Cap 7 Stocuri

7.1. Evaluarea stocurilor

7.2. Contabilitatea materiilor prime si materialelor
7.3. Contabilitatea produselor in curs de executie si produselor finite
7.4. Contabilitatea marfurilor

7.1. La evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs se disting patru momente principale,

aferente stării lor patrimoniale:
1. la intrarea în patrimoniu – regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor este
evaluarea la costul istoric, care poate fi identificat, după caz, prin:
- costul de achiziţie, în cazul bunurilor aprovizionate de la terţi;
- costul de producţie în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea proprie de
exploatare.
2. cu ocazia inventarierii – evaluarea se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi
valoarea de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întreprindere şi
preţul pieţei.
3. la închiderea exerciţiului prin bilanţul contabil – evaluarea se face la valoarea de intrare
(contabilă) pusă de acord cu rezultatele evaluării la inventariere. În acest scop, valoarea de
intrare se compară cu valoarea de utilitate (de inventar), fiind posibile următoarele cazuri:
- pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare. Deci, plusul de valoare
(valoarea de inventar >valoarea de intrare) nu se înregistrează în contabilitate;
- pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea
lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste
stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat
unor
deprecieri probabile se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane
4. la ieşirea din patrimoniu sau darea în consum - stocurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate prin aplicarea următoarelor metode :
 metoda “costului mediu ponderat”;
 metoda “primei intrări-primei ieşiri” (FIFO);
 metoda “ultimei intrări-primei ieşiri” (LIFO);
 metoda costului standard (prestabilit).

7.2. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR

Organizarea contabilitatii, stocurilor de materii prime si materiale este o categorie

inportanta si relativ complexa de active circulante materiale si se realizeaza cu ajutorul conturilor
sintedice din gtrupele 301-materii prime –si 302-materiale consumabile-
În situati utilizarii metodei inventarului permanenr conturile din grupele 301 si 302 se debiteaza
cu intrarile in gestiune in corespondenta cu creditul conturilor care arata sursa de provenienta.
(401-Furnizori, 408- Furnizori – facturi nesosite, 542- avansuri de trezorerie etc.)
În creditul conturilor analizate se reflecta iesirile de materii prime si materiale ca urmare a
consumului, lipsei la inventar, si deprecierii, vavzarii, calamitatilor sau donatiilor, trimiterii spre
prelucrare sau in custodie la terti.

1
 Obiectele de inventar (contul 303) sunt bunuri care se folosesc in mai multe cicluri ale
procesului de exploatare si/sau in mai multe perioade de gestiune fara sa indeplineasca cele doua
conditii legale pentru a fi incadrate in categoria mijloacelor fixe. Ele isi transmit valoarea asupra
cheltuielilor de exploatare in perioadele de gestiune in care sunt utilizate.
Obiectele de inventar fac parte din categoria stocurilor cumparate fiind evaluate la cost de
achizitie. Reflectarea in contabilitate a activelor circulante materiale de natura obiectelor de
inventar se face prin intermediul contului 303 – Obiecte de inventar.
Debitul contului reflecta intrarile in gestiune a acestui tip de stocuri in corespondenta cu
conturile care arata sursa de provenienta: achizitionarii de la terti, procurari din avansuri spre
decontare, aport in natura, donatii sau plus in inventar.
7.3. CONTABILITATEA PRODUSELOR

Refractarea in contabilitate a rezultatului material al activitatii economice cu caracter

productiv s realizeaza prin intermediul conturilor din grup 34, si anume: 341 – Semifabricate,
345 – Prouse finite, 346 – Produse reziduale si 348 – Diferente de pret la produse.
Toate aceste conturi cu exceptia contului 348 - Diferente de pret la produse au functii de
activ si se debiteaza cu intrarile de produse in gestiune din activitatea proprie, precum si cu
plusurile la inventariere in corespondata cu contul 711 – Variatia stocurilor. Refleca in debit
intrarile in gestiune provenite de la terti, in corespondente cu contul 354 – Produse aflate la terti
si contul 401 – Furnizori.
In credit se inregistreaza iesirile de gestiune ca urmare a vanzarii – lipsei la inventariere prin
corespondenta prin contul 711, sau datorita trimiterii spre preluare sau in custodie la terti in
corespondenta cu contul 345 , pierderile din calamitati, sau trecerile in magazinele proprii de
desfacere.
Contul 348 – Diferentele de pret la produse se utilizeaza doar in cazul in care pretul de
evidenta al produselor utilizate este cel standard (prestabilit). Este un cont rectificativ dintre
pretul prestabilit si costul efectiv de productie, debitarea si creditarea se face numai in
corespondenta cu contul 711 – Variatia stocurilor, soldul poate fi debitor sau creditor si reflecta
diferentele de pret in plus (nefavrabile) si respectiv in minus (favorabile) aferente produselor
aflate in stoc.
7.4. CONTABILITATEA MARFURILOR

