0% au considerat acest document util (0 voturi)
25 vizualizări2 pagini

Poveste

Fabula spune povestea unei vulpi flămânde care vede un ciorchine de struguri copți atârnând de o viță de vie, dar este prea sus pentru a-l ajunge. În ciuda mai multor încercări de a sări, vulpea nu poate prinde strugurii. Frustrată, decide să plece spunând că strugurii trebuie să fie verzi și tari oricum. Morala este că, dacă ceva este inaccesibil, este mai bine să îți accepți propriile limitări decât să dai vina pe alții.

Încărcat de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
25 vizualizări2 pagini

Poveste

Fabula spune povestea unei vulpi flămânde care vede un ciorchine de struguri copți atârnând de o viță de vie, dar este prea sus pentru a-l ajunge. În ciuda mai multor încercări de a sări, vulpea nu poate prinde strugurii. Frustrată, decide să plece spunând că strugurii trebuie să fie verzi și tari oricum. Morala este că, dacă ceva este inaccesibil, este mai bine să îți accepți propriile limitări decât să dai vina pe alții.

Încărcat de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Vulpea ș i strugurii

ÎNCEPUT:Legenda spune că, acum mulț i ani, trăia o vulpe care, într-o zi, s-a...
m-am simțit foarte copleșită.

A petrecut ore întregi alergând de colo-colo, încercând să prindă ceva pentru

a putea mânca. Din păcate, ziua nu i s-a dat prea bine.


Cu multă atenție a vegheat după copaci, s-a furișat prin câmp și a ascultat cu

atenție la fiecare zgomot care ieșea din iarbă, nu a reușit să miroase nicio pradă

ce să ducă la gură.

A venit un moment în care eram sătulă și copleșită de disperare.


Mi-era foarte foame și o sete teribilă pentru că, în plus, era o zi de
destul de cald. A umblat în toate părțile până când, în sfârșit, norocul a început să îi surâdă

de partea lui.

NUDO: Agățat de o viță de vie, a distins un ciorchine de struguri mari și apetisanți.

lupoaica i-a făcut gura apă! Ce dulci și suculente păreau! … Dar era
o problemă: ciorchinele era atât de sus încât singura modalitate de a-l atinge era

dând un mare salt. A luat avânt și, strângând maxilarele, a sărit


întinzându-și corpul cât mai mult a putut.

Nu a fost noroc! Trebuia să se concentreze pentru a face un salt mult mai mare! Se

s-a aplecat și și-a tensat mușchii la maximum pentru a încerca din nou cu mai multă vigoare,

dar a fost imposibil să ajungem la el. Vulpea începea să se supere! Aceste struguri

maturile trebuiau să fie ale lor!

DESENLACE: Cu cât a sărit mai mult, cu atât mai puț in a reuș it să le prindă.

cu sus picioare! Furia ei era enormă! Frustrată, a venit un moment în care

înțelese că nu putea face nimic. Era o misiune imposibilă și pe acolo


nu era nimeni care să-i poată întinde o mână. Singura opțiune era să se predea. A lui
blana se umpluse de praf și crenguțe din cauza căderii atât de des pe sol, așa că se
s-a scuturat bine și și-a spus ei însăși:

– Bah! Îmi este indiferent! Oricum… De ce îmi trebuie aceste struguri? Cu siguranță că sunt

verzi și dure ca pietre! Să le mănânce altcineva!

Și așa a fost cum mândra vulpe, cu gâtul foarte sus și crezându-se foarte demnă,
s-a îndepărtat în căutarea unui alt loc unde să găsească alimente și apă pentru a-și potoli

sed.

Morala: dacă ceva este inacceptabil pentru tine sau nu te vezi capabil să-l obț ii, nu
nu trebuie să-i învinuieș ti pe ceilalț i sau circumstanț ele. Este bine să recunoș ti ș i să accepte

că toț i avem multe capacităț i, dar ș i limitări.

S-ar putea să vă placă și