COROZIUNEA IN INSTALATIILE DE CONVERSIE

A ENERGIEI EOLIENE

Modelarea și concepţia sistemelor de protecţie

anticorozivă activă pentru platformele eoliene off-shore

Elev: Loghin Silviu-Ionut

ISSER II

2022 – 2023 Pag. 1 din 18

Generalitati:

In epoca contemporana de intensa dezvoltare industriala, cand consumul de metale

si utilaje este in continua crestere, apare ca deosebit de importanta, in special pentru cele
feroase, preocuparea pentru protejarea acestora impotriva distrugerii prin coroziune.

Pierderile de metale si aliaje produse de coroziune reprezinta aproximativ o treime

din productia mondiala. Chiar daca se considera ca o parte din metal se reintoarce in
circuit prin retopire, totusi aceste pierderi totalizeaza in cazul fierului cel putin 10-15% din
metalul obtinut prin topire. Pagubele provocate de coroziune sunt legate nu numai de
pierderile de metal, ci si de faptul ca utilajele, constructiile, piesele etc., distruse de
coroziune au un cost mult mai mare decat al materialului din care sunt confectionate. Daca
la acestea se adauga si chelutielile pentru repararea pagubelor provocate de coroziune,
montarea aparaturii de inlocuire, utilizarea materialelor anticorozive scumpe, aplicarea
metodelor de protectie anticoroziva, cat si faptul ca aproape in toate domeniile industriei
se pune problema protectiei anticorozive, ne dam
seama de importanta economica pe care o prezinta
coroziunea.

Coroziunea metalelor si aliajelor se defineste ca

fiind procesul de distrugere spontana a acestora, in
urma interactiunilor chimice, electrochimice si
biochimice cu mediul de existenta.

2022 – 2023 Pag. 2 din 18

In practica fenomenele de coroziune sunt de obicei extrem de complexe si apar sub cele
mai diferite forme, motiv pentru care, o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene nu
este posibila, intre diferite clase existand intrepatrunderi.

Coroziunea metalelor

Coroziunea metalelor e procesul care consta in distrugerea totala sau partiala a

pieselor metalice in urma unor reactii chimice, biochimice, sau electrochimice survenite in
urma contactului pieselor metalice cu mediul inconjurator.
Instabilitatea metalelor constituie o reflectare a interactiunii spontane dintre
suprafata metatului si mediul ambient pozitiv.
Viteza procesului de coroziune e determinata atata de caracterul piesei metalice cat
si de caracterul mediului cu care acesta vine in contact. Mediul coroziv intervine prin
factorii: umiditatea, aciditatea, concentratia si accesibilitatea 0 la suprafata piesei metalice,
prezenta/absenta reactiei redox, prezenta/ absenta unor inhibitori de coroziune.

Coroziunea se clasifica dupa mai multe criterii:

a) dupa natura agentului coroziv:

 coroziune uscata-implica reactia dintre metal si gazele cu care e in contact, reactii
care se pot produce la temperature normala sau in mod deosebit la temperaturi
ridicate. In urma acestor reactii se formeaza pelicule solide, aderente la suprafata
metalului si mai rar se formeaza produsi volatili.
 coroziune umeda- (electrochimica) presupune prezenta unui electrolit in contact
cu piesa metalica.

b) dupa aspectul exterior al metatlului corodat:

 coroziune generalizata (toata supraf piesei e afectata)

 coroziune localizata (numai in anumite zone sunt afectate):
 coroziune macroscopica (coroz punctiforma (selective))
 coroziune microscopica (coroz intergranulara si coroz fisuranta sub tensiune).

2022 – 2023 Pag. 3 din 18

c) dupa mecanismul procesului
 coroziune chimica
 coroziune biochimica
 coroziune electrochimica
Coroziunea chimica e acea coroziune care se petrece fara schimb de sarcini electrice.
E posibila la toate materialele atat metalice cat si nemetalice. Acest proces e guvernat de
legile cineticii chimice.

Coroziunea biochimica e determinata de activitatea unor macroorganisme care fie

utilizeaza metalul ca mediu de cultura chimica, fie elimina in urma metabolismului lor
produse foarte corozive. In general biocoroziunea apare la structurile metalice feroase care
se afla in contact cu ape statute, se manifesta mai putin la materiale neferoase.