Marfurile reprezinta o categorie importanta de stocuri, care, in circuitul lor de la

producatori la consumatori genereaza un volum foarte mare de operati economico – financiare
care se efectueaza prin intermediul unui numai deosebit de mare de agenti economici cu diferite
profiluri de activitatea comerciale.
Unitatile comerciale en-gros sunt cele care cumpara bunuri de consum in cantitati mari si
foarte mari de la producator si furnizor intern si extern si le vinde catre alti agenti economici, de
regula cu profil comercial en-detail sau alimentatie publica sau cu profil comercial en-gros.
Unitatile comerciale en-detail cumpara de la unitatile en-gros dar si direct de la
producatori si furnizori in loturi mici si vanzarea aestora catre populat. In consecinta unitatile
mai sus amintite au caracteristica faptul ca au obiect de activitate cumpararea si revanzarea
marfurilor in scopul obtinerii de profit.
Organizarea contbilitati marfurilor este influentata de pretul de inregistrare care se
utilizeaza in functie de obtinea unitatii patrimoniale de a utiliza costul efectiv de achizitie, pretul
prestabilit (standard) , pretul cu amanuntul sau en-gros.

2
 COSTUL EFECTIV DE ACHIZITIE

Este recomandat unitarilor care comercializeaza un numar relativ redus de sortiment de

marfuri cu frecventa redusa a intrarilor si iesirilor , dar in cantitati mari. In situatia utilizarii
acestui tin de cost se creaza in cadrul contului 371-Marfuri –a doua conturi analitice unul pentru
pretul de facturare si celalalt pentru cheltuielile de transport aprovizionare amandoua de activ ,
insa ultimul cu repartizarea lunara proportionala cu marfurile vandute pe baza de coeficient
mediu de repartitie. Pentru iesirile din patrimoniu se poate adopta una din metodele (C.M.P.,
F..I.F.O., L.I.F.O.)

PRETUL PRESTABILIT

Se poate utiliza in perioadele de relativa stabilitate am preturilor marfurilor avand ca efect

reducerea volumului de munca si cresterea operativitatii informatiilor obtinute. Pe baza preturilor
perioadei anterioare se stebileste pretul standard care va fi folosit toata perioada exercitiului atat
pentru intrari cat si pentru iesirile de marfuri din gestiune. Înregistrarea diferentelor in plus sau
in minus dintre pertul prestabilit si costul efectiv se realizeaza cu ajutorul contului 378 –
Diferente de pret la marfuri.

PRETUL CU AMANUNTUL SAU CEL DE VANZARE EN-GROS

Se utilizeaza numai in cazul marfurilor si de agenti economici cu profil de comercializare

a acestora. Pretul cu amanuntul sau de vanzare en-gros este stabilit de agentul economic prin
luarea in calcul a unei anumit adaos comercial, insa atunci cand situatia de piata se schimba este
normal ca adaosul comercial sa se diminueze sau majoreze si implcit si pretul de vanzare pe
baza de inventar de schimbare de preturi.
Pretul de vanzare cu ridicata: intrarile se inregistreaza la pretul de vanzare cu ridicata,
calculand adaosul comercial ca procent din costul de achizitie si cheltuielile de transport –
aprovizionare si TVA aferenta in debitul contului 371 – Marfuri. Regulamentul contabil
recomanda pentru utilizarea contului sintetic 378 – diferente de pret la marfuri,
deschiderea doua conturi analitice distincte: 378.01 – Diferentele de pret la marfuri privind
cheltuielile de transport – aprovizionare, cu functie de activ si 378.02 – Diferente de pret la
marfuri privind adaosul comercial, cu functie de pasiv.
Iesirile din gestiune se inregistreaza tot la pret de vanzare cu ridicata calculand adaosul
comercial aferent.