PROCESUL INFECŢIOS

INFECŢIA - definiţii

Rezultatul agresiunii organismului de către un agent patogen

Manifestările clinice / biologice se datorează dezechilibrului dintre:

- virulenţa agentului patogen
- capacitatea de apărare a gazdei

Infecţii comunitare: dobândite în afara spitalului

Infecţii nosocomiale: dobândite în timpul spitalizării
Infectii asociate ingrijirilor medicale
PUTEREA PATOGENĂ = VIRULENŢA
A. PUTEREA PATOGENĂ A BACTERIILOR

- capacitatea de a provoca o infecţie

- bacteriile produc infecţii prin 3 mecanisme principale:

• invazivitate (invadarea ţesuturilor)

• toxigeneză

• hipersensibilitate

- asigurată de mai mulţi factori, care acţionează concomitent

 1. ADEZIUNEA

- necesara pt bacteriile patogene care pătrund prin mucoase

- interacţiunea moleculară dintre cel mucoasei şi bacterie

impune prezenţa a 2 factori:
• adezine bacteriene

• receptori specifici pentru adezinea la cel mucoasei

- flora saprofită se opune aderării / multiplic bact patogene

 2. INVAZIA

Invazia = proces complex, controlat de gene bacteriene:

cromozomice / plasmidice

Bacteriile invazive:
- după aderare, penetrează intracelular prin endocitoză

Ex. Listeria se poate mişca în citoplasmă şi pot trece

dintr-o celulă în alta, fără a veni în contact cu mediul
extracelular, fiind la adăpost de RI al gazdei.
 3. TOXIGENEZA

Bacteriile toxigene:
- după aderare, bact produc toxine la poara de intrare
- toxinele difuzează în organism, având efecte nocive

- 2 tipuri de toxine:
• endotoxine

• exotoxine
 EXOTOXINE (1)
- Structură proteică

- Secretate:
• în organism, la locul de penetrare:

• Cl. tetani (plagă)

• Cl. Diphteriae (faringe)

• în afara organismului: Cl. botulinum (aliment)

- Inactivate prin căldură: anatoxine - utilizate pentru sinteza unor vaccinuri

• pierderea puterii patogene

• păstrarea proprietăţilor antigenice

• Ex. Anatoxina tetanica, Anatoxina difterica

- Neutralizabile de către anticorpii specifici:

- tratament – ser / Ig specifice

- Neinfluienţate de antibiotice
 EXOTOXINE (2)
- pentru unele bacterii reprezintă singurul factor de virulenţă:
• Clostridium tetani

• Clostridium botulinum

• Corynebacterium diphteriae

- pentru alte bacterii reprezintă unul din factorii de virulenţă:

• toxina eritrogenă a streptococului grup A (scarlatină)

• toxine necrotice / hemolitice bacterii anaerobe (gangrene)

- unele exotoxine acţionează la nivel intestinal (enterotoxine) :

• vibrio cholerae

• stafilococcus aureus enterotoxigen

• E. coli enterotoxigen
 ENDOTOXINE

- structură lipopolizaharidică (LPZ)

- în structura peretelui bacteriilor Gram neg (Ag somatic O)
- eliberate după liza bacteriilor
- acţiune patogenă complexă pe:
• centrii termoreglării
• granulopoeză
• celulele fagocitare
• sistemul vascular
• activează sistemul complement / coagulării
• în patogenia şocul endotoxinic
 4. SINTEZA DE ENZIME

- Enzimele bacteriene intervin în procese biologice:

• Staf. aureus: coagulaza

• Strept. pyogenes: streptokinaza

- Rolul enzimelor în virulenţa bact nu este complet stabilit

- unele enzime inactivează antibiotice:

• betalactamaze (stafilococ, Hi )
 5. MULTIPLICAREA BACTERIANĂ

- este principalul mecanism al virulenţei bacteriilor

- 3 categorii de bacterii:
• Bacterii cu multiplicare strict extracelulară = piogene

• Bacterii cu multiplicare facultativ intracelulară

• Bacterii cu multiplicare strict intracelulară

 BACTERII CU MULTIPLICARE
STRICT EXTRACELULARĂ (1)
- se multiplică rapid în mediu extracelular

- distruse rapid de mecanismele de bactericidie intracelulară

- incapabile să se multiplice în interiorul fagocitelor

- principalul factor de virulenţă = puterea anti-fagocitară

= capacitatea de a se opune fagocitozei prin constituienţi
de suprafaţă (perete / capsulă):

• pneumococ: polizaharidul capsular

• streptococ - proteina M
 BACTERII CU MULTIPLICARE STRICT
EXTRACELULARĂ (2)

- organismul sintetizează atc. opsonizanţi specifici de serotip,

care anulează puterea antifagocitară a acestor bacterii

- bacterii pyogene:
- formarea de puroi prin distrucţie leucocitară

- produc:
• Bacteriemii - sepsis
• supuraţii
• abcese

- foarte sensibile la antibiotice

 BACTERII CU MULTIPLICARE
FACULTATIV INTRACELULARĂ (1)

- se pot multiplica
- în mediul extracelular
- în interiorul fagocitelor mononucleate (macrofage)

- ”soarta” intracelulară a acestor bacterii depinde de

virulenţa lor şi de starea imunitară a gazdei:
- multiplicare activă
- latenţă
- liză bacteriană
- in vitro: multiplicare lentă
- Ex: micobacterii, brucella, listeria
 BACTERII CU MULTIPLICARE
FACULTATIV INTRACELULARĂ (2)

- Produc infecţii caracterizate prin:

– evoluţie lentă

• recăderi tardive frecvente

• dezvoltarea unei hipersensibilităţi de tip întârziat

• imunitatea celulară (LT) : rol primordial

• vaccinul trebuie să conţină microrganismul viu (BCG)

• pentru vindecare, antibioticele utilizate trebuie să

penetreze şi să acţioneze intracelular
 BACTERII CU MULTIPLICARE STRICT
INTRACELULARĂ

-se multiplică strict intracelular, pe seama metabolismului

celulei gazda

- Ex:
- virusuri
- Chlamydia (celule epiteliale)
- Ricketssii (celule endoteliale)
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (1)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Actynomices +

Bordetella +

Bacillus +
anthracis
Brucella +

Clostridium +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (2)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
E. Coli +

Francisella +
tularensis
Haemophilus +

Klebsiella +

Listeria +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (3)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Legionella +

Mycobacterii +
(fără M. leprae)
M. leprae +

Mycoplasma +

Neisseria +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (4)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Nocardia +