Coroziunea electrochimica apare la contactul metalelor cu solutie de electroliti, acest

proces e intotdeauna insotit de transfer de sarcini elctrice.

In conditii exploatarii industriale, a utilajelor metalice si a conductelor se pot intalni si

cazuri speciale de coroziune ,atunci cand alaturi de agentul coroziv la distrugerea
metalului isi aduc aportul si tensiuni reziduale sau aplicate. Procesul se numeste proces de
coroziune sub tensiune.
In general aerul e un mediu coroziv prezent sub forma de atmosfera urbana si cu cat
mai mult sub forma de atmosfera industriala. Si apa e un mediu coroziv, apa care poate fi
intalnita sub forma de vapori, apa industriala, reziduala, apa de mare.

COROZIUNEA CHIMICA

1) coroziune metal-gaz care are loc la temperaturi modice,rezulta compusi volatili

2) coroziune metal-oxigen petrecuta la temp inalte,rezulta pelicule solide de oxizi
3) coroziune metal-lichid ,dizolvarea anumitor metale in mercur sau coroziunea care
poate apare la contactul dintre metale si lichide

2022 – 2023 Pag. 4 din 18

 Coroziunea cea mai puternica se petrece la contactul metal-oxigen, produsii de
coroziune raman la suprafata metalului sub forma de pelicule de grosimi si culori
diferite.
Eficienta peliculei formate are un caracter relativ pentru ca proprietatile oxidului
depind de temperature, de socuri mecanice sau de tensiuni interne care pot aparea
odata cu cresterea in timp a grosimei peliculei.
Eficienta peliculei de oxid depinde in mare masura de valoarea coeficientului de
dilatare termica ai metalului si ai oxidului sau daca acesti coeficienti difera intre ei la
aparitia unor variatii de temperature, pelicula de oxid se poate fisura permitand accesul
la suprafata piesei metalice
Alta posibiliate de distrugere de oxid este ca urmare a acumularii de gaze la limita
de separare dintre faza solida a metalului si faza solida a oxidului metalic.

Cinetica procesului de coroziune

Formarea si dezvoltarea peliculei de oxizi in urma reactiei dintre piesa metalica si

oxygen la temperature inalte e guvernata de legile cineticii chimice.
Variatia grosimii peliculei de oxid formata in absenta umiditatii si CO pe suprafata
metalului e initial rapida dupa care se stbilizeaza in timp.

2022 – 2023 Pag. 5 din 18

Grosimea peliculei astfel formata e de ordinul a zeci de Ǻ si depinde de natura
metalului. Calitatea protectoare a peliculei se poate modifica, iar coroziunea decurge
cu viteza mai mare daca mediul e umiditate si CO.Temperatura favorizeza procesul.
Cresterea masica a metalului ca urmare a formarii peliculei de oxid in timp poate urma
una sau alta din urmatoarele legi cinetice:

1) Lege lineara

2) Legea parabolica

3) Legea cubica

4) Legea logaritmica

5) Legea antilogaritmica

Variatia lineara se constata la formarea unui oxid discontinuu sau volatile.

Cresterea masica dupa legea parabolica are loc formarea straturilor groase de oxid in
conditii de temperatura inalte. Cresterea acestor straturi e controlata dpdv kinetic de
procesul de difuzie.
Legea logaritmica, directa si inverse sunt caracteristice oxidarilor la temperatura
ambianta a unor metale asa cum sunt:Al, Ag, Fe, Cu.
Legea cubica de crestere a masei oxidului conform ei se petrece procesul de
oxidare la temp moderate a unor metale precum:Zn,Ni.
De multe ori cinetica de oxidare nu e descrisa de o singura lege .Procesul poate fi
constituit din mai multe etape si fiecare etapa poate fi guvernata de una sau alta dintre
legile mentionate.

2022 – 2023 Pag. 6 din 18

 Ex. Uneori legea liniara e urmata de o etapa ce se desfasoara conform legii
parabolice.Asa se poate explica de ce initial pelicula discontinua formata in etapele
urmatoare se transforma intr-o pelicula protectoare.

