Contabilitatea decontărilor comerciale

1.1. Noţiuni generale cu privire la datoriile şi creanţele comerciale

Activitatea desfăşurată de către entităţile economice presupune stabilirea unor relaţii cu
terţe persoane fizice şi/sau juridice, care generează fie datorii, fie creanţe.
Datoriile sunt reprezentate fie de obligaţiile entităţii faţă de terţi rezultate dintr-o prestaţie
sau de un alt echivalent valoric şi care se constituie într-o sursă de finanţare a activităţii.
Creanţele sunt reprezentate de drepturile de încasat ale entităţii de la persoane fizice şi/sau
juridice, şi care sunt rezultate din vânzarea de bunuri, efectuarea de lucrări sau prestarea de servicii
şi pentru care urmează să se primească o prestaţie sau un alt echivalent valoric.
Datoriile şi creanţele sunt reflectate în contabilitate din momentul în care acestea apar şi
până în momentul achitării, respectiv al încasării lor.
Valoarea utilizată în evaluarea datoriilor şi a creanţelor este valoarea nominală. Pentru
evaluarea realizată în momentul închiderii exerciţiului financiar se utilizează valoarea posibilă de
recuperate, ceea ce presupune constituirea unor provizioane aferente deprecierii acestora.
În situaţia existenţei unor datorii şi a unor creanţe în valută care sunt convertite în lei, la
valoarea cursului valutar al BNR din data apariţiei lor, înregistrarea se face la data apariţiei
acestora. Deoarece între data înregistrării lor şi data plăţii sau data încasării pot să apară diferenţe
de curs valutar, acestea sunt înregistrate drept cheltuieli sau venituri financiare, după caz.
Înregistrarea datoriilor şi a creanţelor în contabilitatea unei entităţi se face cu ajutorul “Fişei
de cont pentru operaţii diverse” deschisă pentru fiecare terţ în parte. În situaţia utilizării unor efecte
comerciale care pot fi acceptate de către furnizor, creditul comercial este transformat în credit
cambial. Documentele utilizate pot fi biletul la ordin, cambia etc.
Creditul comercial cambial poate să fie primit, înregistrându-se în contabilitatea
cumpărătorului, sau acordat, înregistrându-se în contabilitatea vânzătorului.
Datoriile și creanţele se clasifică în raport de diferite criterii. Astfel, datoriile se clasifică fie
după modul de stingere a datoriilor rezultate din cumpărări, fie după gradul de exigibilitate al lor.

1.2. Reducerile comerciale

În relația dintre entităţile economice pot apărea reduceri acordate de către furnizori
clienților lor, şi care pot fi reduceri comerciale sau reduceri financiare.
Din categoria reducerilor comerciale fac parte rabatul, remiza și risturnul, iar din
categoria reducerilor financiare fac parte sconturile.
Reducerile acordate în momentul facturării şi care sunt înscrise în factură duc la ajustarea
costului de achiziție. În acest caz, furnizorul va scădea din veniturile înregistrate la valoarea
preţului de vânzare, reducerile acordate, iar cumpărătorul va înregistra factura la valoarea preţului
de achiziție din care va scădea reducerea primită. În acest caz, reducerile se înregistrează fie pe
seama veniturilor aferente perioadei în curs în contul 758 „Alte venituri din exploatare” (pentru
stocuri), fie în contul 475 „Subvenții pentru investiții” (pentru activele imobilizate).
Dacă reducerile se acordă ulterior întocmirii facturii, atunci ele se evidenţiază prin
intermediul unei facturi separate, ceea ce presupune corectarea costului stocurilor cărora le sunt
atribuite şi care se mai află încă în gestiune. Dacă stocurile nu se mai află în gestiune, reducerile
acordate se înregistrează în contabilitatea clientului prin intermediul contului 609 „Reduceri
comerciale primite”, iar în contabilitatea furnizorului prin intermediul contului 709 „Reduceri
comerciale acordate”.
Dacă reducerile comerciale sunt acordate ulterior datei de întocmire a bilanţului contabil,
înregistrarea acestora se face cu ajutorul contului 408 „Furnizori – facturi nesosite” în
contabilitatea clientului, respectiv cu ajutorul contului 418 „Clienți – facturi de întocmit” în
contabilitatea furnizorului.
Reducerile financiare sunt cele acordate în momentul achitării datoriilor înainte de
termenul de plată prevăzut în contract. Ele sunt reprezentate de sconturi şi pot fi acordate clienţilor
de către furnizori, fiind înregistrate în contul 767 „Venituri din sconturi obținute” în contabilitatea
clientului, şi în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” în contabilitatea furnizorului.