Proteus +

Pseudomonas +

Salmonella + +

Serratia +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (5)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Shigella +

Staphylococcus +

Streptococcus +

Vibrio +

Yersinia +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (6)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Chlamydii +

Richetsii +

Virusuri +

Leptospire +

Treponeme +
CLASIFICAREA AGENŢILOR PATOGENI
DUPĂ TIPUL MULTIPLICĂRII (7)
Agentul Multiplicare Multiplicare Multiplicare
patogen extracelulară facultativ strict
intracelulară intracelulară
Candida +

Cryptococcus +

Histoplasma +
6. REACTII DE HIPERSENSIBILITATE (HS)

- intervin în patologia post-streptococică, unde S.pyogenes are

rol de factor declanşator

- apărarea gazdei contra bacteriei produce manifestările bolii

• mecanismele HS:

• tip I = HS imediată

• tip II = anticorpi citotoxici

• tip III = CIC

• tip IV = HS întârziată
B. PUTEREA PATOGENĂ A VIRUSURILOR (1)
- virusurile penetrează organismul la nivelul:
• pielii şi mucoaselor: HSV1/2, HPV
• mucoasei respiratorii: rino, myxo, paramyxo etc
• mucoasei digestive: enterovirusuri

- se multiplică la poarta de intrare

- pătrund în sânge: viremii repetate

- ajung la organele ţintă, unde se multiplică intracelular

- unele virusuri pot persista indefinit în stare latentă

(herpesvirusuri)

- alte virusuri se pot integra în genomul celulei gazdă (VHB, HIV)

B. PUTEREA PATOGENĂ A VIRUSURILOR (1)
Puterea patogenă se datorează :
- efectului citopatogen asupra celulei gazdă, care poate conduce la:
• inactivarea funcţiilor celulei gazdă
• distrugerea celulei gazdă:
• Epiteliu bronşic – v. gripal
• Neuron – v. rabic
• LTCD4 - HIV

- răspunsului imun al gazdei împotriva virusului:

• apariţia de neo-antigene la suprafaţa celulei infectate, împotriva
cărora se sensibilizează LT, care vor distruge celulele infectate
cu / fără ajutorul complementului / anticorpilor
• eliberare de mediatori ai inflamaţiei prin intermediul L / Ac
• formare de CIC antigen-anticorp
• sinteza de auto-anticorpi + fenomene autoimune prin alterare /
dereprimare Ag celulei gazdă
• virusurile care penetrează în L pot stimula/ inhiba RI
 C. PUTEREA PATOGENĂ A FUNGILOR

- este dependentă de penetrarea intratisulară a fungilor

- mulţi fungi se multiplică sub forma de filamente şi

provoacă:
• distrugeri tisulare

• reacţie inflamatorie
D. PUTEREA PATOGENĂ A PARAZITILOR

- protozoare : multiplicarea intracelulară :

• Leishmania: macrofage
• Plasmodium: hematii

- metazoare:
• iniţial: ciclul de migrare în organism
• apoi: sediul fixării formelor adulte
MIJLOACELE DE APĂRARE
ANTI - INFECŢIOASĂ
 Sistemul imun nespecific
(înnăscut)
• Imunitatea nespecifică se mai numește înnăscută,
pentru că mecanismele sale de apărare sunt transmise
genetic şi sunt prezente înaintea contactului cu agentul
patogen.

• Aceste mecanisme de apărare sunt nespecifice:

• nu sunt caracteristice unui anumit tip de agent
patogen
• sunt identice pentru toţi indivizii aceleiaşi specii.

• Imunitatea înnăscută constituie prima linie de apărare

împotriva infecţiilor.
 Imunitatea nespecifică cuprinde o serie de
structuri celulare şi de mecanisme nespecifice
de apărare:

 Barierelele anatomice (tegumentele şi mucoasele)

 Inflamaţia
 Reacţia febrilă
 Hemostaza
 Celule care recunosc molecule de pe membranele
agenților patogeni.
 Sistemul imun specific (adaptativ)

• Imunitatea specifică are capacitatea de a recunoaşte şi a

elimina în mod specific anumite microorganisme şi
molecule.

• Sistemul imun specific se mai numește adaptativ,

pentru că este format din mecanisme care permit un
răspuns individualizat, adaptat tipului de agent
patogen.

• Sistemul imun specific este activat doar dacă mecanismele

de apărare înnăscute au fost depăşite.
 Inducerea Memoria
Raspuns imun
răspunsului Răspunsul imun adaptativ imuno-
nespecific logică
imun adaptativ
Nivelul micro-
organismului
patogen

Nivelul
minim de
antigen
capabil să
declanșeze
răspunsul
imun
adaptativ

Durata infecției
Pătrunderea Eiminarea
microorganismului patogenului
• Răspunsul imun specific se declanşează în timpul vieţii unui
organism ca o adaptare la contactul cu un anumit agent
patogen.

• Caracteristicile esenţiale ale sistemului adaptativ sunt:

• specificitatea antigenică
• diversitatea
• memoria imunologică
• recunoaşterea self / nonself.
 Bariere anatomice (1)
1. Pielea şi mucoasele:
• Integritatea cutaneo-mucoasă: prima / cea mai importantă barieră

• Pielea = triplă protecţie:

• mecanică: descuamare continuă / strat cornos
• chimică: pH acid (3-5) – inhibă dezv bacteriilor
• biologică: flora bacteriană comensală
• Competiţie pe receptori / factori nutritivi
• Sinteza de substanţe anti-bacteriene
• Stimularea continuă a sistemului imun

- Penetrarea pielii prin: soluţii de continuitate = porţi de intrare

- ”Punctele slabe” : foliculi piloşi / orificiile gl. sebacee / sudoripare

 Bariere anatomice (2)

2. Mucoasele:
• Barieră mai uşor de penetrat decât pielea

• Penetrarea bacteriilor:
• precedată de „aderarea” lor la mucoasă (pili, fimbrii)
• conditionată de puterea invazivă a fiecărei bacterii

- Triplă protecţie:
- mecanică: integritate / reînoirea continuă / clearance muco-ciliar
- chimică:
- pH acid
- substanţe bactericide: lizozim, IgA, alfa-1-antitripsină
- scurgerea secreţiilor: drenaj permanent + eliminarea ag. patogeni
- protecţie biologică: flora comensală a mucoaselor
 Bariere anatomice (3)

