COROZIUNE

2019
 CUPRINS

I.PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA COROZIUNII METALELOR...................................................................................2

1.1 Importanţa controlului coroziunii............................................................................................................4
1.2 Protectia anticoroziva..............................................................................................................................6
1.3 Metode de actionare asupra mediului coroziv........................................................................................7
1.4 Alte metode de prevenire a coroziunii.....................................................................................................8
II.FORMELE ŞI MECANISMELE COROZIUNII........................................................................................................9
2.1Formele coroziunii....................................................................................................................................9
2.1.1 Coroziunea uniformă........................................................................................................................9
2.1.2 Coroziunea galvanică........................................................................................................................9
2.1.3 Coroziunea in puncte......................................................................................................................11
III.COROZIUNEA FIERULUI................................................................................................................................12
3.1 Ruginirea fierului...................................................................................................................................13
IV.CONCLUZII...................................................................................................................................................14
V.BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................................15
I.PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA COROZIUNII METALELOR

Coroziunea se refera la procesele de degradare si deteriorare a metalelor, sau

obiectelor metalice, sub acţiunea agenţilor chimici din mediu. Cauza acestor modificări
nedorite ale metalelor sunt reacţiile chimic si în special electrochimice, care pornesc de la
suprafaţa metalului respectiv.
Faptul că multe metale reacţionează cu vecinătatea lor este cunoscut de multă
vreme. Astfel, fierul rugineşte, argintul işi pierde luciul, cuprul capătă o patină, aluminiul
se oxidează (formând un strat foarte subţire de oxid, care împiedică reacţia mai departe),
zincul şi plumbul îşi pierd treptat luciul metalic.

Coroziunea fierului Fig 1.1.

Pagubele provocate economiei nationale de catre coroziune ating proportii uriase.

Conform datelor existente, aproape o treime din productia mondiala de metal este scoasa
din uz datorita coroziunii. Intrucat numai circa doua treimi din metalul corodat se
recupereaza prin topire,inseamna ca circa 10% din productia mondiala se pierde definitiv
ca urmare a actiunii de distrugere a coroziunii.
Pagubele datorita coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci
si de scoaterea din functiune a unor instalatii intregi, pentru a caror prelucrare si montare
se cheltuieste mai mult decat costul materialului din care sunt facute. Daca pentru sinele de
cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie,pentru alte produse cum ar fi
masinile, avioanele, aparatele de precizie etc. costul de fabricatie depaseste cu mult costul.
Termenul de coroziune este conventional si cuprinde o serie de procese,
de schimbari chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara

2
intr-o forma combinata. Aceasta trecere este posibila deoarece in natura,in mod obisnuit,
metalele se gasesc sub forma combinata ca oxizi,carbonati,hidroxizi,a caror energie libera
este mai mica decat a metalului pur,ceea ce determina tendinta naturala a metalelor de a
trece la forme cu energie libera mai redusa.
Prin coroziune se intelege distrugerea materialelor datorita reactiilor chimice sau
electrochimice cu mediul inconjurator. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile
prime folosite in industrie,in timp ce atacul electrochimic nu apare decat la
metale,deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele sintetice nu poseda aceasta
structura ele fiind de obicei supuse degradarii numai prin atac chimic.
Cu excepţia metalelor aşa zise nobile, toate celelalte metale sunt nestabile în
contact cu aerul atmosferic. Modul în care se manifestă această nestabilitate, ca şi gradul
în care ea apare, depinde atât de natura metalului, cât şi a vecinătăţii lui.
După mecanismul de desfăşurare se pot distinge trei tipuri de coroziune:
 coroziunea chimică
 coroziunea electrochimică
 coroziunea biochimică

1.Coroziune chimica

Distrugerea metalelor are loc sub acţiunea gazelor (O2; SO2; H2S; HCl(g); CO; CO2;
H2), într-un mediu uscat. Coroziunea se produce la temperaturi înalte, când nu este posibilă
condensarea vaporilor la suprafaţa metalului.
Coroziunea chimică provoacă modificări ale metalului manifestate prin:
 dizolvarea părţilor componente şi pierderi de material;
 spălarea componenţilor;
 dezagregarea materialului de către cristalele sărurilor care se formează în porii
săi;
 mărirea sau reducerea particulelor, deci şi a întregii mase a metalului.
 Intensitatea procesului de coroziune chimică este condiţionată de:
 natura materialului,
 natura materialului corosiv,
 concentraţia,
 temperatura şi presiunea mediului corosiv şi durata de contact.