Mecanisme de formare si dezvoltare a stratului de oxid

Dezvoltarea stratului de oxid se face conform unui mecanism de nucleatie.In functie de

regimul termic ,se disting 2 cazuri:
1) dezvoltarea peliculelor subtiri de grosimi mai mici de 10.000Ǻ
2) dezvoltarea peliculelor groase la temp inalte

Formarea peliculei la suprafata metalului cuprinde 2 etape:

 incubatia cand suprafata piesei metalice se pastreaza lucioasa ,sfarsitul acestei
etape e marcat de aparitia germenilor de cristalizare.
 cresterea germenilor.

Efectele coroziunii

Costul anual la nivel mondial al coroziunii metalice este estimat a fi de peste 2 trilioane de
dolari, însă experții cred că 25 - 30% ar putea fi prevenite cu o protecție corespunzătoare
împotriva coroziunii. Proiectele de construcție prost planificate pot duce la o structură
corodată care trebuie să fie înlocuită, ceea ce reprezintă o risipă de resurse naturale și
contradictoriu cu preocupările globale privind durabilitatea. În plus, coroziunea poate duce
la probleme de siguranță, pierderea vieții, costuri indirecte suplimentare și deteriorarea
reputației.

Cum să prevenim coroziunea

Există mai multe modalități rentabile de prevenire a coroziunii, inclusiv:

 Folosiți metale ne-corozive, cum ar fi oțelul inoxidabil sau aluminiu

 Asigurați-vă că suprafața metalului rămâne curată și uscată

2022 – 2023 Pag. 7 din 18

 Utilizați agenți de uscare
 Folosiți un înveliș sau un produs de barieră, cum ar fi unsoarea, uleiul, vopseaua
sau fibra de carbon
 Puneți un strat de umplutură, de exemplu, calcar, cu conducte subterane
 Utilizați un anod de sacrificiu pentru a oferi un sistem de protecție catodică

Modelarea și concepţia sistemelor de protecţie anticorozivă

activă pentru platformele eoliene off-shore

În perspectiva dezvoltării durabile, problematica valorificării resurselor energetice

regenerabile, în special a energiei eoliene, este de o importanţă deosebită. Construcţia
și exploatarea turbinelor eoliene presupun anumite riscuri pentru habitatul uman și
pentru factorii de mediu, aspecte de care se impune a se lua în considerare la concepţia
și execuţia acestora. Astfel, la amplasarea turbinelor eoliene trebuie ţinut cont de:
distrugerile aduse habitatului, nivelul de zgomot generat, riscul desprinderilor de
bucăţi de gheată și/sau de pale și riscurile de lovire aferente – ceea ce exclude
amplasarea lor la distanţe mai mici de 1 km faţă de zone locuite și/sau intens circulate
(artere de circulaţie).

Pe de altă parte, în cazul turbinelor eoliene amplasate pe mare (off-shore – fig. 1)

părţile metalice sunt expuse unei coroziuni accelerate datorate agresivităţii ridicate atât

2022 – 2023 Pag. 8 din 18

a apei de mare (părţile subacvatice și cele umectate de valuri și maree – fig. 2) datorate
atât salinităţii și încărcării microbiene a apei de mare, cât și agresivităţii atmosferei
marine (părţile expuse coroziunii atmosferice) – ceea ce, în absenţa implementării unor
metode avansate de control al coroziunii, duce la diminuarea substanţială a duratei
normale de exploatare.

În urma distrugerii componentelor, apare riscul poluării apelor de suprafaţă – atât

cu ioni de metale grele, cât și cu materiale greu biodegradabile de către flora
microbiană marină (cum ar fi uleiurile electroizolante și lubrifianţii din echipamentele
electroenergetice).

Figura 1. Imaginea unei turbine eoliene off-shore montată pe platformă fixă [5]

2022 – 2023 Pag. 9 din 18

Figura 2. Imaginea suportului „jacket” unei platforme eoliene off-shore extrasă din mare la expirarea
duratei de exploatare: A) întreruperi ale elementelor de consolidare; B) resturile blocurilor anodice de
zinc epuizaţi; C) creșteri de alge și D) crustă de moluște și colonii microbiene (biofouling)

Având în vedere aceste considerente, scopul lucrării constă în modelarea și

concepţia sistemelor de protecţie catodică a structurilor metalice subacvatice ale
platformelor eoliene off-shore.