3. Aponevrozele şi seroasele = bariere interne care

limitează extinderea infecţiei

4. Splina:
• Rol esenţial în opsonizarea bacteriilor circulante
capsulate (S. Pneumoniae, H.influenzae)

• Splenectomia / asplenia funcţională:

• infecţii severe sistemice (vaccinare anti-pneumococică)
 Reacţia inflamatorie (1)

• Reacţie de apărare nespecifică caracterizată prin:

• vasodilataţie

• aflux de celule sanghine (fagocite) / factori

umorali în interiorul focarului infecţios tisular

• Circumscrierea focarului infecţios

• AINS / corticoterapia – favorizează extinderea

infecţiei prin diminuarea reacţiei inflamatorii
 Reacţia inflamatorie (2)

Etapele inflamaţiei:
1. Infecţia stimulează monocitele / macrofagele care sintetizează IL 1

2. IL 1 acţionează pe:
• centrii termoreglării = febră

• măduva hematogenă = neutrofilie

• stimulează neutrofile = fagocitoză

• LB = creşterea producţiei de anticorpi

• LT = sinteza de IL 2

• fibroblaste = proliferarea fibrelor de colagen

• ficat = sinteza proteinelor de fază acută

 Fagocitoza
Ingestia şi distrugerea intracelulară a microorganismelor patogene

2 tipuri de fagocite:
 Fagocite polinucleare
• durată scurtă de viaţă (24-48 h)
• au în citoplasmă 2 tipuri de granulaţii:
- primare = azurofile = lizozomi (mieloperoxidază)
- secundare = specifice (lactoferină)
- rol esenţial în apărarea nespecifică anti-bacteriană (Neutropenia !)
 Fagocite mononucleare :
• durată lungă de viaţă
• reprezentanţi:
- monocitele circulante
- macrofagele din splină şi organe limfoide
- celule Kupffer hepatice, macrofage alveolare
• activarea macrofage:
- sub acţiunea LT prin IF gamma (LTH1)
- creşterea activităţii fagocitare şi bactericide
 Etapele fagocitozei (1)
a) Marginaţia fagocitelor

b) Chimiotaxia: mobilizarea PMN către focar infecţios sub acţiunea:

- C3 a, C5a (anafilatoxina)
- C5b, C6, C7

c) Opsonizarea = recunoaşterea şi pregătirea Ag patogen pt fagocitoză

prin cuplarea lui cu proteine plasmatice: IgG, C3b
- bacterii care necesită opsonizare:
• pneumococ, stafilococ auriu
• piocianic, Klebsiella, H. influenzae
- bacterii care nu necesită opsonizare:
• BGN
• stafilococ alb

d) Ingestia: penetrarea în citoplasmă + înglobarea în vacuole (fagozomi)

 Etapele fagocitozei (2)

e) Digestia:
- fuziunea membranelor fagozom – lizozozm
- inactivarea şi distrugerea intracelulară a ag. patogen:
• stimularea metabolismului oxidativ al PMN

• producerea de radicali liberi de O2: superoxid !

• mieloperoxidază

• pH acid intracelular

După distrugerea ag. patogen:

• granulocitul este distrus (puroi)
• monocitul / macrofagul nu este distrus
 Bacterii cu putere anti-fagocitară

Mecanisme:
- evadarea din fagozom şi multiplicarea în citoplasmă:
Listeria monocitogenes

- împiedicarea fuziunii fagozom-lizozom:

Legionella, Chlamydia

- rezistenţă la enzimele lizozomale :

Salmonella, stafilococ auriu
Factori plasmatici şi tisulari nespecifici (1)
a) Complementul
Complex de 9 proteine (C1-C9), activate succesiv, în cascadă

Activarea C = obţinerea complexului litic C5-C9 :

• calea clasică: declanşată de complexele Ag-Ac
• calea alternă: endotoxine, polizaharid bacterian, Ig

Consecinţele biologice ale activării complementului:

• liza celulară prin complexul C5-C9 (Neisserii, BGN)
• opsonizare prin C3b (favorizarea fagocitozei)
• modularea proliferării LB
• creşterea activităţii citotoxice anticorpo-dependente a cel NK
• efect proinflamator (C3a, C5a)
 Factori plasmatici şi tisulari nespecifici (2)
b) Interferonii :
- glicoproteine specifice de specie
- activităţi biologice: - antivirală
- imunomodulatoare
- anti-tumorală
- 3 tipuri: - alfa IF: produs de monocite
- beta-IF: produs de fibroblaste umane
- gama-IF: produs de LT sensibilizate

c) Substanţe bactericide:
lizina, lizozim (bacterii gram pozitive)
 APĂRAREA SPECIFICĂ - ADAPTATIVA

Agenţii infecţioşi care au supravieţuit apărării nespecifice

vor fi eliminaţi prin apărarea specifică.

2 tipuri de Imunitate specifică în strânsă cooperare:

• Imunitatea umorală: anticorpi (Ig)

• Imunitatea celulară: mediată de LT

Tipul de imunitate specifică este determinat de mecanismul

de virulenţă al agentului patogen.
 Imunitatea umorală (1)
Anticorpii (imunoglobulinele):
- globuline care recunosc şi reacţionează specific cu 1 Ag
- migrează în zona electroforetică Gama
- secretate de LB
- există 5 clase de Ig: G, M, A, D, E
- la primul contact cu Ag apar IgM, apoi apar IgG şi IgA

Molecula IgG :
- monomer alcătuit din: 2 lanţuri grele (H) +2 lanţuri uşoare(L)
- parte Fab cu 2 situsuri de legare pentru Ag
- parte Fc cu 1 situs de legare pentru C
- travesează placenta / produse de copil după naştere
 Imunitatea umorală (2)
• Molecula IgM :
• pentamer (5 monomeri)

• formă de stea

• produsă de făt in viata intrauterina în caz de infecţie prenatală

• NU traversează placenta

• Molecula IgA secretorie:

• în secreţii / la suprafaţa mucoaselor

• sintetizate de plasmocitele din lamina propria a mucoaselor

• dimer: cei 2 monomeri sunt legaţi prin piesa secretorie

• NU traversează placenta
 Imunitatea celulară – Limfocitele T
 LT efectoare : LT citotoxice CD8 + :
• distrug celula ţintă infectată / modificată de microorganism

 LT reglatoare:
• LT helper CD4 + :
- amplifică RIU / RIC prin stimularea proliferării LB şi LT
- secretă limfokine