1.3. Contabilitatea furnizorilor şi a conturilor asimilate

Contabilitatea datoriilor comerciale utilizează conturile din grupa 40 Furnizori şi conturi
asimilate: 401 „Furnizori”, 403 „Efecte de plătit”, 404 „Furnizori de imobilizări”, 405 „Efecte
de plătit pentru imobilizări”, 408 „Furnizori - facturi nesosite” şi 409 „Furnizori – debitori”.
Toate aceste conturi, cu excepţia contului 409 „Furnizori – debitori”, au funcţie de pasiv. Contul
409 „Furnizori – debitori” este un cont de creanţă, având funcţie de activ.

Exemplul 1
O societate plătitoare de TVA, vinde mărfuri nealimentare în valoare de 5.000 lei, TVA 19
%, al căror cost de achiziție este 4.200 lei, unei alte societăţi specializată în comerţul cu amănuntul
şi care este la rândul ei plătitoare de TVA. Decontarea dintre cele două societăţi se efectuează pe
baza unui bilet la ordin depus la bancă pentru scontare (taxa de scontare este 10 % pe an).

- înregistrarea mărfurilor achiziţionate, conform facturii:

% = 401 Furnizori 5.950 lei

371 Mărfuri 5.000 lei
4426 TVA deductibilă 950 lei

- înregistrarea întocmirii biletului la ordin:

401 Furnizori = 403 Efecte de plătit 5.950 lei

- înregistrarea achitării datoriei faţă de furnizor pe baza biletului la ordin:

403 Efecte de plătit = 5121 Conturi la bănci 5.950 lei

în lei

Exemplul 2
O societate de alimentaţie publică, plătitoare de TVA, livrează mărfuri alimentare către o
altă societate plătitoare de TVA, la valoarea de 7.000 lei, plus TVA, a căror valoare la costul de
producţie este de 5.500 lei. Livrarea se face pe baza avizului de însoţire a mărfii.
 - înregistrarea achiziţionării mărfurilor:

% = 408 Furnizori – facturi 7.630 lei

371 Mărfuri nesosite 7.000 lei
4428 TVA neexigibilă 630 lei

- înregistrarea primirii facturii:

408 Furnizori – facturi = 401 Furnizori 7.630 lei

nesosite

- concomitent se înregistrează exigibilitatea TVA:

4426 TVA deductibilă = 4428 TVA neexigibilă 630 lei

Exemplul 3
O agenţie de turism achiziţionează un autocar în valoare de 1.000.000 lei, TVA 19 % de la
o societate producătoare. Costul de producţie este de 800.000 lei. Pe factura emisă sunt înscrise
următoarele reduceri: rabat 2 % şi remiză 2,5 %. În contract se prevede un scont de 10 % pe an
pentru achitarea facturii înainte de data stabilită. Să se efectueze înregistrările în contabilitate,
ştiindu-se că plata facturii s-a efectuat mai devreme cu 15 zile.
• Valoarea rabatului = 1.000.000 x 2 % = 20.000 lei
• Valoarea actualizată = 1.000.000 – 20.000 = 980.000 lei
• Valoarea remizei = 980.000 x 2,5 % = 24.500 lei
• Valoarea actualizată = 980.000 – 24.500 = 955.500 lei
• Valoarea TVA = 955.500 x 19 % = 181.545 lei
• Total factură = 955.500 + 181.545 = 1.137.090 lei
• Valorea scontului = 1.137.090 x 10 % x 15/365 = 4.673 lei
• TVA aferentă scontului = 4.673 x 19/119 = 746 lei

- înregistrarea primirii facturii de la furnizor:

% = 404 Furnizori de 1.137.045 lei

2133 Mijloace de transport imobilizări 955.500 lei
4426 TVA deductibilă 181.545 lei

- înregistrarea achitării facturii:

404 Furnizori de imobilizări = % 1.137.090 lei

5121 Conturi la bănci în lei 1.132.417 lei
767 Venituri din sconturi 4.673 lei
acordate
 - înregistrarea TVA aferente scontului primit:

4426 TVA deductibilă = 767 Venituri din 746 lei

sconturi acordate