3
2. Coroziunea electrochimică
Coroziunea electrochimică apare la contactul metalului cu aerul umed, soluţii de
electroliţi. În acest caz alături de procese chimice (cedare de ē) au loc şi procese electrice
(transfer de ē).
Aşadar, în comparaţie cu coroziunea chimică, cea electrochimică are o importanţă
mai mare. Coroziunea electrochimică este rezultatul apariţiei unor elemente locale
(microelemente) la suprafaţa metalului.
Dintre principalele cauze care determină apariţia elementelor locale pot fi
menţionate :
- impurificări cu metale nobile, oxizi ai metalelor;
- heterogenităţi chimice, de exemplu: existenta mai multor faze;
- heterogenităţi fizice, care pot sa apară ca urmare a unui tratament mecanic sau
termic neuniform.
Pentru apariţia acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod, un catod, un
electrolit şi un conductor, deci un element galvanic. Prin înlăturarea uneia dintre aceste
condiţii, coroziunea electrochimică nu se produce.

3. Coroziunea biochimică
Acest tip de coroziune este provocat de microorganismele care pot folosi metalul în
calitate de mediu nutritiv. Produşii activităţii vitale a microogranismelor pot fi, de asemenea,
agresivi.

1.1 Importanţa controlului coroziunii

Controlul coroziunii este foarte important pentru că, nesupravegherea, poate deveni
foarte costisitoare.Prin actiunea ei, aceasta poate duce la oprirea instalaţiilor iar costurile de
întreţinere şi reparaţii vor creşte. Uneori insa costurile preintampinarii totale, respectiv
eliminarii coroziunii pot fi foarte mari. De aceea, în urma unei analize atât economice cât şi
a lucrarilor ce trebuiesc efectuate, se poate realiza un echilibru între impactul coroziunii şi
cheltuielile pentru prevenirea acesteia.

4
 Coroziunea instalatiilor Fig 1.2.

Prin prevenirea coroziunii s-a constatat că 25 % din cheltuielile anuale legate de

coroziune pot fi eliminate. Cheltuielile anuale legate de coroziune reprezintă circa 16 % din
valoarea instalaţiilor şi echipamentelor. Se impune ca la proiectarea şi execuţia instalaţiilor
şi echipamentelor, respectiv la modificările majore sau reparaţiile instalaţiilor existente
trebuie să se ţină cont de aspectele legate de controlul coroziunii.
Reducerea cheltuielilor inca din faza de proiectare se poate realiza prin alegerea
materialelor rezistente la coroziune, cheltuieli fiind mult mai mici decât acţiunile de
înlăturare a cauzelor atunci când construcţia echipamentelor şi instalaţiilor s-a încheiat.
Coroziunea poate avea efecte grave asupra funcţionării instalaţiilor şi
echipamentelor, de aceea, în multe cazuri se folosesc sisteme redundante care să asigure
continua funcţionare a echipamentelor şi instalaţiilor. Mai mult decât atât, sistemele
corodate sunt mai susceptibile stricăciunilor datorate de vânt, valuri sau cutremure. Aproape
toate tipurile de coroziune pot fi anticipate, observate, controlate.
Coroziunea poate provoca defecte ascunse în afara celor cunoscute, cum ar fi:
distrugerea structurilor şi pierderile de materiale.
Produsele de coroziune pot să contamineze alimentările cu apă sau combustibil
cauzând atât probleme tehnice cât şi probleme legate de sănătatea oamenilor. În general,
echipamentele sunt proiectate ca să reziste în condiţii medii, iar atunci când se folosesc într-
un mediu coroziv este nevoie de protecţie suplimentară.
Contaminarea mediului datorită scurgerilor de combustibil şi de materiale
periculoase reprezintă o problemă importantă în legătură cu mediul. De obicei, cheltuielile

5
făcute pentru eliminarea acestor materiale sunt mult mai mari decât cele asociate
controlului coroziunii.
Coroziunea poate avea un impact mare asupra funcţionării întreprinderilor
deoarece poate cauza creşteri de emisii poluante. În unele cazuri, chiar produşii de
coroziune sunt foarte periculoşi şi de aceea coroziunea trebuie controlată pentru a preveni
poluarea mediului.
De asemenea, controlul coroziunii poate reduce cheltuielile cu manopera pentru
inlaturarea efectelor coroziunii.