• LT supresoare CD8 +
- diminuează RIU / RIC prin scăderea proliferării LB şi LT

 LT cu memorie :
- asigură răspunsul imun la următoarele contacte cu Ag
 Recunoaşterea Ag de către LT

- este specifică

- celule prezentatoare de Ag : macrofage / monocite

- posibilă când Ag este asociat cu molecule CMH:

• clasa I - pt. LT citotoxice (CD8)
• clasa II – pt. LT helper (CD4)

- după prezentarea / recunoaşterea Ag de către LT, începe

activarea LT = proliferarea şi diferenţierea acestora în:
• LT efectoare: citotoxice şi producătoare de limfokine
• LT cu memorie
 Citokinele = limfokine

- glicoproteine solubile cu greutate moleculară mică

- permit cooperarea celulelor imunitare între ele

 LIMFOCHINE (1)

Principalele limfokine (1) Celula “mamă” Celula ţintă

IL 1 Monocite / macrofage Activarea LT

Astrocite / keratinocite Mediator al inflamaţiei
Celule mesangiale Pirogen endogen
IL 2 LT helper 1 Activarea LT şi LB

IL 4 LT helper 2 LB şi LT
Monocite Bazofile / mastocite

IL 6 Macrofage Maturarea LB
LT Mediator al inflamaţiei
Fibroblaste Stim. sinteza prot faza acute
Celule endoteliale
IL 10 LT helper 2 Monocite / macrofage
LB LB
 LIMFOCHINE (2)

Principalele limfokine (2) Celula “mamă” Celula ţintă

Tumor necrosis factor

-alfa Macrofage / LT Citotoxicitate/Caşexie

- beta LT Şoc septic

Interferon gamma LT helper 1 Activarea macrofage

activate Activarea NK
NK
Colony stimulating factor
GM-CSF Limfocite Prolif. PMN/monocite
G-CSF Monocite Prolifer. PMN
M-CSF Fibroblaste Prolifer. monocite
 IMUNITATEA ANTI - BACTERIANĂ (1)

- Bacteriile cu parazitism extracelular sunt distruse prin

opsonizare + fagocitoză

- Bacteriile cu parazitism intracelular sunt distruse prin:

- macrofagele activate de limfokine
- cel NK
 APĂRAREA NESPECIFICĂ
ANTI - BACTERIANĂ

 Rol primordial = opsonizare / fagocitoza

 Reacţie inflamatorie locală
 Activarea complementului:
 eliberarea de peptide chimiotactice (C3a şi C5a)
 Opsonizarea bacteriilor
 Fagocitoza de către neutrofile
 Sinteza de citokine: TNF-alfa / IL1 / IL6/ IL8
 Apărarea anti-bacteriană specifică umorală (1)

Bacteriile care induc sinteza de Ac:

• bacterii toxigene (tetanos, difterie)

• bacterii cu multiplicare extracelulară

 Funcţiile anticorpilor anti-bacterieni

1. Neutralizare toxine = protectori (botulism / tetanos / difterie)

2. Neutralizare enzime bacteriene (staf, strept)
3. Opsonizare
• favorizează fagocitoza bacteriilor extracelulare

• rol important pentru: pneumococ /Hib / E. coli / S.aureus

4. Liza bacteriană nespecifică:

• după activarea C pe calea clasică

• rol important pt: Hib / Neisserii / Enterobacterii

5. Imunitate locală: IgA secretorii : împiedică aderarea la mucoase

 Apărarea anti-bacteriană specifică celulară

• este indusă de bacteriile cu dezvoltare intracelulară,

care sunt distruse de macrofage activate si celule NK
• pot persista în macrofage
• îşi pot relua oricând multiplicarea
• sunt la adăpost de Ac
• sunt vulnerabile la acţiunea LT citotoxice
• induc apariţia HSÎ (granuloame cronice TBC)
 IMUNITATEA ANTIVIRALĂ

• Virusurile : multiplică strict intracelular =>

imunitatea celulară = rol primordial

• Imunitatea celulară:
• Fenomene citotoxice mediate celular care distrug
celula infectată
• LTCD4 au un rol important în activarea LT
citotoxice specifice prin intermediul IL2
• Rol esenţial în infecţiile cu herpesvirusuri

• Rol modest în infecţiile cu myxo / enterovirusuri

 Imunitatea anti-virală celulară (1)

Are 3 mecanisme citotoxice:

1) Citotoxicitate antivirală specifică:

• asigurată de LT citotoxice CD8
• specifică de Ag
• nu necesită prezenţa Ac specifici
• ag viral e prezentat LT de celule ce posedă Ag CMH cls I
• Mecanism: eliberare de perforine / activare apoptoză
• CMV, HSV, EBV, v. Gripale
• în infecţia HIV acest fenomen prezent la debut, dispare
ulterior
 Imunitatea anti-virală celulară (2)
2) Citotoxicitate celulară dependentă de anticorpi
• asigurată de celulele NK
• nespecifică de Ag
• cel NK recunosc / lizează celula infectată numai în
prezenţa Ac fixaţi în prealabil

3) Citoxicitate naturală
- asigurată de celulele NK
- nespecifică de Ag
- nu necesită prezenţa Ac
- apare precoce, înaintea celei asigurate de LT CD8
  Imunitatea anti-virală umorală
- în cursul viremiilor, virusurile sunt sensibile la Ac

Funcţiile Ac în infecţiile virale :

• neutralizanţi:
- suprimă viremia
- blochează receptorii celulari pentru virus
- împiedică penetrarea celulară
- apar târziu pentru a avea efect neutralizat în infecţia primară
(excepţie: enterovirusurile – apar precoce şi împiedică viremia)
- au rol important în RI secundar (reinfecţie) = asigură imunitatea
- în infecţia HIV, Ac neutralizanţi nu sunt protectori
- în infecţiile cu herpesvirusuri,Ac nu pot împiedica latenţa virală

• liza virusurilor cu anvelopă / celulelor cu Ag virale la suprafaţă

• imunitatea locală (IgA): împiedică aderarea virusurilor la mucoasă

 Imunitatea anti-virală nespecifică : Interferonii (1)

• acţiune antivirală:
• celula devine refractară la multiplicarea virală prin inhibarea
iniţierii traducerii proteinelor virale
• acţionează prin intermediul unor enzime:

- proteinkinaza
- 2-5 oligonucleotid - sintetaza

• acţiune imuno-modulatoare:
- creşte citotoxicitatea cel. NK, LTC, macrofage
- activarea macrofagelor (IF gamma)
- creşte expresia Ag HLA:
• cls I (beta-IF)
• cls II (gamma-IF)
 Imunitatea antivirală în funcţie de familia virală