1. Consideraţii teoretice

În cazul structurilor realizate din oţel carbon uzual, utilizat la realizarea

infrastructurii imersate (subacvatice) a platformelor eoliene off-shore, la interfaţa
oţel/apă de mare se stabilește echilibrul: Fe + − Fe + 2e 2 în care vA este viteza
procesului parţial anodic (de dizolvare a fierului) care are loc prin tranzitarea
suprafeţei de curentul parţial anodic iA, iar vK este viteza procesului parţial catodic
(de reducere a ionilor de fier) care are loc prin tranzitarea suprafeţei de curentul parţial
catodic iK.
La echilibru, vitezele celor două procese parţiale este egală, ceea ce (conform (1))
înseamnă că iA și iK sunt egale, situaţie în care se definesc viteza globală de coroziune
vcor ce se desfășoară prin tranzitarea suprafeţei de curentul de schimb i0, numit și
curentul de coroziune icorr, respectiv: A K cor i =ν =ν și A K corr i = i = i = i 0 (2)
Coroziunea electrochimică a fierului și a aliajelor sale presupune desfășurarea
simultană a două tipuri de proces paralele și simultane, respectiv: − o reacţie anodică
de oxidare: + − Fe → Fe + 2e 2 (3) − o reacţie catodică de acceptare a electronilor

2022 – 2023 Pag. 10 din 18

rămași liberi în urma ionizării fierului. Notând cu A specia acceptoare de electroni
(specie depolarizantă catodic), avem: − → − A + 2e A2e (4)
În funcţie de natura mediului electrolitic, în cazul coroziunii fierului, pot avea loc
următoarele procese parţial catodice [7]:
− în medii acide (situaţie caracteristică pentru partea imersată a platformelor
eoliene off-shore încărcate cu biofouling) depolarizarea se realizează prin reducerea
ionilor de hidrogen, respectiv: 2 2H + 2e → H + − (5)
− în medii neutre alcaline, depolarizarea se realizează prin reducerea oxigenului
dizolvat în electrolit (situaţie caracteristică pentru partea imersată a platformelor
eoliene off-shore protejate împotriva biofouling-ului), respectiv (6): − → − O2 + H2O
+ 4e 4OH (6) Ionii hidroxil OH– formaţi din (6) pot reacţiona cu ionul de fier Fe2+ din
procesul (3) cu formare de hidroxid de fier care, fiind instabilă, se transformă în rugină
FeO(OH). De asemenea, pot reacţiona cu ionii de calciu [9] din apa de mare, formând
cruste de carbonat de calciu după reacţiile: 2 2 Ca + 2OH → Ca(OH) + − (7) Ca(OH) 2
+ CO2 → CaCO3 + H2O.
Se constată că, în funcţie de natura electrolitului (apă de mare mediu neutru, dar
care localizat poate fi acidulată cu produșii de metabolism ai culturilor microbiene și
de fouling), se obţin produși diferiţi pentru reacţia parţial anodică și cea catodică.
Din punct de vedere cinetic, coroziunea structurilor metalice realizate din diverse
calităţi de oţel carbon este un proces complex și se desfășoară în mai multe etape, prin
două procese ce au loc simultan și paralel, respectiv un proces anodic de ionizare a
fierului și un proces catodic, de acceptare a electronilor puși în libertate prin procesul
anodic. Cele două procese sunt cuplate și (în absenţa unei polarizări exterioare) se
desfășoară la un potenţial Fe/electrolit numit potenţial mixt de coroziune (Ecor). În
aceste condiţii, viteza procesului anodic este identică cu cea a procesului catodic, deci
și curenţii parţiali aferenţi acestor procese sunt identici, iar curentul de schimb specific
sistemului este măsura vitezei de degradare a fierului (curentul de coroziune — Icor).

