiilor în prealabil se stabileşte obiectul de calculaţie şi unitatea de calculaţie. Ca obiect de
calculaţie poate fi: un produs finit, o grupă de produse omogene, o secţie, un atelier, o comandă, o fază de
fabricaţie, o lucrare, un serviciu ş.a. Unitatea de calculaţie reprezintă etalonul de evidenţă a obiectului de
calculaţie.
În practica contabilă se folosesc următoarele feluri de unităţi de calculaţie:

3
• unităţi naturale, coincid cu unitatea de măsură a obiectului de calculaţie şi se exprimă în kilograme, metri,
litri, metri pătraţi etc;
• unităţi comasate, se folosesc pentru exprimarea cantitativă a obiectelor omogene (10 perechi de
încălţăminte);
• unităţi convenţional naturale, servesc pentru calcularea costurilor produselor asemănătoare, dar care se
deosebesc după conţinutul substanţei utile (spre exemplu: borcane convenţionale);
• unităţi valorice, se exprimă în lucrări executate;
• unităţi mixte (maşină-oră, kilometru-oră etc).
În contabilitate pot fi folosite mai multe feluri de calculaţii, care pot fi clasificate după mai multe criterii, şi
anume:
1. După momentul întocmirii calculaţiei, se deosebesc:
• calculaţii planificate (previzionale) sau anticalculaţiile se întocmesc înaintea efectuării operaţiilor
economice şi au ca scop determinarea costului de plan a obiectelor contabile. Calculaţia de plan are la bază
normele de consum şi normele de producţie planificate. Ele pot fi de două feluri:
▪ calculaţii de plan, în care se stabileşte suma prognozată a consumurilor pe o perioadă de gestiune (trimestru
sau an). în aceste calculaţii se prevede o reducere a consumurilor în urma micşorării preţurilor;
▪ calculaţii normative, care reflectă mărimea consumurilor pe o unitate de produs calculată în baza
normelor şi normativelor de consum aplicate la întreprindere. Spre deosebire de calculaţiile de plan,
care sunt stabilite pentru o perioadă îndelungată de timp, calculaţiile normative se schimbă în fiecare
lună, în rezultatul modificărilor normelor şi normativelor de consumuri;
▪ calculaţii efective sau postcalculaţiile se întocmesc după terminarea perioadei de gestiune şi au drept
scop calcularea costurilor efective a elementelor patrimoniale. Costul stabilit conform calculaţiilor
efective se compară cu costul planificat stabilit depistându-se astfel depăşirile sau economiile de
consumuri sau cheltuieli.
2. După periodicitate, calculaţiile pot fi:

• periodice (lunare, trimestriale);


• anuale.
Acestea reflectă costurile elementelor patrimoniale pe perioada respectivă de gestiune;
3. În funcţie de sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor economico-financiari în
conţinutul calculaţiilor:
➢ calculaţii totale, care iau în considerare la stabilirea indicatorilor economico-financiari toate
elementele structurale ale acestora, spre exemplu, calculul costului producţiei fabricate prin luarea
în considerare a tuturor consumurilor de producţie;
➢ calculaţii parţiale, care iau în considerare la determinarea indicatorilor economico-financiari numai o
parte din elementele structurale ale acestora, în funcţie de scopul urmărit, spre exemplu, calculul
costului producţiei fabricate prin luarea în considerare numai a unei părţi din consumurile de
producţie, şi anume cele directe sau cele variabile.
Ţinând seama de legăturile care există între consumurile de producţie şi diferitele locuri sau produse pentru
care ele s-au efectuat, respectiv, de posibilităţile de identificare şi de delimitare a consumurilor pe locurile sau
produsele respective, de gradul de finisare al producţiei, de rolul pe care îl au diferitele secţii în procesul de

4
producţie, adică de destinaţia producţiei lor şi ordinea în care aceasta se consumă productiv în întreprindere,
lucrările de contabilitate de gestiune şi de calculaţie a costului efectiv se desfăşoară într-o anumită succesiune
logică, strict determinată, ale cărei etape se prezintă în continuare:

A. Colectarea consumurilor directe în debitul contului 811 „Activităţi de bază”, consumurile indirecte în
debitul contului 821 „Costuri indirecte de producţie”, şi consumurile activităţii auxiliare în debitul contului
812 „Activităţi auxiliare”

B. Repartizarea consumurilor din activitatea auxiliară prin creditarea contului 812 „Activităţi auxiliare”
şi secţiile care au beneficiat de aceste servicii (secţia producţiei de bază, secţia administrativă, alte secţii)

C. Repartizarea consumurilor indirecte de producţie prin creditarea contului 821 „Costuri indirecte de
producţie” şi debitul contului 811 „Activităţi de bază” (după caz 714 „Alte cheltuieli din activitatea
operaţională”)

D. Calcularea costului producţiei în curs de execuţie şi contabilizarea prin debitarea contului 215
„Producţia în curs de execuţie” şi creditul contului 811 „Activităţi de bază”

E. Determinarea costul efectiv total (unitate) al produselor finite şi compararea cu costul normativ
(planificat)
Exemplul 1.
În luna iunie în cadrul S. A. „WETA” au fost obținute următoarele costuri în secția de producție:
- Producție în curs de execuție la 01.06.201N – 7 000 lei;
- Consumuri materie primă – 90 000 lei;
- Calculul salariului muncitorilor – 40 000 lei;
- Contribuţii obligatorii de asigurări sociale, medicale ( %) - ? ;)
- Amortizarea mijloacelor fixe – 9 000 lei;
- Producţia în curs de execuţie la 30.06. 201N – 2 000 lei.
Se solicită a se calcula costul efectiv şi contabilizarea tuturor operațiunilor economice caracteristice.