Pox-virusuri Enterovirusuri Myxovirusuri

Herpesvirusuri
Imunitate ++++ 0 ++
celulară (LT /
macrofage)
Imunitate + +++ ++
umorală (viremie)
(Ac serici)
Imunitate locală ? ++++ ++
IgA
Interferon ? (local) ? ?
 IMUNITATEA ANTI-FUNGICĂ (1)
 Apărarea nespecifică:

- pielea / mucoasele = barieră mecanică şi fizico-chimică

- fagocitoza:
- asigurată de neutrofile şi macrofage
- rol important în apărarea contra: - Candida
- Aspergillus
- Criptococcus
- Histoplasma
- bolnavii cu anomalii de neutrofile (granulomatoza cronică
familială) fac infecţii fungice sistemice severe
 IMUNITATEA ANTI-FUNGICĂ (2)

 Imunitatea celulară : cea mai importantă

- LT - rol esenţial în apărarea contra infecţiilor sistemice cu

- Criptococcus
- Histoplasma
- Fagocitoza de către neutrofile / macrofagele activate – rol
important în apărarea contra Candida sp şi Aspergillus
- Imunitatea celulară locală (piele / mucoase) este esenţială
în apărarea împotriva infecţiilor cu Candida
- bolnavii cu deficit de LT fac infecţii severe, cronice,
cutaneo-mucoase cu candida (HIV)
 IMUNITATEA ANTI-PARAZITARĂ
1) Protozoare
- majoritatea infecţiilor au o evoluţie cronică
- răspunsul imun nu permite eliminarea completă a parazitului
- imunitatea celulară:
• esenţială pentru: - P. carinii
- T. gondii
- Leishmania
• citotoxicitatea Ac-dependentă:
- mecanismul cel mai important
- prin intermediul eozinofilelor, în prezenţa IgE
• ID celulară (HIV) : infecţii frecvente şi severe cu protozoare
- imunitatea umorală: rol modest = Ac au putere protectoare redusă
2) Metazoare: imunitatea celulară : rol important
 DEFICITE IMUNITARE
CONGENITALE SAU DOBÂNDITE
 Deficite ale imunităţii umorale (1)

 Agamaglobulinemia congenitală (boala Bruton)

- afectează sexul masculin

- afectează în special IgG
- producţia de Ac după boală / vaccinare = nulă
- etiologie: bacterii cu multiplicare extracelulară: - Hi
- pneumococ
- infecţii recidivante: - ORL
- pulmonare
- digestive
- septicemii, meningite

- tratament:
• administrarea Ig iv la 3 - 4 săptămâni (0,3-0,4 g / kg)
• antibiticoterapie continuă sau discontinuă în sezonul rece
 Deficite ale imunităţii umorale (2)

 Deficit dobândit de IgA

- 1/700 din populaţia generală
- asimptomatic
- infecţii respiratorii / digestive repetate

 Anomalii dobândite ale IU - hemopatii cu afectarea LB/plasmocit:

- scăderea Ig normale prin afectarea: - LB
- plasmocit (MM)
- infecţii severe / recidivante cu bacterii încapsulate: pneumococ
- sinuzite / pneumonii
- localizări neobişnuite: peritonite / osteoartrite
 Deficite de Complement

 Deficit congenital de C3 sau C5

- pierderea activităţii chemotactice / opsonizante
- infecţii severe cu bacterii multiplicare extracelulară

 Deficit congenital de C 6, 7, 8, 9
- latent
- pierderea activit. bactericide a serului faţă de neisserii
- infecţii diseminate / recidivante cu neisserii -
meningite meningococice recidivante cu bacteriemie
- vaccinare anti-meningococică care protejează contra
mg tip A şi C
 Splenectomia (1)

Splina :
- rol esenţial în epurarea sistemului vascular de bacterii
- produce rapid Ac opsonizanţi specifici
- accelerează fagocitarea bacteriilor
- circulaţia sanghină încetinită favorizează fagocitoza

Splenectomia poate fi:

• anatomică:

- asplenia congenitală
- chirurgicală
• funcţională:

- drepanocitoză / alte afecţiuni hematologice

- tromboze / infarct
 Splenectomia (2)
Splenectomia:
• nu creşte frecvenţa infecţiilor
• risc mare de infecţii grave / diseminate / fulminante / şoc /
CIVD :
• bacteriene: pneumococ, Hi, E.coli
• parazitare: paludism, babesioză

• riscul este maxim in:

- S-ectomie în copilărie
- S-ectomie pentru - hipertensiune portală
- Hodgkin
- boală autoimună
- în primii 2 ani
 Splenectomia (3)

Recomandări:

- vaccinare sistematică anti-pneumococic şi anti-Hi

- febră la S-ctomizat:
=> urgent Peni G / CS III chiar şi fără recoltare hc
- la copil: chimioprofilaxie cu Peni V câţiva ani
- instruirea bolnavului să vină urgent la medic în caz de
febră
 Granulocitopenii
- risc infecţios mare:
- neutrofile < 500/mmc
- granulocitopenie rapid instalată
- origine centrală: dispariţia rezervelor medulare = aplazii medulare:
- idiopatice
- leucenii
- chimioterapie
- etiologie: fungi si bacterii extracelulare puţin /deloc patogene (comensale)
- tipul infecţiilor: - pneumonii extensive / necrozante
- celulite
- angine + stomatice ulceronecrotice
- infecţii anorectale
- febră izolată, fără un focar infecţios evident

- antibiotice bactericide, chiar şi în absenţa izolării agentului etiologic

 Anomalii funcţionale ale granulocitelor (1)

Afecţiuni ereditare cu diminuarea / dispariţia capacităţii de

distrugere intra-fagocitară a bacteriilor ingerate prin:
- anomalii ale metabolismului oxidativ: absenţa
formării radicalilor liberi O2

Afectează: neutrofilele
mai puţin : fagocitele mononucleate

Diagnostic:
• măsurarea consumului de O2 al PMN
• măsurarea activităţii bactericide a PMN
 Anomalii funcţionale ale granulocitelor (2)
 Granulomatoza cronică familială

- transmisă recesiv de mama

- afectează sexul masculin
- mortalitate : 50% până la 15 ani
- Clinic: infecţie cu leziuni granulomatoase şi necroză cazeoasă:
ganglioni, piele, pulmon, ficat
- Etiologie: - bacterii extracelulare
- stafilococ auriu
- salmonella typhi
- alte enterobacterii
- fungi : candida / aspergillus
5. Anomalii funcţionale ale granulocitelor (2)
 Granulomatoza cronică familială
Tratament:
• antibiotic adaptat microorganismului izolat