1.2 Protectia anticoroziva

Criterii de baza in protectia anticoroziva

Protectia anticoroziva reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a proteja

suprafata materialelor de actiunea mediului coroziv.
Principalele masuri pentru a asigura o protectie anticoroziva eficienta sunt:
 alegerea corecta a materialelor utilizate în constructia de aparate si utilaje
industriale,din punct de vedere al rezistentei la coroziune;
 evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el,
de exemplu aluminiu alaturi de aliajele cuprului sau otelurilor aliate, bronz în contact
cu otelul etc.
 evitarea punerii în contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau turnate,
deoarece din cauza diferentei de potential electrochimic dintre ele, în prezenta unui
electrolit corespunzator, primele se corodeaza;
 prelucrarea mai îngrijita a suprafetei metalului,deoarece adânciturile, zgârieturile
favorizeaza si accelereaza coroziunea,
 proiectarea corespunzatoare a instalatiilor si dispoziztivelor,
 modificarea caracteristicilor mediului prin utilizarea inhibitorilor de coroziune,
 protectia anticoroziva prin acoperiri metalice,
 protectia anticoroziva prin acoperiri nemetalice.

Cel mai intalnit exemplu de coroziune este ruginirea fierului. Se pot folosi trei metode
pentru a preveni ruginirea fierului:
1. crearea unui aliaj cu baza fier care sa reziste la coroziune,
2. adaugarea unui strat dintr-un material care sa reactioneze cu mediul coroziv

6
 mult mai repede decat fierul, astfel pe masura ce acel strat se consuma, fierul
este protejat,
3. acoperirea cu un strat impermeabil in asa fel incat aerul si apa sa nu ajunga in
contact cu fierul.
Crearea unui aliaj cu baza fier rezistent la coroziune este cea mai buna metoda de
protectie dar si cea mai scumpa. Un exemplu ar fi otelul inoxidabil care rezista chiar sub
actiunea unor substante corozive puternice, cum ar fi acidul azotic.
A doua metoda, protejarea cu un metal activ, este si ea satisfacatoare dar scumpa.
Cel mai intalnit exemplu este metoda galvanizarii in care fierul este acoperit cu un strat de
zinc. In prezenta solutiilor corozive, un potential electric apare intre fier si zinc, cauzand
dizolvarea zincului si protejarea fierului pe toata perioada existentei stratului de zinc.
A treia metoda, si anume protectia suprafetei fierului cu un strat impermeabil, este
cea mai ieftina dintre toate si de aceea este cea mai intalnita. Cele mai eficiente metode sunt
cele cu smalt, iar cele mai ieftine sunt vopselele speciale, cum ar fi oxidul rosu de plumb.

1.3 Metode de actionare asupra mediului coroziv

Reducerea vitezei de coroziune intr-un anumit mediu se realizeaza prin modificarea

activitatii acestuia prin:

 modificarea pH-ului, ceea ce inseamna reglarea lui la o valoare convenabila pentru

metalul care trebuie protejat. Aceasta inseamna eliminarea componentelor
periculoase din mediul de coroziune prin metode fizice, chimice sau mecanice;
 indepartarea gazelor (O2, CO2) care maresc viteza de coroziune a mediilor corozive,
mai ales a apei;
 folosirea inhibitorilor, ce sunt substante organice sau anorganice care, introduse in
mediul coroziv, in cantitati minime, micsoreaza sau reduc la zero viteza de coroziune
a metalului;
 protectia catodica (electroapararea) care consta in placarea suprafetei de protejat cu
anozi metalici auxiliari, care se corodeaza in locul metalului protejat

Inhibitorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv, scad viteza coroziunii.
Inhibitorii protejeaza prin schimbarea reactiilor anodice sau catodice, formand o bariera
intre metal si electrolit sau o combinatie a ambelor. Eficienta protectiei inhibitorilor de