2022 – 2023 Pag. 11 din 18

În fig. 3, sunt reprezentate schematic curbele parţiale de polarizaţie (linie întreruptă) pentru procesele parţiale
anodice și catodice. Figura 3. Curba de polarizaţie tipică pentru sistemele oţel/electrolit [7]

Din compunerea grafică a celor două curbe parţiale, se obţine curba globală de
polarizaţie (linia continuă), care caracterizează cinetica procesului electrochimic global
ce are loc la interfaţa oţel/electrolit (lichid și/sau solid). Din analiza fig. 3, se constată
că, din punct de vedere a coroziunii, se disting patru domenii caracteristice, respectiv:

− domeniul de coroziune accelerată, situat la potenţiale mai pozitive decât potenţialul

mixt de coroziune E0, domeniu în care predomină procesul (3);
− domeniul de protecţie parţială, cuprins între potenţialul mixt de coroziune E0 = Ecor
și potenţialul de echilibru a speciei depolarizante (EA);
− domeniul de imunitate, în care coroziunea este termodinamic imposibilă, care este
cuprins între potenţialul minim de protecţie – Em și potenţialul de descărcare a
hidrogenului (potenţialul maxim de protecţie – EM);
− domeniul de supra-protecţie, în care termodinamic coroziunea este imposibilă, dar în
care se degajă masiv hidrogen (5) – care duce la o serie de procese secundare cum ar fi
degradarea prin saponificare a straturilor organice de protecţie (vopsele, diverse tipuri
de izolaţie de bază etc.) și/sau absorbţia hidrogenului în metal (ceea ce duce la
fragilizarea structurii metalice prin „fragilitatea de hidrogen”).

Având în vedere cele de mai sus, se constată că, pentru a asigura o protecţie
anticorozivă eficientă a structurilor metalice ce funcţionează în mediile agresive
caracteristice platformelor și fermelor eoliene off-shore, trebuie ca potenţialul impus
metalului să fie cuprins între potenţialul minim (Em) și maxim (EM) de protecţie [7,
10], ceea ce pentru partea imersată (subacvatică), practic, se poate realiza prin
protecţie complexă, formată dintr-un strat de protecţie pasivă (straturi electroizolante
peliculogene, vopsele cu adaos de componenţi xenobiotici pentru prevenirea

2022 – 2023 Pag. 12 din 18

biofouling-ului etc.) și polarizarea la un potenţial catodic Ek în domeniul Em > Ek >
EM („protecţie catodică”).

Din fig. 3, rezultă că impunerea unui potenţial metal/electrolit mai negativ decât
potenţialul minim de protecţie (Em) asigură o protecţie anticorozivă totală. Polarizarea
suprafeţei de protejat se realizează prin injecţia unui curent catodic în metalul de
protejat faţă de mediul electrolitic în care este imersat, injecţie de curent în urma căreia
echilibrul (1) se deplasează spre stânga prin polarizarea catodică a oţelului.

Din fig. 3, rezultă că protecţia anticorozivă este asigurată prin impunerea unui
potenţial oţel/apă de mare Ek în domeniul (11), la care procesele de coroziune sunt
termodinamic imposibile și nu există riscul fragilizării structurii metalice, respectiv:
EM < Ek < Em (11)

În funcţie de sursa de curent care asigură densitatea curentului catodic de protecţie jk

protecţia catodică poate fi:

− pasivă – când jk este debitat de o pilă galvanică creat prin montarea pe structura din
oţel de protejat a unor anozi de sacrificiu (realizaţi din metale mai electronegative
decât fierul – de obicei din zinc);
− activă – când jk este debitat de o sursă exterioară de curent (de exemplu, redresor
racordat la o reţea electrică, panou fotovoltaic cu sistemul de stocare aferent etc.).
În cazul protecţiei pasive, nu există riscul depășirii valorii EM, iar masa de anozilor
de sacrificiu (zincului) montate pe partea imersată (subacvatică) a structurii în timp se
dizolvă, după care se declanșează procesul de coroziune a structurii – așa cum este
ilustrat în fig. 2, din care se observă că anozii de zinc sunt complet dizolvaţi (au mai
rămas doar platbandele de conectare).
În cazul protecţiei active, există riscul depășirii valorii EM, ceea ce impune o
concepţie și modelare corespunzătoare a sistemului de protecţie.