• se preferă AB cu bună concentrare intracelulară:

- Rifampicină
- Quinolone
- CTX

 Deficit de mieloperoxidază: risc infecţios redus

 Boala Chediac – Higashi: infecţii recidivante
 Deficit de G6PDH: infecţii recidivante când deficitul este total
Deficit de LT şi anomalii funcţionale ale LT (1)

 infecţii recidivante cu microorganisme cu dezvoltare

intracelulară:
- virusuri (herpesvirusuri)
- fungi
- protozoare (P. carinii)

 deficit congenital
- sindromul Di George = hipoplazie timică
hipo-paratiroidie
cardiopatie congenitală
Deficit de LT şi anomalii funcţionale ale LT (2)
 deficit dobândit:
- cauze: - hemopatii maligne: limfoame H şi non-H, LLC
- transplante medulare / organe solide
- trat. imunosupresoare
- denutriţie / malnutriţie
- infecţii virale: HIV
- etiologie: infecţii cu dezvoltare intracelulară
- Hodgkin: - afectarea precoce a imunităţii celulare
- agravată de chimioterapie
- persită ani după vindecare
- inf virale: în special cu herpesvirusuri (HZ)
 Deficite imune combinate

Grup heterogen de afecţiuni cu afectarea celulelor suşe

limfocitare B şi T

Congenitale sau dobândite

Deficite imune după transplante de organe (1)

• Alterarea imunităţii celulare prin terapia imunosupresoare asociată

• Risc infecţios major în primele 6 luni post-grefă
• 2 tipuri de infecţii:
• Acute - comunitare, cu evoluţie severă din cauza terenului

• Reactivări post-grefă ale unor infecţii latente, anterioare

grefei: TBC / CMV/ HSV/ VZV
- Etiologie:
- Bacterii cu dezvoltare intracelulară

- Virusuri

- BK

- Listeria
Deficite imune după transplante de organe (2)

Grefa medulară:
- infecţiile sunt responsabile de 25% din decese

• în primele 30 zile: granulocitopenie post-chimioterapie

• bacterii piogene (sepsis / pneumonii): Pneumo /Hib

• fungice : candida / aspergillus

• HSV - prevenite prin chimioprofilaxie cu acyclovir

Deficite imune după transplante de organe (3)

Grefa medulară:
 între ziua 30-90:

• Pneumonii interstiţiale (35% din cazuri):

• CMV – chimioprofilaxie CMV (valacyclovir)
• fungice
• idiopatice
• Reacţie acută a grefei contra gazdei
• simulează un tablou infecţios: febră, exantem, diaree, icter
• impune readaptarea trat. imunosupresor
 Deficite imune după transplante de organe (4)

Transplante de organe solide

• la 2/3 din bolnavi apare o infecţie gravă

• în primele 30 zile - infecţii bacteriene / fungice / virale

• după 30 zile – infecţii:

• CMV

• Pneumocystis carinii

• Aspergillus

• Listeria

Tipul infecţiei variază după tipul transplantului.

 Caracterele infecţiilor postransplant
Grefă Infecţii Infecţii Infecţii CMV Mortalitate
localizate (%) septicemice fungice prin infecţii
invazive
Rinichi Urinare + + + +
++++
Inimă Pulmonare ++ + ++ ++
Mediastinale
+++
Inimă – Idem ++ +++ ++++ ++++
plămân
Ficat Abdomen +++ ++ +++ +++
+++

Legendă: + 10%; ++ 10 - 20%; +++ 21 - 30%; ++++ peste 30%

 Alte deficite imune (1)
 Diabet zaharat

- hiperglicemia afectează:
- chemotactismul
- fagocitoza
- bactericidia PMN
- infecţii:
- urinare (tulburări de golire a vezicii – neuropatie diabetică)
- vaginite / balanite candidozice
- infecţii picior diabetic favorizate de arterită / neuropatie:
- de părţi moi
- osteite de haluce / metatars
 Alte deficite imune (2)

 Diabet zaharat

- etiologie:
• monobacteriană: coci gram pozitivi = stafilococ !

• pluribacteriană: coci gram pozitivi + BGN + anaerobi

- tratament antibiotic adecvat + chirurgical

 Alte deficite imune (3)
 Ciroză hepatică / alcoolism:

- afectarea chemotactismului
- infecţiile bacteriene: ¼ din decesele ciroticilor
- tip infecţii:
• pneumonii

• inf. spontane ale ascitei: pasaj transluminal enterobacteriilor

 E. coli 50%

 coci gram pozitivi 20%

 anaerobi

- în lichid: peste 250 PMN / mmc

- trat: AB iv care pătrund în ascită: ureidopeniciline / CS III
 Alte deficite imune (4)
 Insuficienţă renală cronică
- afectare discretă a imunităţii celulare
- alterarea fagocitozei pentru mononucleare
- peritonite la bolnavii cu dializa peritoneală cronică ambulatorie
• majoritatea asimptomatice:

- lichidul din punga de dializă = tulbure

- origine exogenă: anomalii de asepsie
- etiologie: stafilococ coagulazo-negativ, BGN
- trat: CS II : cefamandolă, cefuroxim
• rareori simptomatice:

- origine transcolică
- etiologie: BGN, enterococ, anaerobi
- trat: antibiotic + ablaţia cateter de dializă
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
ÎN BOLILE INFECŢIOASE
 Diagnostic de laborator (1)
• Orientarea / confirmarea unui dg suspectat clinic / epidemiologic

• Boli infecţioase în care dg clinic este de obicei suficient:

• Erizipel
• Scarlatină
• Rujeolă
• varicelă.

• Boli infecţioase în care este obligatorie izolarea / identificare / testarea

sensibilităţii la antibiotice a agentului patogen – condiţionează succesul
terapeutic / salvarea bolnavului:
• Septicemii
• Endocardite
• Meningite
• infecţii urinare
 Diagnostic de laborator (2)

 Creşterea ponderii formelor atipice / subclinice de boli infecţioase:

 Dg. diferenţial larg

 Multiple investigaţii.