7
coroziune este evaluata prin masurarea ratei de coroziune a sistemului testat cu si fara
adaugarea de inhibitori.Testarea electrochimica a inhibitorilor prezinta un avantaj major, si
anume, timp scurt de determinare, oferind totodata informatii vitale asupra mecanismului de
inhibare.
Clasificarea inhibitorilor se face dupa mai multe criterii:
 din punct de vedere electrochimic pot fi; anodici, catodici, de adsorbtie
 dupa compozitia chimica pot fi; organici si anorganici.
 dupa mecanismul de actiune inhibitorii pot fi incadrati in doua grupe:
-substante care scad viteza de coroziune prin formarea de filme protectoare
- substante care actioneaza in procesul de coroziune prin adsorbtie pe
suprafata metalului.
Eficienta inhibarii coroziunii este influentata de o serie de factori variabili care
depind de mediul coroziv, de materialul care trebuie protejat, de durata de contact
inhibitor/ mediu-agresiv, de concentratia si natura inhibitorilor sau de raportul dintre
suprafata metalica si volumul solutiei de inhibitor.
Unele substante se comporta ca inhibitori la concentratii mari, nu au efect de
inhibitie la concentratii medii iar la concentratii mici sunt acceleratori de coroziune, in
timp ce altele sunt inhibitori la concentratii mici si acceleratori la concentratii mari. Unele
amine sunt active la rece si isi micsoreaza activitatea la cald, uneori derivatii acetilenei se
comporta invers, sunt prea putin activi la rece si devin mai activi la cald.

1.4 Alte metode de prevenire a coroziunii

Camasuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi sau diferite
metale. Combinatia rezultata, care de multe ori se realizeaza la preturi mici, poate avea
proprietati de duritate, conductivitate si rezistenta impotriva coroziunii care nu pot fi
intalnite intr-un metal pur. Un exemplu de metal de acest gen este asa-numitul aur suflat,
care consista din nucleu de alama sau otel acoperit de un strat de aur la suprafata.
Componentele camasuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur in
interior si apoi straturi subtiri de foi de aluminiu pur care este rezistent la coroziune.
Straturile diferite de metal sunt de obicei incalzite si rulate una peste alta. Alte metode de
camasuire includ sudarea sau turnarea metalului topit in jurul nucleului intarit. In afara de
foi si dungi, metalele camasuite sunt produse si sub forma de fire, bari si tuburi.

8
II.FORMELE ŞI MECANISMELE COROZIUNII

2.1Formele coroziunii
2.1.1 Coroziunea uniformă Coroziunea uniformă este forma de coroziune
acceptată deoarece stratul de oxizi format poate frana procesul de coroziune.

Coroziunea uniforma Fig 2.1.

Coroziunea uniformă

Definiţie. Coroziunea uniformă apare atunci când metalul este expus pe toată
suprafaţa sa. În nici un punct, penetrarea metalului nu va fi mai mare decât dublul mediei
de penetrare.
Exemplu. Acest tip de coroziune este întâlnit la coroziunea atmosferica a oţelul şi la
coroziunea aliajelor cu bază de cupru în apa de mare
Prezentare. La coroziunea uniformă produsele de coroziune rămân de obicei pe
suprafaţa corodată, dar ele pot fi înlăturate prin acţiuni mecanice sau prin alte mecanisme.
Măsurători. La coroziunea uniformă, cea mai utilizată metodă de măsurare a ratei
de coroziune este cea a măsurării pierderilor în greutate a materialului. Pierederea în greutate
de material este folosită pentru a calcula pierderea în grosime a metalului, presupunând că
aceasta a acţionat uniform. În unele cazuri se foloseşte şi măsurarea în grosime a
epruvetelor, iar rezultatele sunt exprimate în μm/an. Trebuie reţinut faptul că rata coroziunii
se calculează de obicei prin pierderea în greutate nu prin pierderea în grosime.

2.1.2 Coroziunea galvanică Când două metale cu potentiale electrochimice diferite

9
sunt in contact intr-un electrolit apare un transfer de sarcina electrica respectiv celulă o
galvanică.

Definiţie. Coroziunea galvanică este cea cauzată sau accelerată de trecerea

curentului electric prin două sau mai multe metale diferite aflate in contact in prezenta
unui electrolit. Cuplajul galvanic poate exista şi între diverse faze ale aceluiaşi aliaj: faze
metalice,compuşi intermetalici, carburi, sulfuri, cordoane de sudură, etc
Mecanism. Coroziunea galvanică este cauzată de activitatea electrochimică intre
metalul mai activ care are rol de anod si metalul mai puţin activ care are rol de catod. Rata
coroziunii anodului este controlată fie de activitatea catodului, fie de rezistenţa circuitului
exterm.