3. Modelarea sistemelor de protecţie anticorozivă activă pentru structuri metalice

imersate

2022 – 2023 Pag. 13 din 18

 Principala problemă ce se impune a fi rezolvată la concepţia și dimensionarea unui
sistem de protecţie anticorozivă activă a suprafeţelor subacvatice ale platformelor
eoliene off-shore constă în respectarea condiţiei (11), ceea ce în condiţii tehnico-
economice avantajoase presupune o concepţie corespunzătoare a geometriei anodului
de injecţie, în funcţie de geometria suprafeţei de protejat. Problematica de rezolvat este
prezentată schematic în fig. 4.

Figura 4. Schiţa protecţiei anticorozive active a unei suprafeţe

4. Concepţia sistemelor de protecţie anticorozivă activă pentru platformele

eoliene off-shore

Pentru o structură metalică imersată aferentă unei platforme eoliene off-shore de tipul
celui din fig. 1 și 2. se concepe protecţia anticorozivă activă schiţată în fig. 5.

Figura 5. Model simplificat pentru dimensionarea unui sistem de protecţie catodică activă a unei platforme

eoliene off-shore
Din analiza fig. 5, se constată că anodul de injecţie plasat central este realizat din
module anodice cilindrice, îmbinate prin filetare, cu material activ din aliaj fier-siliciu (14
%) cu diametru de 80–100 m este fixat de barele transversale de rigidizare a platformei

2022 – 2023 Pag. 14 din 18

prin manșoane electroizolante („scut anodic”) cu lungimea l. În aceste condiţii, se constată
că la dimensionarea sistemului de protecţie anticorozivă activă, în prima etapă, se pune
problema determinării lungimii necesare a scutului anodic.
Pentru o centrală eoliană off-shore în sistem plutitor [, schiţa de realizare a protecţiei
anticorozive active este prezentată în fig. 6.

Figura 6. Schiţa sistemului de protecţie anticorozivă activă pentru o centrală eoliană off-shore în sistem
plutitor: 1. cabluri (parâme) de ancorare; 2. partea imersată – opera vie plutitoare
(contragreutate/balast); 3. cablu pentru racord anodic; 4. anod de injecţie (material inert – fontă
silicioasă 14%Si

Din analiza fig. 6, se constată că, în cazul platformelor eoliene plutitoare, configuraţia
suprafeţelor imersate, de protejat anticoroziv, este mai simplă decât în cazul unui
suport fix tip „grindă cu zăbrele” prezentat în fig. 5. Injecţia curentului de protecţie se
realizează faţă de un anod din material inert (fontă silicioasă 14 % Si) lansat la fundul
mării printr-un cablu anodic corespunzător ales. Respectarea raportului D/d (21) se
rezolvă simplu prin alegerea corespunzătoare a deschiderii cablurilor de ancorare în
funcţie de adâncimea mării și, dacă este cazul, de înălţimea părţii imersate a corpului
plutitor.

În fig. 7, se prezintă distribuţia potenţialelor pe suprafeţele metalice ale unei structuri

metalice plutitoare ancorate de fundul mării prin cabluri (parâme) de oţel (conform fig.
6), obţinută în urma modelării și calculului distribuţiei liniilor de curent de protecţie,
prin rularea programului COMSOL pentru tensiunea de +12 V aplicată între anodul de

2022 – 2023 Pag. 15 din 18

protecţie și structura de protejat – toate imersate în apă de mare cu conductivitatea de 5
S/m

Figura 7. Distribuţia potenţialelor pe suprafeţele metalice a sistemului din fig. 6, în urma aplicării între
structura plutitoare și anodul de injecţie a unei tensiuni de 12 V

Din analiza fig. 7, se observă că, pentru o structură plutitoare ancorată cu cabluri din
oţel de fundul mării, la geometria dată, în context cu modelul din fig. 6, la o tensiune
de 12 V aplicaţi între anod și suprafaţa de protejat, pe suprafaţă protejată se stabilesc
potenţiale între apa de mare și metal Ek cuprinse între EM = 1,12 V și Em = 0,62 V,
ceea ce corespunde la cca. –1,29 VCu/CuSO4, respectiv –0,79 VCu/CuSO4 domeniul
potenţialelor de protecţie conform (11).