 Cauze:

• tratamentele ambulatorii cu antibiotice

• imunodepresia

• vaccinări anterioare sau administrări de Ig

 Colaborare între clinician şi bacteriolog:

• clinicianul informează bacteriologul asupra suspiciunii clinice
• bacteriologul anunţă rapid rezultatele
 EXAMENE DE ORIENTARE (1)
Hemograma
ANEMIA

Anemie = Hb < 12 g % (adult)

Cauze infecţioase de anemie:

• Periferică –regenerativă:
• Hemolitică mediată imun: Mycoplasma pn / EBV / CMV
• Hemolitică ne-mediată imun:
• Septicemii cu Clostridium perfringens
• Paludism (malarie)
• Sindrom hemolitic-uremic E coli O157:H7
• Tripanosomiaza

• Centrală, aregenerativă:
• Inflamatorie: infecţie subacută / cronică
• Carenţă de Fe (ankylostomiaza)
• Carenţă B12 (botrocefaloza)
• Toxic medicamentoasă (zidovudina)
• Invadare medulară: Parvovirus B 19, HIV, TBC, leishmania
 EXAMENE DE ORIENTARE (2)
Hemogramă

Polinucleoza neutrofilă : > 7500 neutrofile /mmc

- Prezentă în infecţii cu bacterii extracelulare piogene:

- localizate
- generalizate

- Absentă în infecţiile cu bacterii intracelulare / protozoare

 EXAMENE DE ORIENTARE (3)
Hemograma

Neutropenia: < 1000 neutrofile / mmc

• infecţii virale
• infecţii bacteriene severe – BGN
• Infecţii intracelulare:
• febră tifoidă
• bruceloza
• Rickettsioze
• TBC
• Infecţii parazitare: malarie / leishmanioză
• Toxic medicamentoasă: AZT, rifabutină
-
 EXAMENE DE ORIENTARE (4)
Hemogramă
Limfocitoza:
> 4000 limfocite / mmc (adult)
> 7000 ..........,,..............(copil)

• infecţii virale
• tusea convulsivă
• Tripasonomiaza

Limfopenie: < 1000 limfocite / mmc

• HIV
• TBC
• Legionella pneumophila
• SARS
 EXAMENE DE ORIENTARE (5)
Hemograma
Eozinofilia: > 500 eozinofile / mmc
• Helmintiază (faza tisulară)
• Alergie
• Toxicitate medicamentoasă (Teicoplanină)

Monocitoza: > 1000 monocite/ mmc

• Infecţii virale (S. mononucleozic)
• Infectii bacteriene:
• listerioza, bruceloza, salmoneloze
• TBC
• Endocardite bacteriene
• Infectii parazitare:
• Toxoplasmoza, paludism, tripanosomiaza, leishmanioza
 EXAMENE DE ORIENTARE (6)
Hemograma
Trombocitoza: > 450.000 / mmc
Sindrom inflamator biologic din infecţii cronice

Trombopenie < 150.000 / mmc

Mecanisme :
• Central: hipofuncţie medulară: infecţii virale / TBC/ Leishmania
• Periferic:
• anticorpi antiplachetari: EBV, HIV, febre hemoragice
• CIVD: infecţii bacteriene severe:
• septicemii cu BGN
• Pneumococ / meningococ (purpura fulminantă)
• Paludism
• Febră tifoidă
• Medicamentoasă (Rifampicină)
 EXAMENE DE ORIENTARE (7)
Sindromul inflamator biologic
VSH (N = 3-7 mm / 1h)
• creşte în infecţiile cu bacterii piogene
• normală în: - infecţii virale
- Infectii cu bacterii intracleulare
febră tifoidă
bruceloză
- TBC
• rămâne crescută 2-3 săpt după vindecarea infecţiei

• monitorizarea evoluţiei infecţiei sub antibioticoterapie

 EXAMENE DE ORIENTARE (8)
Sindrom inflamator biologic

PCR:
• Marker de inflamaţie mai precoce / sensibil ca VSH
• creşte în infecţiile bacteriene
• se normalizează mai repede decât VSH
• sensibilitate / specificitate mai mare pt.evaluarea eficacităţii tratamentului

PROCALCITONINĂ SERICĂ:
• Marker de inflamaţie precoce
• Marker de infectie bacteriana(sepsis, endocardite)
• Sensibilitate < PCR
• Specificitate > PCR
• < 0,5ng/ml :
• valoare predictiva negativa pt bacteriemie = 92%
• Valoare predictiva pozitiva pt bacteriemie = mediocra
 ALTE EXAMENE DE ORIENTARE (9)
Studiul cito-chimic al lichidelor biologice :
LCR, ascită, lichid pleural
Aspect Nr. Tip Proteine Orientare
Leucocite Leucocite (g/l)
Transudat Serocitrin, 50-100 Rare limfocite Sub 25 Insuficienţă
Fluid cardiacă,
Incoagulabil Ciriza
hepatica,
Artropatie
degenrativă
Exudat Sero-fibrinos Peste 500 Predom Peste 25 TBC
limfocite
Tulbure /
purulent Peste 250 PMN Peste 25 Inf.piogeni
Artrita
reactiva
Hemoragic Peste 500 Limf + PMN+ Peste 25 Neoplazie
hematii Pancreatita
 EXAMENE DE ORIENTARE (10)

4. Investigaţii imagistice : Rx, Eco, CT, RMN

• depistarea focarelor septice profunde
(renale, hepatice, retroperitoneale)
• efectuarea de puncţii şi prelevări bacteriologice ţintite
• evaluarea afectării neurologice în meningo-encefalite:
• Abcese
• Hidrocefalie
• Encefalita pseudotumorala de lob T (HSV)

5. Diagnostic histopatologic:
• Citodiagnostic Tzank : HSV1, HSV2, CMV
• Dg infectiei CMV (celule gigante cu incluzii intranucleare) = ochi bufnita
 EXAMENE DE CONFIRMARE ETIOLOGICĂ
Diagnosticul etiologic corect are o importanţă capitală în
alegerea corectă a antibioticului şi implicit asupra prognosticului.