Celula de coroziune

Coroziunegalvanicăsub formă de „inel de

vierme

Coroziunea galvanica Fig 2.2.

Exemple. Când două sau mai multe metale cu potential electrochimic diferit sunt
introduse în electrolit, apare coroziunea galvanică. Având în vedere faptul că fiecare
structură sau echipament este construit din mai multe metale, este posibil să apară
coroziunea galvanică.
Prezentare. Coroziunea galvanică poate să fie uniformă sau neuniformă. În general,
coroziunea galvanică foarte intensă este însoţită de bule de gaz atât la anod cât şi la catod.
Măsurători. Coroziunea galvanică trebuie măsurată folosind o metodă potrivită
pentru măsurarea distribuţiei coroziunii la anod. Dacă acesta este uniformă, se poate folosi
metoda pierderilor în greutate, iar dacă este neuniformă, atunci trebuie folosite alte metode.
De asemenea, se pot folosi şi măsurători electrice ale potenţialelor galvanice pentru a estima
coroziunea galvanică. Măsurările pentru potenţialele absolute necesită prezenţa unui
electrod de referinţă al cărui potenţial stabil va fi comparat cu potenţialele celorlalte metale.
Rata coroziunii galavnice poate fi controlată fie prin controlarea activităţii la anod sau la

10
catod, fie prin controlul rezistenţeide polarizare.. Forţa care determină reacţia este
determinată de diferenţa de potenţial dintre anod şi catod. Metalele care sunt apropiate în
seria galvanică se vor coroda mai puţin decât cele mai depărtate. În condiţii obişnuite,
limitarea se face prin controlul activităţii de la catod.

2.1.3 Coroziunea in puncte

Coroziunea in punct Fig 2.3.

Definiţie.Coroziunea in puncte (pittingul) este definita ca rezultatul coroziunii
suprafetei unui material metalic, limitata la un punct de arie mica care ia forma unei
cavitati si are raportul lărgime/adâncime = 2/3
Mecanism. Coroziunea în puncte este una dintre cele mai distructive şi intense
forme de coroziune. Este considerata mai periculoasa decat coroziunea unifirma deoarece
este mai greu de detectat. Poate aparea in orice metal dar este cel mai des intalnita la
metalele care formeaza straturi oxidice protectoare cand apar mici strapungeri ale acestuia
sau puncte de coroziune. Aceste mici deschideri în suprafaţă pot pătrunde adânc în
interiorul materialului metalic. Atât la oţelul inoxidabil cât şi la aliajele de aluminiu,
metalele sunt acoperite de un film de oxizi care protejează materialul intr-o mulţime de
medii corozive. În mediul marin, acest film cedează şi nu se autoreface. Acolo unde el
cedează, vor apare zone anodice iar în jurul lor, zone catodice. De asemenea, zonele în care
cedează filmul sunt mult mai mici decât suprafeţele totale, deci raportul suprafaţă
anod/suprafaţă catod este nefavorabil.
Exemple. Oţelurile inoxidabile, aliajele de aluminiu, aliajul Monel şi unele aliaje de
cupru sunt susceptibile la acest tip de coroziune în diferite medii. Mediile agresive, care pot
provoca uşor o coroziune în puncte sunt, în general, soluţii de cloruri, bromuri sau
hipocloriţi. Anionii agresivi pot stimula dezvoltarea coroziunii în puncte numai când
concentraţia lor în soluţie este mai mare decât o anumită valoare critică, care depinde de

11
natura metalului sau aliajului, de prelucrarea termică şi de starea suprafeţei.
Fig 2.4.

Coroziunea în puncte în medii bogate în CO2 şi H2S

Prezentare. Acest tip de coroziune se prezintă sub forma unor găuri aparent
provocate mecanic sau generate de către un microorganism. În multe cazuri, zonele
înconjurătoare nu sunt afectate.
Măsurători. La acest tip de coroziune se măsoară adâncimea găurilor. În unele
cazuri se consideră cea mai mare adâncime, iar în altele se face o medie a celor mai
adânci 10 găuri. În rezervoare sau recipiente de presiune, efectul acestui tip de coroziune
poate fi mult mai grav decât indică pierderea de material.