5. Concluzii

În urma unei documentări privind riscurile de poluare a mediului cu materiale greu

biodegradabile (cum ar fi uleiurile electroizolante și cele de lubrifiere) datorate
degradărilor prin coroziune și biocoroziune a părţii subacvatice ale structurilor
metalice aferente infrastructurii platformelor eoliene off-shore, în baza consideraţiilor
teoretice enumerate, a fost modelat un sistem de protecţie catodică prin injecţie de
curent catodic faţă de un anod din material anodic inert – amplasate în același mediu
electrolitic (apa de mare). În baza modelului obţinut, au fost concepute sistemele de
protecţie anticorozivă activă atât pentru o structură de susţinere a turbinei eoliene off-
shore în variantă constructivă fixă, cât și în varianta plutitoare. Validarea modelului
elaborat s-a făcut pe o structură plutitoare cu geometrie dată, la care distribuţia

2022 – 2023 Pag. 16 din 18

potenţialelor pe suprafeţele protejate obţinute prin aplicaţie COMSOL, pentru o
tensiune aplicată de 12 V și conductivitate a apei de mare de 5 S/m, a fost cuprinsă
între –1,29 VCu/CuSO4, respectiv –0,79 VCu/CuSO4, ceea ce respectă condiţia.

Bibliografie

2022 – 2023 Pag. 17 din 18

[1] MORGAN C.A.”, BOSSANYI E.A., Wind turbine icing and public safety – a quantifiable risk,
Wind Energy Production in Cold Climates, Bengt Tammelin, Kristiina Säntti, 1996.
[2] MORGAN C., BOSSANYI E., SEIFERT H., (1998) “Assessment of Safety Risks Arising from
Wind Turbine Icing”. BOREAS IV Conference Paper, 31 March - 2 April 1998, Hetta Finland 1998.
[3] LINGVAY J., SZATMÁRI I., PRIOTEASA P., LINGVAY M., TUDOSIE L.M., “Aspergillus
niger filamentous fungi initiated corrosion of S235J2G3 carbon steel”, Korroz. Figy., Vol. LIV (1)
2014, p. 15-21.
[4] RADU E., LINGVAY I., UDREA O., MITREA S., PĂTROI D., “Biodegradabilitatea unor uleiuri
de uz electrotehnic prin acţiunea mucegaiurilor filamentoase” [Biodegrability of some electrical
purposes oils by action of filamentous fungi], EEA Electrotehnică, Electronică, Automatică, Vol. 63. (4)
pp. 84-93, 2015.
[5] ***, France Energies Marines, Les énergies marines renouvelables, L'énergie éolienne en mer:
http://www.france-energies-marines.org/Lesenergies-marines-renouvelables/L-energie-eolienne en-mer
[6] ***, www.off-shoreenerytoday.com
[7] LINGVAY I., Coroziunea datorată curenţilor de dispersie “vagabonzi” [”Stray” dispersion currents
corrosion], Editura Electra, ISBN: 973-7728-54-8, București, 2005.
[8] SUSANU T., LINGVAY I., STOIAN F., LINGVAY C., Calculul câmpului electric al unei nave
maritime” [The computation of the electric field strength of a seagoing ship], EEA – Electrotehnica
Electronica Automatica, (46), 1998. p. 5-7.
[9] LINGVAY J., SZATMÁRI I., LINGVAY M., Tudosie L., “Underground power cables ageing. Case
study – results of 5 year monitoring”, in: Korróziós figyelő, Vol. LIII (3) 2013, p. 71–80. [10]***,
Protecţie catodică cu sursă exterioară de curent:
https://www.scribd.com/doc/46998761/protectiecatodica
[11]LINGVAY I., LUNGU M., JURCAU I. Anod pentru protectie anticoroziva a constructiilor
maritime, Brevet RO [Anode for the corrosion protection of seagoing construction Patent RO]. nr.
105187/ 11.12.1989

2022 – 2023 Pag. 18 din 18