-5.3.- 5.5.-

Contul 351 „Rezultat financiar total” se utilizează numai la finele perioadei de gestiune pentru
generalizarea veniturilor şi cheltuielilor realizate în cursul perioadei de gestiune şi la determinarea
rezultatelor financiare (performanțelor financiare), obținute din activitatea operațională, din operațiunile cu
activele imobilizate, financiară și excepțională.

5
Contul 351 „Rezultat financiar total” este un cont de comparație prin generalizarea informației
privind veniturile acumulate, cheltuielile suportate de entitate în perioada de gestiune și funcționează
după următoarele reguli:
- în creditul acestui cont se reflectă decontarea veniturilor pe feluri de activități realizate în cursul
perioadei de gestiune curente și pierderile nete ale perioadei de gestiune;
- în debitul acestui cont se reflectă decontarea cheltuielilor pe feluri de activități realizate în perioada
de gestiune curentă, cheltuielile curente aferente impozitului pe venit și sumele profitului net rămas
la dispoziția întreprinderii.
Contul respectiv nu are sold final, iar diferența dintre veniturile și cheltuielile perioadei se
înregistrează în profitul sau pierderea netă a perioadei de gestiune.

Exemplul S.A. „BETA” la sfârșitul anului 202N a înregistrat următoarele sume în conturile de
venituri și cheltuieli: venituri din vânzări – 1 100 000 lei, cheltuieli cu scoaterea din funcțiune a mijloacelor
fixe – 15 000 lei, costul vânzărilor- 600 000 lei, venituri din activitățile auxiliare ale entității – 200 000 lei,
cheltuieli cu reclama – 70 000 lei, cheltuieli privind amortizarea mijloacelor fixe din secția administrativă
– 10 000 lei, venituri din active intrate cu titlu gratuit – 44 000 lei, cheltuieli cu amenzile și penalitățile –
2 000 lei, venituri la ieșirea mijloacelor fixe din gestiunea entității- 21 000 lei, cheltuieli privind salariile
aparatului administrativ – 20 000 lei, venituri din vânzarea materialelor- 18 000, cheltuieli cu diferențe de
curs valutar nefavorabile aferente creditului bancar- 800 lei, cheltuieli privind contribuțiile de asigurări
sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală – 3 200 lei. Cota
impozitului pe venit constituie 12 % (venitul contabil corespunde cu venitul impozabil).

Jurnalul de înregistrare a operațiilor economice:

Corespondența
№ Conținutul operației Suma, lei conturilor
Debit Credit
Reflectarea cheltuielilor la finele perioadei de gestiune
1. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
600 000 351 711
rezultatul financiar a costului vânzărilor
2. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
70 000 351 712
rezultatul financiar a cheltuielilor de distribuție
3. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
33 200 351 713
rezultatul financiar a cheltuielilor administrative
4. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
rezultatul financiar a altor cheltuieli din activitatea 2 000 351 714
operațională
5. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
15 000 351 721
rezultatul financiar a cheltuielilor cu active imobilizate
6. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
800 351 722
rezultatul financiar a cheltuielilor financiare
Înregistrarea veniturilor la finele perioadei de gestiune

6
8. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la 1 300 000
rezultatul financiar a veniturilor din vânzări (1 100 000 + 611 351
200 000)
9. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
18 000 612 351
rezultatul financiar a altor venituri operaționale
10. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
21 000 621 351
rezultatul financiar a veniturilor cu active imobilizate
11. Decontarea la finele perioadei de gestiune curente la
44 000 622 351
rezultatul financiar a veniturilor financiare

Suma totală a veniturilor pentru anul 201N este de 1 383 000 lei, iar a cheltuielilor de 721 000
lei. După întocmirea acestor înregistrări în contul 351 „Rezultat financiar total” se determină profitul
(pierderea) până la impozitare. În acest scop se confruntă totalul rulajului debitor (cheltuielile acumulate)
şi totalul rulajului creditor (veniturile acumulate) al contului nominalizat.
Dt 351 Rezultat financiar total Ct
Dt Cheltuielile entității Ct 721 000 lei 1 383 000 lei Dt Veniturile entității Ct
721 000 lei 721 000 lei 1 383 000 lei 1 383 000 lei
Decontarea cheltuielilor Decontarea veniturilor

Dt 731 Cheltuieli privind Ct Dt 333 Profit net (pierdere netă) al Ct


impozitul pe venit perioadei de gestiune
Decontarea cheltuielilor
79 440 lei Determinarea profitului net 582 560 lei

Figura 6. 2. Tipologia operațiunilor economice privind determinarea performanței financiare la


sfârșitul perioadei de gestiune

Suma de 662 000 lei (1 383 000 - 721 000) reprezintă diferența dintre total veniturilor și totalul
cheltuielilor, iar în contabilitate se înregistrează ca Profit (pierderea) până la impozitare.
După trecerea la scăderi a profitului (pierderii nete) net al anului de gestiune contul 351
„Rezultat financiar total” se închide – nu are sold final. Astfel, contul 351 „Rezultat financiar total” nu
poate fi inclus în situațiile financiare ale anului de gestiune curent.
Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se reflectă în postul 120 cu acelaşi nume din
Situația de profit și pierdere şi se raportează în Bilanţ în postul 360 „Profit net (pierdere netă) al perioadei
de gestiune”.

S-ar putea să vă placă și