III.COROZIUNEA FIERULUI

Coroziunea fierului este una electrochimica. Coroziunea electrochimică este

atribuită adesea activităţii unor pile galvanice microscopice sau de dimensiuni mai mari
ai căror anozi realizează distrugerea propriu-zisă pe anumite porţiuni ale metalului, în
timp ce restul suprafeţei funcţionează catodic adică nu se distruge.
Pentru ca fierul sa rugineasca este necesara prezenta simultana a oxigenului si a
apei. În aer uscat fierul nu ruginește, nici în apă deoxigenată. Prezența acizilor și a
anumitor săruri (de ex. a celor din apa de mare, NaCl, MgCl2, etc.) favorizează mult
coroziunea. Alte săruri (de ex. Na2CO3) dimpotrivă inhibă coroziunea.

3.1 Ruginirea fierului

12
 Ruginirea fierului Fig 3.1.
În cazul fierului oxidarea în atmosferă a acestuia cu formarea oxizilor de fier
(rugina) are loc în trepte.
În prima treaptă de oxidare a fierului, se formează FeO, oxidul feros, care este
stabil numai în absenţa oxigenului. Când apare oxigenul atmosferic, oxidul feros se
transformă în hidroxid de fier (Fe2O3H2O) sau FeO(OH), dintre care se cunosc 2 faze:
• Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen;
• Faza 2 caracterizată prin o cantitate de oxigen, insuficientă, din care cauză,
oxidarea evoluează încet.
În funcţie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugină şi anume:
1.Rugina albă Fe(OH)2 , care se formează după reacţia:
Fe+2H2O→Fe(OH)2+H2
Acest tip de rugină trece rapid, prin oxidare, în rugină brună, de aceea se observă
foarte rar.
2. Rugina brună, apare în urma reacţiei:
4Fe(OH)2+O2→4FeO*OH+2H2O
3. Rugina neagră, este formată din oxid feros şi feric; fiind denumită şi
magnetită din cauza proprietăţilor sale magnetice şi este considerată ca fiind forma cea
mai stabilă a oxidului de fier. Ea formează pe suprafaţa metalului un strat protector, cu
structură omogenă şi aderentă. Reacţia decurge astfel:
2FeO*OH+Fe(OH)2→Fe3O4+2H2O
În problemele practice de coroziune importantă este cunoaşterea vitezelor reale
cu care procesul se desfăşoară. Dacă procesul de coroziune este posibil, dar are o viteză
de desfăşurare foarte mică, se poate considera că materialul este rezistent la coroziune.
Viteza de coroziune se exprimă prin masa de metal distrus pe unitatea de suprafaţă în

13
 unitatea de timp g/m2h sau adâncimea la care au ajuns degradările în unitatea de timp
mm/an.

IV.CONCLUZII

Coroziunea se refera la procesele de degradare si deteriorare a metalelor, sau

obiectelor metalice, sub acţiunea agenţilor chimici din mediu. Cauza acestor modificări
nedorite ale metalelor sunt reacţiile chimic si în special electrochimice, care pornesc de la
suprafaţa metalului respectiv.
Pagubele datorita coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci
si de scoaterea din functiune a unor instalatii intregi, pentru a caror prelucrare si montare
se cheltuieste mai mult decat costul materialului din care sunt facute. Daca pentru sinele de
cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie,pentru alte produse cum ar fi
masinile, avioanele, aparatele de precizie etc. costul de fabricatie depaseste cu mult costul.
Cu toate acestea coroziunea poate fi prevenita. Una din aceste metode de prevenire
este comasuirea .Camasuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi
sau diferite metale. Combinatia rezultata, care de multe ori se realizeaza la preturi mici,
poate avea proprietati de duritate, conductivitate si rezistenta impotriva coroziunii care nu
pot fi intalnite intr-un metal pur.

V.BIBLIOGRAFIE
 Liviu Oniciu- Coroziunra metalelor. Aspecte fundamentale si protectie anticoroziva-
 Editura Stiintifica si Enciclopedica- Bucuresti 186
 Ana Veteleanu- Protectia anticoroziva a materialelor Editura Lux Libris Brasov 2000
14
 Ana Veteleanu- Cercetari privind comportarea la coroziune a materialelor compozite cu
matrice metalica cu baza aluminiu armata cu grafit si carbura de siliciu- Metalurgia
International nr 4-2012.

15