1. Diagnostic direct = evidenţierea agentului patogen

• Izolarea + identificarea agentului etiologic / antigene /

acizi nucleici în produse patologice

• Regulă: produsele patologice trebuie recoltate înainte de

administrarea AB

2. Diagnostic indirect = serologic = evidenţierea Ac specifici

• Evidentierea in ser a anticorpilor specifici agentului

patogen suspectat
 EXAMENE DE CONFIRMARE
Diagnostic direct - tehnici
1. Examen microscopic direct (MO)
• facil şi rapid (min): coci gram+ in diplo, capsulaţi

• importanţă practică: orientează clinicianul către o

etiologie şi permite alegerea unui antibiotic până la
sosirea rezultatului culturii

2. Cultură
3. Evidenţierea de antigene solubile
4. Evidenţierea acizilor nucleici bacterieni
 Examenul microscopic direct (1)
• Preparat proaspăt (lamă – lamelă) :
• Trichomonas vaginalis
• Treponema palidum
• Entamoeba histolitica
• Lamblia

• Frotiuri colorate :
• Gram: bacterii / fungi (Meningite !)
• Giemsa: Plasmodium, Trypanosoma, Leishmania
• Ziehl: BK
• Gomori-Grocott (Argentica): Pneumocystis
 Examenul microscopic direct (2)

• Imunofluorescenţă directă:
• Rapide, sensibile

• Cost

• Utile pentru:
• Chlamydia trachomatis (prelevate genitale)
• Pneumocistis carinii (lavaj bronhioloalveolar)
• Legionella pn (spută, lichid pleural)
• Bordetella pertussis (spută)
• virusuri respiratorii (secreţii rinofarigiene):
- gripale / paragripale
- adenovirusuri
- V sinciţial respirator
 Cultură

 Medii acelulare obişnuite (bacterii uzuale)

 Medii pentru anaerobi

 Lowenstein (BK)

 Sabouraud (fungi)

 Medii selective (Loffler – difterie)

 Medii celulare (virusuri, chlamydii)

 Hemocultura
Momentul recoltării:
• cât mai precoce în evoluţia bolii
• înaintea administrării de antibiotic
• febră continuă: 3 hemoculturi la interval de 1 h.
• febră discontinuă: 3 hemoculturi în timpul acsensiunii termice /
frison / hipotermie
• pacient critic: 2 hemoculturi la interval de ½ oră.

Tehnica recoltării:
• Punctie venoasă (nu din cateter)
• Lavaj antiseptic mâini asistentă
• Dezinfecţia tegumentelor cu betadină (1 min)
• 10 ml sânge
• Transport rapid la laborator
 Hemocultura - interpretare
• Mai multe hemoculturi + cu acelasi agent patogen în context
clinic evocator

• Mai multe hemoculturi + cu agenţi diferiţi:

• teren particular: ciroză
• focar digestiv sau cutanat

• 1 hemocultură + cu un agent cert patogen

• 1 hemocultură + cu un oportunist la un pacient la risc

• 1 hemocultură + cu un saprofit (staf. coag-neg, Corinebacterii)

• Hemoculturile negative nu permit excluderea dg de infecţie

bacteriană / fungică sistemică
 Evidenţierea de antigene solubile
• Lichide patologice: sânge, urină, LCR, LBA, ţesuturi biopsiate
• Tehnici: - aglutinare latex
- contraimunelectroforeză (CIE)
- imunocitochimie (biopsii tisulare – CMV)
- ELISA evidenţierea Ag. virale cu Ac specifici

• Sensibilitate / specificitate variabile

• Dg. etiol. meningite bacteriene decapitate cu AB: - pneumococ

- meningococ
- Hi
• Dg. etiol. infecţii cu: - Pneumococ si Legionella pn (urina)
- Criptococcus neoformans (urină, ser)
- Candida
- Aspergillus
• Evidenţierea Ag VHB
 Evidenţierea acizilor nucleici
• Tehnici de biologie moleculară calitative / cantitative
• Amplificare genomică: PCR, Real time PCR
• Hibridizare

• Produse patologice diverse

• Dg rapid şi sensibil în:

• Infecţii virale: HIV, VHB, VHC, EBV, parvovirus
• Infecţii bacteriene: Micobacterii, Chlamydia
• Infecţii parazitare: Toxoplasma, Pneumocystis, Leishmania

• LCR: dg. rapid / modern al infecţiilor virale SNC

• Încărcătura virală: HIV, VHB, VHC, CMV

- interes prognostic
- monitorizarea terapiei antivirale
 Interpretare rezultate diagnostic direct

• Izolarea unui agent infecţios întotdeauna patogen =

valoare dg. mare: - Salmonella typhi
- gonococ
- plasmodium
• Izolarea unui oportunist (staf. alb, candida) =
interpretată în funcţie de :
• locul izolării: - în mod normal steril (pleură, LCR)
- focar deschis (furuncul)
• Tabloul / context clinic (S. Epidermidis: proteze, catetere)
• Starea imunitară a gazdei (S. Epidermidis: imunodepresie)
• examene etiologice complementare (serologie, anapat)
 Diagnostic indirect = serologic = serodiagnostic (1)

• Evid. în ser a Ac specifici ag patogen suspectat

• Nu permite un dg rapid:
RI apare după 7-14 zile de la debutul clinic

• Cinetica anticorpilor într-o infecţie :

- Ac IgM : apar după 7-10 zile apar
- certifică infecţie acută = recentă
- dispar după câteva luni – 1 an
- Ac IgG = protectori apar după cei IgM:
- persistă toată viaţa, asigurând Imunitatea
 Diagnostic indirect = serologic (2)
• Pentru dg. serologic:
• 2 prelevări de sânge: debut / după 2 – 4 săpt
• lucrate împreună, în acelaşi laborator
• titrul de Ac în dinamică între cele 2 determinări
• Tehnici multiple:
- cea mai des utilizată ELISA
• Western Blot – test de confirmare pt ELISA neconcludent
• unele tind să dispară: RFC
• Importanţă diagnostică:
• Infecţii virale

• Infecţii bacteriene: Mycoplasma, Chlamydia, Treponema,

Leptospira, Salmonella, Yersinia, Campylobacter, streptococ
• Fără interes dg în infecţiile parazitare şi fungice
 Diagnostic indirect = serologic (3)

• Interpretarea testelor serologice :

o evid. seroconversiei = primoinfecţie = infecţie acută = val. dg.
o evidenţierea IgM specifice = infecţie acută, actuală = val. dg.
o evidenţierea creşterii de 4 ori a titrului de Ac specifici între
cele 2 determinări = infecţie acută, recentă = val. dg.

• Toate rezultatele serologice trebuie interpretate în funcţie de:

o sensibilitate : risc de rezultate fals negative

o specificitate : risc de rezultate fals pozitive

 Diagnostic indirect = serologic (4)

 Există reacţii serologice încrucişate din

cauza asemănărilor antigenice dintre unii agenţi
infecţioşi:
• Brucella / Yersinia enterocolitica

• Proteus OX 19 / Ricketssi