Coroziunea metalelor

Prof. Pecingină Ana Camelia

C.T. “G-ral. Gheorghe Magheru”
Tg- Jiu, Gorj
 Cuprins

1. Definiţia coroziunii.
2. Clasificarea coroziunii.
3. Ruginirea fierului.
4.Metode de prevenire a ruginirii fierului.
5. Importanța cunoașterii fenomenului de
coroziune.
6. Concluzii.
7. Bibliografie.
 Definiţia coroziunii
Coroziunea metalelor este un proces de
degradare lentă şi progresivă a acestora
sub acţiunea agenților chimici din mediu
care porneşte în general de la
suprafaţă spre
interior.
Clasificarea coroziunii
După mecanismul de desfășurare
se pot distinge două tipuri de
coroziune :
1. coroziunea chimică: reprezintă
procesul de degradare a metalelor și
aliajelor ca urmare a reacţiilor chimice
cu mediul coroziv în timpul cărora nu
se semnalează transport de sarcini
electrice.
Clasificarea coroziunii

 se produce din cauza afinității dintre

metal și unele gaze uscate (O2, SO2,
H2S, HCl gazos, CO, CO2, H2) sau
lichide rău conducătoare de
electricitate (alcooli, benzine, benzoli
etc.)
Clasificarea coroziunii
2. coroziunea electrochimică- reprezintă
procesul de degradare a metalelor și
aliajelor ca urmare a reacţiilor chimice cu
mediul coroziv, în prezenţa umidităţii,
reacţii însoţite de transport de sarcini
electrice.
M Mn+ + ne-
În contact cu soluţii de electroliţi metalele
se corodează electrochimic. Soluţia şi
metalul sunt străbătute, în acest caz, de
un curent electric, generat de procesele
electrochimice care se desfășoară la
limita celor doua faze.
 Clasificarea coroziunii
 3.coroziunea microbiologică este
determinată de acţiunea unor
microorganisme asupra obiectelor
metallice.
 Ruginirea fierului
 Ruginirea fierului este deosebit de
păgubitoare pentru economie.
• Fierul nu ruginește în aer uscat
și nici în apă deoxigenată.

• Pentru ca fierul să ruginească

este necesară prezența
simultană a aerului și apei.

• Prezența acizilor și a unor

săruri (de ex. a celor din apa de
mare, NaCl, MgCl2, etc.)
favorizează mult coroziunea.
Ruginirea fierului
În funcţie de culoare se pot deosebi trei feluri de rugină :

1. Rugina albă Fe(OH)2 , care se formează după reacția:

Fe+2H2O→Fe(OH)2+H2↑
Acest tip de rugină trece rapid, prin oxidare, în rugina
brună, de aceea se observă foarte rar.

2. Rugina brună, apare în urma reactiei:

4Fe(OH)2+O2→4FeO(OH)+2H2O

3. Rugina neagră, este formată din oxid feros și feric; fiind

denumită și magnetita din cauza proprietăților sale
magnetice și este considerată ca fiind forma cea mai
stabilă a oxidului de fier. Ea formează pe suprafața
metalului un strat protector, cu structură omogenă și
aderentă. Reacția decurge astfel:
2FeO(OH)+Fe(OH)2→Fe3O4+2H2O
 Metode pentru a preveni ruginirea fierului
 1. Crearea unui aliaj din fier
care să reziste coroziunii- oțelulri
inoxidabile care sunt aliaje ale
fierului cu cromul, sau cu crom și
nichel și diferite procente de carbon.

2. Adăugarea unui strat dintr-un metal activ care să reacționeze

cu substanțele corozive mult mai rapid decât fierul.
Protecţia catodică – asigură protejarea unor rezervoare sau conducte
de oţel îngropate în pământ:
–se realizeaza prin crearea în mod artificial a unor pile cu un metal
mai activ (Zn, Mg) și obiectul care se protejează.
-se fixează din loc în loc, plăci sau bare din metalul mai activ chimic
decât fierul.
-metalul mai activ joaăa rol de anod (se consumă și se înlocuiește în
timp), fierul din conductă este catodul și nu este atacat.
 Metode pentru a preveni ruginirea fierului

 3. Acoperirea cu un strat impermeabil în așa fel

încât aerul și apa să nu ajungă la fier (este cea mai
ieftină și mai des întrebuințată metodă).
Este eficientă atâta timp cât nu apare nici o
fisură pe strat.
Stratul protector poate fi format dintr-un metal
inactiv (cositor, crom etc.), din smalț (cele mai
eficiente), sau din vopselele speciale (cele mai
ieftine ex.plumbul rosu)
Importanța cunoașterii
fenomenului de coroziune
 Importantă este cunoaşterea vitezelor reale cu
care se desfașoară procesul.

 Viteza de coroziune se exprimă prin masa de

metal distrus pe unitatea de suprafață în
unitatea de timp g/m2h sau adâncimea la care
au ajuns degradările în unitatea de timp
mm/an.

 Dacă procesul de coroziune are o viteză de

desfășurare foarte mică, se poate considera că
materialul este rezistent la coroziune.
 Efectele provocate
de coroziune sunt negative:
 din punct de vedere economic;
 din punct de vedere al siguranţei
populaţiei.
 din punct de vedere cultural.
 Concluzii
Se impune:
• detectarea în stare incipientă a
zonelor corodate;
• luarea de măsuri pentru prevenirea
apariţiei unor situaţii periculoase.
 Bibliografie
1. Grecescu C., David V., FatuS. - Manual de Chimie clasa a X-
a, editura All Bucuresti 2000
2. Beran E., Zapan M. - Chimie Anorganica, Editura Tehnica,
Bucuresti 1977
3. Spacu P., Gheorghiu C., Stan M., Brezeanu M. - Tratat de
Chimie Anorganica (volumul III), editura Tehnica, Bucuresti
1978
4.Oprea M., Protectia anticorosiva, Editura Eurobit, Timisoara,
1998;
5. Nenitescu C.D., Chimie generala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1979.
6. Pauling L, Chimie generala, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1972.
7. Oviciu L., Muresan L., Electrochimie aplicata, Editura Presa
Universitara Clujeana, 1998;
8. Stoian, N., Palfalvi, A., Vintilă, N., Alexandra, M., Tehnologia
materialelor, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980